Administrarea medicamentelor pe cale orală

Administrarea medicamentelor pe cale orală este o procedură usoară, cu riscuri

scăzute şi mai convenabilă decât orice alt mod de administrare. Din acest motiv, o
mare parte din tratamentele medicamentoase se administrează pe această cale.

Definiţie Calea orală → este calea naturală de administrare a medicamentelor care

se resorb la nivelul mucoase digestive.

Forme de prezentare
Formă lichidă:
-Soluţii – substanţe dizolvate în apă, alcool.
-Mixturi – suspensii.
-Infuzii – ceaiuri.
-Decoct – soluţii extractive obţinute prin fierbere.
-Tincturi – soluţii extractive alcoolice.
-Emulsii – amestec de două lichide.
-Uleiuri
-Siropuri.
Formă solidă:
-Tablete (comprimate).
-Drajeuri – acoperite cu strat protector, colorat diferit, cu rol în mascarea gustului,
mirosului preparatului.
-Granule 
-Pulberi 
-Capsule.

Efectul medicamentos

a) Local – favorizează cicatrizarea, excită peristaltismul, dezinfectează etc.

Medicamente cu efect local sunt:
-medicamente care dizolvă mucozităţiile de pe mucoasa gastro-intestinală (ape
minerale, substanţe alcaline, etc.)
-medicamente care protejează mucoasa gastro-intestinală (ulcerotrat, magneziu,
etc.)
-medicamentele care dezinfectează tubul digestiv (antibiotice neresorbabile,
chimioterapicele)
-medicamente care scad procesul de fermentaţie din tubul digestiv (cărbunele
animal)
-medicamente care inlocuiesc fermentii gastrici, secretia gastrica in cazul lipsei
acestora (fermenţii gastrici: Triferment, Kreon, Digenzym, Mezym, etc)

b) General – efect asupra întregului organism etc.

Medicamentele cu efect general:

Pătrund în sânge, în circulaţia generală, se resorb prin mucoasele tubului digestiv
(antibiotice, hipnotice, analgezice) sau numai asupra unor organe (cardiotonicele,
neurotonicele, etc.).
Asistentul medical trebuie să cunoască cantitatea de medicament administrat în
grame sau submultipli gramului. Per os (Peroral) medicaţia lichidă se
administrează:
*cu linguriţa
*picături
*prin aspiraţie cu paiul
*în capsule.
De cele mai multe ori, medicaţia orală este prescrisă în doze mai mari decât
echivalentul său parenteral, deoarece, după absorbţia în tractul gastrointestinal, o
parte din medicaţie este distrusă de ficat şi eliminată înainte de a intra în circulaţia
sistemică.
Dozele medicamentoase orale normale pentru un adult pot fi periculoase pentru un
vârstnic sau copil.
Contraindicaţiile administrării pe cale orală:
-Medicamente ce trebuiesc administrate sunt inactivate de sucurile digestive.
-Medicamente care nu trec bariera digestivă.
-Când se doreşte efect rapid, deci se impune o actiune prompta a medicamentelor.
-Refuz din partea pacientului.
-Au efect iritant digestiv. Intervenţii chirurgicale pe tub digestiv.
-Lipsa reflexului de deglutiţie.
-Evitarea sistemului venei porte.
Tratamentul pe cale orala este contraindicat pacientilor inconstienti, celor care
prezinta varsaturi, cat si celor care din diverse motive nu pot inghiti.

