Școala Postliceală Sanitară

,,Grigore Ghica Vodă’’, Iași

Nevoia de a fi preocupat în
vederea realizării
 Elevi:
Ciobanu Andreea
Crețu Claudia
Crețu Miruna
Profesor îndrumător: Popa Maria Dănilă Ana-Maria
Gafița Mariana
Ghercă Ștefan
Ghergheșanu Paula
 Cuprins:
I. Introducere
1.1. Definirea conceptului

II. Independența în satisfacerea nevoii

2.1. Factorii care influențează satisfacerea nevoii
2.1.1. Factori biologici
2.1.2. Factori psihologici
2.1.3. Factori sociologici
2.2. Manifestări de independență
2.3. Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței.

III. Dependența în satisfacerea nevoii

3.1. Surse de dificultate
3.2. Manifestări de dependență
3.2.1. Devalorizarea – manifestări de dependență.
3.2.2. Neputința – manifestări de dependență.
3.3. Rolul asistentului medical în promovarea unui concept pozitiv despre sine.
3.4. Factorii care afectează componentele conceptului despre sine.
3.5. Reacțiile pacientului cu un concept de sine perturbant.
 I. Introducere
"Dacă descoperim că viața nu are nici un înțeles, nu ne
rămâne altceva de făcut decât să îi dăm un înțeles." (Lucian
Blaga)
Definiție:
 A te preocupa în scopul realizării este o
necesitate a oricărui individ de a înfăptui
activități care îi permit satisfacerea
nevoilor sau să fie util celorlalți.

 Acțiunile pe care le înfăptuiește îi permit

să își dezvolte simțul creator și să își
folosească potențialul maxim.
 II. Independența în satisfacerea nevoii

 Fiinţa umană simte dorinţa de a înfăptui lucruri care corespund

idealurilor sale.

 Capacitatea individului de a se realiza este unică şi

necesară pe tot parcursul vieţii.

 Unii au nevoie de sprijinul altora, pentru a se pune în valoare, în

timp ce alţii pot să aprecieze just criticile şi să regăsească resursele
necesare pentru a se realiza.
   
 2.1. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

 Factorii biologici:
   
• Vârsta şi creşterea - activitatea dominantă a copilului este jocul.
Jocul influenţează toate aspectele dezvoltării copilului, percepţie,
memorie, imaginaţie, gândire, sentimente, interese, voinţă.

• Preadolescența - este vârsta când însemnate sunt relaţiile lui cu

societatea. Activitatea dominantă este învăţătura, dar copilul
preadolescent participă şi la jocuri.
 Specifică vârstei este imaginaţia creatoare ca formă de afirmare a
personalităţii proprii.
• Adolescența - este vârsta formării unui ideal în viaţă, a
proiectării personalităţii adolescentului în viitor; el este capabil
să lupte pentru realizarea acestora. Se autoapreciază mai corect,
    începe
  să suporte criticile, să ţină cont de punctul de vedere al
altora.

• Maturitatea - adultul, care joacă mai multe roluri în societate,

este pus în valoare pe măsura alegerii acestora şi a satisfacţiei
pe care aceste roluri le dau aspiraţiilor lui. Interesul şi pasiunea
faţă de muncă, atingerea scopului propus, reprezintă un puternic
factor de bucurie.
 • Constituţia şi capacităţile fizice - indivizii trebuie să îşi aleagă
activităţile care să le permită să se realizeze în concordanţă cu constituţia şi
capacităţile fizice. Incredinţarea unor mari răspunderi sau activităţi ce
solicită eforturi deosebite unor persoane nepotrivite pentru astfel de sarcini
    le copleşesc şi este cauza majoră a oboselii fizice şi nervoase.
 Factori psihologici:
• Emoţiile - apar în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară individul şi pre­
supun evaluarea, acordarea de semnificaţie valorică activităţilor desfăşurate.
Bucuria, entuziasmul, speranţa, plăcerea şi bunăstarea influenţează
satisfacerea acestor nevoi.
   

