"Daca descoperim ca viata nu are nici un inteles, nu ne ramane altceva

de facut decat sa-i dam un inteles." (Lucian Blaga)

NEVOIA DE A FI PREOCUPAT IN VEDEREA

REALIZARII

Definitie:
A te preocupa in scopul realizarii este o necesitate a oricarui individ de a infaptui activitati care-i
permit satisfacerea nevoilor sau sa fie util celorlalti.
Actiunile pe care le infaptuieste ii permit sa-si dezvolte simtul creator si sa-si foloseasca potentialul
maxim.
I. INDEPENDENTA IN SATISFACEREA NEVOII

     Fiinţa umană simte dorinţa de a înfăptui lucruri care corespund idealurilor sale.
     Relaţiile necorespunzătoare între cei care lucrează în cadrul aceluiaşi serviciu sau şef - subaltern pot
genera starea de devalorizare, inutilitate, deoarece individul are nevoie de consideraţie, dragoste, stimă şi
respect reciproc în activitatea pe care o desfăşoară.
     Capacitatea individului de a se realiza este unică şi necesară pe tot parcursul vieţii.
     Unii au nevoie de sprijinul altora, pentru a se pune în valoare, în timp ce alţii pot să aprecieze just
criticile şi să regăsească resursele necesare pentru a se realiza.
     Munca trebuie să corespundă nivelului de pricepere şi pregătire a omului pentru a nu deveni o povară,
ci o plăcere.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii 
Factori biologici 

Vârsta şi creşterea - activitatea dominantă a copilului este jocul. Acesta permite copilului să se dezvolte, să cunoască mai adânc
lumea înconjurătoare şi să se integreze în societate. Prin joc el reuşeşte să cunoască. Jocul influenţează toate aspectele dezvoltării
copilului, percepţie, memorie, imaginaţie, gândire, sentimente, interese, voinţă. Se practică jocuri colective, jocuri în care apar
conducători şi conduşi şi care dau posibilitatea de afirmare. 
Preadolescenta - este vârsta când însemnate sunt relaţiile lui cu societatea. Activitatea dominantă este învăţătura, dar copilul
preadolescentă participă şi la jocuri. Sunt preferate jocurile de echipă, de întrecere, care cer inventivitate, dârzenie, dăruire.
Specifică vârstei este imaginaţia creatoare ca formă de afirmare a personalităţii proprii. Conştiinţa de sine se afirmă puternic,
începe să cunoască, observând pe alţii şi comparându-se cu ei. Este mai critic faţă de ajţii decât faţă de sine. 
Adolescenta - experienţa, nivelul intelectual şi experienţa socială permit o mai mare independenţă în atingerea şi conducerea unor
activităţi, dar şi responsabilităţi pentru faptele săvârşite. Adolescenţa este vârsta formării unui ideal în viaţă, a proiectării
personalităţii adolescentului în viitor; el este capabil să lupte pentru realizarea acestora. Se autoapreciază mai corect, începe să
suporte criticile, să ţină cont de punctul de vedere al altora.
Maturitatea -adultul, care joacă mai multe roluri în societate, este pus în valoare pe măsura alegerii acestora şi a satisfacţiei pe care
aceste roluri le dau aspiraţiilor lui. Interesul şi pasiunea faţă de muncă, atingerea scopului propus, reprezintă un puternic factor de
bucurie. 
Persoanele în vârstă pot, de asemenea, să-şi pună în valoare activităţile pe care le înfăptuiesc conform gusturilor şi posibilităţilor
fizice, folosind experienţa acumulată. Este unul din cei mai importanţi factori ai longevităţii.
 Constituţia şi capacităţile fizice- indivizii trebuie să-şi aleagă activităţile care să le permită să se realizeze în concordanţă cu
constituţia şi capacităţile fizice. Incredinţarea unor mari răspunderi sau activităţi ce solicită eforturi deosebite unor persoane
nepotrivite pentru astfel de sarcini le copleşesc şi este cauza majoră a oboselii fizice şi nervoase.
 Factori psihologici 

Emoţiile - apar în cadrul activităţilor pe
care le desfăşoară individul şi presupun evaluarea, acordarea de semnificaţie valorică activităţilor desfăşurate.
Bucuria, entuziasmul, speranţa, plăcerea şi bunăstarea influenţează satisfacerea acestor nevoi. 

