X.

NEVOIA DE A COMUNICA

"Cuvântul este sunet si culoare, e mesagerul gândului uman" (Tudor Vianu)

1. Definitie

Nevoia de a comunica este o necesitate a fiinţei umane de a schimba informaţii cu semenii

săi. Ea pune în mişcare un proces dinamic, verbal şi nonverbal, permiţând persoanelor să se
facă accesibile una alteia, să reuşească să pună în comun sentimentele, opiniile, experienţele
şi informaţiile.
I. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE A COMUNICA

 omul are nevoie de alte persoane pentru a raspunde ansamblului necesitatilor sale vitale si
pentru a-si satisface nevoile sale superioare;
 comunicarea se realizeaza în doua moduri :
 modul nonverbal - limbajul corpului (expresia ochilor, a figurii, gesturile, postura,
mersul) este o forma arhaica de transmitere a trairilor noastre interioare;
 modul verbal - este, prin excelenta, vehicul al gândirii ; limbajul verbal permite o
exprimare mai clara, mai precisa si mai nuantata a semnificatiilor de exteriorizat ;
limbajul scris este mai cizelat ; pentru a reda informatiile, nuantele este însotit de
semne de punctuatie.
 pentru a se realiza din punct de vedere al nevoii de comunicare , individul trebuie sa
aiba o imagine pozitiva despre sine, o cunoastere a eului sau material, adaptiv si
social.
 independenta în satisfacerea nevoii de comunicare presupune integritatea individului,
a organelor de simt, o dezvoltare intelectuala suficienta pentru a întelege semnificatia
mesajelor schimbate.
1. Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii de comunicare

Factori biologici  Integritatea organelor de simt

 Starea optima de functionare a vazului, a auzului, a mirosului, a

gustului, a pipaitului ;

 Auzul, vazul permit comunicarea cu lumea exterioara; gustul,

pipaitul protejeaza individul fata de pericolele din lumea
înconjuratoare ;
  Integritatea organelor fonatiei permite comunicarea verbala;

 Integritatea aparatului locomotor face posibila comunicarea

nonverbala (gesturi , miscari);

 Raspunsul erogen: reactia susceptibila de a provoca o excitatie

sexuala ;
Factori  Inteligenta - comunicarea este influentata de gradul de inteligenta a
psihologici individului, de puterea de întelegere a stimulilor primiti, de gândire,
imaginatie, memorie

 Perceptia : reflectarea personala a unui fenomen, obiect, care se face

cu ajutorul simturilor ; functia perceptibila este educabila;

 Emotiile sunt exprimate prin expresia fetei, prin debitul verbal

(bucurie-tristete ; râs-plâns) ;
Factori  Anturajul este determinant în satisfacerea nevoii de comunicare ;
sociologici climatul armonios în anturaj, în familie permite individului sa
stabileasca legaturi afective ; schimbul este trecerea unui mesaj de la o
persoana la alta ;

 Cultura si satutul social -educatia, cultura joaca un rol important de

comunicare ;

 Personalitatea - comunicarea e influentata de stadiul de dezvoltare a

personalitatii umane ; personalitatea determina individul sa fie
încrezator în capacitatile sale de a se exprima, a se afirma, sa stabileasca
legaturi semnificative cu cei din jur.

2. Manifestari de independenta în cadrul nevoii de comunicare

a) Manifestari de ordin biologic

Functionarea adecvata  Acuitatea vizuala

a organelor de simt
 Acuitatea auditiva

 Finetea gustativa si a mirosului

 Sensibilitatea tactila
Debit verbal  Usor

 Ritm moderat

 Limbaj clar, precis

Expresia nonverbala  Miscari

 Posturi si gesturi ale mâinii

 Expresia fetei

 Privire semnificativa

 Mecanisme senzoro-perceptuale adecvate

b) Manifestari de ordin psihologic

Exprimare usoara  a nevoilor, dorintelor, a ideilor, a

emotiilor
 exprimarea clara a gândurilor

Imagine pozitiva de sine  cunoasterea sinelui material, spiritual si

social

Perceptia obiectiva a mesajului primit si capacitatea de verificare a perceptiei sale

Exprimarea sentimentelor prin pipait
Utilizarea adecvata a mecanismelor de aparare
Atitudinea receptiva si de încredere în altii
Capacitatea de a angaja si mentine o relatie stabila cu semenii

c) Manifestari de ordin sociologic

Apartenenta la grupuri de diverse interese

Stabilirea de relatii armonioase în familie, la locul de munca, în grupuri de prieteni

3. Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei nevoii de comunicare

 exploreaza împreuna cu pacientul, mijloacele sale de comunicare

 învata pacientul :

 sa mentina integritatea simturilor (vazul, auzul, gustul, mirosul);

 sa utilizeze mijloacele specifice de exprimare a sentimentelor, a emotiilor;
 sa aiba o atitudine de receptivitate si de încredere în alte persoane ;
 sa mentina legaturi cu persoanele apropiate
 II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE COMUNICARE

Daca nu este satisfacuta comunicarea pot surveni urmatoarele probleme :

1. Comunicarea ineficienta la nivel senzorial si motor

2. Comunicarea ineficienta la nivel intelectual

3. Comunicarea ineficienta la nivel afectiv

4. Confuzie

5. Singuratate

6. Atitudinea integritatii functiei si rolul sexual

7. Izolare sociala

8. Perturbarea comunicarii familiale

A. Surse de dificultate în cadrul nevoii de comunicare

a) Surse de  atingere cerebrala sau nervoasa ;

ordin fizic
 tulburari circulatorii cerebrale ; accident vascular cerebral ;

 degenerescenta ; traumatisme ; oboseala ;

 deficit senzorial ; surmenaj ;

 obstacole în functionarea simturilor si a limbajului (pansamente,

aparate) ;

 durere, dezechilibru hidroelectronic ;

 droguri, medicamente, alcolism ;

b) Surse de  tulburari de gândire ;
ordin psihic
 pierdere, separare, stare de criza ;

 anxietate, stres ;
c) Surse de  poluare ;
ordin
sociologic  mediu inadecvat(locuinta, loc de munca, de recreare) ;

 climat ;
  conflicte, esec, statut social si economic defavorabil ;
d) Lipsa  insuficienta cunoastere de sine, a altora si mediul ambiant.
cunoasterii

B. PROBLEME DE DEPENDENŢǍ

1. Comunicarea ineficace la nivel senzorial si motor

Este dificultatea individului de a capta, prin intermediul simturilor sale, mesaje care vin
din anturaj, din mediul exterior sau din ambele.

Manifestari de dependenta

Tulburari senzoriale  cecitate : pierderea vederii ;

 diminuarea vederii : scaderea acuitatii vizuale ;

 surditate: pierderea functiei auditive;

 hipoacuzie: diminuarea auzului

 pierderea sau diminuarea gustului: pierderea combinatiilor

celor patru senzatii de baza - dulce, amar, acru, sarat (simtul
de control al hranei)

 anosmie: pierderea mirosului;

 hipoestezie: scaderea sensibilitatii cutanate;

 hiperestezie: cresterea sensibilitatii cutanate

Tulburari motorii  paralizia : disparitia totala a functiei motorii musculare;

 pareza: scaderea functiei motorii musculare;

 paralizii periferice: scaderea tonusului muscular, miscarile

pasive se pot efectua cu amplitudine mult mai mare;

 paralizii centrale : tonusul muscular este pastrat sau chiar

exagerat, miscarile pasive se pot executa cu amplitudine
redusa ;

Se disting :

 monoplegia, paralizia unui singur membru ;

 hemiplegia, paralizia ½ corp lateral ;

 paraplegia, paralizia membrelor inferioare ;

  tetraplegia, paralizia celor patru membre

 afazie : incapacitatea de a pronunta anumite cuvinte sau

de a le folosi, ori ambele ;

 dizartria : dificultatea de a articula cuvintele, repetarea

sau omisiunea de silabe, ori prelungirea unor sunete ;

 mutism : bolnavul nu raspunde, nu comunica cu

anturajul ;

 dislalia : imposibilitatea de a pronunta anumite sunete

care compun cuvinte, vorbirea devine neinteligibila ;
Reactii afective în  neliniste: lipsa de liniste sufleteasca, framântari ;
insuficienţe sau exces
senzorial  inactivitate : lipsa activitatii fizice sau intelectuale, ori
ambele ;

 anxietate : sentiment profund de disconfort sau de

tensiune, pe care individul îl resimte în fata vietii ;

 încetinirea dezvoltarii gândirii : ritmul asociatiilor de idei

este mai lent ;

 halucinatii : perceptii fara obiect ; în functie de analizatori,

sunt halucinatii auditive, vizuale, gustative, olfactive,
cutanate ;

 izolare - singuratate : starea individului de a fi singur,

retras.

