Universitatea Transilvania Brașov

Facultatea de Sociologie și Comunicare

Specializarea Sociologie

STRATEGII DE ABORDARE A CONFLICTULUI ÎN

CUPLU

Disciplină: Sociologia Familiei

Studenți: Alexandra MORARU, Maria Alexandra MERLARU

Anul I, Grupa II

Coordonator: Lect. Univ. dr. Mihaela GOTEA

Brașov
2018
 CUPRINS

1. INTRODUCERE .............................................................................................................................. 2
2. ABORDAREA CONFLICTELOR................................................................................................... 3
● Definirea conceptelor cheie ............................................................................................................. 3
● Sursele din care reies conflictele ...................................................................................................... 3
● Tipuri de abordări ale conflictelor ................................................................................................... 4
3. CUM PUTEM EVITA CONFLICTUL ............................................................................................ 5
4. FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ MODUL DE REZOLVARE A CONFLICTELOR ............ 6
5. PREVENIREA CONFLICTELOR................................................................................................... 7
6. REZOLVAREA CONFLICTELOR ................................................................................................. 8
7. CONCLUZIE .................................................................................................................................. 10
8. BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................. 11

1
 INTRODUCERE

Încă din perioada adolescenței suntem în căutarea sufletului pereche, acea persoană pe care să
o iubim necondiționat, care ne înțelege și ne completează. Ajungem însă să avem relații și să
realizăm că nu e totul așa de roz și perfect cum ne-am imaginat. În fiecare cuplu există
neînțelegeri, certuri, dezacorduri și acestea se datorează diferențelor mai mici sau mai mari
dintre parteneri, lucruri perfect normale dacă reușim să le gestionăm cum trebuie. Acesta este
și scopul proiectului, de a învăța cum să abordăm diferitele conflicte pentru a ajunge la acea
perfecțiune în cuplu la care am visat. Informațiile aflate ne vor ajuta pe parcursul vieții, mai
ales dacă vrem o căsnicie fericită. Ne propunem astfel să aflăm cât mai multe metode de
ameliorare a conflictului pentru o viață plină de iubire și liniște.

2
 ABORDAREA CONFLICTELOR

● Definirea conceptelor cheie

Începem prin a defini conceptele cheie, regăsite și în titlul proiectului, pentru o mai
bună înțelegere a subiectului și pentru a ne lămuri în ceea ce privește subiectul discuției.
„Conflicte (Conflits). Opun, sub forme diverse, indivizi sau grupuri cu interese divergente. În
tradiția marxistă, aceste confruntări pot bulversa ordinea existentă, fie prin schimbarea
propietarilor mijloacelor de producție (Marx), fie prin modificarea raporturilor de autoritate
(Dahrendorf).” (Ferreol, Cauche, Duprez, Gadrey și Simon, 1998, p.42)
„RELAŢII INTERPERSONALE tip de relaţii sociale caracterizate prin faptul că sînt stabilite
între persoane (nu grupuri, instituţii, colectivităţi) şi sînt regizate într-o măsură semnificativă
de logica necesităţilor umane individuale. Multe necesităţi individuale sînt satisfăcute în
relaţiile dintre persoane: suport psihologic, dragoste, stimă, reducere a incertitudinii şi
anxietăţii, afiliere, securitate, statut, prestigiu. Omul este o fiinţă socială şi în sensul că "are
nevoie de celălalt om". Dinamica acestor necesităţi orientează şi teglează relaţiile dintre
persoane. Sînt relaţii constituite în primul rînd pentru satisfacerea necesităţilor de
sociabilitate: relaţiile de prietenie, "distracţia" în comun, relaţiile de dragoste.” (Zamfirescu et
al., 1998, p.498
„STRATEGÍE s.f. Parte componentă a artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii,
planificăriiși ducerii războiului și operațiilor militare.” (Academia Romana, 1998, p1028)

● Sursele din care reies conflictele

În relația de cuplu, motivele de ceartă sunt multiple, de la cele mai mărunte, până la
cele grave, acumulate ajungând să zguduie temelia relației. Voi menționa câteva dintre ele,
printre cele mai comune: secretele, egoismul, încăpătânarea, priorități, diferențele dintre
oameni, agresivitatea, nevoia de a simți că ești în control, puterea, orgoliul, nerespectarea
nevoilor și deciziilor celuilalt, opinii diferite. (Schlessinger, 2008). Certurile apar din cauza
acestor ingealități dintre persoane, căci cu greu ne găsim parteneri care să se asemene măcar
un pic cu noi, cu personalitatea noastră sau cu nevoile noastre.