Mod de administrare:
Cu pahare gradate sau căni.
Cu linguriţa sau cu lingura.
Cu pipeta sau cu picurător.
Medicamentele care se resorb la nivelul mucoasei bucale se administrează
sublingual (Nitroglicerina).
Indicaţii tehnice de administrare:
Se folosesc materiale individuale pentru administrare.
Prafurile se aplică pe rădăcina limbii şi se înghit cu apă sau ceai (pulberile
nedivizate –se dozeaza cu lingurita sau cu varful de cutit).
Granulele se administrează cu linguriţa.
Capsulele se administreaza intregi fara a fi desfacute, ajung nedizolvate în stomac.
Pentru bolnavii cu tulburări de deglutiţie medicamentele se administrează sfărmate
(doar in cazul medicamentelor care se pot sfarama).
Observaţii:
Medicamentele se verifică înaintea folosirii.
Nu se manipulează direct cu mâna.
Se administrează personal, fiecare doză.
Nu se asociază medicamente cu efecte incompatibile.
Se evită atingerea dinţilor cu medicamente cu efect asupra smalţului dentar.
Înaintea servirii medicaţiei se spală mâinile şi se dezinfectează.
Se atenţionează pacientul asupra efectelor medicamentelor.
OBIECTIVELE PROCEDURII
– introducerea în organism pe cale orală a unei cantităţi de medicamente care să
acţioneze general sau local.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
– pahare de unică folosinţă sau cana pacientului
– pipetă, sticluţa picurătoare
– medicamente prescrise
– apă, ceai, alt lichid recomandat
– lingură, linguriţă
– apăsător de limbă
– tavă sau măsuţă mobilă
– mănuşi de unică folosinţă
PREGĂTIREA PACIENTULUI
1.PSIHICĂ:
– informaţi pacientul asupra efectului, gustului medicamentului
– informaţi pacientul asupra eventualelor efecte secundare (reacţii adverse)
–se asigura pacientul de faptul ca procedura nu ii va aduce niciun disconfort.
2.FIZICĂ:
– asiguraţi pacientului o poziţie comodă astfel încât să poată bea
– verificaţi dacă sunt respectate condiţiile de administrare (înainte, după masă, etc)
– tabletele şi capsulele sunt date cu apă pentru a preveni antagonizarea
proprietăţilor chimice ale medicamentelor
– siropurile şi antiacidele lichide nu sunt urmate de ingestia de apa pentru că li se
diminuează efectul
– tabletele zdrobite sau lichidele pot fi amestecate cu o cantitate mică de mâncare
dacă aceasta nu este contraindicată de dietă.
EFECTUAREA PROCEDURII
– se aşeaza materialele pe o tavă sau cărucior pentru tratament (măsuţă mobilă)
– se verifica prescripţia medicală: numele medicamentului, doza, modul de
administrare;
– identificaţi fiecare medicament pe care-l primişte pacientul: eticheta, ambalajul.
– puneţi dozele ce trebuie administrate într-un păhărel din material plastic
– se verifica numărul salonului şi numele pacientului
– duceţi tăviţa/măsuţa cu medicamentele în salon
– se explica pacientului ce medicament primeşte, acţiunea acestuia, si dacă are gust
neplăcut
– se aşeaza pacientul în poziţie şezând dacă nu e nici o contraindicaţie, sau o
poziţie comodă în care să bea lichidul în funcţie de starea acestuia
– se serveste pacientul cu doză unică
– se serveste cu paharul cu apă/ceai şi asiguraţi-vă că pacientul a înghiţit toate
medicamentele sau ajutaţi-l dacă nu poate să bea singur
– instruiţi pacientul dacă după administrare trebuie păstreze o anumită poziţie.
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
– aşezaţi pacientul în poziţie comodă
– asiguraţi-vă că pacientul exprimă stare de confort.
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
– plasaţi medicamentele rămase în locul de păstrare adecvat
– asiguraţi-vă că sunt îndeplinite condiţiile de păstrare
– spălaţi mâinile.
NOTAREA PROCEDURII
Se noteaza:
-data, ora, medicamentul, doza, şi reacţia pacientului
-refuzul pacientului
-numele persoanei care a administrat medicamentul
-dacă pacientul este capabil să-şi administreze singur medicamentele.
-transmiteţi informaţiile semnificative în scris şi verbal la schimbul de tură.
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
– medicamentele au fost administrate fără incidente
– pacientul este capabil să ingere şi să metabolizeze fără greaţă şi vărsături
– pacientul acceptă medicamentele, este cooperant
– pacientul simte acţiunea şi efectul medicamentului
Rezultate nedorite / conduita:
Pacientul nu cooperează, refuză medicamentele –  se ia legatura cu medicul
Pacientul acuză senzaţii de greaţă şi vomă:
– asiguraţi-vă că nu sunt mirosuri neplăcute în încăpere – se aseriseste salonul
– invitaţi pacientul să inspire profund
– rămâneţi cu pacientul până când se simte bine
– dacă este cazul, anunţaţi medical.
Pacientul are reacţie alergică sau anafilactică:
– opriţi administrarea
– anunţaţi medicul
– pregătiţi medicamente antihistaminice
Reacţia este severă:
– anunțați medicul
– aşezaţi pacientul în decubil dorsal cu capul usor ridicat
– evaluaţi semnele vitale la 10- 15′
– urmăriţi dacă prezintă hipotensiune sau are dificultate în respiraţie
– dacă are dificultăţi respiratorii administraţi O2 pe mască, 6l/min
– pregătiţi o trusă de urgenţă pe care s-o aveţi la îndemână
– asiguraţi suport psihologic pacientului pentru a reduce anxietatea
– notaţi tipul şi evoluţia reacţiei alergice
Consideraţii speciale:
-asistenta se va asigura că are medicaţie scrisă de medic, cerând indicaţii necesare
timpului şi modului de adminstrare dacă este necesar. Nu se va adminstra
niciodată medicaţie prin indicaţie verbală.
-se va anunţa medicul pentru orice medicaţie neadministrată din diverse motive sau
efecte adverse.
-medicamentele lichide necesită atenţie sporită la dozare
-nu se va adminstra niciodată un medicament dintr-un flacon neetichetat. Nu se va
eticheta niciodată un flacon decât de către farmacist.
-medicaţia nu se va lăsa niciodata la îndemâna nimănui. Pacientul poate lua din
greşeală altceva sau un alt coleg le poate aranja altfel cauzând confuzii şi greşeli.
-medicaţia opioidă trebuie supervizată de doi asistenţi medicali şi trebuie avut în
vedere atât specificul spitalului cu privire la circuitul acestora cât şi legile general
valabile referitoare la acestea
-dacă pacientul cere detalii despre medicaţia sa, se va verifica din nou prescripţia
medicului şi i se vor oferi detaliile cerute. Pacientul va trebui să fie informat despre
orice schimbare survenită în schema sa de tratament.
-pacientul va fi informat asupra posibilelor efecte adverse şi i se va cere să anunțe
echipa de îngrijire despre orice schimbare în starea sa.
-se vor adminstra preparatele lichide pe bază de fier, de exemplu, cu ajutorul unui
pai, pentru a preveni afectarea dentară.
-tot cu un pai se pot adminstra şi lichidele cu gust neplăcut, deoarece în acest fel
vor intra în contact cu acesta mult mai puţine papile gustative.
-dacă pacientul nu poate înghiţi o tabletă sau capsulă, fie aceasta se va sfărâma
dacă este posibil, fie se va cere medicului şi farmacistului să ofere o variantă
lichidă a aceluiaşi medicament.

