Definitii.

Referindu-se la creativitate D. W. Winnicott afirmăcă că “procesul de creaţie este mai

important decât produsul finit”. Procesului de creaţie îi corespunde un proces mai mult
personal, acela de a fi, , de a exista, aptitudinea relativăde de a crea legăturimcu celalalt, cu
viaţa sa sa interioara.
Art-terapia pentru adolescenţi este o profesie din domeniul sănătăţii mentale, care utilizează
procesele creative din artă pentru a întări şi creşte starea de bine la nivel fizic, mental şi
emoţional a adolescenţilor. - American ArtTherapy Association (AATA).
Art-terapia integrează domeniile dezvoltării umane, artelor vizuale(desen, pictură, sculptură şi
alte forme de artă) şi procese creative cu modelele consilierii şi psihoterapiei.
După The British Association of Art Therapists, art-terapia este utilizarea mijloacelor artistice
pentru exprimarea sinelui şi reflecţia acestuia în prezenţa unui artterapeut specializat
Şcoala de Medicină de la Tours şi Poitiers, Franţa susţine că art-terapia este exploatarea
potenţialului artistic într-un scop terapeutic şi umanitar.
În artă, beneficiarul este opera de artă; În art-terapie, beneficiarul este copilul, adolescentul,
adultul, arta fiind un mijloc de dezvoltare pus la dispoziţia acestuia.

Diana Nistorescu, Daniela Gheorghe: Art-Terapia pentru adolescentii abuzati, Bucuresti 2006.
ISAPP-Conferinta Regionala

Despre art-terapie.

Știm cu toții că omenii își exprimau credințele, sentimentele și își descriau modul de viață și
lăsau o moștenire urmașilor lor prin artă. Arta mereu s-a aflat în strânsă relație cu tehnologia,
amândouă evoluând în același timp. Arta și jocul la fel, se află într-o strânsă corelație, aici actul
creator devenind modul de relaxare și dezvoltare a gândirii creatorului, în același fel în care,
pentru un copil, joaca îl delectează, dar și îl învață lucruri noi. Arta este necesară la dezvoltarea
omului, la cultivarea sa ca personalitate.
Valorile artistice se manifestă într-un mod specific. Intrate în cotidian, ele influențează profund
senzorialitatea, sentimentele și rațiunea umană, generează stări sufletești, atitudini,
comportamente, obișnuințe, convingeri. Opera de artă, adevărata ,,sursă de energie transmite un
bogat flux de impulsuri prin intermediul circuitelor comunicaționale. Selectarea incorectă a
valorilor artistice poate aduce la stări psihice incontrolabile. Și aici în ajutor sar așa-numitele
ateliere de ,,Art Terapie care contribuie la îmbunătățirea stării emoționale a persoanelor care au
diferite dificultăți în viață sau își doresc dezvoltarea personală. Art terapia folosește așa tehnici
ca desenul, pictura, modelajul, dansul, teatrul, muzica etc. Toate acestea ajută la eliberarea
tensiunilor, inhibițiilor, ajută la dezvoltarea individului ca personalitate, îl ajută să se exprime, să
se manifeste, să crească stima de sine sau să se descopere pe el însuși, să-și dezvolte abilitățile
personale și interpersonale, să reducă stresul, sa-și dezvolte imaginea etc. Spre deosebire de
psihoterapia prin cuvânt, art terapia se poate adresa și persoanelor cu nivel redus de simbolizare .
Scopul art terapiei este faptul că, cu ajutorul acestei forme terapeutice sunt stimulate
capacitățile creative a persoanelor, aptitudinile acestora dezvoltându-se pe baza deprinderilor
practice de la care se pornește și care sunt folositoare în vederea reintegrării în societate, iar
odată cu insuflarea interesului pentru activitatea respectivă, aceștia vor învăța să prețuiască
rezultatele obținute și vor învăța să o respecte, astfel se înlocuiește indiferența cu optimismul, cu
încrederea în sine și în propriile puteri. Tot prin această formă terapeutică o persoană devine mai
umană, prin simplu fapt, că nu își mai reprimă adevăratele sentimente și trăiri, duce la evoluția
personală. Formele de artă menționate ajută la îndepărtarea temerilor, la perceperea mai
obiectivă a lucrurilor, la explorarea propriului univers creativ.
Art-terapia este aplicabilă unui număr mare de stări, de la tulburări schizoafective până la
probleme cotidiene. Poate fi folosită cu succes în cazul copiilor cu probleme de adaptabilitate,
persoanelor dependente de anumite substanțe, bolnavilor de SIDA, persoanelor ce trec prin criza
vârstei a doua. Terapia se poate aplica unui singur individ,cuplurilor,familieisauunuigrup.
Rubin, L., Atr-terapia.Teorie si tehnică, București, 2009.

