Sunteți pe pagina 1din 8

Școala postiliceala sanitara Carol Davila – Targu Jiu

Referat igiena

Spalarea și dezinfectia mainilor

Elev: BESLIU ADRIAN


AMG 1 Grupa 1 G
De secole, spalatul mainilor cu apa si sapun a fost considerat o masura de
igiena personala, fiind in general, inglobat obiceiurilor religioase si culturale.
Totusi, legatura dintre spalatul pe maini si raspandirea bolilor infectioase a
fost stabilita corect din punct de vedere medical abia acum doua sute de ani.
Ti-ai imaginat vreodata cum ar fi daca o masura de igiena importanta precum
spalatul pe maini ar fi fost optionala in cazul medicilor chirurgi? In tarile
dezvoltate, spalatul pe maini este intens promovat in randul oamenilor de
toate varstele, dar putini sunt cei care cunosc inceputurile acestei masuri
elementare de igiena.
Ignaz Semmelweis (1818 - 1865), un medic maghiar care lucra la Spitalul
General din Viena, este cunoscut ca parintele igienei. In 1846, el a observat
ca femeile care nasteau intr-o institutie medicala de invatamant asistate de
studentii la medicina din respectivul spital aveau mai multe riscuri de deces in
comparatie cu femeile care isi aduceau pe lume copiii intr-o alta sectie a
spitalului administrata de moase. Semmelweis a decis sa faca mai multe
cercetari, cautand diferente intre cele doua sectii. El a observat ca studentii si
medicii mergeau adesea in maternitate dupa ce efectuau o autopsie. Pe baza
observatiilor sale, Semmelweis a ajuns la concluzia ca „particule cadaverice”
care insoteau acele autopsii erau aduse din camera de autopsie in
maternitate. In schimb, moasele nu au efectuat astfel de autopsii, nefiind deci
expuse acestor particule. Descoperirea lui Semmelweis este importanta si in
zilele noastre: spalatul pe maini este una dintre cele mai importante masuri
de sanatate publica.
Ca urmare, Semmelweis a impus o noua regula, cea care prevede ca doctorii
sa se spele pe maini si sa isi dezinfecteze mainile cu o solutie cu clor. Rata
de deces din maternitatea sa a scazut simtitor. Aceasta a fost prima dovada
care arata ca spalarea si dezinfectarea mainilor ajuta la prevenirea infectiilor.
Totusi, observatia sa nu a fost populara in randul tuturor: unii medici au
presupus ca Semmelweis insinua ca ei sunt de vina pentru decesele
inregistrate, motiv pentru care au incetat sa se spele pe maini, aducand ca
argument ideea la moda in acele timpuri potrivit careia apa era cauza
potentiala de imbolnavire.
Medici precum Semmelweis nu au mai considerat imbolnavirea ca fiind o
consecinta a spiritelor rele sau a aerului urat mirositor. Mai mult, el a incercat
sa ii convinga si pe alti medici din spitalele europene de beneficiile spalatului
pe maini, dar fara succes la acel moment.
Dincolo de a fi considerat parintele spalatului pe maini, Semmelweis este si
cel care a implementat un model epidemiologic de prevenire a infectiilor.
Cativa ani mai tarziu, in Scutari, Italia, Razboiul Crimeei a adus un nou
campion al promovarii spalatului pe maini: Florence Nightingale. Intr-o vreme
in care majoritatea oamenilor considerau ca infectiile erau cauzate de
mirosurile neplacute (miasme), Florence Nightingale a implementat spalatul
pe maini si alte reguli de igiena in spitalul la care lucra. Practicile sale au
ajutat la reducerea numarului infectiilor.
Din nefericire, practicile promovate de Ignaz Semmelweis si de Florence
Nightingale nu au fost adopate la scara larga in acele vremuri. Abia in 1980,
Centrul pentru Controlul si Prevenirea Bolilor din Statele Unite (CDC), a
identificat spalatul pe maini ca o modalitate importanta de a preveni
raspandirea infectiilor. In acest fel, au aparut primele recomandari la nivel
national privind igiena mainilor.
In ultimii ani, spalarea mainilor cu apa si sapun si alte masuri de igiena au
fost recunoscute ca fiind esentiale pentru sanatate si alimentatie.
Acum, cand eficienta spalarii mainilor nu mai este pusa in discutie,
preocuparea principala este ca aceasta masura sa devina universala.
Aceasta provocare – practicarea spalarii mainilor in momentele importante –
este asociata cu noi schimbari comportamentale la nivelul intregii populatii.
Oricine poate promova obiceiul spalatului pe maini si fiecare dintre noi putem
fi un exemplu pentru cei mai mici.