Administrarea medicamentelor – bucal, sublingual,

translingual
Anumite medicamente sunt administrate bucal, sublingual sau translingual pentru
a evita transformarea sau distrugerea lor în tractul digestiv.

Medicamentele administrate pe aceste căi, acţionează rapid, deoarece mucoasa

orală este bogat vascularizată şi permite trecerea medicamentelor direct în
circulaţia sistemică.
Medicamentele administrate pe cale bucală includ nitroglicerina şi
metiltestosteronul.
Sublingual se administrează isosorbid dinitratul, nitroglicerină, ergotamină.
Translingual (pe limbă) se administrează spray-uri medicamentoase pe bază de
nitraţi, pentru pacienţii cu angină cronică.

Materiale necesare
– medicaţia prescrisă
– recipient pentru medicamente
Administrare
Se respectă regulile de administrare:
-se verifică medicaţia prescrisă şi se compară cu cea ridicată de la farmacie
-se spală mainile și se dezinfectează
-se explică pacientului modul de administrare
-se confirmă identitatea pacientului
-se verifică data de expirare a medicamentelor
Administrarea medicamentelor pe cale bucală şi sublinguală:
-în administrarea pe cale bucală, medicamentul se plasează între obraz şi gingie
-pentru administrarea sublinguală, medicamentul se plasează sub limba pacientului
-se instruieşte pacientul sa ţină tableta la locul plasat până când se dizolvă în
totalitate, pentru a fi absorbită în întregime
-nu trebuie atinsă tableta cu vârful limbii sau mestecată pentru a nu fi înghiţită
-pacientul nu trebuie sa fumeze până când medicamentul nu s-a dizolvat complet,
deoarece nicotina are efecte vasoconstrictoare care încetinesc absorbţia.
Administrarea translinguală:
-pacientul va fi învăţat să ţină pulverizatorul vertical, cu orificiul de ieşire cât mai
aproape de gură
-va fi instruit să pulverizeze medicamentul doar pe limbă, printr-o apăsare fermă pe
butonul flaconului
-trebuie reamintit pacientului că nu trebuie să inhaleze sprayul ci doar să îl
pulverizeze pe limbă şi să aştepte 10 secunde după adminstrare înainte de a înghiţi.
Consideraţii speciale
-nu se vor da lichide pacientului după administrarea de medicamente pe cale
bucală, deoarece unele necesită aproape o oră pentru a fi absorbite în totalitate. De
asemenea, nu trebuie nici să-şi clătească gura până la absorbţia completă a
medicamentului
-unii pacienţi care iau frecvent nitroglicerină sublingual pot simţi furnicături la
locul de adminstrare. Se poate alterna locul de administrare pentru a nu provoca
iritaţii.

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie reprezintă introducerea

medicamentelor gazoase şi volatile în organism prin mucoasa respiratorie.

INHALAŢIA
Definitie: Reprezintă introducerea unor substanţe medicamentoase – esenţe
aromatice, antiseptice, săruri etc. în organism prin inhalare pe cale respiratorie.
Pot fi inhalate substanţe în stare pulverizată sau vaporizate.
Indicaţii
- rinite, rinofaringite, bronşite, astm bronşic.
Contraindicaţii
- pacienţi inconştienţi, astenici, adinamici, copii.
Materiale necesare
Substanţa medicamentoasă prescrisă.
Cort sau pelerină.
Prosop.
Pregătirea pacientului
Se explică tehnica și se obține colaborarea și consimțământul.
Se aşează pacientul confortabil pe scaun.
Se cere suflarea nasului.
Se aşează un prosop în jurul gâtului.
Se explică pacientului să inspire pe gură şi să expire pe nas.
Tehnica
Se spală şi se dezinfectează mâinile.
Se toarnă apă în recipientul inhalatorului şi se umple pe jumătate.
Se introduce recipientul cu medicament. Când apa fierbe, vaporii formaţi
antrenează medicamentul pulverizându-l;
Se aduce inhalatorul în faţa pacientului care aşează cu capul aplecat deasupra
inhalatorului (la distanţă de 30-80 cm) şi se acoperă cu pelerina.
Îngrijirea bolnavului după tehnică
Pacientul este şters şi uscat.
Se asigură repaus la pat 2-3 ore.
Observaţii
Inhalaţia vaporilor amestecaţi cu medicamente volatile are o durată de maxim 5-20
minute.
Nu se inhalează primii vapori produşi deoarece antrenează şi picături de apă
fierbinte.
 Oxigenoterapia – administrarea oxigenului

