Alegrea partenerului de cuplu

1. Prietenia si dragostea ca relatii interpersonale

2. Mecanisme psihosociale in alegerea partenerului de cuplu
3. Homogamia si heterogamia

 Prietenia si dragostea ca relatii interpersonale

Prietenia poate fi considerata relatia psihosociala de durata dintre doua fiinte umane, rezultat al
alegerii libere reciproce si bazata pe afectiune, incredere si pretuire mutuala. Prietenia este
specific umana,fapt semnalat inca de Aristotel,care considera ca "nimeni nu poate trai fara
prieteni,chiar daca stapaneste toate bunurile lumii." Insa, un vechi proverb zice: "A avea un
prieten e greu, iar a avea 2 e imposibil."

Relatia de pritenie are in centrul ei afectivitatea si pretuirea reciproca, bucuria, placerea si

entuziasmul partenerilor de a fi impreuna. Adevaratii prieteni se cauta mereu. In prietenie nu
conteaza cine esti, ci ce esti.

prietenia reprezinta o relatie de durata. cu toate ca e intemeiata in cel mai inalt grad pe liberul
consimtamant si nefortata prin nici o institutie formala, prietenia nu este ferita de tensiuni si
conflicte. partenerii isi respecta reciproc interesele , gusturile, optiunile si opiniile personale. si
mai mult, prietenii sunt dispusi sa-si ierte greselile. prieteniile se pot stinge nu numai treptat, ci si
intrerupte brusc, din motive de incompatibilitate

prietenia ca fenomen uman a devenit un subiect preferat al antropologilor, socialogilor,

psihologilor si cu atat mai mult in psihologia sociala.o tema viu disputata la nivelul simtului
comun este in ce masura prieteniile inter-sexe pot ramane la acest statut si nu se transforma ,
aproape cu necesitate, in dragoste si sex.

(petru ilut. teme actuale ale psihosociologiei)

ce reguli ar necesita a fi cunoscute si respectate pentru a cultiva si mentine prieteniile?

- selectati-va prietenii din randul celor cu care va simtiti bine, cu care puteti discuta
deschis orice problema.

- fiti alatur de prieten, atat la bine , cat si mai des la rau.

- impartasiti-va ideile, conceptiile, proiectele, bucuriile si necazuriel, satisfactiile si

grijile

- nu impovarati prietenia cu diverse obligatii

- nu apreciati prietenia , dupa cat poate si da unul sau altul, dupa cat primeste fiecare.

- pastrati masura, echilibrul si intr-o relatie de prietenie.

- nu profitati de prietenia unui om

- fiti statornic, pastrati-va prietenii vechi

Dragostea! Un cuvant dintre cele mai rostite frecvent dintre toate cuvintele oricarei
limbi, un sentiment nu numai greu de definit, dar la fel de dificil de stapanit. El a fost si
continua sa fie analizat de catre prozatori, poeti, filozofi, etc de catre toti oamenii
indiferent de varsta si preocupari.

Dragostea, in cel mai larg sens al sau inseamna iubire de om,de tara,de parinti,de
frati,surori,familie. Dragostea asa cum o definesc dictionarele este un sentiment de
afectiune pentru cineva sau ceva, iubire. Din perspectiva relatiilor interumane
dragostewa atat de pretuita si mereu ravnita pentru a fi mentinuta, arde la temperaturi
apropiate de momentul declansarii ei, chiar daca pe masura scurgerii anilor capata
diverse accente, inclusiv formele de exprimare, trebuie sa respecte un mimin de reguli:
grija concreta, vie, sufleteasca si materiala deopotriva, a unuia fata de celuilalt,
respectarea modului de a gandi, rationa si judeca, a convingerilor sentimentelor si
trairilor personale ale partenerului, comunicarea sincera si constanta, impartasirea
gandurilor, ideiilor, preocuparilor, grijilor si aspiratiilor, ajutor reciproc, sustinere
morala, luarea in comun a deciziilor, solutionarea situatiilor conflictuale pe un ton
calm, pastrarea si afirmarea sensibilitatii, gingasiei, romantismului, ca in primele zile
ale cunoasterii. Doar dragostea poate invinge saracia, necazurile si bolile. Ea este si va
fi mereu certitudine, speranta, balsam vindecator si izvor generator de noi energii si
avanturi pentru a traii din plin viata ce ne-a fost daruita.