 Factori sociologici:
• Cultura - în funcţie de cultură, indivizii îşi aleg o profesie care să le permită
afirmarea prin folosirea cunoştinţelor acumulate.
• Rolurile sociale - individul are libertatea alegerii studiilor şi a muncii sale, se
poate realiza deplin în funcţie de normele sociale.
 2.2.Manifestări de independență

• Integritatea fizică şi psihică - activitatea optimă a funcţiilor fiziologice în

      raport cu constituţia individului;
• Manifestări de bucurie şi fericire
• Autocritica - se conjugă cu adoptarea unei atitudini critice faţă de ideile şi
acţiunile proprii şi cu receptivitatea faţă de opiniile celor din jur;
• Luarea de decizii
• Stima de sine - aprecierea obiectivă a capacităţilor, a trăsăturilor caracteriale
predominante prin comparaţie cu alţii; o trăsătură a cunoaşterii de sine este
demnitatea;
• Imaginea de sine
• Comporta­mentul (legat de stadiul de dezvoltare)
 • Activităţi sportive
• Activitate pe plan social, familial

    •  Aprecierea muncii - bucuria rodului muncii, aprecierea colectivului şi

condiţiile de lucru corespunzătoare;
• Ambiţia - dorinţa arzătoare de a realiza cât mai mult în activitatea depusă;
• Motivaţia - totalitatea motivelor care-l determină să efectueze activităţi prin
care să se realizeze;
• Roluri sociale - rolul în familie, la locul de muncă, în societate;
• Folosirea timpului liber - apartenenţa la o grupare socială.
 2.3. Intervenția asistentei pentru menținerea
dependenței

   
 Se informează asupra dorinţelor şi posibilităţilor intelectuale şi fizice ale
persoanei.
 Îl ajută să-şi facă un plan zilnic;orientează persoana spre acele activităţi
corespunzătoare capacităţii sale şi care-i permit să se realizeze.
 Încurajează orice activitate care interesează, îl stimulează şi susţine pentru a
obţine performanţa dorită.
 III. Dependența în satisfacerea nevoii

DE SURSA
Când această nevoie nu este ORDIN
   satisfăcută,
  pot surveni următoarele     diminuarea unei funcţii, handicap, lipsa de
Fizic control
probleme: a sfincterelor, neajuns fizic, obstacol pentru miş
  cări, durere.

1. Devalorizarea; Psihologic   tulburări de gândire, anxietate, stres, pierderea 

2. Neputinţa;
3. Dificultatea de a se realiza;
4. Dificultatea de a-şi asuma
roluri sociale.
imaginii de
sine, pierdere - separare, situaţia de criză
Sociologic 
 eşec profesional, conflict profesional,
condiţie socială, legi şi reglementări în dezacor
d
cu valorile individului, lipsa de cunoştinţe: insu
ficienta cunoaştere de sine, a altora, a mediului.
 3.2. Manifestări de dependență

 Devalorizarea - percepţia negativă pe care individul o are faţă de valoarea

personală şi competenţa sa.
   
Manifestări de dependenţă:
 Sentiment de inferioritate şi de pier­dere a ima­ginii de sine - Pacientul nu poate accepta
noua stare în care se găseşte, modul cum arată, înfăţişarea sa.
 Dificultatea în a participa la activităţi obişnuite sau noi - Starea de dependenţă în care
se află nu îi permite participarea la activităţi.
 Descurajare, depresie - Stare sufletească de tristeţe asociată cu nemulţumire.
 Sentimente de izolare, de inutilitate, de respingere - Îndepărtarea din colectiv.
 Incapacitatea de a trece peste dificultăţi - Nu poate depăşi anumite momente critice
care i-au diminuat încrederea în sine.
 Somnolenţă, pasivitate - Senzaţie de somn, indiferenţă la ceea ce se întâmplă în jurul
său.
  Agresivitate - Comportament provocator pus mereu pe ceartă.
 Diminuarea motivaţiei, interesului, concentrării - Pacientul nu consideră
necesar să efectueze activităţi, este dezinteresat, neatent.
 Incapacitatea de a face ceea ce pre­feră să facă - Starea de dependenţă fizică,
psihică sau socială nu îi permite pacientului efectuarea activităţilor preferate.
   
 Disperare - Starea de deznădejde, dezolare, suferinţă deosebită.
 Obsedare de problemele sale - Pacientul este preocupat în permanenţă de
problemele sale, care au prioritate faţă de activitatea depusă, în vederea
realizării.
 Pacient cu sentiment de devalorizare
 Neputinţa - percepţia individului asupra lipsei de control a evenimentelor
într-o situaţie dată.

