Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii

Introducere in Comunicarea Interpersonala (ICI)

Prof. Dr. Ionut Butoi

Grupa I, Comunicare si Relatii Publice

Nedelea Madalina
Lupescu Anca
Antoniade Cristina Oana
Andrei Elena

Relaiile interpersonale
Relatiile interpersonale

Universaliile relatiilor interpersonale si dezvoltarea relatiei

Etapele relatiilor interpersonale
Puterea in relatiile interpersonale
Conflictul in relatiile interpersonale
Deteriorarea relatiilor
Controlarea/administrarea deteriorarii relatiei

Relaiile interpersonale au constituit dintotdeauna mediul optim de dezvoltare a

oricrei fiine umane. Este acel tip de relaie interpersonal definit ca o relaie
interpsihologic, direct, reciproc, care se desfoar att n plan contient ct i n
plan incontient. Nu putem s ne dezvoltm ca oameni n afara relaiilor cu ali
semeni de-ai notri.

Relaii intime
Ele vizeaza prietenia i dragostea i cele strns de acestea, cum sunt
singurtatea, simpatia i sexsualitatea premarital.
Prietenia i dragostea au un statut aparte n multitudinea relaiilor
interumane. Ele sunt singurele bazate exclusiv pe liber alegere i
afectivitate, adic nu stau sub semnul constrngerilor sociale. Unele studii
arat c intervin civa factori restrictivi: proximitatea spaial
(familaritatea), apartenena personal i similaritatea psihosocial.

1. Prietenia

Prietenia poate fi considerat relaia psihologic de durat dintre 2 fiine umane,

rezultat al alegerii libere i bazate pe afeciune, ncredere i preuire mutual.
Caracteristiciile eseniale ale prieteniei sunt:
- afectivitate i preuire reciproc, bucuria, plcerea i entuziasmul partenerilor de a
fi mpreun. Ea este o relaie autentic ntre 2 persoane egale, fiine umane unice,
dincolo de condiia social sau de alt natur. Nu conteaz cine eti, ci ce eti.
- reprezint o relaie de durat, simpatiile i simitul bine ocazionale, pasagere,
chiar intense, neputnd fi cuprinse n aceast categorie.
- ncrederea reciproc . n prietenie nu se admite lipsa de fidelitate, disimularea i
nelarea.
- acordarea de sprijin material i sufletesc reciroc, susinere i aprare mutual. n
prietenia veritabil nu are ce cuta egoismul, calculul rece de tipul: Ct mi d,
atta i dau i eu

i singurtatea

- prietenia nu este ferit de tensiuni i conflicte. Partenerii trebuie s i respecte

reciproc interesele, gusturile, opiuniile i opiniile personale, i mai mult este
necesar ca ei sa fie dispui s-i ierte greelile, nu comptimitor, ci cu
nelegerea minii i a sufletului c cellalt nu a fcut ceva din rutate.
Relaiile se pot stinge att treptat ct i brusc, din motive de incompatibilitate.
Ceea ce este de reinut este faptul c fr reciprocitate n oferirea de bunuri i
servicii materiale i simbolice, prietenia nu va rezista.

Forma i coninutul prieteniei sunt influenate i de factorul vrst. Prin

aceasta se stabilte gradul de intimitate i stabilitate de la copilrie la
maturitate.

Negativul - dar nu perfect - al prieteniei este singurtatea.

Nu e vorba de separarea fizic de semeni, de a fi singur spaial, ci de singurtate ca
trire. Putem s fim singuri acas i s nu ne simim nsingurai, dup cum putem
avea sentimentul singurtii n mijlocul unei mulimi.
Aceasta s-ar defini operaional ca raportul defavorabil dintre cantitatea i calitatea
relaiilor interpersonale reale i cele dorite de individul respectiv.
Exist singurtate temporar i cronic. Prima este dat de mprejurri de viacum
ar fi absolvirea unei coli i intrarea n alta, mutarea ntr-un alt ora, schimbarea
locului de munc, boal i spitalizare, pierderea unor persoane apropiate.
Singurtatea cronic rezult din inabilitatea de interaciune i comunicarea social,
a crei cauz muli psihologi o plaseaz n deficite de afectivitate i de stil de
ataament din copilrie. Lipsa de preocupare fa de copil, incertitudinile,
contradiciile sau agresivitatea din partea adulilor din preajm constituie permise
favorabile pentru ca el s devin o persoan n general singuratic pe tot parcursul
vieii.

