Sunteți pe pagina 1din 42

Curs 1 Nursing în endocrinologie

Prof. Georgeta Negreanu

ALLPPT.com _ Free PowerPoint Templates, Diagrams and Charts


ANATOMIA SI FIZIOLOGIA
APARATULUI ENDOCRIN

Endocrinologia este ramura care studiază glandele


cu secreție internă(glande endocrine), hormonii secre
tați de glande , precum și funcționarea acestora în
condiții normale și patologice.
Sistemul endocrin este un complex de glande ai căror
produși – hormonii- sunt eliminați direct în sânge,
fiind transportați la celule sau “organe țintă”,
simulând sau inhibând activitatea acestora.
Este alcatuit din:
 
1. Glandele endocrine :
HIPOFIZA
EPIFIZA
TIROIDA
PARATIROIDELE
TIMUSUL
PANCREASUL
SUPRARENALELE
OVARELE
TESTICULELE
1. HIPOFIZA=GLANDA PITUITARĂ
Situată la baza encefalului, înapoia chiasmei optice, în
șaua turcească, are forma și mărimea unui bob de fas
ole, cantarind cca 0,5 g.
A. ADENOHIPOFIZA reprezintă 75% din masa
hipofizei.
Parenchimul glandular are celule ce secreta hormoni
i:
somatotrop STH, tireotrop TSH, corticotrop ACTH,
gonadotrop (FSH- foliculostimulant, LH- luteinizant),
prolactina.
B. NEUROHIPOFIZA
Reprezintă 15-25%din masa hipofizei și e formată din lobul
posterior hipofizar si tractul hipotalamo-hipofizar.
Cei doi hormoni antidiuretic ADH si ocitocina sunt secre-
tați de nucleii anteriori ai hipotalamusului, transportați prin
tractul hipotalamo-hipofizar în lobul posterior și, de aici,
eliberați în sânge.
ADH(hormonul antidiuretic sau vasopresina)
2. EPIFIZA( glanda pineală)
Este situată între tuberculii cvadrigemeni superiori și intră
în componența epitalamusului.
3. TIROIDA
Este cea mai mare glandă cu secreție internă a
organismului, cântărește 30 g, e localizată în fața
anterioară a gâtului într-o capsulă fibroasă
numită loja tiroidei.
Este formată din 2 lobi laterali uniți între ei prin
istmul tiroidian.
Hormonul secretat: TIROXINA
Hipersecreție – boala Basedow;
hiposecreție – nanism, mixedem, cretinism.
4. GLANDELE PARATIROIDE
Sunt 4 glande mici situate câte două pe fața posterioară a
lobilor tiroidieni în afara capsulei acesteia.
Secretă PARATHORMONUL PTH cu rol esențial alături
de calcitonină în menținerea echilibrului fosfocalcic,
asigurând creșterea și dezvoltarea normală a scheletului cu
fixarea adecvată a calciului în oase.
5. TIMUSUL
Are rol de glandă endocrină -până la pubertate, apoi intră în
regres.
Are localizare retrosternală.
La pubertate involueaza fara a dispărea complet.
6. GLANDA SUPRARENALĂ
E situată la polul superior al rinichiului fiind formată dintr-o regiune
corticală și una medulară, diferite din pct. de vedere embriologic,
anatomic și funcțional.
7. PANCREASUL ENDOCRIN
Este implicat în controlul metabolismului intermediar al glucidelor,
lipidelor, proteinelor prin hormonii secretați
INSULINA este un hormon proteic secretat de pancreas.
Hipersecreție:
-se caracterizează prin hipoglicemie, care afectează în special
SNC, mergând până la instalarea comei
Hiposecreție:
-duce la aparitia DIABETULUI ZAHARAT, caracterizat prin:
hiperglicemie, glicozurie, poliurie, polifagie, polidipsie, scăderea
în greutate.
 