“dragostea este ca instinct vital, cel mai puternic dintre toate resorturile.” Arthur
Schopenhauer

“ Cu cat vrei sa te iubeasca, cu atat si tu mai mult trebuie sa iubesti ca dragostea e

temeiul iubirii.” – proverb romanesc

( arta armonizarii relatiilor interumane – Dr. Gheorghe Aradavoaice)

 Tipuri de dragoste:

1) atracţia sau plăcerea -caracterizată prin creşterea intimităţii;

2) iubirea „nebună” - prezenţa pasiunii predominant;
3) iubirea loială - caracterizată prin responsabilitate;
4) iubirea romantică - pasiune şi intimitate;
5) iubirea camaraderie - intimitate şi creşterea responsabilităţii;
6) iubirea iluzorie - caracterizată prin pasiune şi angajare;
7) iubirea deplină - partenerii experimenteză pasiune, responsabilitate şi intimitate
(S. Chelcea, 2008, p.248).

Ca relatii interpersonale prietenia si dragostea sunt unele din cele mai importante.

prietenia si dragostea au un statut aparte in multitudinea relatiilor interumane. ele sunt

singurele bazate in exclusivitate pe libera alegere si afectivitate( nu stau sub semnul
constrangerilor sociale).

actiunea lor nu este insa constientizata ca limitare in alegeri si oricum o data infiripate
indiferent in ce imprejurari exterioare, prieteniile si iubirile sunt traite si asumate ca realitati
umane cu adevarat construite prin interactiunea celor doi, ceva intim, neconventional,
dependent doar de cei in cauza: nu ne alegem parintii, fratii, colegii de munca sau de scoala, ne
alegm in schimb prietenii si partenerii de dragoste.

Caracteristici comune prieteniei şi dragostei

- plăcere reciprocă în compania celuilalt

- acceptare reciprocă a celuilalt aşa cum este el
- respect reciproc faţă de deciziile luate de celălalt
- sprijin reciproc acordat în momente dificile
- înţelegere reciprocă a ceea ce este important pentru celălalt
- spontaneitate reciprocă în prezenţa celuilalt
- împărtăşire reciprocă a experienţelor şi sentimentelor

 Mecanisme psihosociale in elegerea partenerului de cuplu

In procesul de alegere a partenerului de cuplu se impletesc o serie de atribute si considerente mai

mult sau mai putin constiente.

Alegerea partenerului de cuplu se face in functie de:varsta,profesie,statut social,etnie,religie,rasa

etc. cum decid oamenii cu cine sa se casatoreasca? care sunt motivatiile constiente si inconstiente
care explica alegerea partenerului?sunt intrebari la care incearca sa raspunda o serie de cercetari
sociologige si pshihologice, concretizate in multiple "teorii ale alegerii maritale", dintre care cele
mai cunoscute raman teoria psihanalitica a lui freud, teoria asemanarii a lui mowrer, teoria
nevoilor complementare ale lui wich , teoria inctrumentala a lui center.

Criteriile alegerii sotului sunt dintre cele mai diverse, primele sesizate sunt cele
psihomorfologice.Alegereea sotului pare sa se faca in majoritatea cazurilor dupa principiul
similaritatii fizice sau intelectuale.S-a observat , de asemenea, ca frecvent mariajul intre persoane
cu deficiente semanatoare:surdo-mutii se casatoresc, de regula, intre ei, la fel indivizii atinsi de
tulburari nevrotice.

Optiunea maritala este determinata de un ansambulu de factori , dintre care cei ce tin modelul
cultural si economic predominant dintr-o societate sau alta si cei ce exprima preferinta
interpersonala spontana, bazata de cele mai multe ori pe identificarea prin similitudine sau pe
supracompensare prin complementaritate sunt cei mai importanti.Motivatiile constiente si
inconstiente ale alegerii maritale nu sustin insa intotdeauna in egala masura functionalitatea si
stabilitatea cuplului in timp.Procesul complex al motivatiei de interacomodare si interdezvoltare
prin intermediul parteneritatii presupune, in conceptia noastra, o restructurare dinamica a
motivatiilor de "coevolutie"(dupa expresia lui C. Mamali, 1981), in care "complementaritatile" si
"similitudinile" devin modalitati functionale necesare, dar nu suficiente pentru armonia durabila
a cuplului.Acesta presupune un complicat proces de autodezvoltare si interdezvoltare mutuala,
care necesita depasirea motivatiilori initiale ale alegerii mariatle, prin descoperirea si crearea de
noi motivatii ale coexistentei duale.Numai astfel, atractia afectiva initiala cu intregul sau context
socioculturat se transforma din motivatie de alegere in motivatie de "actiune" si "devenire"
maritala, ce fundamenteaza esential dragostea ca mod de cunoastere si dezvoltare a fiintei
umane.