Oxigenoterapia reprezintă administrarea oxigenului pe cale respiratorie pentru

combaterea stării de hipoxie.
Hipoxia este scăderea a cantității de oxigen în țesuturi. Hipoxia este o condiție
patologică. În condiții normale, saturația oxigenului în sângele periferic este de 96
– 98 mmHg.
Oxigenoterapia este indicată în cazurile în care saturația oxigenului în sângele
periferic < 90%, iar pacientul păstrează automatismul mişcărilor respiratorii și nu
necesită ventilație mecanică.
ATENTIE !!!
Indicaţia de oxigenoterapie (concentrație, temperatură, umiditatea gazului) este
dată de către medic !
Este necesară umidifierea amestecului inspirat pentru prevenirea uscarii şi implicit
lezarii mucoaselor respiratorii.
Administrarea de oxigen trebuie să fie monitorizată prin pulsoximetrie pentru
evitarea accidentelor.
Scop - Se efectuează cu scopul de a ameliora concentraţia de oxigen din sânge.
Indicații
Hipoxii circulatorii: insuficiență cardiacă, edem pulmonar acut, infarct miocardic
acut
Insuficiență respiratorie acută şi cronică
Afecţiunile respiratorii: astm bronșic , pneumonii, boli obstructive cronice
Leziuni toracice
Stări de șoc
În anestezia generală
Complicații post operatorii
Pneumotorax
Stări febrile
Materiale necesare
Sursa de oxigen – care poate sa fie un tub de oxigen medical sau un tub de la o
reţea de distribuire a oxigenului medical din spital (stație centrală, microstație sau
butelie de oxigen). Pentru racordare, se va folosi un debitmetru şi un umidificator.
Materiale sterile pentru administrare: sondă nazală de unică folosință, mască de
oxigen (când necesarul de oxigen este mare), ochelari de oxigen, sau cort de
oxigen. Pentru nou născuții hipoxici se utilizează incubatorul.
Barbotor steril
Apă distilată sterilă
Leucoplast
Foarfeca
Tăviţa renală
Materiale pentru spălarea mâinilor
Recipienți pentru colectarea deșeurilor
Precauții în utilizarea surselor de oxigen
Deoarece oxigenul favorizează combustia prezența sa trebuie atenționată
Pacienții și aparținătorii vor fi atenționați asupra pericolului fumatului sau al unei
flăcări în preajma sursei de oxigen
Se vor verifica echipamentele electrice din încăperea respectivă
Se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statică (materiale
sintetice) și a materialelor inflamabile (uleiuri, alcool)
Aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei de
oxigen
Transportul buteliilor cu oxigen se va face pe cărucioare, evitându-se lovirea lor în
timpul transportului
Buteliile de oxigen vor fi așezate în poziție verticală, pe un suport și fixate de
perete cu inele metalice, departe de calorifer sau altă sursă de căldură
Cunoașterea de către personalul care manevrează oxigenul a locului de amplasare a
extinctoarelor și a modului de utilizare a acestora.
Pregatirea mediului
Salon cu instalaţie de oxigen şi barbotor
Se vor lua toate măsurile de asepsie

Pregatirea pacientului
Pregătirea psihică: se informează pacientul cu privire la efectuarea procedurii:
necesitate, importanță, durată.
Se obține consimțământul informat al pacientului.
Se crează pacientului un climat de siguranță, pentru a asigura cooperarea la tehnică
și a diminua anxietatea.
Pregătirea fizică: Înaintea efectuării tehnicii se verifică permeabilitatea căilor
respiratorii, la nevoie se dezobstruează căile respiratorii ale pacientului.
Se verifică sursa de oxigen.
Se pune apă distilată sterilă în barbotor.
Pregatirea asistentului medical
Se spală pe mâini
Îmbracă mănuși sterile

Tehnica
1)Administrarea oxigenului pe sondă nazală

Se dezobstruează căile aeriene şi se asigură o ventilație eficientă

Oxigenul se umidifică în barbotor, deoarece neumidificat este iritant pentru căile
respiratorii
Se măsoară lungimea sondei pe obraz de la narină la tragus
Se umectează sondă cu apă sterilă pentru facilitarea inserției și prevenirea lezării
mucoasei
Se introduce sonda de unică folosință, cu mișcări blânde, până în nazofaringe
Se fixează sondă cu o bandă subţire de leucoplast la nivelul feței pacientului
Se fixează debitul de 4-6 litri/minut (la indicația medicului)
Se va administra cu intermitență
Se va supraveghea debitul şi pacientul
Se va mobiliza periodic sonda nazală
2)Administrarea oxigenului prin mască
Se verifică scurgerea oxigenului din sursă
Se pregăteşte barbotorul introducându-se apă distilată sterilă
Se selectează o mască potrivită ca mărime
Se aşează masca la nivelul piramidei nazale, apoi pe cavitatea bucală şi se fixează
cu o curea în jurul capului
Se reglează debitul de oxigen la 4-6 litri/minut
Se supraveghează pacientul.

3)Administrarea cu ochelarii de oxygen

Se pregătește sursa de oxigen

Se verifică barbotorul
Se pregătesc ochelarii și se fixează după urechi
Cele două sonde de plastic se introduc în narine
Se reglează debitul de oxigen
Se supraveghează pacientul, deoarece tehnică este indicată la copii și bolnavii
agitați
4)Administrarea cu cortul de oxygen

Se utilizează mai ales în pediatrie

Se pregăteşte cortul de oxigen, fiind confecționat din bare ușoare de aluminiu de
care este fixat materialul impermeabil sub formă de cort
Se aplică în regiunea capului
Oxigenul este trecut prin instalație de răcire pentru că atmosfera de sub cort se
supraîncălzește prin respirație
Pacientul inspiră oxigenul introdus sub cort
Se supraveghează debitul de oxigen şi presiunea
Îngrijirea pacientului după tehnică
Pacientul va fi așezat confortabil în pat, într-o poziție care să-i favorizeze respirația
Se monitorizează respiraţia
Se monitorizează concentrația de oxigen din sânge prin pulsoximetrie la
aproximativ 30 de minute după administrare
Se administrează medicaţia indicată de medic

Notarea tehnicii
Se notează în foaia de observație sau dosarul de îngrijire al pacientului dată,
numele celei care a efectuat tehnică și rezultatele obținute.
Accidente – Incidente
Pătrunderea oxigenului prin esofag duce la distensia abdominală
Se poate produce emfizem subcutanat
Pericol de asfixie dacă recipientul pentru barbotare se răstoarnă, lichidul poate fi
împins de oxigen în căile respiratorii ale pacientului
Iritarea locală a mucoasei
Uscarea mucoaselor
Traheobronșită -în condiții de administrare prelungită
Agravarea unei insuficienţe respiratorii cronice.

