SISTEMULUI ENDOCRIN

SISTEMUL ENDOCRIN LA OM

1. EPIFIZA
2. HIPOFIZA
3. TIROIDA
4. TIMUSUL
5. GLANDELE SUPRARENALE
6. PANCREASUL
7. TESTICULELE
8. OVARELE
BOLILE HIPOFIZEI
GIGANTISMUL
- creşterea exagerată în înălţime a
copilului înainte de pubertate
( 2-2,10 m.)
- deformări ale scheletului
- tulburări de echilibru
- dureri de cap violente
1,70 m.
- imaturitate
cauza = o tumoră care secretă în exces
hormoni hipofizari
tratament = extirparea tumorii ; evitarea
eforturilor fizice şi intelectuale
BOLILE HIPOFIZEI

ACROMEGALIA
- apare datorită secreţiei de hormoni
hipofizari în exces la individul adult.

- creşterea anormală în grosime a oaselor şi

ţesuturilor moi.

- aspecte : cap mare, nas gros şi lung, buze

groase, mandibulă proeminentă spre
exterior, bărbie şi urechi mari, mâini şi
picioare foarte dezvoltate

- în lipsa tratamentului adecvat, bolanvul

moare
 BOLILE HIPOFIZEI

NANISMUL HIPOFIZAR ( PITICISMUL )

- datorită insuficienţei hormonului hipofizar în

copilarie
- tulburări de creştere şi dezvoltare
- bolnavii au statura mică cu cap şi membre
mici, proporţionate
- prezintă tulburări nervoase şi stări de depresie

Tratamentul se face prin administrarea lui la

timp pe bază de hormoni hipofizari(de
creştre), astfel creşterea poate deveni normală.
 BOLILE TIROIDEI
HIPERTIROIDIA ( BOALA LUI BASEDOW)
- apare datorită insuficientei functionări a
tiroidei
Cauze : stările de tensiune, bolile psihice,
unele infecţii ( gripa,reumatismul).
- apare predominant la femeile între 20-40ani.
- manifestări :guşă moale cu noduli,
tremurături ale mâinilor, capului, limbii,
pleoapelor, insomnii ,ochi
bulbucaţi(exoftalmie), clipire rară, tulburări
cardiace, scădere în greutate
Se interzice bolnavilor consumul de alcool,
cafea, condimente, sare
 BOLILE TIROIDEI

HIPOTIROIDIA
- insuficienta secreţie de hormon
tiroidian
- bolnavii au sub piele ţesut
mucos(mixedem), pleoape umflate,
aspect somnoros, nas lăţit, buze
îngroşate, piele gălbuie, mâini şi
picioare reci, unghii sfărâmiciose,păr
rar.
CAUZE : -infecţii
- la copii, cea mai gravă formă este lipsa
glandei tiroide, caracterizată prin
tulburări neoropsihice grave -
IDIOŢENIE
idioţenie
 BOLILE TIROIDEI

GUŞA ENDEMICĂ
- afectează întregul organism
- se inâalneşte adesea la populaţia din zonele de
munte,acolo unde lipseşte IODUL din apă şi aer
Guşa are diferite mărimi.
- Determină întârziere în dezvoltarea fizică şi psihică
- Copiii afectaţi, prezintă : faţă mică şi
imbatranita,membre scurte şi groase,ochi mici,, nas
turtit, buze groase,limbă anormal de mare
- În forme grave,nu poate merge şi limbajul este
redus(câteva cuvinte).
Boala se previne prin administararea IODULUI,prin
sarea iodată sau prin tratament pe bază de iod.
Pancreas endocrin

 Pancreasul endocrin este partea pancreasului care asigură

funcția endocrină a acestuia, fiind reprezentat de Insulele lui
Langerhans, care sunt alcătuite din două tipuri de celule
importante:
 Celule beta, care secretă insulină (70%)
 Celule alfa, care secretă glucagon (20%)
 Insulina are ca acțiuni:
 Creșterea gradului de utilizare a glucozei de către celule;
 Depunerea glucozei sub formă de glicogen în mușchi;
 Transformarea glucidelor în lipide în ficat și țesutul adipos;
 Stimularea sintezei proteice.
   Glucagonul, descărcat în sânge, dispare mai rapid
decât insulina, fiind degradat în diferite țesuturi și în
mod deosebit în cel hepatic; acest hormon este tot un
polipeptid, cu o greutate moleculara de 3490, și
constituit din 29 de aminoacizi.
Glucagonul provoacă hiperglicemie prin glicogenoliza
hepatică (nu și musculară), stimulează gluconeogeneza
din aminoacizi și exercită efect lipolitic prin acțiunea
lipazei din celulele adipoase.
·       
   Hiposecreția de insulină determină hiperglicemie, glicozurie,
  

poliurie, polifagie, acumularea în organism a corpilor cetonici;