La scara statistica cele mai mullte mariaje sunt homogamice: numarul casatoriilor intre indivizi
de aceeasi etnie, de aceeasi clasa sociala, cu varsta apropiata, etc., este mult mai ridicat.

 Homogamia si heterogamia

Homogamia socioprofesionala trebuie inteleasa in sensul ca indivizii tind sa se grupeze marital

intre ei in acord cu clasa sociala si statutul social.Exista si o homogamie de profesii specifice, dar
aceasta e mult mai slaba.

Homogamia esti mult mai vizibila si mai pronuntata ca legitimitate socioculturala atunci cand e
vorba despre rasa.

Homogamia religioasa nu este atat de intensa precum cea rasiala, dar este inca marcanta.

Heterogamia(casatoriile intre indivizi cu statute sociodemografice diferite) este statistic mai

redusa. Distinctia dintre heterogamie si homogamie este relativa. Un exemplu elocvent al
relativitatii homogamiei si hererogamiei este varsta. Cuplurile conjugale nu se formeaza
intamplator nici din punctul de vedere al statutului socioprofesional.

În procesul de alegere a partenerului conjugal se împletesc, prin urmare, o serie de atribute şi

considerente, mai mult sau mai puţin conştiente. Operează o continuă filtrare în care predominantă
este tendinţa homogamică, dar se „infiltrează” ş numeroase elemente de heterogamie.
De fapt, una din concluziile majore ale acestui capitol este aceea că distincţia homogamie-
heterogamie este relativă. Aceasta din mai multe considerente:
Unul important este acela că homogamia nu acoperă doar situaţiile perfect identice, ci mai frecvent
apropierile, distanţele mici. Altfel spus, ca în multe alte măsurări, se iau în calcul intervale. Îi vom
considera homogamici din punct de vedere al statutului şcolar pe absolvenţii de facultate, indiferent
dacă unii au masterat sau doctorat.
Apoi, uneori o diferenţă constantă, o cutumă culturală, desigur dacă ea nu este prea mare este, în
general, privită ca o normă homogamică. Elocventă, poate singura, este în acest sens diferenţa de
vârstă în jur de 3 ani în favoarea soţului.
Putem reitera aici şi constatarea, care nu este propriu-zis o distincţie relativă conceptuală, dar care se
referă la alegerile maritale efective, şi anume că în concretul cotidian, homogamia şi heterogamia se
intersectează sub anumite aspecte.
Referitor la raportul dintre homogamie şi similaritate, pe baza analizei conţinutului şi structurii
textelor de specialitate, se poate degaja următoarea concluzie: în multe contexte, cele două concepte
sunt utilizate ca echivalente. Totuşi, nuanţa, deloc neglijabilă, este aceea că homogamia, figurând ca
şi concept-cheie în sociologie, insistă asupra identităţilor sau apropierilor după criterii sociale,
expediindu-le pe cele psihologice prin rubrica „trăsături de personalitate”. Iar prin similaritate,
concept-cheie în psihologia socială, se procedează invers: sunt tratate pe larg caracteristicile
psihologice (în special cele atitudinal-valorice) şi sunt prezentate mai superficial criteriile socio-
demografice.
Însă, prin desişul condiţionărilor sociale şi psihologice, fără a fi perfectă, ca tendinţă general-
statistică se impune homogamia. Şi, ceea ce constituie şi obiectivul principal al lucrării noastre, se
poate afirma că această homogamie este multiplă. (P. Iluţ foloseşte termenul de „homogamie
multicriterială” (2005, p. 110), care ar însuma proximităţile (sau chiar identităţile) de mai multe
feluri: geografică, socială, mentalitară (decisivă fiind aici orientarea valorică). Autorul argumentează
cum aceste tipuri de proximitate sunt interdependente şi conduc în final al o înaltă