OVARUL ENDOCRIN SI EXOCRIN
Foliculii ovarieni secretă în prima etapă a ciclului ovarian
HORMONII ESTROGENI=FOLICULINA.
Corpul galben secretă în a doua parte a a ciclului ovarian
PROGESTERONUL în cantități mari și INHIBINA în cantități
mici.
8. TESTICULUL ENDOCRIN SI EXOCRIN
TESTOSTERONUL este un hormon lipidic, cu
structura sterolică. Acțiunea sa constă în
stimularea creșterii organelor genitale masculine
și apariția caracterelor sexuale secundare la
barbat.
SEMNE SI SIMPTOME
 1.1 MANIFESTARI SUBIECTIVE
Cefaleea
-este determinată frecvent de compresiune în tumorile hipofizei,
cu localizări diferite n funcție de direcția în care se dezvoltă
tumora
-apare în crize de scurtă durată, apoi devine permanentă,
insuportabila, nu mai răspunde la antialgice;
-se asociază cu: tulburari vizuale, vărsături explozive în jet, fără
greață, bradicardie;
-intensitatea sa este influențată de schimbarea poziției
capului;
-apare sub formă de migrenă în disfuncții ovariene.
Oboseala fizică și intelectuală
-mai accentuată în cursul dimineții;
-se întâlnește în: boala Addison, insuficiența hipofizară
globală;
-în tireotoxicoză, oboseala este matinală, bolnavul se
trezește mai obosit decât s-a culcat.
Tulburarile somnului
-insomnii, somn neliniștit, insuficient cantitativ, populat de
coșmaruri în hipertiroidie, sindromul adipozo-genital;
-hipersomnia apare în tumorile hipotalamo-hipofizare;
-în hipotiroidism, bolnavul pare adormit tot timpul.
Transpirația
-apare în sindromul adipozo-genital, feocromocitom;
-în tireotoxicoză predomină la nivelul palmelor și în
regiunea capului;
-la diabetici, anunțând o hipoglicemie sau o comă.
Sughițul
-poate apărea ca urmare a compresiunii nervului frenic
pe traiectul său(gușa tiroidiană)
Setea
-se întâlnește în diabetul zaharat și insipid, în
hiperparatiroidism
Tulburări gastro-intestinale
-inapetență în insuficiența hipofizară globală, hiperparatiroidism,
boala Addison;
-diaree în hipertiroidism, boala Addison;
-constipație în hipotiroidie, hiperparatiroidism;
-vărsături în tumorile hipofizare;
-dureri abdominale în insuficiența corticosuprarenală,
hiperparatiroidism, hipertiroidism, diabet zaharat
Tulburări cardio-respiratorii
-palpitații, amețeli la schimbarea din decubit în ortostatism în
insuficiența corticosuprarenală; dispnee în insuficiența tiroidiană
Tulburări ale aparatului genital
-instalarea precoce sau tardivă a pubertății;
-la femei: amenoree primară în mixedem congenital și
secundară în afecțiuni hipofizare;
-tulburări de ritm(bradimenoree) în boli tiroidiene și
suprarenale;
-tulburări de cantitate în tireopatii, hiperfoliculinemie;
Alte manifestări: -modificări ale vocii
-tulburări de vedere: diplopie, îngustarea câmpului vizual
.
1.2. MANIFESTĂRI OBIECTIVE
Poziția, mișcări și contracții involuntare
-exprimă disconfort, fatigabilitate, neatenție;
-tremurături fine, rapide apar la nivelul extremități-
lor, pleoapelor, cu asinergia mișcărilor oculo-
palpebrale în hipertiroidism;
-convulsii parțiale în tumori.
Faciesul: hipertiroidian, hipotiroidian, cushingoid, acromegalic,
addisonian, hipopituitar
a) Facies hipertiroidian – exprimă spaimă, neliniște, prezintă
exoftalmie,clipește rar; pleoapele închise tremură, uneori nu
acoperă în întregime globul ocular;
b) facies hipotiroidian sau mixedematos – un aspect pufos, buhăi
t, cu piele aspră, îngroșată, palidă, rece, ceroasă; sprâncene rare sau
absente în partea externă, pleoapele edemațiate; buzele îngroșate,
limba edemațiată.
c) facies cushingoid, când are aspect de „lună plină”pielea prezintă
teleangiectazii(vase de sânge mici dilatate sub piele), acnee,
hirsutism; grăsimea facială se acumulează periauricular.
Facies hipertiroidian facies mixedematos
facies cushingoid

facies addisonian
facies acromegalic
facies hipopituitar
d) facies acromegalic –pielea este îngroșată, cu cute frontale;
nasul, buzele și urechile sunt îngroșate, lățite; limba mărită
(macroglosie), spații interdentare lărgite, dând dinților aspect de
evantai.
e) facies addisonian – caracterizat prin modificări de culoare ale
pielii, asemănătoare cafelei cu lapte; pe acest fond de hiperpigmentar
e difuză apar pete și mai pigmentate,repartizate neuniform, ceea ce dă
un aspect de murdar;pete asemănătoare apar și pe mucoasa bucală.
f) facies hipopituitar(din nanismul hipofizar) – se caracterizează
prin contrast între aspectul infantil general și cel îmbătrânit al pielii.
g) faciesul din insuficiența hipofizară globală(necroza hipofizară)
prezintă trăsături șterse, pielea din jurul ochilor este colorată deschis,
buhăită și ridată.
Statura – gigantismul, nanismul
Gigantismul – creșterea de peste 2 metri cauzată de
hipersecreția hipofizară de hormon somatotrop
Nanismul – înalțime mică(1,20-1,50 metri); are două
variante:
1.nanism hipofizar: proporționat, armonic, dar cu
dezvoltare somatică deficitară, cu funcții psihice normale
2.nanism tiroidian – disproporționat, disarmonic, pitic cu
membre scurte față de trunchi, capul mare în raport cu
corpul, funcții psihice retardate.
nanism hipofizar
Gigantism