Administrarea medicaţiei prin aerosoli – nebulizarea

Definitie: Transformarea unei substanţe/soluţii medicamentoase, cu ajutorul unui
aparat de aerosoli ataşat unui flux de aer, în vapori foartre fini ce pot fi inhalaţi cu
ajutorul unei măşti faciale.
Un aparat cu aerosoli (nebulizator) este un dispozitiv medical care generează
aerosoli pentru îmbunătățirea respirației, folosit în terapiile respiratorii.
Prin aerosoli se pot introduce în organism antibiotice, substanţe anesteziante,
antialergice, bronhodilatatoare, hemostatice locale, vitamine, fluidificante,
expectorante, etc., cu scopul de a acţiona local sau după resorbţia lor, general.
Obiectivele nebulizării:
-Îndepărtarea bronhospasmului (astm bronşic, bronsită cronică, emfizem, alte
afecțiuni pulmonare în care bronhospasmul este un factor agravant);
-Fluidizarea secreţiilor şi vîscozităților pentru uşurarea expectoraţiei;
A-dministrarea de medicamente care se absorb mai bine la nivelul căilor aeriene și
își exercită acțiunea la nivel local pulmonar sau extrapulmonar. Sunt adecvate in
tratamentul urmatoarelor afectiuni:dereglări pulmonare (de respirație), traheită,
bronșită, sinuzită, alergii, răceli.
Pregătirea pacientului
Pregătirea psihică – Terapia cu aerosoli nu se va începe fără o pregătire prealabilă
a pacientului în legătură cu necesitatea procedurii, în ce constă aceasta, utilizarea
corectă a dispozitivelor, mânuirea, curăţirea/dezinfecţia lor, eventualele efecte
secundare după administrare. Se obţine, astfel acordul pacientului în vederea
cooperării.
Pregătirea fizică – Se recomandă pacientului să nu fumeze înainte de nebulizare şi
să nu vorbească pe durata acesteia.
Se educă pacientul ca pe durata nebulizării să efectueze respiraţii adânci, regulate
prin masca nebulizatorului pentru a ne asigura că medicaţia ajunge în
bronhii,bronhiole şi nu în orofaringe.
Pregatirea materialelor
-nebulizator/sursă de oxigen;
-soluţia de nebulizat;
-ser fiziologic 0,09 %;
-mască facială;
-seringă sterilă, ace sterile;
-mănuşi de unică folosinţă;
-ambalaj de polietilenă;
-recipient de colectarea deşeurilor.
Efectuarea procedurii
-pregătirea şi asamblarea echipamentului;
-pacientul se aşază într-o poziţie confortabilă – sezândă, de obicei;
se prepară doza pentru administrare într-o seringă sterilă;
-se introduce soluţia în nebulizator;
-se încurajează pacientul să respire vaporii prin masca de aerosoli pentru un efect
maxim;
- in mod normal soluţia se administrează în 10-15 minute şi se explică acest lucru
pacientului ( uneori se adaugă 1-2 ml ser fiziologic);
-rămâneţi cu pacientul până ce toată soluţia a fost vaporizată;
-spălaţi şi uscaţi masca de aerosoli, tubulatura şi piesa bucală/masca facială;
-introduceţi echipamentul într-un ambalaj de polietilenă până la administrarea
următoare;
-notarea procedurii, monitorizarea efectelor secundare şi raportarea lor imediată;
-spălarea pe mâini a personalului de asistenţă;
-menţinerea unui mediu sigur; nebulizarea nu este o procedură sterilă, dar trebuie
menţinute standarde de curăţenie şi dezinfecţie;
-asistentul medical trebuie să se spele pe mâini înainte şi după procedură,
echipamentul pentru pacienţi trebuie menţinut curat şi uscat când nu este folosit –
într-un ambalaj de polietilenă – şi va fi schimbat la 24 ore când nu este folosit.
Evaluarea procedurii
Rezultate aşteptate – pacientul se simte bine, criza de insuficienţă repiratorie se
remite;
Rezultate nedorite – pacientul acuză tahicardie, căldură, durere în piept- se
întrerupe procedura şi se va anunţa medicul.
Îngrijiri după procedură
Dacă se utilizează o mască de aerosoli pacientul va trebui să se spele pe faţă după
tratament. Se aşază pacientul într-o poziţie comodă şi se observă eventuale reacţii
adverse.