Singurtatea este legat de vrst, dar nu la modul foarte strns i nu ntotdeauna n

sensul stereotipiilor care circul. Cercetrile demonstreaz c singurtatea este
prezent mai mult n rndul tinerilor dect al vrstnicilor.
Ca factori explicativi sunt: ruptura dintre generaii, faptul c n perioada
adolescenei se produc o serie de mutaii psihosociale (plecarea la alt coal i n
altora, o slujb permanent), pensionanrea, ceea ce nseamn automat i reducerea
oportunitilor de interaciune social intens.
O situaie aparte o reprezint persoanele care sunt singure i triesc afectiv intens
singurtatea nu din cauza deficienelor de comunicare, ci a unor infirmiti fizice
(vizuale, auditive, locomotorii) sau psihosociale (stigmatizri sexuale, rasiale,
etnice, condiii socioeconomice ori de alt natur)

2. Dragostea

(romantic)

Cnd spunem dragoste romantic trebuie s nelegem iubire adevrat,

dezinteresat, bazat pe ataament reciproc, n centrul creia se afl atracia fizic
puternic a unuia fa de cellalt, dei, dragostea pasional nu este ntocmai acelai
lucru cu dragostea romantic.
Respectul, ncrederea i preuirea reciproc, altruismul, similaritatea axiologic i
alte trsturi ale prieteniei sunt valabile, n mare i n pondere diferit, i pentru
dragoste. Plusul semnificativ este adus de intimitatea fizic a partenerilor de iubire,
ce merge de la strngeri de mn, mngieri pn la sruturi franuzeti i diverse
forme de relaii sexuale.
Cercetri extinse au evideniat c putem vorbi despre 3 componente ale tririi i
manifestrii dragostei i c subiecii umani obinuii sunt, n general, contieni de
existena i coninutul lor.
-cognitiv-atitudinal: se refer la gndurile, credinele, prerile pe care ndrgostitul
le are fa de partenerul su.

- comportamental: oamenii sunt contieni de importana faptelor. Iubirea are

nevoie i de semne materiale (tandree fizic, a face cadouri, a ajuta efectiv
persoana pe care pretindem c o iubim, a o apra atunci cnd este cazul) i nonmateriale ( a ne sftui cu ea n luarea unor decizii, a ne interesa de activitile ei, a-i
respecta opiniile).

-puternice reacii emoionale( simptome fizice i psihice directe): intense efecte

fiziologice, de la accelerarea btilor inimii i transpiraie pn la nopi nedormite,
sentiment de confort i bun dispoziie, dificultatea de a se concentra, plutiri n
nori, mi vine s alerg, s sar i s strig, agitat, nervos nainte de ntlniri,
mini reci, crampe n stomac, furnicturi pe ira spinrii i insomnii ( dup un
studiu relizat de Kanin)

 3. Dragostea pasional i alte tipuri de dragoste

Dragostea pasional ar putea fi caracterizat comprimat ca o stare emoional

tumultoas, ...un amestec confuz de tandree i atracie sexual, exaltare i durere,
anxietate i destindere, altruism i gelozie (Berscheid i Walster, 1978). Dragostea
este oarb, idealizarea celuilalt maxim, eventualele lui defecte sunt convertite n
caliti, febrilitaea emoional e de nestpnit, orice se justific pentru a fi
mpreun, ultimul argument fiinf chiar pur i simplu nu m pot opri, nu rezist.
Este prezent nevoia intens de a fi iubit aa cum i tu iubeti i, n acelai timp,
teama obsesiv ca nu cumva relaia s nu se termine.
Pornind de la constatarea c, n ciuda diverselor forme de manifestare n funcie de
contexte culturale i istorice diferite, ndrgostirea este un fenomen universal, se
prezum teoria biogenetic a reproducerii prin selecie: cuplurile umane care pe
lng sex au practicat i ataament mutual de durat au avut mai mare grij de
copii, iar prin acetia, genele responsabile de asemenea comportamente s-au
reprodus n mai mare proporie.
n descrierea i explicaia fenomenuli ndrgostirii trebuie avut ns n vedere i
constructul socio-cognitiv al dragostei, adic cum definete o anumit cultur
coninutul iubirii i cum l transmite prin socializare membriilor si.

Dragostea companional, n care partenerul i este prieten, companion, tovar de

via, se manifest ca o relaie mai aezat, raional, practic, bazat pe ncredere,
grij i susinere reciproc, pe nelegerea i tolerarea eventualelor ciudenii,
reprezint o stare formul, altceva dect iubirea pasional, dar nu opusul ei. Tonul
raional se impune n faa pasiunii necontrolate. Dragostea cu acest coninut
nseamn relaii mai de durat i echilibrate, caracteriznd cuplurile stabile
(maritale).
Dragostea posesiv, n care emoiile sunt intense, unde adesea intervine gelozia,
preocuparea excesiv i dependena de partener i, n consecin, frica obsesiv de a
nu-l pierde.
Dragostea pragmatic vizeaz cutarea partenerului n funcie de ct de bine crezi
c vor funciona relaiile cu cel ales, n ce msur se satisfac reciproc nevoile
bazale, cum se vor putea realiza cei 2 mai bine i mai repede n via.
Dragostea altruist presupune grija i druirea necondiionat fa de partener,
nseamn a oferi, a nelege i a ierta fr gndul ascuns de a primi napoi ceva da la
fiina iubit.
Jocul de-a dragostea, n care unuia sau ambilor parteneri le place s fie n jocul
dragostei i s nving, aproape aa cum ar juca tenis sau ah, i unde pot exista
relaii de durat, ele sfrindu-se cnd cel cu care te joci doar devine plictisitor sau
prea serios.