nanism tiroidian
Starea de nutriție: obezitatea – tipuri, slăbirea
Obezitatea:
-de tip cushing –grăsimea se dispune, caracteristic la nivelul gatului
(ceafa de bivol), feței (față „în lună plină”)și abdomenului (șorț
abdominal). Memebrele ramân subțiri proximal și distal.
-obezitatea din sindromul adiposo-genital: apare la vârste foarte
tinere, cuprinde sânii, abdomenul, regiunea pubiană, rădăcinile
membrelor, șoldurile și coapsele, ceea ce dă baieților un aspect
feminin;
-obezitatea din hipotiroidie – dominată de mixedem, se dispune
difuz, cu predominanță la față, gât, cap, periarticular la gleznă și
genunchi.
-Obezitatea hipotalamică – rară, predomină la femei(80%)
și se instalează brusc, de obicei după o traumă; este dispusă
pe abdomen, trunchi, la rădăcina membrelor, cap și gât.
-Obezitatea din insuficienta gonadică diferă după sex: la
bărbați are dispoziție feminina
Slăbirea – reprezintă scăderea sub greutatea ideală cu 10-
15 kg. În câteva luni, avertizează asupra hipertiroidiei, bolii
Addison sau este un prim semn în diabet;
Cașexia apare în insuficiența hipofizară globală.
Starea mentală
-Labilitate afectivă, ideație rapidă în hipertiroidism;
-Lentoare în gândire, dificultate în vorbire(bradilalie), tulburări de
memorie în hipotiroidie;
-Depresie, labilitate emoțională, tulburări de memorie și atenție în
sindromul Cushing.
Aspectul tegumentelor, părul și unghiile
a) Tegumente
-Hiperpigmentare generalizată, mai accentuată pe regiunile
descoperite, de plicile de flexiune ale membrelor, plica cotului,
axile, pe eventuale cicatrici operatorii; apare și pe mucoasa bucală
(bolta palatină, gingii, obraji) în boala Addison;
-Piele aspră, îngroșată, rece, ceroasă în hipertiroidie;
-Piele caldă, umedă și subțire în hipertiroidie;
-Vergeturi roșii-violacee la nivelul abdomenului,
coapselor și sânilor în sindromul Cushing.
b) părul și unghiile
-hipertricoza – pilozitate abundentă pe întreg corpul sau
în zone anormale pentru sexul respectiv (față, regiune
mamară, linia albă), asociată cu îngroșarea vocii în ovarul
polichistic virilizant, acromegalie;
-hirsutism – dezvoltare de tip masculin a pilozității la femeie
(mustață barbă, inserție masculină a pilozității genitale); se asociază
cu calviție, hipertrofia clitorisului, atrofie mamară, amenoree; se
întâlnește în boli suprarenaliene (sindromul Cushing, tumori,
sindrom adrenogenital), ovarul polichistic, tumori hipofizare;
-pierderea pilozității (alopecia) în hipotiroidie; părul este aspru,
decolorat, friabil, uscat; sprâncenele sunt rare sau absente în partea
externă;
-păr mătăsos, subțire și fragil în hipertiroidie;
-căderea părului axilar și pubian în insuficiența hipofizară.
Edemul
-în hipotiroidism este o infiltrație edematoasă, generalizat
alb-păstos cu elasticitate redusă, nu lasă godeu; uneori
apare mixedem pretibial, care are caracter elefantiazic;
intereseaza si mucoasele, ceea ce determina voce răgușită
vorbire lentă, macroglosie(limbă mărită), disfagie.
Aspectul ochilor
exoftalmie, tipică în boala Basedow, însoțită de lăcrimare
scăderea secreției lacrimale în diabetul zaharat.
Modificări ale oaselor și mușchilor
deformări, osteoporoză, scăderea forței musculare
hipertrofie musculară la femei, în ovarul polichistic
virilizant
 Aparatul genital și sânii
Secreția lactată anormală (galacoree) în prolactinom,
Absența caracterelor sexuale secundare sau involuția
acestora, dezvoltarea precoce sau insuficienta dezvoltare
a organelor genitale
dezvoltarea sânilor la bărbați (ginecomastie)
Modificari ale semnelor vitale: temperatura,
tensiune arteriala, respiratie
Temperatura:-Crește la hipertiroidieni și scade la hipotiroidieni din
cauza modificărilor metabolice
 Pulsul: tahicardie în hipertiroidism, bradicardie în hipotiroidism
 Tensiune arterială:
Creșteri foarte mari până la 200 – 300 mmHg în feocromocitom
Crește maxima și scade minima în hipertiroidism
Scade maxima și creste minima în hipotiroidism
Hipotensiune în boala Addison
 Respirația:
-dispnee în feocromocitom,
-Respirație dificilă la efort, în boala Addison si hipertiroidism
-laringospasm în hipoparatiroidism
Explorarea glandei hipofize
Dozarea hormonilor secretaţi de celulele ţintă din sânge şi/sau urină
;
Examene radiologice:
 Radiografia de şea turcească se efectuează prin radiografia din
profil, din faţă a craniului şi bază,
CT - este o metodă modernă neinvazivă, se efectuează cu substanţă
de contrast şi permite vizualizarea precisă a hipofizei identificând
leziunile;
RMN - foloseşte ca substanţă de contrat Gadolinium şi permite
vizualizarea atât a şeii turceşti cât şi a sinusurilor cavernoase, a tijei
pituitare şi a chiasmei optice;
Examen oftalmologie:
- fundul de ochi este modificat prezentând stază papilară în cazul
Explorarea glandei tiroide:
Examene de laborator
Testele funcţionale ale glandei tiroide din sânge:
T4 (tiroxina serică totală)
T4 (tiroxina serică liberă), T3 (triiodotironina) – TSH
(hormon stimulant al tiroidei)
Dozarea iodemiei:
se efectuează pregătind bolnavul cu o lună înainte; trebuie
să nu primească medicamente care conţin iod se recoltează 5 ml sâng
e fără anticoagulant;
Testele de inflamaţie:
VSH, Leucograma, fibrinogenul sunt crescute în caz de tiroidită.
Colesterolul, LDH, Lipidele se recoltează în caz de hipotiroidie.
Examene din urina:
determinarea ioduriei se face din urina adunată pe 24 h din care se
recoltează câţiva ml de urină; valorile crescute indică o supraîncărcare
iodată exogenă.
Radiografia simplă a gâtului este utilă în cazul tulburărilor de compres
iune şi calcificărilor glandei tiroide.
Pregătirea bolnavului este simplă, se îndepărtează obiectele radioopace
(cercei, lanţuri, mărgele, coliere);
-poziţia bolnavului şezând, expunerea din faţă şi profil.
Ecografia evidenţiază modificările de volum şi formă; bolnavul nu
necesită pregătire specială, se face la orice oră; poziţia decubit dorsal;
se aplică gelul acustic pe faţa anterioară a gâtului. Volumul normal al
glandei tiroide variază în funcţie de sex şi vârstă.
Radioiodocaptarea(RIC) şi scintigrama tiroidiană:
- se realizează cu izotopi radioactivi ai iodului în
laboratorul de medicină nucleară; dimineaţa pe nemâncate;
- se administrează substanţa radioactivă pe cale orală
pregătindu-se soluţia într-un flacon sau pahar cu 30 ml
apă.
Măsurarea radioactivităţii tiroidiene se face la 2, 4, 24, şi
48 ore după administrarea radiotrasorului.
Examenul scintigrafic este util pentru depistarea nodulilor
tiroidieni ("calzi" şi "reci"), tumorile maligne, metastazele
de la nivelul glandei tiroide.
Reflexograma achiliană este timpul de relaxare musculară după
percuţia tendonului lui Achile; (normal - 250 - 300 milisecunde);
este alungit în hipotiroidie şi scurtat în hipertiroidie.
Explorarea citologică (biopsia de glandă tiroidă) se efectuează pri
n
-prin ABC (aspiraţie biopsică citologică) puncţie cu ace de calibru
18 - 22 G montate la seringi de 10 - 20 ml de către medic ajutat de
asistent care pregăteşte materialele şi bolnavul şi serveşte medicul.
Din produsul recoltat se efectuează frotiu şi se trimite împachetat,
etichetat la laboratorul de anatomie patologică.
Examen histologic se mai poate efectua preoperator sau extemporane
u în sala de operaţie de către medic fiind un examen de mare siguranţă
diagnostică.
Puncţia cu ac subţire are rol diagnostic dar şi terapeutic pentru
tratarea cu succes a chiştilor şi adenoamelor autonome tiroidiene, a
nodulilor benigni prin injectare de etanol pentru sclerozare.
 Explorarea glandei paratiroide
Dozări hormonale din sânge:
PTH (parathormon), calcemia (VN: 9-11 mg%) crescute în hiper-
paratiroidie şi scăzute în hipoparatiroidie;
fosforemia (VN: 2,4 - 4,5 mg%) creşte în hipoparatiroidie şi scade în
hiperparatiroidie;
FA (fosfataza alcalină VN: 3-5 u.B.) creşte în leziuni osoase.
Modul de recoltare: dimineaţa pe nemâncate prin puncţie venoasă
5 ml sânge fără anticoagulant.
Examene din urină:
-calciuria, fosfaturia se recoltează din urina pe 24 h
sunt crescute: calciuria în HPTH şi
scăzută în hPTH, fosfaturia este scăzută în HPTH şi
crescută în hPTH.
Alte explorări: EEG, EKG, RMN, ecografie
Cervicală, CT,ex. radiologic al aparatului locomotor
indică modificările osoase cum ar fi osteoporoza şi
depuneri de calciu în ţesuturile moi şi organe.
Explorarea glandelor suprarenale
Dozarea hormonilor din plasmă:
1) Corticosuprarenala:
determinarea cortizolului,
determinarea dehidroepiandrostendionul - sulfat (DHEA-S)
determinarea ACTH-ului,
determinarea aldosteronului,
determinarea ionogramei,
determinarea Ht
Dozări hormonale din urină:
-determinarea hormonilor urinari: 17 cetosteroizi,
17 OH CS.
 