Factori sociologici 

Cultura - în funcţie de cultură, indivizii îşi aleg o profesie care să le permită afirmarea prin folosirea
cunoştinţelor acumulate. 
Rolurile sociale - individul are libertatea alegerii studiilor şi a muncii sale, se poate realiza deplin în funcţie de
normele sociale. ​
 Manifestări de independenţă 

     Integritatea fizică şi psihică -activitatea optimă a funcţiilor fiziologice în raport cu constituţia individului.
     Manifestări de bucurie şi fericire - activitatea pozitivă (stările de satisfacţie, mulţumire, bucurie, entuziasm,
dragoste, caritate) este de obicei creatoare, sursa sănătăţii organice şi psihice, deoarece se asociază cu creşterea energiei
vitale, cu crearea unei atmosfere de destindere. 
     Autocritica - tendinţa de a lua hotărâri pe baza chibzuinţei proprii, ca o formă de exprimare a independenţei voinţei, se
conjugă cu adoptarea unei atitudini critice faţă de ideile şi acţiunile proprii şi cu receptivitatea faţă de opiniile celor din jur.
     Luarea de decizii - rapiditatea cu care persoana deliberează într-o situaţie complexă şi urgentă şi adoptă hotărârea cea
mai potrivită. 
     Stima de sine - aprecierea obiectivă a capacităţilor, a trăsăturilor caracteriale predominante prin comparaţie cu alţii; o
trăsătură a cunoaşterii de sine este demnitatea; demnitatea înseamnă conştiinţa propriei valori în condiţiile respectului faţă
de alţii, a neacceptării înjosirii şi a puterii de a adopta decizii. 
     Imaginea de sine - să-i placă înfăţişarea sa, aspectul pe care îl are şi să fie sănătos 
     Comportamentul (legat de stadiul de dezvoltare) 
-Copilul- mulţumire faţă de un succes şcolar;
- Aprecierile pe care le fac învăţătorul/profesorul, părinţii, colegii asupra muncii lui îi provoacă emoţii puternice de bucurie
şi satisfacţie şi-i stimulează voinţa de a se afirma 
- Activităţi sportive: inventivitate, dârzenie, dăruire pentru reuşita echipei 
- Activitate pe plan social, familial: îşi dă seama că munca depusă este importantă, o îndeplineşte cu seriozitate,
răspundere 
 - Aprecierea muncii: munca trebuie să corespundă nivelului de pricepere şi pregătire, să fie în echilibru cu capacitatea
individului. Bucuria rodului muncii, aprecierea colectivului şi condiţiile de lucru corespunzătoare 
Ambiţia - Dorinţa arzătoare de a realiza cât mai mult în activitatea depusă 
Motivaţia - Totalitatea motivelor care-l determină să efectueze activităţi prin care să se realizeze 
Roluri sociale - Stăpânirea, punerea în valoare a acestor roluri, prin acţiuni care să determine satisfacţia
realizării, a bunăstării (rolul în familie, la locul de muncă, în societate) 
Folosirea timpului liber - Apartenenţa la o grupare socială (culturală, sportivă, politică etc.) dau
posibilitatea de a folosi propriile credinţe şi valori în preocupări plăcute şi utile.

Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei 

 - se informează asupra dorinţelor şi posibilităţilor intelectuale şi fizice ale persoanei

 - îl ajută să-şi facă un plan zilnic;
 - orientează persoana spre acele activităţi corespunzătoare capacităţii sale şi care-i permit să se realizeze
 - încurajează orice activitate care interesează,
 - il stimulează şi susţine pentru a obţine performanţa dorită 
II.DEPENDENTA IN SATISFACEREA NEVOII

Când această nevoie nu este satisfăcută, pot surveni următoarele probleme: 

1.Devalorizarea 
2.Neputinţa 
3.Dificultatea de a se realiza 
4.Dificultatea de a-şi asuma roluri sociale 

Surse de dificultate 

DE ORDIN SURSA

 Fizic - diminuarea unei funcţii, handicap, lipsa de control

a sfincterelor, neajuns fizic, obstacol pentru mişcări, durere
Psihologic - tulburări de gândire, anxietate, stres, pierderea imaginii de
sine, pierdere - separare, situaţia de criză
Sociologic  - eşec profesional, conflict profesional,
condiţie socială, legi şi reglementări în dezacord
cu valorile individului, lipsa de cunoştinţe: insuficienta cunoaştere de
sine, a altora, a mediului.
Prezentăm două probleme de dependenţă: 

1. Devalorizarea: percepţia negativă pe care individul o are faţă de valoarea personală şi competenţa sa 

Manifestări de dependenţă:

Sentiment de inferioritate şi de pierdere a imaginii de sine- Pacientul nu poate accepta noua stare în care se găseşte, modul
cum arată, infăţişarea sa 
Dificultatea în a participa la activităţi obişnuite sau noi- Starea de dependenţă în care se află nu-i permite participarea la
activităţi
Descurajare, depresie- Stare sufletească de tristeţe asociată cu nemulţumire 
Sentimente de izolare, de inutilitate, de respingere- Indepărtarea din colectiv, nefolosirea în diverse activităţi 
Incapacitatea de a trece peste dificultăţi- Nu poate depăşi anumite momente critice care i-au diminuat încrederea în sine 
Somnolenţă, pasivitate- Senzaţie de somn, indiferenţă la ce se întâmplă în jurul său 
Agresivitate- Comportament provocator pus mereu pe ceartă 
Diminuarea motivaţiei, interesului, concentrării- Pacientul nu consideră necesar să efectueze activităţi, este dezinteresat,
neatent 
Incapacitatea de a face ceea ce preferă să facă- Starea de dependenţă fizică, psihică sau socială nu-i permite pacientului
fectuarea activităţilor preferate
Disperare- Starea de deznădejde, dezolare, suferinţă deosebită 
Obsedare de problemele sale-Pacientul este preocupat în permanenţă de problemele sale, care au prioritate faţă de activitatea
depusă, în vederea realizării. Pacient cu sentiment de devalorizare
2. Neputinţa: percepţia individului asupra lipsei de control a evenimentelor într-o situaţie dată