Instilatiile

Administrarea medicamentelor în conductul auditiv extern

Obiective
– Introducerea medicamentelor în conductul auditiv pentru a obţine un efect
terapeutic
– Anestezie locala
– Îndepartarea insectelor ajunse accidental in ureche
– Înmuierea dopului de cerumen
Materiale necesare pentru administrarea în conductul auditiv extern
-medicamentele prescrise, soluţii la temperatura corpului
-pipete
-tampoane de vată, comprese de tifon
-ser fiziologic (opţional)
-tavă medicală/cărucior de materiale
Pregătirea pacientului
a) PSIHICĂ
informaţi pacientul şi explicaţi procedura
explicaţi efectul terapeutic şi eventualele senzaţii neplăcute
întrebaţi pacientul dacă este alergic
obţineţi consimţământul și colaborarea
b) FIZICĂ:
-poziţionaţi corect pacientul în funcţie de partea afectată
-asiguraţi intimitatea
Tehnica
-pregătiţi materialele pe o tavă sau un cărucior pentru tratamente
-verificaţi recomandarea medicală
-identificaţi pacientul şi asiguraţi-vă că timpanul este întreg
-explicaţi pacientului procedura în funcţie de nivelul său de înţelegere şi colaborare
-instruiţi pacientul să nu se mişte în timpul procedurii
-asiguraţi lumina adecvată
-aşezaţi pacientul în decubit lateral pe partea sănătoasă
-spălaţi mâinile cu apă şi săpun
-curăţaţi pavilionul urechii şi partea externă a conductului auditiv cu tampoane de
vată umezite cu ser fiziologic dacă este necesar
-aspiraţi soluţia în pipetă
-cu o mână trageţi de pavilion în sus şi spre spate pentru adulţi, şi în jos şi spre
spate pentru copii (ţinând seama de poziţia anatomică a conductului auditiv în
funcţie de vârstă)
-aşezaţi cealaltă mână pe capul pacientului pentru a evita lezarea în caz de mişcare
-instilaţi cantitatea de medicament prescrisă direcţionând fluxul spre canalul
auditiv
-nu atingeţi cu pipeta
-aspiraţi excesul de medicament cu o compresă şi ţineţi capul pacientului în poziţia
în care a fost 10-15′ pentru a evita scurgerea soluţiei
- pentru a preveni rănirea timpanului, nu se va introduce niciodată aplicatorul cu
capăt de vată dincolo de punctul care se poate vedea cu ochiul liber;
- dacă se indică administrare de picături şi unguent, se vor aplica întâi picăturile;
- dacă necesită continuarea tratamentului acasă, pacientul trebuie învăţat cu atenţie
metoda corectă de administrare;
- dacă pacientul prezintă vertij, se vor ridica barele de protecţie ale patului în
timpul administrării şi se va evita ridicarea bruscă sau grăbită după terminarea
procedurii, pentru a nu-i accentua vertijul;
- pacientul trebuie supravegheat pentru a observa eventualele reacţii adverse ca:
vertij, greaţă, colecţii, durere etc
Îngrijirea pacientului
– aşezaţi pacientul în poziţie comodă după scurgerea timpului de 15′
– introduceţi un tampon uscat în ureche dacă timpanul este integru; dacă timpanul
este perforat utilizaţi un tampon steril
– întrebaţi pacientul dacă prezintă vreo manifestare neplăcută mai ales după
administrări repetate
– instruiţi pacientul/familia cum să procedeze dacă este necesară continuarea
administrării la domiciliu
Reorganizarea locului de muncă
– Puneţi medicamentele şi pipeta în locul de păstrare şi asiguraţi-vă că sunt
îndeplinite condiţiile optime de depozitare
– Îndepărtaţi materialele folosite respectând precauţiunile universale (PU)
– Spălaţi mâinile
NOTAŢI:
– Data, ora, medicamentul, doza, numele asistentului medical care a administrat
– Orice observaţie legată de starea pacientului şi raportaţi corect la schimbarea
turei
– Reacţia pacientului la procedură
Evaluarea procedurii
Rezultate aşteptate/dorite:
– Medicamentele au fost administrate fără incidente
– Pacientul exprimă stare de confort şi diminuarea acuzelor
– Pacientul este cooperant şi demonstrează înţelegerea informaţiilor primite

Rezultate nedorite / Conduita

Pacientul nu cooperează:– explicaţi încă o dată necesitatea administrării şi
accentuaţi recomandarea medicală
Pacientul acuză senzaţii neplăcute– soluţia nu are temperatura corespunzătoare sau
nu s-a poziţionat corect pavilionul
Pacientul prezintă sensibilitate, vertij sau iritaţii locale– anunţaţi medicul.
 Administrarea medicamentelor pe cale nazală
(instilatii nazale)