3
● Tipuri de abordări ale conflictelor

Într-o ceartă, fiecare om abordează situația diferit, contând gravitatea subiectului

discuției, fiecare răspunde diferit în fața unei primejdii. Încep acest subcapitol prin
enumerarea și explicarea diferitelor forme de abordare prezente printre oameni.
O primă abordare se referă la modul de a ataca și de a fugi, persoana care aruncă
bomba apoi se retrage. Persoana care abordează acest mod alege să-și înfrunte adversarul, în
cazul nostru, partenerul de cuplu, ca mai apoi să abandoneze lupta, mai numindu-se și
reprimarea conflictului. Acest tip se mai numește și dihotomie. (Stoica-Constantin, 2004,
p.224)
Trihotomia se bazează pe conflict și pe o abordare controlată, specifică oamenilor care
bate în retragere, care înaintează, care luptă dar și pentru cei care aleg să nu se confrunte.
(Stoica-Constantin, 2004, p.224)
Alte tipuri de abordări prezentate în cartea Conflictul interpersonal (Stoica-Constantin,
2004), discutate de mai mulți cercetători pot fi clasificate în patru tipuri. Un prim tip se referă
la abandonarea conflictului, evitarea certurilor. Acest tip ajunge să dăuneze cuplurilor
deoarece nu presupune o rezolvare a problemei, ci renunțarea la comunicare sperând că
lucrurile se vor îmbunătăți de la sine. Persoanele care abordează acest tip de strategie își
tratează respondentul cu tăcere, reușind să înrăutățească situația, problemele rămân astfel
nerezolvate și înmulțirea lor pe parcurs duc la ruperea relației. Al doilea tip de abordare a
conflictului este cel adaptiv, de acomodare. Acesta presupune refuzul de a recunoaște
conflictul, scapand astfel de el, persoanele rămănând fericite dacă nu se implică în ceartă,
punând binele celorlalți deasupra binelui propriu. Acest timp de confruntare are și avantaje,
printre care se numără prioritatea de a menține o relație, lucru care ar duce la degradarea
acesteia dacă personajul alege să participe la ceartă. Însă nu trebuie să excludem faptul că
nediscutarea problemelor de mare amploare duc la probleme și mai mari, iar, în final, la
depărtarea partenerilor. Stilul competitiv este cel te-al treilea tip și este specific persoanelor
care nu acceptă înfrangerea, vrând să câștige lupta cu orice preț. Aceste persoane iau în
considerare doar interesele proprii, problema putând oricând să reapară căci n-a fost rezolvată
de la bun început. Cel de-al patrulea tip de abordare pus în discuție este compromisul. Este
acel mod prin care lași de la tine căci cearta s-a produs din nimicuri. Ajungi să cedezi în fața
partenerului deoarece relația voastră este mult mai importantă decăt niște discuții minore care
pot degenera în orice clipă.

4
Dezavantajul este că și în acest caz, faptul că s-a renunțat la ceva în favoarea celuilalt,
problema nu este în totalitate încheiată, ci doar amânată. (Stoica-Constantin, 2004, pp.226-
228)
Cel mai important tip, care ar trebui să fie prezent la fiecare dintre noi, dar și cel mai
eficace reprezintă rezolvarea problemei. Acest tip duce spre o dublă victorie, pentru ambele
părți. Rezolvarea problemelor presupune discutarea lor, optimizarea părților, implicând
invenția. Noi soluții sunt aduse, variantele vechi, care anterior ar fi fost excluse, sunt uitate.
Însă în acest tip de abordare este nevoie de înțelegere și răbdare pentru a ajunge la un numitor
comun și, în final, la rezolvarea problemei. (Stoica-Constantin, 2004, p.231)

CUM PUTEM EVITA CONFLICTUL

Dacă deja te afli în fața faptului împlinit, o serie de modalități ne sunt oferite pentru a
stinge scânteia unui conflict. (Stoica-Constantin, 2004, pp.232-233)
▪ Ne putem comporta într-un mod agresiv, încercând sa-l intimidăm pe celălalt,
făcându-l să renunțe la ideea unui scandal sau, la pol opus, refuzul de a lua parte la
spectacolul inițiat de partener, aplicând pedeapsa tăcerii sau schimbarea subiectului. Dar cum
am mai spus și anterior, printre consecințele acestui tip de abordare se numără degenerarea
conflictului într-unul mult mai amplu.
▪ Evitarea prin renunțare, atunci când unul dintre parteneri nu vede vreun rost în a
continua o ceartă deoarece nu există nici o cale de ieșire. („La ce bun?”)
▪ Negarea reprezintă un alt mod de a evita conflictul, partenerul trăind cu speranța că
dacă nu-i acordă atenție, imaginarul va deveni real, fiind totodată una dintre cele mai simple
abordări care nu aduce însă și o rezolvare.
▪ Un tip de evitare mai puțin răspândit deoarece trăim într-o lume în care orgoliul este
prea mare, este tipul de evitare prin capitulare când un partener spune „Facem ca tine” pentru
a evita orice conflict și pentru a scăpa de criticile celuilalt. Renunțăm însă la propriile opinii
doar pentru a menține bunăstarea în cuplu, sacrificiu care poate duce spre deschiderea altor
uși în spatele cărora stau mult mai multe conflicte.