Interventiile asistentei

Pacientul cu comunicare ineficienta la nivel senzorial si motor

OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME sI DELEGATE

Pacientul sa fie  linisteste bolnavul cu privire la starea sa, explicându-i scopul si
echilibrat psihic natura interventiilor ;

 familiarizeaza bolnavul cu mediul sau ambiant;

 asigura un mediu de securitate, linistit ;

 administreaza medicamentatia recomandata de medic ;

Pacientul sa  cerceteaza posibilitatile de comunicare ale bolnavului ;
foloseasca mijloace
de comunicare  furnizeaza mijloacele de comunicare ;
adecvate starii sale
 învata bolnavul sa utilizeze mijloacele de comunicare conform
posibilitatilor sale ;
Pacientul sa fie  asigura îngrijiri relative la perturbarea senzoriala sau motrice a
compensat bolnavului (cecitate, surditate, paralizie ); are rolul de suplinire
senzorial pentru satisfacerea nevoilor pe care pacientul nu si le poate
satisface autonom (a mânca si a bea, a se misca si a avea o buna
postura, a-si mentine tegumentele curate si integre ; a evita
pericolele ) ;

 administreaza medicatia recomandata : unguente, picaturi

oculare, nazale, auriculare ;

 efectueaza exercitii pasive si active pentru prevenirea

complicatiilor musculare, articulare ;

 pregateste bolnavul pentru diverse examinari ale simturilor si îl

îngrijeste dupa examinare.

2. Comunicarea ineficienta la nivel intelectual

Dificultatea individului de a întelege stimulii primiti si de a-si utiliza judecata,

imaginatia, memoria, pentru a comunica cu semenii.

Manifestari de dependenta

Dificultatea de a-si  amnezie- tulburare de memorie, caracterizata prin :

aminti evenimentele
trecute  amnezie de fixare, de retinere a faptelor noi ;

 amnezie de evocare, lipsa capacitatii de reproducere sau

recunoastere a unor fapte anterioare ;

 dificultatea de a întelege, de a face o judecata ;

Vorbire incoerenta  comunicarea verbala fara legatura cu situatia data ;

Comportament  manifestari neadecvate situatiei date ;

neadecvat
Confuzie,  dezorientare în timp, în spatiu si referitoare la propria persoana
obnubilare

Interventiile asistentei
 Pacient cu comunicare ineficienta la nivel intelectual

OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME sI DELEGATE

Pacientul sa fie  ajuta bolnavul sa se orienteze în timp, spatiu si referitor la
orientat în timp, propria persoana ;
spatiu si la propria
persoana  sugereaza pacientului sa tina un jurnal ;

 ajuta pacientul sa completeze jurnalul ;

 îl ajuta sa-si recunoasca capacitatile si preferintele ;

 lasa bolnavul sa faca tot ceea ce poate cu propriile sale

mijloace.

3. Comunicarea ineficienta la nivel afectiv

 reprezinta dificultatea individului de a se afirma, a fi deschis catre altii si catre nevoile

lor, de a stabili legaturi semnificative cu anturajul.
 fiinta umana care nu poate comunica adecvat sufera interior si îsi diminueaza stima de
sine. În consecinta, capacitatea de se afirma este, de asemenea, redusa si situatia sa se
schimba, devine insecurizanta.
 individul nu mai poate stabili legaturi cu anturajul.

Manifestari de dependenta

Agresivitate  manifestare impulsiva de a se certa, bate, ataca pe cei din jur ;

Alienare mentala  incapacitatea individului de a detine controlul asupra propriilor
acte ; nu poate sa-si aprecieze nici suferinta si nici nu raspunde
de actele sale ;
Devalorizare  perceptia negativa pe care individul o are fata de valoarea
personala si competenta sa;
Apatie  indiferenta fata de sine si ceea ce se petrece în mediul sau ;
Egocentrism  preocuparea exagerata a individului fata de sine Însusi, de
sanatate, de îmbracaminte, de ocupatie, motiv pentru care se
crede persecutat ;
Fobie  frica obsedanta, directionata spre ceva de care bolnavul nu
poate scapa :

 agorafobie - teama de spatiu deschis ;

 claustrofobie - teama de a sta închis în camera ;

 nazofobie - teama de boala ;