Manifestări de dependenţă:
 
    Conflict personal - incapacitatea pacientului de a da dovadă de
comportamente adecvate faţă de rolurile profesionale alese sau impuse.
 Eşec profesional - nu realizează sarcinile obligatorii impuse, care sunt legate
de rolul profesional pe care l-a ales sau i s-a impus.
 Dificultate în a lua decizii şi a controla evenimentele - pacientul nu poate
lua deciziile cele mai potrivite în timp util, nu poate cunoaşte şi corela
evenimentele.
 Apatie - prezintă lipsă de interes faţă de activitatea impusă sau aleasă.
 Retragere, resemnare - renunţă la activitatea sau funcţia pe care o deţine şi
se complace în această situaţie.
 Docilitatea - se supune cu uşurinţă unor decizii care nu îi aparţin.
 Agresivitate - caută prilej de ceartă în permanenţă, este provocator faţă de
colectiv.
 Fatalitatea - consideră că mersul lucrurilor în viaţă au fost influenţate în mod
prestabilit de o forţă supremă.
    
Lipsa de ambiţie - nu mai doreşte să îşi atingă scopul, să realizeze ceva
anume.
 Agasare - stare de enervare, de iritare pe care pacientul o are în permanenţă
sau periodic.
 Tristeţe - stare sufletească apăsătoare, însoţită de mâhnire, amărăciune.
 Sentiment de inferioritate - stare de dezavantaj pe care pacientul o percepe în
comparaţie cu ceilalţi.
 3.3. Rolul asistentului medical în promovarea unui concept
pozitiv despre sine

   
 
Conceptul de sine - reprezintă percepţia subiectivă pe care o are o persoană despre
ea însăşi din punct de vedere fizic, emoţional şi social; se exprimă prin comportament,
cuvinte, sentimente.

Componen­tele concep­tului despre sine

 identitatea se referă la unicitatea individului, obţinută în timpul fazei de socializare.
 imaginea corporală este imaginea pe care un individ şi-o face despre propriul corp.
 stima de sine este aprecierea valorii personale.
 performanţa rolului este comportamentul prin care o persoană participă la un grup social.
 3.4. Factori care afectează componen­tele
concep­tului despre sine
Factori care afectează componentele conceptului despre sine

     probleme sexuale, alcool,

Identitatea droguri,viol,agresiune,spitalizare,separarea
familială.

 alterarea funcţiilor senzoriale şi motrice,

Imaginea corporală pierderea unui organ sau a unei funcţii,
obezitatea, prezenţa unei cicatrice.

Stima de sine  incapacitate de satisfacere a nevoilor, eşecuri

repetate, dependenţa de alţii, neglijenţa
familiei, prietenilor, colegilor.

Performanța rolului  incapacitatea de a îndeplini un rol,izolare

socială forţată, interdicţia de a îndeplini un rol
pentru care eşti pregătit.
 3.5. Reacţia pacientului cu un con­cept de sine
perturbat
evită conversaţia si interacţiunea cu alţii;

    are
  aspect neîngrijit;
îşi găseşte refugiu în alcool, droguri, fumat excesiv;
este indecis;
nu poate să îşi rezolve problemele;
îşi ascunde unele părţi ale corpului;
exprimă critici severe faţă de sine şi faţă de alţii;
prezintă anxietate, teamă, disperare;
manifestă ostilitate, mânie, furie;
se consideră un ratat;
are impresia că este neglijat de cei din jur;
îşi exprimă lipsa de încredere faţă de personalul care îl îngrijeşte.
 Concluzii

 este important să se planifice activităţi pe care pacientul să le poată îndeplini.

 sarcinile nu trebuie să fie dificile, pentru că este de preferat un succes mic,
   
decât riscul unui eşec într-o sarcină importantă.
 sarcinile să aibă dificultăţi progresive, pentru atingerea obiectivului.
 schimbările să se facă gradat, pentru a da pacientului timp suficient să se
adapteze şi să evite compromiterea, din nou, a conceptului despre sine.
 intervenţiile trebuie să se bazeze pe principiul că pacientul trebuie mai întâi să
ia cunoştinţă de problemele şi agenţii stresanţi care îl asaltează şi apoi să le
înţeleagă şi să acţioneze pentru a le depăşi.
 intervenţiile asistentei trebuie să interacţioneze cu pacientul şi familia
acestuia.