 Dragostea unilateral, nemprtit reciproc, nu este de dorit nici pentru

cel care iubete, ct i pentru cel care nu rspunde la insistenele
aspirantului. Primul pentru c este respins, ceea ce i afecteaz grav
imaginea de sine, al doilea pentru c, fr s vrea, rnete destul de adnc
pe altcineva.
Unii psihologi sociali cred c mai realist i profitabil ar fi s admitem c
dac operm cu nelesul obinuit al cuvntului dragoste, el are 3
dimensiuni, prezente n proporii variabile la diferite cupluri.
Modelul triunghiular al dragostei propus de Sternberg cuprinde:
intimitatea (sudura sufleteasc), pasiunea (atracia fizic i sexual),
dimensiunea decizional-implicaional (centrat pe cognitiv, pe felul n care
i prezint relaia n cauz, ct de mult se consider implicat n ea i
decizia i hotrrea de a o menine. Cuplurile care au toate cele 3
dimensiuni n echilibru tind s fie mai stabile.

4. Sexsualitatea premarital
n trecut, n societile tradiionale sexsualitatea era, de regul, ncurajat doar n
cadrul conjugal. Mai ales ncepnd cu anii 60 sexualitatea pemarital a devenit, cel
puin n cultura euro-american, un fenomen de mas, iar atitudinea marelui public
este mult mai permisiv fa de ea. Astzi, studile arat c o relaie serioas de
dragoste este aproape de nenchipuit fr sex. Pe baza unor anchete de teren,
Laumann et al. Relateaz c, n rndul tinerilor aduli americani, numai 5% dintre
fete i 2% dintre biei au avut pentru prima dat raporturi sexuale n noaptea
nunii.

 Sociosexulitatea se refer la orientarea indivizilor n legtur cu

natura relaiilor sexuale, la un pol al ei aflndu-se indivizii cu un
comportament nerestrictiv, gata s ntrin relaii sexuale indiferent
de implicarea emoional i sentimental, iar la cellalt, cei care
consider c relaia sexual trebuie s se bazeze pe apropierea i
sentimente pozitive reciproce.
S-a constatat c sociosexualitatea este mult mai accentuat la biei
dect la fete. n rspunsuri funcioneaz i conformarea la unele
stereotipii i ateptri sociale: fetele sunt mai cumini, mai serioase
i selective, bieii, mai masculi i mai ndrznei. Exist ns i
alte cercetri care demonstreaz c bieii sunt mult mai puini
restrictivi i n raporturile sexuale efective. Dar, oricum,
disparietatea femei-brbai se micoreaz i n acest domeniu.

Conflictul interpersonal. Conceptul de

conflict
Termenul de conflict i are originile n verbul latinesc confligo, ere- a
se lupta.
Termenul este definit de mai multe dicionare generale, de referin
prin sinonime precum friciune disput, ceart, scandal.
Orice conflict porneste de la o problem, care genereaz la participani
comportamente de conflict, extrem de complexe.

Problema conflictului, definit ca

disconfort, tensiune produs de altcineva,
se definete prin:
Natura problemei poate fi cognitiva, afectiva sau
mixta
Amploarea sau intensitatea unui conflict pot varia:
un conflict se diminueaza cand dezacordul se reduce,
dar se extinde cand dezacordul creste
O problema este o experienta subiectiva si nu are in
mod necesar o baza obiectiva
Problema nu este in mod necesar asociata cu un
anumit comportament conflictual fata de cealalta
parte.

 Comportamentul in conflict- este reactia

intentionata sau manifestata de un individ la
problema, sau mai multe reactii ceea ce se
numeste comportament conflicutal conglomerat.
Problema si comportamentul sunt doua
fenomene fundamental independente.
Conflictul, conform B.Mayer, are mai multe
componente care se clarifica reciproc si au
contributii conjucate on identificarea si
intelegerea conflictului.

Componenta 1- Perceptia conflictului- este modul in care intelegem si evaluam

conflictul. O persoana percepe, sesizeaza si observa semnele conflictului in trei
localizari:
La sine( am o stare de indispozitie si nu stiu motivul)
La celalalt ( X este nervos)
In relatia interpersonala (X mi-a vorbit urat)
Oamenii isi exprima conflictele prin limbaj- verbal sau non verbal.
Deseori conflictele iau natere din cauza perceptiei care nu este mereu realista sau
rezonabila. Oamenii tind sa creeze probleme acolo unde acestea nu se afla, din
cauza unei perceptii eronate si a lipsei de comunicare.
Cu toate acestea, putem numi conflict o situatie in care una dintre parti percepe
un lucru in mod eronat. Un exemplu concret este : Alexandru, prietenul Sandre,
pleaca acasa in weekend in acelasi tren in care se urca si Ana, fosta sa prietena.
Sandra este convinsa ca acestia au fost intelesi si la intoarcere prietenului se
comporta ca atare cu el.Aceasta este convinsa ca infidelitatea a fost comisa, desi
nu comunica cu acesta pentru a clarifica situatia.