2) Medulosuprarenala
Dozări hormonale din plasmă şi urină:
- dozarea catecolaminelor din sânge şi urină,
- dozarea AVM-ului(acid vanilmandelic) din urină.
Alte explorări: echografia, TC, RMN, scintigrama, permit vizualizar
ea tumorilor sau atrofia glandelor suprarenale.
Pregătirea bolnavilor pentru determinarea hidroxiprolinei din urină
Regim alimentar: cu 3 zile înainte pacientul nu trebuie să consume c
arne, peşte, gelatină.
După aceea se colectează urina pe 24 h, se păstrează la rece şi se
trimite la laborator 10 ml pentru dozarea hidroxipolinei.
Explorarea glandelor sexuale
1. Explorarea testiculului
Dozarea hormonilor din plasmă:
testosteronul total VN (> 17ani): 280 - 1100 ng/dl
testosteronul liber VN: 1 - 27%
dihidrotestosteronul (DHT) VN: 15-75 ng/ml
estradionul VN: 15-40 pg/ml
FSH VN:3-15mUl/ml
LH VN:2-15mUl/ml
prolactina VN: 4-18 ng/ml
Dozarea hormonilor din urină: 17 CS, DHEA.
Alte examene: spermograma indică evaluarea profilului morfologic
şi biochimic precum şi capacitatea de fertilizare a spermatozoizilor.
Parametri normali ai spermogramei: volumul > 2ml,
-pH: 7,2-7,8,
-viabilitatea: 75% sau mai mulţi vii,
-morfologia: 30% sau peste cu aspect normal.
Patologic:
- spermatozoizi morţi,
- azospermie (lipsa spermatozoizilor),
- hipospermie (cantitate redusă de spermă).
Explorarea ovarului