Terapia prin teatru

Cu toate că teatrul se adresează tuturor oamenilor, aceasta institutie posedă excelente calități
terapeutice – testate și recunoscute – pentru anumite grupuri de oameni ce întâmpină o serie de
probleme de ordin psihologic. Terapia creațională folosește arta, procesul creator, în tratarea
traumelor psihologice. Persoanele care apelează la acest tip de tratament pot depăși problemele
de natură educațională, cognitivă, își pot rezolva conflictele emoționale și își dezvoltă
sociabilitatea și stima de sine. Terapia prin teatru este recomandată, deoarece, câteodată,
metodele „verbale” tradiționale sunt prea rigide pentru a permite tuturor persoanelor să se simt
confortabil. Amestecul de expresii verbale și non-verbale folosite în teatru ajută, prin
limbajulmetaforic,laobunăcooperarecu„terapeutul”.
Dramaterapia include o multitudine de practici, cum ar fi montarea unui text dramatic,
tehnica scaunului gol, psihoterapia individuală sau chiar și ședințe de terapie de grup la care
participă activ și actori. Se utilizează intenționat teatrul pentru ca persoanele să atingă tot felul de
obiective terapeutice astfel încât, în urma unei practici constante, se pot observa îmbunătățiri atât
la nivel psihic, cât și fizic. De asemenea, este o tehnică bună pentru dezvoltarea personală a
fiecărui individ. Dramaterapia ajută, de asemenea, individul în problemele sociale şi psihologice,
boli mintale sau handicap. Omul poate descoperi prin creativitate componentele de
comunicareverbalăşinonverbală. Obiectivele dramaterapiei cuprind creşterea interacțiunii
sociale, a inteligenței emoționale şi interpersonale, creşterea capacității de relaxare şi a celei de a
controla emoțiile, deblocarea dificultăților de comunicare, dezvoltarea spontaneității,
îmbunătățirea capacității de concentrare, a stimei desine, conştientizarea şi acceptarea
limitelorşiposibilitățilorfiecăruia.
Alexandra Salceanu-Teza de doctorat : Functia curativa a teatrului in societatea contemporana
Terapia prin muzica
Napoleon Bonaparte afirma că dintre toate artele, muzica are influența cea mai directă și
puternică asupra psihicului, fiind parte integrantă a existenței umane (Harja Greta).
Sunetele au asupra noastră o putere de care, de multe ori, nici nu suntem conştienţi. Trăim într-
o mare de sunete, prea adesea asurzitoare, stridente, stresante, patogene. Dar există şi sunete
care, alese cu grijă, ascultate cu atenţie sau „emise” sub o supraveghere pricepută, au însuşirea
miraculoasă de a face bine. De aici, s-a născut o veche artă/ştiinţă – cea a alinării suferinţelor
prin muzică. Mult timp practicată de om, apoi în mare măsură uitată, azi redescoperită, dar
niciodată dispărută, terapia prin muzică a devenit în zilele noastre un captivant subiect de studiu
în domeniul sănătăţii minţii şi a corpului, fiind investigată cu mijloace tehnologice performante,
în speranţa desluşirii felului misterios în care muzica acţionează asupra noastră.
În funcție de personalitatea și de problemele fiecărui individ, muzicoterapeutul se poate servi
de două posibilități:
- muzicoterapia activă, care facilitează expresia de sine și se bazează pe tehnici de intervenție
cum ar fi cântatul, improvizarea instrumentală sau gestuală, compunerea de muzică și executarea
de mișcări ritmice pe sunetele muzicii;
- în mod receptiv, care presupune ascultarea muzicii, meloterapia stimulând energia creativă și
ajutând la creșterea concentrării și a memoriei. Muzica ne poate face și să retrăim anumite
emoții, uitate sau ascunse în noi. Terapeutul poate folosi aceste emoții în scopul vindecării,
bazându-se tot pe ajutorul muzicii.
Prof. Savin Ciprian, Școala Gimnazială Nr. 39 „Nicolae Tonitza” Constanța – Revista Stil de
viata sanatos, Mangalia 2016