O astfel de eroare de perceptie este greu de aflat este o eroare frecventa la altii
cu coeficientul intelectual normal si cu o educatie superioara, dar a caror
capacitate de evaluare obiectiva a fost afectata de emotii.
Componenta 2 consta in Afectivitatea in conflict (emotiiloe si sentimentele).
Emotiile sunt inerente conflictului.Ele pot avea urmatoarele roluri:
Cauza a conflictului- atunci cand o stare fata de o situatie/persoana se rasfrange in
atacuri asupra celorlalti
Resursa energetica- acesta este combustibilul desfasurarii conflictului, emotiiile
alimenteaza si sustin conflictul
Mecanism de stingere- este atunci cand persoana se descarca, isi exprima
frustrariile si comunica sentimentele celuilalt
Simptom sau indicator al conflictului pe care il traim noi insine sau
partenerului.Cand avem emotii de teama sau tristete sau un amalga de
sentimente de acest gen, simtim ca avem un conflict- si ca atare il avem.Emotia
resimtita ne semnaleaza prezenta conflictlui,, avand rol de simptom.

 Componenta 3 este Actiunea.Comportamentul in conflict poate

avea doua roluri: exprimarea conflictului, a emotiilor implicate si
satisfacerea nevoilor.
Conflictul social este orice forma modificata/afectata/negativata
a relatiilor socio-umane asa cum sunt ele acceptate sau
asteptate in unitatea sociala si in cultura din care fac parte
actorii sociali.
Cu alte cuvinte conflictul social apare atunci cand doua sau mai
multe parti care se afla in interdepenta sunt sau se percep ca
fiind incompatibile la diferite nivele, atunci se produce o stare
de tensiune care trebuie sa fie descarcata.

Sursele conflictelor

-diferentele si incompatibilitatile intre persoane

-nevoile si interesele umane
-comunicarea
-stima de sine
-valorile individului
-nerespectarea normelor explicite sau implicite
-comportamentele neadecvate
-agresivitatea
-competentele sociale
-cadrul extern
-statutul, puterea, prestigiul, principiile, utilizarea culturii
si informatiilor

 1.Diferentele si incompatibilitatile intre persoane

ntre oameni exista infinite diferente.Practic acest lucru ne
demonstreaza ca si sursele de conflict dintre ei sunt infinite.Aici
intervin insa circumstantele.Conflictul devine inevitabil atunci cand
diferentele dintre indivizi sunt exprimate in cadrul unei discutii sau
sunt afisate ostentativ.
Astfel exista mai multe deosebiri generatoare de conflicte precum:
-unele trasaturi de personalitate
-opinii
-atitudini
-valori
-nevoi
-gusturi si preferinte

 2. Nevoile/interesele umane- sunt a doua sursa de conflict. Oamenii intr in

conflict cu ceilalti pentru ca nevoile lor nu se coordoneaza cu ale altora
sau tocmai pentru satisfacerea acestora.
Nevoile umane sunt:

-trebuinte fiziologice vitale

-trebuinte de integrare sociala
-trebuinte de apreciere si stima
-activarea existentei
-trebuinte de cunoastere
-trebuinte estetice
-trebuinte de actualizare
-tendinta spre ridicare sociala
-tematica normatica

 3.Comunicarea ca generator de conflicte.

Comunicarea poate fi o sursa a unui conflict atunci cand
ea este absenta sau defectuoasa- cand oamenii inteleg
gresit ducand la neintelegeri intre
4. Lezarea stimei de sine.
Stima de sine este o componenta afectiva a imaginii de
sine. Lezand
Stima de sine prin anumite comportamente
interpersonale , aceasta capata potential de conflict.

 Exemple de comportamente care fac din stima de sine

un potential conflict:
-contestarea, minimalizarea de catre o alta persoana a
succeselor, realizarilor majore sau critica sistematica a
modului in care un inidivid indeplineste o activitate
-propunerea/asumarea unor sarcini cu standarde
inaccesibile care depasesc capacitatea persoanei,
ducand sigur la esec
- constrangerea sau persuadarea unei persoane sa
actioneze contrar constiintei sale- lezeaza stima de
sine.

 5.Conflictul de valori.
Cand le sunt atacate valorile, oamenii reactioneaza
extrem de dur pentru ca se simt contestati personal.De
asmeena indivizii fac foarte greu compromisuri cand
sunt in joc valorile personale.
6.Conflictul de norme- nerespectarea normelor este o
sursa de conflict.
Oamenii incalca sistematic sau accidental norme, astfel
lezand confortul celorlalti.
Este una dintre cele mai raspandite cauza ale
conflictelor

7. Comportamentele neadecvate
-comportamente negative, antisociale manifestate intr-un
climat normal ( minciuni, egoism)
-comportamente pozitive in sine dar atipice- neobisnuite- o
colega lenesa se ofera sa va ajute la teme
-comportament neadecvat situatiei- hohote de ras la o
inmormantare

8. Agresivitatea- agresivitatea este cauza sau forma de

manifestare a unui conflict.