aceste manifestări fiziologice sunt specifice diabetului zaharat.
Corpii cetonici acumulați excesiv au o acțiune nocivă asupra
centrilor nervoși superiori și pot provoca coma diabetică și chiar
moartea.
  Hipersecreția insulinică are efect hipoglicemic; repetarea acestor
stări produce alterări funcționale ale sistemului nervos (care
consumă în mod deosebit glucoza), urmate de comă.
In fiziopatologia pancreasului endocrin nu se cunosc cazuri de
hiper- sau hiposecreție de glucagon, așa încât rolul său în
patologie este puțin cunoscut.
Reglarea secreției de insulină și glucagon se realizeaza în mod
deosebit pe cale umorală (factorul umoral de reglare este tocmai
glucoza sanguină), dar și pe cale nervoasă (nervul vag și
legăturile acestuia cu hipotalamusul anterior).
 GLANDELE SUPRARENALE:

Glandă endocrină situată la polul superior al fiecăruia dintre

cei doi rinichi.
De culoare galben deschis, cântărind aproximativ 5 grame,
cele două glande supra­renale sunt formate fiecare din două
părţi: corticosuprarenala şi medulosuprarenala.
Glanda corticosuprarenala (partea periferică a supra­renalei)
este formată din trei straturi, fiecare din el speciali­zat în
sinteza anumitor hormoni steroizi. Zona glomerulară fabrică
aldosteron, zona fasciculată, cortizol, iar zona reticulată,
androgeni.
Secreţia corticosuprarenalei depinde global de
corticotrofina hipofizară, cu excepţia zonei glomerulare,
care se află sub controlul sistemului renină-angiotensină
(enzime renale).
Glanda medulosuprarenală (partea centrală a supra­
renalei) este formată din celule care produc
catecolaminele (neurotransmiţători), în principal
adrenalina și noradrenalina.
Secreţia medulosuprarenalei depinde de sistemul nervos
autonom.
Un echipament enzimatic incomplet al corticosuprarenalei
se manifestă printr-un bloc enzimatic suprarenalian care
antrenează o hiperplazie (creşterea cantitativă a ţesutului
suprarenalian), responsabil la femeie de o sterili­tate şi de
un hirsutism (pilozitate exagerată). Insuficienţa
suprarenaliană cronică, ori boala lui Addison, este de
origine autoimună sau consecutivă unei tuberculoze.
Tumorile benigne pot cauza o producţie excesivă a unuia
sau a mai multor steroizi , de cele mai multe ori cortizolul
(sindromul lui Cushing), dar şi aldosteronul (sindromul lui
Conn). Tumorile medulosuprarenalei (feocromocitoamele)
provoacă o hipersecreţie de catecolamine, responsabile de
accesul de hipertensiune arterială.
BOLILE GLANDELOR
SUPRARENALE

BOALA ADDISON
- apare mai ales la bărbaţi datorită insuficienţei acestor
glande
- determină apariţia de păr pe faţa ( la femei) şi
obezitate.
 Timusul
Timusul este o glandă situată în spatele
sternului și este considerat de lumea
medicală drept organul fericirii. Este
glanda copilariei situata toraco-
cervical (în mediastinul anterior,
înapoia sternului) ajungând până la
baza gâtului. Are forme variabile, fiind
alcatuită din doi lobi(drept și stâng)
inegali, care se unesc în porțiunea
mijlocie dând aspectul literei „H”.
 Paratiroida
Glandă endocrină situată în spatele tiroidei, la înălţimea
gâtului, asigurând sinteza parathormonului.
Există două perechi de paratiroide, dar uneori aceste glande se
găsesc în număr de 5 sau 6.
 Acestea sunt patru glande mici aflate în partea posterioară a
tiroidei care secretă 2 hormoni, parathormonul și
calcitonina, cu rol în menținerea echilibrului calciului
extracelular, un element extrem de important pentru
organism.
 Parathormonul (PTH), acționează la nivel:
 renal, stimulează reabsorbția de calciu, inhibă reabsorbția
fosfatului, stimulează sinteza de vitamina D în tubii
proximali și inhibă resorbția de sodiu, de apă și de
bicarbonat la nivelul tubului proximal;
 osos, crește formarea și resorbția osoasă, acțiunea sa
dominantă fiind de stimulare a resorbției osoase dacă PTH-
ul se administreaza continuu. În hiperparatiroidism, crește
rata de eliminare a calciului din oase în sânge.
Hipertiroidia este cea mai frecventă dintre afec­ţiunile
paratiroidelor și este provocată de prezenţa unui adenom pe
una dintre glande ce duce la o hipercalcemie. Mai rar
hipoparatiroidia apare după ablaţia chirurgicale a tiroidei
sau dupa o boală auto­imună.
 OVARUL

OVARUL ENDOCRIN are o activitate dublă: endocrină și exocrină.