Obiectiv
– Introducerea medicamentelor pe cale nazală pentru tratarea problemelor locale
Generalitati:
- soluţiile terapeutice instilate nazal, pot să reducă edemul, să prevină sau să
controleze sângerarea, să inducă anestezia locală sau să trateze procesele
infecţioase;
- chiar dacă cavitatea nazală nu este o cavitate sterilă, se recomandă aplicarea
aseptică a medicamentelor pentru a preveni infectarea sinusurilor cu care
comunică;
- înainte de administrarea oricărui medicament, asistenta medicală trebuie să
cunoască medicamentul, scopul administrării, doza normală şi calea de
administrare;
- în timpul instilaţiei nazale, capul pacientului va fi poziţionat pe o pernă, cât mai
aproape de marginea patului; dacă capul este înclinat pur şi simplu pe spate, soluţia
medicamentoasă poate ajunge în faringe, de unde este înghiţită şi efectul va fi nul;
- se va evita atingerea suprafeţei interne a nasului cu picurătorul, întrucât poate
declanşa strănutul pacientului;
- înainte de administrarea unui medicament nou, se va face profilul alergologic al
pacientului
Materiale necesare
– Medicamentele prescrise
– Tavă sau cărucior pentru medicamente
– Pipetă/sticlă picurător
– Şerveţele
Pregătirea pacientului
a) PSIHICĂ:
– Explicaţi necesitatea procedurii şi a poziţiei pentru instilaţii nazale
– Explicaţi efectul terapeutic şi necesitatea menţinerii poziţiei timp de 5′
– Identificaţi eventualele alergii cunoscute de pacient
b) FIZICĂ:
– Asiguraţi poziţia adecvata pentru ca medicamentul să nu ajungă în faringe,
deoarece va fi înghiţit iar efectul va fi influenţat;
– Capul pacientului se aşează pe o pernă la marginea patului în funcţie de zona
afectată
Tehnica
– pregătiţi materialele pe o tavă sau un cărucior pentru tratamente
– verificaţi recomandarea medicală
– identificaţi pacientul
– rugaţi pacientul să nu se mişte
– spălaţi mâinile cu apă şi săpun
– asiguraţi lumina adecvată
– aşezaţi pacientul într-una din cele trei poziţii pentru a permite medicamentelor să
ajungă în zona afectată:
a) în decubit dorsal cu capul uşor înclinat spre zona afectată pentru trompa lui
Eustachio
b) în decubit dorsal cu umerii sprijiniţi pe o pernă, cu capul în extensie pentru
sinusurile etmoidal şi sfenoidal
c) în decubit dorsal cu umerii sprijiniţi pe pernă, cu capul în hiperextensie întors
spre partea afectată pentru sinusurile frontale şi maxilare
– daţi pacientului şerveţele
– aspiraţi în pipetă cantitatea de medicament necesară
– introduceţi vârful pipetei exact în nară
– instilaţi cantitatea necesară numărând picăturile
– instruiţi pacientul să menţină poziţia timp de 5′ pentru a preveni scurgerea în
afară sau spre gât a medicamentului
– absorbiţi excesul de medicamente şi explicaţi pacientului să nu sufle nasul

Îngrijirea pacientului dupa tehnica

– Aşezaţi pacientul în poziţie comodă
– Observaţi starea pacientului
– Informaţi pacientul în cât timp se instalează efectul;
– Instruiţi pacientul/familia cum să procedeze dacă va trebui să continue
tratamentul la domiciliu
Reorganizarea locului de muncă
– Puneţi medicamentele şi pipeta în locul de păstrare
– Asiguraţi-vă că sunt condiţii optime pentru păstrarea medicamentelor
– Spălaţi mâinile
NOTAŢI:
– Data, ora, medicamentul, doza, calea de administrare, numele asistentei care a
administrat
– Orice observaţie legată de starea pacientului sau aspectul local
– Transmiteţi informaţiile semnificative în scris şi verbal la schimbul de tură
Evaluarea procedurii
Rezultate aşteptate/dorite:
– medicamentele au fost administrate fără incidente
– pacientul respiră pe nas, cu uşurinţă
– pacientul nu acuză reacţii neplăcute
– pacientul este cooperant şi demonstrează înţelegerea informaţiilor primite

Rezultate nedorite / conduita

La atingerea firelor de păr din nas se declanşează strănutul:
– acţionaţi cu grijă în timpul administrării
– oferiţi pacientului şervetele şi instruiţi-l să-şi acopere nasul şi gura cu un şerveţel
dacă îi vine să strănute
Pacientul acuză senzaţie de înţepătură sau uscăciune a mucoasei:
– explicaţi pacientului că senzaţia este trecătoare
– dacă manifestările se menţin, anunţaţi medicul
Pacientul acuză cefalee, palpitaţii, insomnii:– Anunţaţi medicul
Aspirarea soluţiei în fosa nazală favorizează scurgerea acesteia în laringe
provocând accese de tuse (spasme)– Liniştiţi pacientul, anunţaţi medical.

Administrarea medicamentelor pe tegumente

Scop
- obţinerea unui efect terapeutic local;
-diminuarea efectului medicamentului printr-o absorbtie mai lenta;
- stimularea circulaţiei.
Linii directoare
- verificare zonei tratate este obligatorie pentru depistarea precoce a eventualelor
iritaţii, reacţii alergice;
- nu se aplică niciodată medicamentul fără a curăţa zona tratată de vechea aplicare,
pentru a preveni astfel iritaţia pielii prin acumulare de reziduuri medicamentoase
vechi (cu exceptia in care medical recomanda altfel);
- purtarea mănuşilor este obligatorie pentru a preveni absorbţia medicamentului
prin pielea mâinilor asistentei medicale;
- pentru a păstra medicamentul pe zona tratată şi pentru a proteja lenjeria de corp,
se va acoperi zona tratată cu un pansament semipermeabil transparent.
Pregătirea materialelor pentru administrarea pe tegumente
– medicamentele prescrise (lichide, pudre, unguente, alifii, mixturi, plasturi, patch-
uri)
– mănuşi de cauciuc
– comprese, tampoane, spatulă
– pense port-tampon, spatulă
– material pentru protecţia patului
– tavă sau carucior pentru medicamente
Pregătirea pacientului
a) PSIHICĂ:
– informaţi pacientul asupra efectului medicamentului
– explicaţi pacientului metodele de administrare a medicamentelor: badijonare,
pudraj, comprese medicamentoase
– informaţi pacientul asupra senzaţiilor pe care le poate avea
– informaţi asupra eventualelor alergii
b) FIZICĂ:
– se asigura poziţia adecvată în funcţie de zona pe care urmează să se aplice
medicamentul
– Sfătuiţi pacientul să stea relaxat
– se aşează pacientul într-o poziţie confortabilă care să permită accesul la zona ce
trebuie tratată;
– dacă este necesar se curăţă pielea de secreţii, cruste, celule moarte sau aplicaţiile
medicamentoase vechi şi apoi se schimbă mănuşile.
Tehnica administrării medicamentelor pe tegumente
– Pregatiţi materialele pe o tavă sau un cărucior
– Verificaţi recomandarea medicală
– Identificaţi pacientul; identificaţi eventualele leziuni care contraindică
administrarea
– se explică procedura de aplicare deoarece majoritatea pacienţilor, după externare,
vor continua să-şi administreze singuri medicamentul;
– se asigura intimitatea
– Aşezaţi pacientul în poziţie adecvată, confortabilă care să permită accesul la zona
ce trebuie tratată
– Spălaţi mâinile
– Îmbrăcaţi mănuşi de cauciuc
A) APLICAREA PE TEGUMENTE A UNGUENTELOR /CREMELOR
– se deschide tubul cu unguent punându-se capacul cu faţa externă în jos pentru a
evita contaminarea suprafeţei interne a capacului;
– se aplică crema sau unguentul pe suprafaţa afectată direct din tub sau cu ajutorul
unei spatule şi se masează zona prin mişcări lente, uşoare, până când unguentul
pătrunde în piele, rămânând un uşor luciu al pielii;
– se îndepărtează excesul cu o compresă sterilă;
– se evită frecarea zonei pentru a nu produce iritaţii.
– Protejaţi pielea cu un pansament dacă e necesar, astfel încât medicamentul să nu
fie îndepărtat
– Curăţaţi suprafaţa pielii între două aplicări cu excepţia situaţiilor în care medicul
recomandă astfel.
B) APLICAREA PE TEGUMENTE A MEDICAMENTELOR LICHIDE
– Întindeţi soluţia medicamentoasă cu ajutorul unui tampon
– Lăsaţi pielea să se usuce
– Protejaţi cu un pansament dacă soluţia folosită e colorată
– Curăţaţi suprafaţa pielii între două aplicări cu excepţia situaţiilor în care medicul
recomandă altfel;