Euforie  stare de foarte buna dispozitie, dar fara obiect ;
Delir  tulburare de gândire prin prezenta nemotivata, neconforma cu
realitatea, dublata de convingerea pacientului în verosimilitatea
ei ;
Idei de sinucidere,  perceptii fara obiect, auditive, vizuale ;
halucinatii
Percepere  perceptia negativa a individului fata de aparenta sa fizica ;
inadecvata de sine
Dificultatea de a se  cunoasterea sinelui material, spiritual si social ;
afirma, de a-si
exprima
sentimentele, ideile,
opiniile, dificultatea
de a stabili legaturi
semnificative cu
semenii

Interventiile asistentei (pacientul cu comunicare ineficienta la nivel afectiv)

OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI, EVALUARE

AUTONOME SI DELEGATE
Pacientul sa se  pune în valoare capacitatile,Se vor nota zilnic schimbarile
poata afirma, sa talentele si realizarilesurvenite în :
aiba perceptie anterioare ale bolnavului ;
pozitiva de sine  dispozitia bolnavului ;
 da posibilitatea pacientului
sa-si exprime nevoile,  în expresia verbala si
sentimentele, ideile si nonverbala
dorintele sale ;
 în stabilirea legaturilor cu
 da posibilitatea pacientului semenii
sa ia singur decizii ;
Evalueaza schimbarile survenite în
 învata bolnavul : comportamentul bolnavului fata de
alte persoane.
 tehnici de afirmare de
sine

 tehnici de comunicare

 tehnici de relaxare

 ajuta bolnavul sa
identifice posibilitatile sale de
a asculta, de a schimba idei
cu altii, de a crea legaturi
semnificative ;

 antreneaza bolnavul în
diferite activitati, care sa-i
dea sentimentul de utilitate
Pacientul sa fie  supravegheaza în permanenta
ferit de pericole bolnavul ;
interne sau externe
 administreaza medicatia
prescrisa ; antidepresive,
anxiolitice, tranchilizante ;

 utilizeaza unele mijloace

fizice de imobilizare :

 chingi ;

 camasi de protectie ;

Aspecte ale comunicarii cu pacientul

"A comunica semnifica a pune

sau a avea în comun"

L. Sfez.

1. Caracteristicile comunicarii medicale

Comunicarea asistent medical - pacient este o comunicare directa, fata în fata

nemediata si neformalizata. Între cei doi subiecti ai transferului de informatie are loc un
schimb continuu de informatii care îi conduce pe fiecare dintre cei doi parteneri catre
obiectivele precise ale întrevederii : aflarea raspunsurilor în legatura cu modificarea starii de
sanatate, remediile propuse pentru înlaturarea acestora, modalitatile practice de actiune. În
afara acestui fascicul de informatii, sa-i zicem central, are loc si o alta trecere de mesaje
secundare, care permit raspunsul la o serie de probleme "periferice « .

O buna comunicare este o conditie fara de care desfasurarea actului medical de calitate
este doar o utopie. Descoperirea adevaratei naturi a problemelor pacientului, traducerea
acestuia într-un diagnostic si comunicarea acestui diagnostic pacientului depind în mare
masura de o buna comunicare între asistenta si pacient. Satisfacerea pacientului, complianta la
tratament si rezultatele acestui tratament depind de asemenea de calitatea acestei interactiuni
între asistenta medicala si pacient.

2. Factorii perturbatori ai comunicarii

O serie de factori pot perturba comunicarea între asistenta medicala si pacient.

Acestia sunt grupati în trei categorii :

a. factori fizici: au o actiune de distorsionare a mesajului :

 - deficientele verbale (balbismul, bolile faringiene) ;

- deficientele acustice (hipoacuzia, surditatea) ;

- amplasamentul (pozitia vorbitorului în raport cu ascultatorul) ;

- iluminarea (slaba iluminare împiedica receptarea comunicarii nonverbale);

- temperatura (caldura excesiva sau frigul acuza o stare neplacuta celor doi
parteneri) ;

- ora de zi (în cea de a doaua parte a zilei comunicarea devine mai dificila
datorita acumularii oboselii) ;

- durata întâlnirii(întâlnirile pe fuga saui prea prelungite sunt ineficiente)

b. factori interni : pot perturba comunicarea în urmatoarele situatii :

- implicarea afectiva (atât implicarea pozitiva cât si cea negativa tulbura

pozitia comunicarii, precum si felul în care ea este perceputa de auditori) ;