 Categorii de relatii si conflicte interpersonale, in functie de natura relatiei:

Prietenia- este caracterizata prin mici conflicte curente care sunt de obicei
rezolvate repede pentru ca ambele parti vad prietenia ca fiind mai
importanta decat situatiile asupra carora au aparut conflictele.
Corezidenta- este cauza multor conflicte deoarece implicatii pot avea
multe opinii deosebite fata de gospodarie si diferite valori
Relatiile romantice- au mar eimplicare emotionala- asteptarile diferite
fata de relatii in general si fata de cea prezenta in special pot duce la
conflict
Relatiile sexuale- se caracterizaeaza prin nesiguranta si neclaritatea
sentimentelor.
Relatiile de cupu-pot aparea conflicte care au acelaeasi cauze ca si in
cazul cuplurilor de sex opus- lipsa suportului social sau a structurii legale
sunt cauze des intalnite de conflict.

Conceptul de rezolvare a conflictului

Rezolvarea conflictului inseamna lichidarea lui prin
metode analitice, care presupun accederea la
radacina problemei si obtinerea unui rezultat ce
este vazut de ambele parti ca fiind o solutie
permanenta a problemei, explica J.Burton.
A ignora conflictul interuman sau a il nega jenati, al ascunde inseamna a ingropa conflictul, lasandu-l
sa se dezvolte malign.

Ascultarea activa, instrument de

rezolvare a conflictului si de reducere
a efectelor acestuia

Conceptul de ascultare activa

Ascultarea activa este o tehnica de conversatie prin
care ii comunicam locutorului semnificatia pe
care o acordam mesajului sau.
Ea este foarte utila in rezolvarea propriilor conflicte
interpersonale,precum si medierea conflictelor.
Ascultarea activa optimizeaza comunicarea.
Aceasta presupune din partea vorbitorului si
procesul de autodezvaluire.
Autodezvaluirea(Boncu,1999,pp.10-21) este
procesul prin care individul comunica altora
informatii despre el.

Reguli generale pentru realizarea unei

ascultari active
1.
2.
3.

4.

DA
In timp ce facem ascultarea, sa ne concentram atat asupra
sentimentelor lui, cat si ascupra continutului mesajului.
Intrebati-l despre nevoile, preocuparile, anxietatile si dificultatile lui.
In adresarea intrebarilor se folosesc cu predilectie: a) intrebari
deschise, exploratorii(cum te simteai?, ce crezi ca intentiona
el?), desi nu se evita total cele inchise; b)intrebari unice,nu duble
sau triple; c)termeni cunoscuti de interlocutor.
Confirmati ca l-ati inteles si verificati-va prin parafrazarem adica
reformulare(tu spui ca Am dreptate?).

Nu
1. Nu folositi conduite inhibitorii sau blocate pentru conversatie:
-nu vorbiti despre dvs.
-nu schimbati subiectul.
-nu dati sfaturi, mai ales necerute.
-nu diagnosticati.
-nu incurajati formal.
-nu criticati sau hartuiti.
-nu va ganditi inainte la ceea ce veti spune, in timp ce interlocutorul isi
prezinta problema; concentrati-va asupra lui ,incercand sa il
intelegeti.
2. Nu pretindenti ca ati inteles ce vrea sa spuna celalalt cand, de fapt,
nu l-ati inteles.

Ascultarea activa poate fi folosita in trei scopuri:

Informare
Suport moral
Raspuns la atacul verbal

Ascultarea activa cu rol de informare

Se foloseste pentru a afla mai multe detalii despre
problema.
Este utilizata atat in conflictele in care nu suntem
implicati, ci doar confesori, cat si in cele in care noi
suntem perceputi drept cauza.
Obiectivele ascultatorului: sa afle si sa-I confirme
interlocutorului cele spuse de acesta.
Informarea necesita o regula suplimentara, specifica:ca
ascultator, rezumati, ca sa va asigurati ca sunteti de
comun acord asupra datelor faptice.
Evitati sa intrebati: Ai inteles?. Celalat poate raspunde
Da, am inteles, dar sa fi inteles gresit.

Ascultarea activa cu rol de suport

emotional
Este un instrument folosit in consiliere, atunci cand vrem sa ajutam.
Reguli specifice suportului emotional:
1. Nu deschideti noi subiecte!
2. Incercati din nou, daca nu intelegeti corect!
3. Readuceti conversatia la subiect, daca vorbitorul de abate!
4. Respectati-I intimitatea si secretele!
5. Permiteti pauzele, asternerea tacerii!
6. Permiteti-I celuilalt sa va corecteze!
7. Rostiti cate o propozitie sau doua dupa fiecare idee mai
importanta. Oamenii au nevoie sa va auda vorbind!
8. Dati aprobativ din cap, continuand dupa terminarea spuselor
celuilalt inca de vreo 4-5 ori!
9. Evitati sa-I induceti propriile idei!