C) APLICAREA MEDICAMENTELOR VASODILATATOARE

(PLASTURI)
– Punenţi mănuşi de cauciuc pentru a preveni absorbţia medicamntelor de propriile
tegumente
– Aplicaţi plasturele pe toracele anterior sau pe altă zonă a corpului indicată de
medic
– Alternaţi locurile la fiecare doză medicamentoasă
D) Aplicarea aerosolilor spray:
- se agită flaconul pentru a omogeniza compoziţia;
- se ţine flaconul la 15-30 cm de piele şi se pulverizează fin medicamentul pe zona
indicată.
E) Aplicarea pudrei:
- se usucă suprafaţa pielii după ce a fost curăţată de reziduuri;
- se aplică un strat subţire de pudră cu ajutorul pulverizatorului sau cu ajutorul unui
tampon de vată, prin scuturare;
Îngrijirea pacientului
– Aşezaţi pacientul în poziţie comodă
– Observaţi eventualele reacţii locale
– Instruiţi pacientul/familia dacă este nevoie de continuarea tratamentului la
domiciliu
Reorganizarea locului de muncă
– Puneţi medicamentele în locul de păstrare şi asiguraţi-vă că există condiţii
adecvate
– Îndepărtaţi compresele, tampoanele folosite
– Spălaţi măinile
NOTAREA PROCEDURII:
– Data, ora, medicamentul, modul de administrare, numele nursei
– Orice observaţie legală de starea pacientului, aspectul local al tegumentelor
– Reacţia pacientului la procedură
– Ce a învăţat pacientul din informaţiile furnizate
Evaluarea procedurii
Rezultate aşteptate/dorite:
– Medicamentele au fost administrate fără incidente
– Pacientul exprimă stare de confort, nu acuză reacţii neplăcute
– Pacientul este cooperant şi demonstrează înţelegerea informaţiilor primite
Rezultate nedorite /Conduita
– Pacientul acuză efectuarea cu brutalitate a manevrelor: se linisteste pacientul (vă
cereţi scuze şi explicaţi, dacă este cazul, că manevra în sine poate fi dureroasă)
– Pacientul acuză senzaţii neplăcute: usturime, înţepături: se explica pacientului
senzaţiile care fac parte din efectul medicamentelor
– Pe suprafaţa tratată apare înroşirea sau alte semne de alergie: se observa starea
pacientului, se anunta medicul şi se transmit informaţiile prin raportul de activitate

Administrarea medicamentelor pe cale percutanată

Definitie: introducerea medicamentelor în organism prin fricţionare

Suprafaţa tegumentului, în care urmează să se introducă medicamentul prin

fricţionare, va fi spălat cu apă caldă şi apoi bine uscată.
Medicamentul înglobat în lipoizi sub formă de alifii, uleiuri sau emulsii uleioase se
aplică pe piele şi prin mişcări circulare efectuate sub o uşoară presiune, executate
cu vârful degetelor sau cu toată suprafaţa palmei şi se masează.
Operaţia este terminată atunci când medicamentul dispare în aparenţă, rămânând
doar un slab luciu de grăsime.
Se va avea o deosebită grijă ca alifia sau uleiul care se introduc în piele să nu
ajungă în ochiul bolnavului sau al asistentului medical, deoarece pot să conţină
diferite substanţe iritante.
După terminarea fricţionării, suprafaţa tratată cu substanţa grasă va fi bandajată,
pentru a proteja lenjeria de corp şi pat.
Cantitatea medicamentului introdus, suprafaţa aleasă pentru tratament, ca şi
întinderea acesteia, durata fricţionării, precum şi frecvenţa şi orarul tratamentului
vor fi stabilite totdeauna de medic.