- frica (teama comunicatorului ca prin ceea ce comunica ar putea intra într-o

situatie neplacuta sau cea a ascultatorului ca ar putea auzi lucruri
neconvenabile, vor perturba mesajul) ;

- amenintarea statutului (daca cel ce comunica nu este sigur de faptul ca ceea

ce comunica nu îi ameninta imaginea personala, va evita sa transmita mesajul
complet sau va demonstra anumite parti din el) ;

- presupuneri subiective (daca vorbitorul crede ca ascultatorul îi este ostil sau

indiferent si mesajul va fi distorsionat) ;

- preocupari ascunse (daca unul dintre parteneri are o preocupare diferita

decât scopul pentru care se afla în relatia de comunicare - pecuniara erotica -
mesajul va fi perturbat) ;

- fantasme (daca asistenta medicala sau pacientul au o anumita imagine

pozitiva sau negativa, despre propria persoana, diferita de realitate, aceasta va
influenta negativ comunicarea).

c. factori semantici :

- vocabularul incomplet sau prea tehnicist vor face imposibila comunicarea ;

- gramatica (greselile gramaticale vor deturna comunicarea, scazând relatia de

încredere si depreciind imaginea celui care le face, mai ales atunci când acesta
este medicul ) ;

- sintaxa (constructiile verbale prea complicate sau dupa modelele altor limbi,
perturba relatia de comunicare) ;
 - conotatiile emotionale ale unor cuvinte (anumite cuvinte, cu semnificatie
deosebita pentru unul dintre partenerii comunicarii, vor perturba mesajul prin
polarizarea atentiei sau suprasemnificarea unor fragmente din mesaj).

FACTORI CARE PERTURBǍ COMUNICAREA

FIZICI INTERNI SEMANTICI
iente verbale ; - implicarea - vocabular ;
pozitiva/negativa ;
iente acustice ; - gramatica ;
- frica ;
- sintaxa ;
- amenintarea statutului ;
- conotatiile emotionale ale
- presupuneri subiective ; unor cuvinte.

- preocupari ascunse ;

- fantasme

3. Relatia dintre asistenta medicala - pacient si modelul biopsihosocial

Relatia dintre asistenta medicala si pacienti implica o varietate de impresii contrarii,

mergând de la idealizarea romantica pâna la disperarea cinica.

Dupa modul în care fiecare pacient îsi joaca rolul, bazat pe diferite expectatii se pot
crea premisele, fie pentru o relatie satisfacatoare si eficienta, fie pentru alta suspicioasa cu
frustrari si dezamagire.

Asistentele medicale lucreaza cu oameni bolnavi si nu cu sindroame patologice, iar

oamenii bolnavi aduc în relatia asistenta - pacient o influenta complexa între factorii biologici,
fortele psihologice si conditiile sociale.

Modelul biopsihosocial este derivat din teoria generala a sistemelor.

 Sistemul biologic - pune accentul pe substratul anatomic, structural si

molecular al bolii si impactul sau asupra functionarii biologice a pacientului;

 Sistemul psihologic - pune accentul pe impactul factorilor psihodinamici ai

motivatiei si personalitatii privind trairea bolii si reactia la ea.

 Sistemul social - pune accentul pe influentele culturale de mediu si familiale

asupra exprimarii bolii si trairii ei.

Relatia asistenta pacient este o componenta critica a modelului biopsihosocial. Orice

asistenta medicala trebuie nu doar sa aiba cunostinte practice despre starea medicala a
pacientului, dar si sa fie familiarizata asupra psihologiei individuale a pacientului.

4. Comunicarea nonverbala asistenta medicala - pacient

 Informatiile nonverbale pe care le transmite pacientul sunt de natura fizica, biologica,
medicala, sociala, culturala. Din punct de vedere medical, prin informatiile nonverbale pe care
le culege asistenta medicala aduna date esentiale pentru demersul sau în procesul de îngrijire.
Faciesul, aspectul pielii, atitudinile, miscarile, mersul, scrisul, pot da informatii valoroase în
multe afectiuni.

Pacientul la rândul sau examineaza si urmareste asistenta medicala în tot ceea ce

înseamna atitudinea ei.

Asistenta medicala nu trebuie sa uite niciodata ca prin comportamentul sau comunica

ceva pacientului. Pacientul sesizeaza daca asistenta este atenta, interesata de relatarea sa, îi
apreciaza atitudinea calma si rabdarea, vocea adaptata situatiei.