Spălarea mâinilor asigură igiena, protecţia şi securitatea persoanei şi a


mediului său, prevenind transmiterea germenilor purtaţi pe mâini, responsabili
de o mare parte dintre infecţiile nosocomiale.
Este o sarcină autonomă, asistentul medical este responsabil direct pentru
asigurarea ei.

Tipuri de spălare a mâinilor

Lavajul simplu

Elimină flora tranzitorie formată din enterobacterii, virusuri, levuri, ciuperci mai
mult sau mai puţin patogene şi care nu se multiplică. Ea se elimină în
totalitate după o spălare meticuloasă şi contactul cu un antiseptic.
Lavajul igienic sau antiseptic

Elimină în totalitate flora tranzitorie şi diminuează flora comensuală sau


rezidentă, adică germenii oportunişti care se găsesc în mod natural pe piele
(stafilococul auriu de exemplu) care se multiplică anormal, în absenţa
măsurilor de igienă şi duc la scăderea rezistenţei organismului.

Fricţiunea igienică

Cu un produs hidro-alcoolic elimină flora tranzitorie şi diminuează flora


comensuală.

Lavajul chirurgical

Se practică în sălile de operaţii, sălile de naştere, sălile de pansamente


serviciile de urgenţă.

Indicaţiile de spălare a mâinilor


1.Lavajul simplu:
•la intrarea şi la ieşirea din serviciu;
•înainte şi după înlăturarea mănuşilor sau a oricărui tip de echipament de
protecţie;
•după orice gest contaminant;
•după acordarea îngrijirilor igienice de confort sau hoteliere;
•cu ocazia îngrijirilor neinvazive (injecţii, recoltare de sânge, punerea unei
sonde gastrice, realizarea pansamentului, sondajului urinar, etc.);
•înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor per os;
•după folosirea toaletei.

2.Lavajul antiseptic

• după îngrijirea unui pacient imunodepresiv sau purtător al unei infecţii;


• cu ocazia realizării unei proceduri invazive;
• cu ocazia aplicării măsurilor de izolare septică sau aseptică;
• după două secvenţe de îngrijire cu risc de contaminare la acelaşi
pacient sau între doi pacienţi.
3.Fricţiunea igienică
Soluţia hidroalcoolică, sau gelul, sunt utilizate pentru a substitui lavajul
antiseptic în cazul mâinilor curate din punct de vedere macroscopic.
Fricţiunea cu soluţie hidroalcoolică sau cu gel se aplică pe mâinile care nu
prezintă urme vizibile de murdărie sau pulberi. În caz contrar se recurge la
spălarea cu apă şi săpun.

4.Lavajul chirurgical
• cu ocazia unor proceduri cu risc înalt de infecţii (cateterismul central,
puncţia lombară, drenajul pleural, etc.);
• pentru intervenţiile chirurgicale la blocul operator sau în serviciul de
radiologie intervenţională;
• în alte servicii de investigare;
• pentru asistarea naşterilor.

Pregătirea materialelor pentru spălare

1.Lavaj simplu
– chiuvetă/lavabou;
– săpun lichid cu distribuitor;
– prosoape de unică folosinţă în distribuitor;
– sac pentru deşeuri.

2.Lavaj antiseptic
– chiuvetă/lavabou;
– săpun lichid antiseptic sau soluţie spumoasă antiseptică cu distribuitor;
– prosoape de unică folosinţă în distribuito;
– sac pentru deşeuri.

3.Fricţiunea igienică
– soluţie sau gel în distribuitor sau în ambalajul de prezentare.
4.Lavajul chirurgical
– chiuvetă cu robinete cu senzori;
– apă controlată bacteriologic;
– soluţie spumantă antiseptică cu spectru larg (clorhexidină de exemplu);
– periuţă sterilă de unică folosinţă impregnată cu soluţie antiseptică
spumantă;
– soluţie sau gel hidroalcoolic în distribuitor;
– şerveţele sterile;
– saci pentru deşeuri;
– pubele cu senzori (neacţionate manual).