Ascultarea activa pentru reducerea

agresivitatii verbale a interlocutorului
Interlocutorul furios simte si vrea sa-ti transmita ca problema lui esti chiar tu,
de aceea intreaga agresivitate este indreptata impotriva ta. Obiectivele
ascultatorului sunt de a-l convinge ca a luat act de ceea ce spune el si
de a-I diminua emotia puternica.
Reguli specifice utilizatiiascultarii active in scopul diminuarii incarcaturii
emotionale a celuilalt:
1.
Nu intrati in defensiva, nu intrati in ofensiva, nu transferati
responsabilitatea(nu va aparati, nu contraatacati, nu invinuiti pe
altcineva)-il iritati si mai mult pe vorbitor!
2.
Intelegeti care este punctul lui de vedere!
3.
Explorati impreuna cu el, bland si delicat, pentru a vedea ce se afla in
spatele emotiilor!
4.
Reformulati punctul lui de vedre,cat mai clar cu putinta, pana se
calmeaza!
5.
Intrebati-l ce s-ar mai putea face acum pentru a remedia lucrurile.

Ascultarea asertiva, modalitate de

preventie si rezolvare a conflictelor
Structura asertiunii Eu
Asertiunea-Eu este o fraza prin care se incepe discutia sau
procesul mai indelungat de rezolvare a unei situatii
problematice. Prin asertiunea-Eu comunicam ceva
altei persoane referitor la modul in care ne simtim in
legatura cu acea situatie. In asertiunea-Eu totul este
centrat pe eu. De aceea voi evita categoric
pronumele de persoana a II-a. Eu nu mai pot fi atent
la calcule, eu nu ma descurc cu clientii, eu ma tem. In
niciun caz nu-i vom spune celuilalt:Tu ai dat muzica
prea tare sau, si mai deindicat, Inchide aparatul!.

Structura asertiunii - Eu
1. Actiunea Cand
2. Efectul asupra mea Simt/ Sunt
3. Facultativ: cauza, motivele Deoarece
4. Rezultatul dorit de mine As vrea ca eu(in niciun caz nu tu).
Exemplu:
Cand sunt intrerupt, sunt derutat pentru ca imi pierd firul ideilor. As
vrea sa fiu lasat sa vorbesc pana la capat.
Formulari gresite ale asertiunii-EU:
-folosirea unor verbe iritante pentru celalalt(ma enervezi)
-invinuirea celuilalt
-formularea prescriptiva a sugestiei (sub forma de
imperativ,ordin,directiva)

Mesajele - Eu
Mesajele-Eu reprezinta o forma extrem de simplificata a
asertiuniiEu, pastrand doar esenta acesteia.
Exemple mesaje-Eu:
1. Ma simt foarte umilit in fata clientilor care ma vad in
postura de subordonat mustrat.
2. Am uitat ce spuneam.(Tocmai v-a intrerupt cineva).
3. Am tot felul de datori,nu fac fata celtuielilor casei cu
venitul pe care-l realizez.
4. Culoarea asta nu-mi place in loc de Culoarea asta nu
este fumoasa.
5. Nu-mi place cum te imbraci decat Nu te imbraci cu
gust

Ridicarea statutului de putere pentru evitarea si

rezolvare conflictului
Conceptul de putere
Notiunea de putere desemneaza de cele mai multe ori capacitatea unui
actor dat de a ajunge la rezultatele urmarite si, in general, de a realiza
actiuni eficiente.
Puterea este definita eterogen ca: abilitatea de a actiona, de a influenta
un rezultat, de a face sa se intample ceva sau de a infrange o rezistenta.
Pentru a intelege dinamica unui conflict, puterea poate fi definita ca
abilitatea de a satisface nevoile cuiva si de a se centra pe scopuri.

Definitii ale puterii:

Max Weber: Puterea inseamna orice sansa folosita pentru a-ti
impune propria vointa in cadrul unor relatii sociale, chiar impotriva
unor rezistente si indiferent de elementele pe care se bazeaza
aceasta sansa.
M. Crozier si E. Friedberg: Posibilitatea pentru unii indivizi sau
grupuri de a actiona asupra altor indivizi sau grupuri, autorii
incluzand aici toate tipurile de putere: sursele, legitimarea,
obiectivele si metodele de exercitare.
Bertrand Russell: producerea de efecte scontate.
Dennis Wrong: capacitatea de a produce efecte scontate si
prevazute asupra celuilalt.

Puterea relationala
Puterea relationala este relativa, asimetrica si manifesta sau latenta.
Relativitatea puterii relationale consta in faptul ca ea variaza in functie de
trei dimensiuni: extensiune, camp si intensitate.
-Existensiunea este variabila atat in functie de actori (sau grupuri de actori),
cat si de timp: A poate avea putere afectiva asupra lui B si C, dar un si
asupra lui D; iar aceasta putere e susceptibila, cu timpul, de extinderea
asupra altor unitati sociale sau, dimpotriva, de restrangere doar la
unitatea B.
-Campul este sfera de ativitate a lui B (tinta) asupra careia se exercita
puterea lui A (sursa).
-Intensitatea semnifica gradul de ascultare pe care A este in masura sa il
obtina de la B.
Puterea relationala este asimetrica: desi intr-un domeniu B se conformeaza
asteptarilor implicite sau explicite ale lui A, aceasta un inseamna ca il alte
domenii relatia nu poate fi inversata.