 Manifestări de dependenţă: 

Conflict personal-incapacitatea pacientului de a da dovadă de comportamente adecvate faţă de rolurile

profesionale alese sau impuse
Eşec profesional- nu realizează sarcinile obligatorii impuse, care sunt legate de rolul profesional pe care l-a ales
sau i s-a impus
Dificultate în a lua decizii şi a controla evenimentele- pacientul nu poate lua deciziile cele mai potrivite în timp
util, nu poate cunoaşte şi corela evenimentele 
Apatie- prezintă lipsă de interes faţă de activitatea impusă sau aleasă
Retragere, resemnare- renunţă la activitatea sau funcţia pe care o deţine şi se complace în această situaţie
Docilitatea- se supune cu uşurinţă unor decizii care nu-i aparţin 
Agresivitate- caută prilej de ceartă în permanenţă, este provocator faţă de colectiv 
Fatalitatea- consideră că mersul lucrurilor în viaţă au fost influenţate în mod prestabilit de o forţă supremă;
consecinţele sunt de neînlăturat, inevitabile 
Lipsa de ambiţie- nu mai doreşte să-şi atingă scopul, să realizeze ceva anume 
Agasare- stare de enervare, de iritare pe care pacientul o are în permanenţă sau periodic 
Tristeţe- stare sufletească apăsătoare, însoţită de mâhnire, amărăciune 
Sentiment de inferioritate- stare de dezavantaj pe care pacientul o percepe în comparaţie cu ceilalţi 
Rolul asistentului medical în promovarea unui concept pozitiv despre sine 

Conceptul de sine - reprezintă percepţia subiectivă pe care o are o persoană despre ea însăşi din punct de
vedere fizic, emoţional şi social; se exprimă prin comportament, cuvinte, sentimente 

Componentele conceptului despre sine

- identitatea se referă la unicitatea individului, obţinută în timpul fazei de socializare 
- imaginea corporală este imaginea pe care un individ şi-o face despre propriul corp - stima de sine este
aprecierea valorii personale 
- performanţa rolului este comportamentul prin care o persoană participă la un grup social 

Factori care afectează componentele conceptului despre sine 

- identitatea: probleme sexuale; alcool, droguri; viol, agresiune, spitalizare, separarea familială 
- imaginea corporala: alterarea funcţiilor senzoriale şi motrice; pierderea unui organ sau a unei
funcţii; obezitatea; prezenţa unei cicatrice 
- stima de sine: incapacitate de satisfacere a nevoilor; eşecuri repetate; dependenţa de alţii, neglijenţa
familiei, prietenilor, colegilor 
- performanţa rolului: incapacitatea de a îndeplini un rol; izolare socială forţată; interdicţia de a îndeplini un
rol pentru care eşti pregătit
Reacţia pacientului cu un concept de sine perturbat 
- evită conversaţia si interacţiunea cu alţii 
- are aspect neîngrijit
- îşi găseşte refugiu în alcool, droguri, fumat excesiv 
- este indecis - nu poate să-şi rezolve problemele
- îşi ascunde unele părţi ale corpului
- exprimă critici severe faţă de sine şi faţă de alţii 
- prezintă anxietate, teamă, disperare 
- manifestă ostilitate, mânie, furie
- se consideră un ratat 
- are impresia că este neglijat de cei din jur
- îşi exprimă lipsa de încredere faţă de personalul ce-l îngrijeşte 

DE REŢINUT: 
-este important să se planifice activităţi pe care pacientul să le poată îndeplini 
-sarcinile nu trebuie să fie dificile, pentru că este de preferat un succes mic, decât riscul unui eşec într-o sarcină
importantă 
- sarcinile să aibă dificultăţi progresive, pentru atingerea obiectivului 
-schimbările să se facă gradat, pentru a da pacientului timp suficient să se adapteze şi să evite compromiterea,
din nou, a conceptului despre sine
- intervenţiile trebuie să se bazeze pe principiul că pacientul trebuie mai întâi să ia cunoştinţă de problemele şi
agenţii stresanţi care-l asaltează şi apoi să le înţeleagă şi să acţioneze pentru a le depăşi 
- intervenţiile asistentei trebuie să interacţioneze cu pacientul şi familia acestuia.