Activitatea exocrină este realizată prin producerea de ovule (= ovulația),
de celule germinale (ovogeneza, gametogeneza), iar cea endocrină, prin
secreția de hormoni.
Structura ovarului endocrin
Activitatea endocrină a ovarului este asigurată de:
1.      celulele tecii interne ale foliculilor ovarieni maturi, care
secretă foliculina; aceasta cuprinde hormonii estrogeni: estrona,
estradiolul si estriolul;
2.      celulele corpului galben, care
secretă progesteron (progestationali).
 Hormonii estrogeni influențează activitatea hipofizei, a
sistemului nervos central, a glandei mamare și a organelor
genitale feminine, astfel:
      - produc o scădere a secreției de hormon foliculinostimulent
(FSH);
     - sunt responsabili de dezvoltarea comportamentului sexual;
     - produc dezvoltarea și cresterea glandei mamare la fete la
pubertate;
   - determină caracterele sexuale secundare la fete;
   - apariția și evoluția normală a ciclului menstrual;
  - stimulează contracțiile uterului.
Acțiunea lor metabolică este mai mică, astfel:
 - stimulează biosinteza proteinelor;
   - au tendința să realizeze o hipoglicemie în sânge;
Progesteronul, ca și hormonii estrogeni, face parte din grupul hormonilor
steroizi (asemănători hormonilor din corticosuprarenală). Acțiunea
biologică principală a acestui hormon se exercită asupra tractului genital,
pe care îl pregătește pentru nidația oului și menținerea sarcinii.
De asemenea, progesteronul scade frecvența și amplitudinea contracțiilor
uterine, stimulează proliferarea acinilor mamari și secreția de colostru.
Menționăm că hormonii progestationali mai pot fi secretați și de
placentă.
În afara acestor hormoni principali ai ovarului, mai este cunoscut un
complex de hormoni, cunoscut sub numele de relaxina. Acest complex
hormonal, prezent în sângele femeii gravide, produce relaxarea simfizei
pubiene și creșterea flexibilității articulațiilor sacro-iliace ale bazinului.
Reglarea secreției de hormoni ovarieni se realizează de către hipofiza
anterioară, hipotalamus și sistemul limbic.
TESTICULUL ENDOCRIN, ca si ovarul, este un organ cu
functie dubla: endo- si exocrina.
Activitatea exocrina este realizata de tesutul seminal, care
produce spermatogeneza, si activitatea endocrina este realizata
de tesutul interstitial care secreta hormonii androgeni.
Structura testiculului endocrin
Partea endocrina a testiculului este reprezentata de celulele
interstitiale Leydig, care se gasesc in tesutul conjunctiv dintre
tubii seminiferi contorti; totalitatea celulelor interstitiale
formeaza asa-numita glanda interstitiala care
secreta testosteronul.
Fiziologia testiculului endocrin
 Testosteronul este principalul hormon secretat de glanda interstitiala si
este un hormon steroid; el ia nastere din colesterol la nivelul celulelor
Leydig.
 In afara de testosteron, testiculul mai secreta mici cantitati de hormoni
estrogeni, dupa cum ovarul secreta mici cantitati de testosteron.
Secretia acestui hormon incepe de la pubertate si continua toata viata.
 Rolul fiziologic al testosteronului este multiplu. El actioneaza asupra
aparatului genital masculin, dezvoltarii somatice si metabolismului:
 -         produce dezvoltarea organelor genitale masculine si mentine
integritatea morfo-functionala a acestora;
 -         induce dezvoltarea somatica a caracterelor secundare specifice
sexului masculin (ingrosarea vocii, dezvoltarea musculaturii si a
scheletului, a pilozitatii faciale, de pe piept, regiunea axiala, de pe
linia alba supraombilicala etc.);
 -         are o actiune anabolizanta protidica si lipidica, stimuland
dezvoltarea musculaturii;
 -         determina osificarea cartilajelor de conjugare.
 Hiposecretia de testosteron produce eunucoidismul. Daca aceasta stare
apare la copil, apar urmatoarele tulburari:
-   pubertate tardiva si incompleta;
- dezvoltare slaba a caracterelor secundare masculine;
-   voce subtire;
- tulburari in dezvoltarea scheletului (extremitati lungi datorita osificarii
tarzii a discurilor de conjugare);
- exces de grasime subcutanata, repartizata dupa tipul feminoid
(hiperplazia glandelor mamare = ginecomastie);
-  dezvoltarea sexuala neadecvata (hipoplazia organelor genitale
externe);
-  libidou absent sau foarte scazut; sterilitate cu grade diferite
(oligospermie, ascospermie);
-  se modifica simtitor functiile psihice pe un fond de inferioritate; apar
tulburari de comportament de la o timiditate excesiva, la personalitate
stearsa, inadaptabilitate sociala, perversitate sexuala, travesti etc.
Daca hiposecretia intervine dupa pubertate
(eunucoidism postpubertar), apar de asemenea
tulburari caracterizate prin:
- regresiunea caracterelor secundare sexuale (rarirea
pilozitatii sexuale, scaderea masei musculare, tendinta
de adipozitate; de retinut ca vocea nu se schimba);
- libidoul scade semnificativ, pana la disparitie;
- sterilitate cu grade diferite;
- se remarca modificarea functiilor psihice etc.