Tipologia formelor de putere in functie de sursele

puterii
J. P. French Jr. Si Bertram Raven identificau cinci tipuri de putere: de
recompensare, de coercitie, legitima, de referinta si de competenta.
Pentru a le defini, autorii folosesc simbolurile P (persoana) si O (others=o
alta persoana, un alt grup sau o parte dintr-un grup, un rol, o norma).
1.Puterea de recompensare este bazata pe perceptia lui P ca O are
posibilitatea sa-l recompenseze.
2.Puterea de coercitie este bazata pe perceptia lui P ca O are posibilitatea de
a-i aplica pedepse.
3.Puterea legitima este bazata pe perceptia lui P ca O are in mod legitim
dreptul de a-i prescrie comportamentul.
4.Puterea de referinta consta in identificarea lui P cu O. Identificarea este:
-fata de o persoana (dorinta de a se asocia, dorinta de a mentine relatia)
-fata de un grup (sentimentul ca face parte din grup sau dorinta de a face
parte din acesta.
5. Puterea de competenta se bazeaza pe perceptia ca O are experienta sau
cunostinte speciale.

Jean-Rene Edighoffer si Bernard Martory propun patru categorii ale puterii:

puterea constrangerii, puterea gratificatiei, cea a normalizarii si cea a
influentei.
1.Puterea constrangerii - corespunde capacitatii de a-l determina pe B sa-si
schimbe pozitia, comportamentul sau atitudinea contra vointei sale.
2.Puterea gratificatiei - corespunde capacitatii de a raspunde intr-o forma
favorabila unei atentii, dorinte aspiratii sau de a pune la dispozitia lui B
resurse care sa-l ajute sa progreseze in proiectul sau. Aceste gratificatii
pot fi:
- psihologice: complimente, promovare, valorizarea statutului prin
decoratii
- materiale: mici concesii, mituiri, avantaje in natura
- tactice: recomandari puse la dispozitia celuilalt
3.Puterea normalizarii - corespunde capacitatii de a crea, mentine si respecta
regulile jocului, normele, legile sau respectarea cutumelor.
4. Puterea influentei este capacitatea de a-l determina pe B sa-si modifice
liber pozitia sau perspectivele. Sursele puterii sunt: demonstratia,
convingerea, persuasiunea, seductia.

Bernard Mayer defineste 13 tipuri specifice de putere:

1. Autoritatea formala este autoritatea conferita de o institutie, de un set de legi sau
politici ori de pozitia persoanei intr-o structura formala (directori, judecatori,
ofiterii de politie, oficialitatile alese prin vot, parintii si ofiterii militari).
2. Prerogativele legale
3. Informatiile
4. Asocierea
5. Resursele de bani
6. Recompensele si sanctiunile
7. A fi o pacoste este abilitatea de a irita, de a sacai, de a se amesteca sau de a-l face
pe celalalt sa se simta jenat.
8. Puterea procedurala decurge din abilitatea de a controla sau a influenta un proces
de adoptare a deciziei.
9. Puterea obisnuintei sau a inertiei
10. Puterea morala poate emana dintr-un apel la valorile, credintele si sistemele
etice ale celuilalt sau dintr-un atac la adresa valorilor celor cu care esti in conflict.
11. Caracteristicile personale: inteligenta, abilitatile comunicationale, aspectul si
forta fizica, inteligenta, hotararea, empatia, curajul etc.
12. Perceptia puterii abilitatea oamenilor de a modifica perceptiile pe care le au
ceilalti despre putere este ea insasi o sursa de putere.
13. Puterea definitionala abilitatea de a defini problemele si rezultatele potentiale
intr-un conflict este o sursa cruciala de putere.

Utilizarea puterii in conflicte

Cand oamenii sunt in conflict, intra in joc puterea lor, fie ca ei intentioneaza acest
lucru sau nu.
Pentru ca un conflict sa se produca, toti cei implicati trebuie sa aiba o anumita putere,
oricat de mica. Cand o parte domina complet cealalta parte, conflictul un poate
exista, cel putin la nivelul dimensiunii comportamentale. Daca puterile sunt
echilibrate, sunt favorizate strategiile aliantei, dezechilibrul puterilor
incurajeaza strategiile de opozitie, cel mai puternic tinzand sa-si impuna pozitia.
Potrivit lui Blaien, exista trei moduri de baza in care este utilizata puterea:
1.
Metoda normativa apelul la valorile si credintele oamenilor si utilizarea
simbolurilor normative.
2.
Metoda utilitara apelul la interesele celorlalti sau indicarea unor beneficii
palpabile pe care ceilalti le vor obtine daca vor da curs dorintelor sale.
3.
Metoda coercitiva fortarea celuilalt pentru a fi de acord cu tine,
amenintandu-l cu sanctiuni puternice sau manipularea mediului extern pentru
a-i rapi libertatea alegerii.

Puterea poate fi utilizata voluntar sau inconstient, colaborativ sau coercitiv,

evident sau implicit.
Puterea in conflict poate fi inteleasa numai in context, adica in cadrul unei
interactiuni.
Un element-cheie care defineste puterea il constituie intentia si focalizarea
noastra. Daca acestea sunt de mare intensitate, si puterea este mare.
O imagine gresita despre putere, poate cea mai raspandita, este aceea ca
puterea poate fi echilibrata.