5
 FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ MODUL DE REZOLVARE A
CONFLICTELOR

Unul dintre factorii influnțatori ia în calcul perosonalitățile partenerilor iar acesta se

referă la cum se orientează părțile atunci când în discuție apare conflictul. Avem, așadar,
partenerul cooperant care urmărește echilibrul în cuplu, partenerul competitiv care vrea ce
este mai bun doar pentru el și partenerul indiferent care nu acordă importanță celuilalt, vrând
totul pentru sine. În cazul în care partenerul este cooperant, ne putem da seama că în urma
unui conflict, ambele părți vor fi mulțumite iar problema va fi rezolvată deoarece a existat o
parte care a urmărit egalitatea, fără a exista alte discuții. În cazul în care unul dintre parteneri
este competitiv sau indiferent, mereu va exista o parte care va fi pe minus, acest dezechilibru
ajungând la temelia relației provocând o eventuală ruptură. (Stoica-Constantin, 2004)
Într-o relație, fiecare partener vine cu un bagaj de valori, idei, atitudini, credințe, care
va juca un rol important în următoarele confruntări în cuplu, bagaj care poate prezice cum se
vor desfășura lucrurile în contestul unui conflict. Aceste atitudini pot fi dobandite și reprezintă
moduri în care au fost învățați partenerii să se comporte în fața unei situații mai dificile. Din
acest bagaj ne putem da seama dacă sunt sau nu persoane delăsătoare, agresive, indiferente,
putând astfel pretinde cum va decurge o viitoare ceartă.
Tipurile de abordare sunt diverse și țin cont de natura omului, precum și de mediul din
care provine. În fața stresului, fiecare persoană are un mod propriu de a acționa, unii mint,
alții se retrag sau se simt bine atunci când intră într-un conflict, fie el și cu partenerul de
cuplu.

6
 PREVENIREA CONFLICTELOR

Prevenirea conflictelor este foarte importantă în relațiile de cuplu și odată înțelese modurile
prin care se poate preveni un conflict, relația poate deveni mai strânsă decât înainte, totodată
tensiunile dintre parteneri devin tot mai rare, iar fiecare dintre ei poate fi mai relaxat.

Lipsa de comunicare și înțelegere în cuplu pot influența foarte grav conflictele din cauza
apariției secretelor. Secretele într-un cuplu pot duce la pierderea încrederii, unii parteneri
având tendința să ia decizii pe cont propriu și să ascundă acest lucru. Evitarea păstrării
secretelor față de partenerul de viață pot fi o metodă bună de prevenire a conflictelor, pentru
că astfel există o mai bună comunicare între cei doi, care îi poate face pe cei doi să se
înțeleagă reciproc și să își pună prioritățile în ordine împreună.

Recunoștința și aprecierea reciprocă sunt necesare într-un cuplu, fiind o metodă de prevenire a
unor conflicte care pot apărea neașteptat, cel mai posibil din dorința unuia din parteneri de a fi
apreciați mai mult de către celălalt și de a se simți cât mai doriți.

Dacă nevoile partenerului sunt clare în mintea celuilalt, atunci prevenirea conflictelor ar trebui
să aibă la bază chiar aceste nevoi, deoarece lipsa satisfacerii lor poate duce la un conflict.
Așadar, toate metodele de prevenire a conflictelor au o strânsă legtură, căci, aprecierea și
înțelegerea nevoilor partenerului nu se pot obține decât printr-o bună comunicare între cei doi.

7
 REZOLVAREA CONFLICTELOR

Un factor important în prevenirea și rezolvarea conflictului este comunicarea, iar aceasta

poate fi îmbunătățită cu ajutorul conceptului de ascultare activă.