Pacientul nu iarta niciodata atitudinea de dezinteres, de imagine pe care o au uneori

asistenetele.

Comunicarea nonverbala este procesul de transmiterea a informatiei fara a folosi

cuvinte. Cuprinde felul în care o persoana îsi foloseste corpul, cum ar fi expresia fetei,
privirea, gesturi ale bratelor si ale mâinilor, pozitia si diferite miscari ale picioarelor.

Comunicarea nonverbala include, de asemenea, paralingvistica - adica unele calitati

cum ar fi tonul, ritmul, frecventa si vibratia ; greseli de vorbire, pauze sau tacere. De foarte
multe ori, întelegem sentimentele celorlalti tocmai prin aceste aspecte ale comunicarii
nonverbale.

O componenta importanta a comunicarii nonverbale implica spatiul de miscare, adica

pastrarea distantei : cât de mult ne apropiem fizic, în timp ce vorbim cu prietenii sau partenerii
de afaceri, iubite sau pacienti.

Alte comportamente cum ar fi îngrijirea personala, îmbracamintea si mirosurile

(exemplu : transpiratia, alcool, tutunul) de asemenea ofera informatii despre pacient fara a fi
nevoie de cuvinte si va poate fi de ajutor în întelegerea mai buna a situatiei. Chiar daca
comunicarea nonverbala a pacientului este evidenta, acesta este foarte probabil sa nu fie
constient de ea.

Propria comunicare nonverbala necesita un nivel ridicat de cunostiinta de sine si

disciplina. Este deosebit de important modul în care reactionezi la anumite urgente ce pot
aparea în spital în timpul consultatiei. Trebuie sa arati ca atentia este concentrata asupra
pacientului privindu-l în ochi, pastrarea unei pozitii atente si o aparenta neconstientizare a
faptului ca în alta parte situatia este destul de grava.

Gesturile

Când gesturile sau expresiile fetei par sa semnifice altceva decât cuvintele, trebuie
facut un efort pentru a descoperi care dintre ele - gesturile sau cuvintele - exprima mesajul
corect.

Gesturile de neajutorare sau lipsa de speranta sunt tipic compuse din doua faze. Ambele
mâini sunt ridicate la nivelul fetei, cu coatele fixe, palmele orientate una catre alta ; sunt
miscate usor spre exterior, cu degetele departate si aratatorul si degetele usor îndoite, ca si
cum ar fi gata sa apuce. Aceasta pozitie dureaza putin, mâinile cazând apoi lipsite de vlaga în
poala.

Gestul acesta înseamna ca pacientul se simte fara putere în fata problemei sau a situatiei
respective. Prima parte poate însemna cererea ajutorului ; în timp ce a doua parte (hipotonia
sau retragerea) accentueaza inutilitatea primirii oricarui ajutor.

Evitarea raspunsului prin reglarea vocii se petrece chiar si atunci când nu sunt prezente
mucus si flegma. O alternativa a acestui gest este frecarea nasului, ceea ce împiedica o usoara
trecere cu partea dorsala a degetului aratator.

Aceste gesturi înseamna ca pacientul nu este de acord sau respinge afirmatiile facute.
Spre exemplu "Cum merg treburile acasa?", pacientul raspunde "Bine", îsi regleaza vocea si
îsi freaca usor nasul. Probabil ca vrea sa spuna : "De fapt, lucrurile nu merg atât de bine
acasa".

Paralimbajul

Când se ascunde discursul unui pacient, pot fi auzite, pe lânga cuvinte, pauzele, tonul si
modelarea. În acelasi fel, pacientul aude tonul si ritmul cuvintelor sale.

Unul din aspectele paralimbajului sunt pauzele. Pacientul face o pauza înainte de a
raspunde întrebarii asistentei sau înainte de a da urmatoarea replica.
NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM CREDINŢELOR ŞI VALORILOR
PROPRII

DEFINIŢIE
 Nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile sale reprezintă necesitatea pentru orice
individ de a cântări gesturile, acţiunile proprii, conform cu noţiunea personală de bine
sau de rău, de dreptate şi după o ideologie proprie.

I. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

Generalităţi
 fiinţa umană nu este izolată, ea este în interacţiune permanentă cu ceilalţi indivizi, cu
viaţa cosmică sau fiinţa supremă;
 concepţia despre lume exprimă o profundă nevoie umană. Sunt concepţii optimiste,
altele pesimiste, etice sau morale;
 cultura reprezintă credinţele şi practicile împărtăşite de oameni şi transmise de la o
generaţie la alta;
 antropologii divid cultura într-o cultură materială şi o cultură nonmaterială;
 cultura materială constă în obiecte de îmbrăcăminte, artă, religie, ustensile de mâncat
şi toate căile de utilizare a acestora;
 cultura nonmaterială constă în credinţe, obiceiuri, limbă şi instituţii sociale. Rasele au
grupuri etnice diferite şi grupurile etnice au culturi diferite;
 grupurile culturale largi pot să aibă subgrupe culturale sau subsisteme. O subcultură
este în mod obişnuit compusă din oameni care au o identitate distinctă şi totuşi sunt în
relaţie cu un grup cultural mai mare. O subcultură poate avea etnicitate, ocupaţii sau
caracteristici fizice comune cu un grup cultural mai mare.
 exemple de subgrupe culturale sunt grupuri ocupaţionale (de ex. asistentele medicale),
grupuri sociale (feminin) şi grupuri etnice (români, francezi, germani).

1. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

factori biologici
 gesturile şi atitudinile corporale (pot exprima un sentiment sau o anumită
semnificaţie);
factori psihologici
 căutarea sensului vieţii şi a morţii;
 dorinţa de a comunica cu fiinţa supremă;
 emoţiile , impulsurile.
 factorii sociologici
 cultura;
 apartenenţa religioasă

Credinţe religioase şi legătura lor cu îngrijirile de sănătate

 Agnosticism şi ateism
- agnosticul se îndoieşte de existenţa lui Dumnezeu sau chiar dacă crede că există acest
lucru nu a fost dovedit;
- ateistul respinge existenţa lui Dumnezeu;
- monahismul crede în existenţa unui singur Dumnezeu.
 Bahai:
- se roagă în timpul bolilor;
- este permis alcoolul, medicamentele şi asistenţa medicală.
 Baptism:
- cred în tratarea bolnavilor prin atingerea mâinilor;
- cred în vindecarea fără terapie medicală (puţini);
- majoritatea solicită ajutor medical competent;
- nu au restricţii la medicamente, sânge, vaccin, biopsie, amputaţie, transplant, autopsie;
- când un bolnav este în fază terminală prelungirea artificială este descurajată;
- morţii sunt îngropaţi;
- unii nu beau cafea, unii nu consumă alcool.
 Budist:
- evită medicamente, sânge, vaccin;
- nu acceptă să iei viaţa în nici un fel, dar dacă persoana este foarte grav bolnavă
eutanasia poate fi permisă (cu lumânare deja aprinsă);
- în anumite circumstanţe este permis şi avortul;
- aprobă înmormântarea sau crematoriul;
- cântecele religioase la patul decedatului sunt frecvente;
- curăţenia este foarte importantă;
- nu practică restricţii dietetice;
- unii membrii sunt strict vegetarieni;
- mulţi nu utilizează tutunul, alcoolul sau drogurile.
 Ortodox:
- ruşii ortodoxi descurajează autopsia şi donarea unei părţi a corpului;
- grecii ortodoxi se opun avortului;
- încurajează prelungirea vieţii în faza terminală;
- nu au restricţii medicale.
 Anglicani:
- fără restricţii în utilizarea drogurilor, sângelui, vaccinurilor, biopsiilor, amputaţiilor şi
a transplantelor;
- căsătoria şi procreerea sunt descurajate când partenerii prezintă deficit fizic sau
mental;
- copii sunt botezaţi la 6-8 săptămâni după naştere.
 Mormoni:
- nu au restricţii pentru terapia medicală;
- alcoolul, cafeaua, ceaiul sunt prohibite;
- carnea de porc se consumă mai puţin.
 Penticostali:
- sunt încurajaţi să se abţină de la alcool, tutun şi să mănânce animale strangulate;
- unii nu mănâncă carne de porc.
 Islamici:
- carnea de porc este prohibită;
- unii se opun şi alcoolismului;
- se practică circumcizia;
- este forte importantă curăţenia;
- încurajează prelungirea vieţii în fază terminală.
 Romano-catolici:
- acceptă, în general, procedurile medicale;
- acceptă transplantul, biopsia, amputaţia;
- avortul este respins;
- nu mănâncă carne în anumite sărbători.
 Armata salvării:
- nu au restricţii privind procedurile medicale.
 Adventiştii de ziua a 7-a:
- sunt prohibite alcoolul, tutunul, narcoticele şi stimulantele;
- mulţi sunt ovo-lacto-vegetarieni;
- sâmbăta este sărbătoare;
- sunt de acord cu transfuzia, vaccinarea, medicamentele;
- avortul este permis numai dacă viaţa mamei este în pericol sau în caz de incest;
- avortul terapeutic este considerat ca o măsură de salvare a vieţii;
- avortul la cerere este inacceptat;
- unii membrii nu mănâncă în zilele de vineri carne.
 Hinduism:
- nu mănâncă carne de vacă, viţel şi nici derivate;
- unii sunt strict vegetarieni;
- acceptă practicile medicale moderne;
- însămânţarea artificială este respinsă;
- la administrarea medicamentelor asistenta medicală va evita atingerea buzelor
pacientului;
- au practici speciale pentru morţi;
- moartea este considerată renaştere.
 Martorii lui Iehova:
- se opun transfuziei de sânge şi transplantelor;
- mănâncă carne, nu în sânge;
- se opun medicinii moderne;
- sterilitatea provocată este condamnată;
- avortul este interzis;
- homosexualitatea este condamnată;
- înmormântare sau crematoriu pentru morţi;
- autopsia este acceptată numai la cererea autorităţilor, dar fără a îndepărta vreo parte a
corpului.
 Iudaism:
- avortul este permis numai dacă viaţa mamei este în pericol;
- avortul provocat este condamnat;
- vasectomia nu este permisă;
- nu mănâncă carne de porc, moluşte;
- evreii de vineri până duminică nu acceptă internarea în spital sau tratamente medicale
decât dacă viaţa este în pericol;
- circumcizia este practicată.
 Luterani:
- nu au restricţii la proceduri medicale;
- avortul provocat nu este aprobat.