Teste de ovulaţie:
-curba termică bazală creşte după perioada ovulaţiei şi în m
omentul când progesteronul atinge valori maxime, se
înregistrează temperatură vaginală sau rectală dimineaţa
înainte de coborârea din pat, între a 7-a şi a 14-a zi a
ciclului menstrual;
-frotiul citovaginal, recoltat în a 7-a, a 14-a şi a 21-a zi a
ciclului menstrual, se recoltează cu ajutorul ansei de platină
şi se efectuează frotiuri pe lame de sticlă.
Dozările hormonale ale ovarului:
-estradiolul plasmatic se recoltează în a 14-a, a 21-a zi a ciclului
menstrual, prin p.v. fără anticoagulant;
-progesteronul se recoltează în a 21-a zi a ciclului menstrual;
-gonadotrofina corionică;
-TSH, prolactina.
Alte examene;
-testul cu progesteron -administrare de progesteron 75 mg i.m. sau
medroxiprogesteron 10 mg timp de 5 zile; testul este pozitiv în
anovulaţia din boala polichistică ovariană şi negativ când nu există
secreţie estrogenică;
- testul cu clomifen, se administrează timp de 5 zile citrat de clomifen
100 mg per os, testul determină ovulaţia şi este indicat în amenorea
de origine hipotalamică;