Ascultarea activă poate fi utilizată în trei moduri: informarea (are ca scop obținerea unei
imagini mai clare din partea interlocutorului legată de conflict), liniștirea celuilalt (i se
transmite interlocutorului faptul că îi este înțeleasă situația) și răspunsul la starea de
nervozitate a partenerului (interlocutorului îi este transmis faptul că partenerul a luat la
cunoștință situația și încearcă să o remedieze). (Stoica-Constantin, 2004)

Comunicarea este cheia principală în remedierea unui conflict, înțelegerea nevoilor și

dorințelor partenerului este foarte importantă pentru a putea începe procesul de rezolvare a
conflicului. Alături de comunicare mai sunt și alte moduri prin care se poate rezolva un
conflict, acestea fiind: metoda victorie-vicorie (câștig-câștig) și negocierea.

 Metoda victorie-victorie:

Această metodă de remediere a conflictelor presupune, în primul rând, formularea

problemei și cunoașterea nevoilor fiecăruia, iar în al doilea rând, generarea de soluții
posibile și cooperarea. Cei doi trebuie să ajungă într-un punct în care nevoile fiecăruia
se întâlnesc și pot lucra împreună pentru a găsi soluții care să fie în beneficiul ambilor
parteneri.
Indentificarea nevoii reale este un punct important, pentru că, adesea, nevoia
prezentată de partener nu coincide cu nevoia sa reală, așa că, cel mai bun mod prin
care se poate ajunge la nevoia reală este prin adresarea întrebării “De ce?”. După ce se
află nevoia reală, conflictul poate fi mult mai ușor de rezolvat.

8
 Negocierea:

Negocierea reprezintă un dialog prin care persoanele care iau parte încearcă să ajungă
la o înțelegere care să fie în avantajul ambelor părți. Negocierea poate apărea în mai
multe cazuri într-un cuplu, cum ar fi: când cuplul întâmpină probleme noi, cu care nu a
mai avut de aface până în acel moment, când există o modificare a raportului de forțe,
când cei doi trebuie să își împartă resursele sau în cazul în care cei doi ajung la
concluzia că negocierea este cea mai bună cale prin care pot rezolva situația în care se
află.
Negocierea poate avea mai multe rezultate: concesia, compromisul, consensuk sau
dezacordul.
Concesia reprezintă situația în care unul dintre cei doi participanți la negociere
cedează, iar celălalt este victorios.
Compromisul reprezintă situația în care cei doi renunță la anumite aspecte negociate
pentru a aduce pace între cei doi participanți (cuplul), acesta presupunând discuții și
decizii luate împreună.
Consensul reprezintă cel mai bun rezultat pe care îl poate avea o negociere, acesta
înseamnă ca ambele părți sunt de acord cu soluțiile prezentate.
Dezacordul, nu înseamnă neapărat un rezultat negativ al negocierii, ci poate duce la
renegociere, cei doi încercând să ajungă la un consens sau compromis la următoarele
întâlniri.

9
 CONCLUZIE

În concluzie, comunicarea este cheia. Nicio metodă de prevenire și rezolvare nu se poate pune
în aplicare fără o bună comunicare, așadar, putem ajunge la concluzia că nicio relație de cuplu
nu poate rezista un timp îndelungat fără comunicare și exprimare a tuturor emoțiilor, nevoilor
și dorințelor.

Din această lucrare putem înțelege în urma căror motive apar conflictele și metodele cel mai
des întâlnite prin care oamenii încearcă să scape de aceste momente neplăcute. Este des
întâlnită soluția evitării conflictului, dar aceasta duce încet-încet spre o relație mai șubredă,
deoarece un conflict trebuie remediat, căci nu poate fi evitat la nesfârșit.

Ceea ce am aflat datorită acestui proiect sunt metode pe care le putem aplica în viața de zi cu
zi, care ne pot ajuta să ne înțelegem mai bine partenerul de viață și să încercăm să avem o
viață cât mai armonioasă alături de cei dragi.

10
 BIBLIOGRAFIE

(Stoica-Constantin, 2004)

(Ferreol, Cauche, Duprez, Gadrey, & Simon, 1998)

(Zamfir & al., 1998)

(Schlessinger, 2008)

(Smalley, 2002)

Ferreol, G., Cauche, P., Duprez, J.-M., Gadrey, N., & Simon, M. (1998). Dicționar de Sociologie. Iași:
Polirom.

Schlessinger, L. (2008). 10 motive care distrug un cuplu. București: Curtea Veche.

Smalley, G. (2002). Cum să-ți înțelegi soțul. București: Curtea Veche.

Stoica-Constantin, A. (2004). Conflictul interpersonal: prevenire, rezolvare și diminuarea efectelor.

Iași: Polirom.

Zamfir, C., & al., e. (1998). Dicţionar de sociologie urmat de indicatori demografici, economici, sociali
şi sociologici. Bucureși: Babei.

11