2. Manifestări de independenţă
 individul are o credinţă, o ideologie, respectă morala;
 desfăşoară acţiuni specifice, îşi respectă religia, spiritualitatea şi valorile
 atitudini şi intervenţii:
- adoptă gesturi şi atitudini corporale adecvate;
- este prezent la ceremonii religioase, utilizază obiecte de cult (cruciuliţe,icoane);
- respectă timpul de rugăciune, post;
- citeşte scrieri religioase;
- aparţine unui grup religios sau umanitar, în comunitate, grup laic;
- se angajează într-o acţiune socială, umanitară sau creativă;

3. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei

 determină pacientul să-şi exprime propriile convingeri şi valori;
 planifică, împreună cu pacientul, activităţi religioase;
 informează pacientul despre serviciile oferite de comunitate;

II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

1. Manifestări de dependenţă
 culpabilitatea – este sentimentul care se poate manifesta prin amărăciune,
autoacuzare, autopedepsire, înţelegerea bolii ca o pedeapsă;
 sentimentul de frustrare – care apare datorită obstacolelor în participarea la activităţile
religioase;
 dificultatea de a acţiona după propriile credinţe şi valori, care apare în cazul supunerii
unui regim ( detenţie) sau unui tratament nedorit ( transfuzia);
 dificultatea de a participa la activităţile religioase – prin imposibilitate fizică ( ex
tulburări de vedere);
 nelinişte faţă de semnificaţia propriei existenţe ( preocuparea faţă de sensul vieţii şi al
morţii, teama exgerată de moarte).

2. Intervenţiile asistentei pentru redobândirea

independenţei
 încurajează pacientul să-şi exprime sentimentele în legătură cu problema sa;
 îl pune în legătură cu persoanele dorite;
 comunică des cu bolnavul;
 administrează medicaţia prescrisă de medic;
 îngrijeşte bolnavul fără diferenţă de rasă, credinţă, ideologie sau culoare;
 confidenţele făcute de bolnav sunt secret profesional, de aceea nu se vor divulga nici
unei alte persoane, indiferent de gradul de rudenie;
 permite vizita preotului;
 permite pacientului citirea cărţilor religioase;
 informează pacientul asupra posibilităţilor de participare la serviciile religioase din
cadrul spitalului;
 răspunde la întrebări;
 marchează evenimentele religioase (Paşte, Crăciun) utilizând decor adecvat şi alte
facilităţi permise;
 pacientul este ajutat să-şi exprime disconfortul spiritual.