Realizarea procedurii
Lavajul simplu

• se descoperă mâinile şi antebraţele;


• se îndepărtează bijuteriile, ceasurile, se taie scurt unghiile;

• se udă mâinile şi articulaţiile mâinilor;


• se aplică o doză de săpun;
• se spală fiecare mână prin fricţionare;
• se insistă în spaţiile interdigitale, în jurul unghiilor, la extremitatea
degetelor, la police şi la manşetele mâinilor; pentru fiecare din aceste
regiuni se execută câte 5 mişcări;
• se spală din abundenţă fără să lăsăm să curgă săpun pe o zonă deja
clătită;
• se usucă prin tamponare cu şerveţele de unică folosinţă fără a reveni
asupra unei zone deja uscată;
• se închide robinetul (dacă nu este automatic) cu ultimul şerveţel de
mâini utilizat;
• se aruncă şerveţelele la pubelă fără să atingem pubela cu mâna.

Observaţii
Nu se şterge chiuveta după spălarea mâinilor, manevra va murdări din nou
mâinile.
Se spală mâinile înainte de a îmbrăca mănuşile de unică folosinţă.

Lavajul igienic sau aseptic

• se udă bine mâinile şi articulaţiile;


• se aplică o doză de săpun antiseptic;
• se spală fiecare mână masând;
• se insistă în spaţiile interdigitale, în jurul unghiilor, la extremitatea
degetelor de la fiecare mână care se freacă, pe rând în podul palmei
opuse executând 5 mişcări;
• se spală pe rând, respectând “regula 5” (cinci mişcări circulare) policele
şi apoi articulaţiile mâinilor;
• se clăteşte din abundenţă dinspre vârful degetelor spre articulaţiile
mâinilor;
• se perie unghiile;
• se menţin palmele orientate în sus pentru a evita orice contaminare;
• se usucă cu grijă, prin tamponare cu şerveţele de unică folosinţă;
• se închide robinetul (dacă nu e automatic) cu ultimul şerveţel de mâini
utilizat;
• se aruncă şerveţelele în pubela cu pedală fără să atingem pubela cu
mâna.

Observaţii
Timpul de spălare: 2-3 minute, fără periere.
Lavajul antiseptic trebuie efectuat corect înainte de realizarea îngrijirii,
utilizând sursa de apă cea mai apropiată (unghiile trebuie tăiate scurt, iar pe
degete să nu existe inele).
Se execută spălarea antiseptică a mâinilor înainte de a îmbrăca mănuşile de
unică folosinţă.

Spălarea igienică a mâinilor prin fricţiune

• se pun aproximativ 2 ml de soluţie în scobitura mâinii uscate şi se


efectuează fricţiunea timp de 30 secunde frecând palmele până la
degete apoi insistând în spaţiile interdigitale interne şi externe;
• se freacă fiecare police în interiorul mâinii închise, apoi extremităţile
degetelor împreunate de la fiecare mână în podul palmei opuse.

Lavajul chirurgical

Necesită purtarea unei măşti, calote şi utilizarea de şerveţele sterile pentru


uscarea mâinilor. Se pun în prealabil masca şi calota.
Se prepară/pregăteşte peria impregnată cu soluţia spumantă antiseptică.
Se efectuează în 4 timpi:
Timpul 1: prespălarea
• se udă mâinile, articulaţiile, antebraţele până la coate timp de 1 minut;
• se aplică o doză de săpun antiseptic şi se face spumă din abundenţă
prin masajul efectuat de la extremitatea degetelor până la coate timp de
1 minut;
• se menţin mâinile deasupra coatelor în timpul acestei operaţii;
• se clătesc din abundenţă mâinile (1 min – 30′ pentru fiecare),
articulaţiile, antebraţele, apa curgând obligatoriu de la degete la coate;
Timpul 2
• se perie unghiile tăiate scurt cu peria sterilă impregnată cu soluţie
spumantă antiseptică timp de 1 minut;
• se clătesc din abundenţă mâinile, încheieturile, antebraţele;
Timpul 3
• se ia încă o doză de săpun antiseptic şi se masează timp de 1 minut
mâinile, încheieturile, antebraţele, apoi se clătesc;
• se usucă, prin tamponare cu şerveţele sterile, câte unul pentru fiecare
membru, sensul obligatoriu începând de la degete spre coate şi
menţinând mâinile ridicate.
Timp 4
• dezinfecție prin frecare cu soluție antiseptică hidroalcoolică.
Tehnica de spălare rapidă (sapunire/clatire/uscare + dezinfectie cu 2
antiseptice).

Observaţii
După 2 ore este necesară refacerea igienei mâinilor. Lavajul chirurgical poate
fi completat cu fricţiuni chirurgicale cu soluţii hidroalcoolice sau iodate.

S-ar putea să vă placă și