Tehnici de consolidare a puterii

Helena Cornelius si Shoshana Faire utilizeaza modelul starilor Eului din
analiza tranzactionala pentru a propune strategii de ridicare a
statutului de putere. Eric Berne a identificat trei stari ale Eului:
Copil, Adult si Parinte, fiecare cu doua sau mai multe subdiviziuni.
In relatia de putere insa, cele doua autoare considera ca functioneaza
un triunghi al jocului puterii configurat de cele trei substari
exagerate:
- Persecutorul/Agresorul/Calaul, forma exagerata a Parintelui
Normativ
- Victima/Persecuatul, forma exagerata a Copilului Adaptat
- Salvatorul, forma exagerata a Parintelui Grijuliu/Binevoitor

Preocuparea cea mai indicata pentru schimbarea statutului de putere trebuie

sa fie orientata spre abordarea opresorilor, oameni puternici.
Autoarele propun mai multe strategii, dintre care:
- reorientarea evolutiei lucrurilor spre abordarea victorie victorie
- coalizarea, alierea cu suporteri
- evitarea atacurilor verbale la adresa omului care abuzeaza de putere
- evaluarea mizei
- reorientarea energiei indreptata de opresor asupra victimei, strategie
realizabila prin mai multe tehnici:
transformarea atacului la persoana in atac asupra problemei
evitarea opozitiei fatise/reprosului explicit
prezentarea solutiei data de celalalt ca pe una dintre multiplele
solutii posibile
aducerea in atentie si a nevoilor altora

Exista un limbaj prin care oamenii isi diminueaza puterea. Vorbitorii cu un

statut slab al puterii (in special puterea personala/psihologica) au un stil al
vorbirii ce-i singularizeaza:
-multiple adjective si adverbe fara continut (minunat, incredibil, uimitor)
-forme optative (As putea? Vreti sa? )
- intrebari care solicita acordul (Nu-i asa? )
- cuvinte care tradeaza lipsa implicarii (presupun, poate, se parea ca)
- folosirea multor intensificatori (foarte, extrem de, absolut, total, real)
- gramatica hipercorecta
- utilizarea in exces a gesticii
- neperseverarea in cazul in care sunt intrerupti
- acceptarea vorbirii simultane

Pornind de la sugestiile date de Cornelius si Faire, se pot formula

urmatoarele tehnici de ridicare a asertivitatii:
- Afirmarea de sine
- Restructurarea laturilor negative in directia pozitivarii lor
- Personalizarea afirmatiilor
- Transformarea unor imperative externe in optiuni personale
- Reorientarea spre problema a energiei atacului primit
- Folosirea efectului Pygmalion: totul si oricine vor sfarsi prin a fi de
partea noastra daca ii vom considera astfel.

Incurajarea stimei de sine a celuilalt, conditie a

preventiei conflictelor
Stima de sine, componenta afectiva a imaginii de sine
Stima de sine este ansamblul ideilor pe care u individ le are despre el insusi,
inclusiv despre rolul sau (profesie, clasa sociala), despre trasaturile de
carcter si corpul sau. Ea reprezinta o viziune asupra propriei fiinte
(asupra corpului si a mintii), dar si o viziune asupra raporturilor dintre eu
si ceilalti.
Imagine de sine constituie reprezentarea si evaluarea pe care individul si le
face despre el insusi in diferite etape ale dezvoltarii si in diferite situatii in
care se afla. Prin urmare, un exista o singura imagine de sine, ci mai
multe. Imaginea de sine se formeaza prin comparatie cu alte persoane.

Imaginea de sine se exprima prin trei elemente:

- informatii despre sine
- autoreprezentarea
- stima de sine
Stima de sine este o trasatura afectiv-atitudinala a personalitatii. Numita si
evaluare de sine, ea exprima sentimentele noastre fata de noi insine:
pretuirea, acceptarea si evaluarea Eului, cuprinzand mai multe elemente
autoevaluative, de factura globala, asupra individului: ce gandesc eu
despre mine, ce consider ca sunt capabil sa fac, daca ma simt util,
optimist, pesimist etc.
Stima de sine se formeaza atat prin compararea sociala, raportarea
inconstienta si permanenta la persoane semnificative pentru individ, cat si
prin feedback-lu primit de la cei din jur, prin rolul de oglinda jucat de
semenii nostri, respectiv aprecierile pozitive sau negativa facute de ceilalti
la adresa calitatilor sau performantelor noastre.

Cum stimulam stima de sine a celuilalt

Utilizarea frecventa a intaririlor pozitive.
Crearea si/sau valorificarea sanselor de succes.
Evitarea exprimarii directe, brutale si umilitoare a evaluarilor negative la
adresa unei insusiri sau activitati ale celuilalt, chiar daca suntem convinsi
de corectitudinea estimarii noastre.
Complimentarea, semnalarea deschisa si sincera a unor calitati.

Bibliografie:
Stoica Constantin, Ana, 2004, Conflictul interpersonal.
Prevenire, rezolvare si diminuarea efectelor, Iasi, Polirom
Ilut, Petru, 2004, Relatii intime in Adrian Neculau (coord.),
Manual de psihologie sociala, Iasi, Polirom