Evolutia desenului la copiii intre 1 si 3 ani

De cand invata sa tina creionul in mana, chiar si incorect, copiii au acces la un nou mod de a se exprima. Prin desen ei invata sa transmita impresii, devin creativi, sau pur si simplu experimenteaza placerea de a-si lasa amprenta pe o foaie de hartie. Desenele copilului ne ajuta sa patrundem in lumea lor, si sunt o modalitate de a observa la ce nivel de dezvoltare cognitiva au ajuns. Inainte de a incepe sa deslusim intelesul celor desenate de copil, trebuie mai intai sa cunoastem felul in care deseneaza copiii la diferite varste. Acest lucru ne va ajuta sa intelegem daca elementele care apar in desen sunt normale, specifice varstei, sau sunt un semn al unei perturbari in dezvoltarea copilului. Evolutia desenului la copil trece prin mai multe perioade, principalele dintre acestea fiind: perioada de mazgaleli, etapa schematismului, cea a realismului conventional, evolutia individualizata a desenului, din timpul adolescentei.

Perioada de mazgaleala: intre 9 luni si 3 ani.

Copilul incepe sa deseneze prima oara din placerea precoce de a lasa urme ale activitatii sale. Daca este stimulat si incurajat de mediu, copilul va putea incepe sa deseneze de la 9 luni. Evolutia desenului. Mazgalelile de la inceput arata progresele copilului in controlul propriilor maini si in coordonarea ochimana. Primele linii sunt tare grosolane si haotice, caci el isi misca toata mana cand deseneaza, fara sa aiba un control de finete asupra ei. Mazgalelile circulare de mai tarziu, tot grosolane, arata ca deja isi coordoneaza umarul cu antebratul. Incepand cu varsta de 2 ani, copilul invata sa se incadreze pe foaia alba de hartie. Pe la 2 ani si jumatate are loc ceea ce se numeste controlul punctului de plecare, adica se reia si se continua linia din locul de unde s-a intrerupt. In felul acesa incep sa apara figurile inchise, cel mai des circulare. Spre varsta de 2 ani si jumatate apar miscarile fine din incheietura mainii, care permit efectuarea miscarilor de precizie . De la 2 ani copilul incepe sa deseneze forme tot mai elaborate, cum ar fi linii paralele, zig-zaguri, hasururi, curbe si linii frante.

In jurul varstei de 2 ani incepe desenarea obiectelor (adica liniile si formele neregulate capata denumiri: casa, avionul, jucaria, catelul). Copilul deseneaza obiectele pe care le vede cel mai frecvent, sau care l-au impresionat. Dupa 2 ani si jumatate, pe foaia de hartie apar oamenii. Mai intai omul arata ca o forma ovoida care se inchide, semnaliznd un intreg, sau o organizare longitudinala (un fel de filament lung). Acesta este omuletul larvar. Ulterior apare omuletul cap-picioare (un rotund din care ies doua linii lungi), si in jurul varstei de 3 ani sunt desenati in interiorul capului-corp ochii, si mai tarziu nasul si gura.

Ce ne arata desenul copilului?

La varste mici, unul din semnele dezvoltarii cognitive este capacitatea copilului de a-si coordona miscarile. Modul in care acesta mazgaleste este o oglinda a abilitatii sale de a se coordona, si deci si a dezvoltarii sale cognitive. Totusi, numai desenul in sine este insuficient pentru a spune cu precizie daca copilul este bine dezvoltat sau nu (despre asta vom vorbi mai multe in viitor). Pana la varsta de 2 ani, copiii nu folosesc desenul neaparat ca sa transmita ceva, si de aceea este firesc ca ei sa nu stie sa raspunda cand ii intrebam ce au desenat. Faptul ca dupa 2 ani copiii deseneaza obiecte ne arata ca ei au ajuns la etapa in care isi formeaza reprezentarile, adica imaginile mentale ale obiectelor din jur. Chiar daca copilul deseneaza tot liniute si forme neregulate, ele totusi surprind niste trasaturi importante ale obiectelor, deci desenele incep sa aiba sens. Spre exemplu un copil care a vazut pe cer urmele lasate de un avion, poate sa deseneze 2 linii drepte, spunand ca a desenat un avion. Desenul omuletului este dovada ca copilul incepe sa fie constient ca este o fiinta independenta, separata de mediu, si incepe sa isi construiasca identitatea de sine. Omuletul desenat de copil reprezinta mai intai persoanele semnificative din jur, si mai apoi persoana copilului. Doresc sa accentuez ideea ca daca unii copii ajung la anumite etape de desen mai tarziu, nu inseamna neaparat ca au o intarziere in dezvoltare. Poate acesti copii nu au avut sansa sa deseneze, sau activitatea le-a fost prezentata ca ceva obligatoriu, sau intr-o maniera negativa. Am vrut sa accentuez acest lucru caci am intalnit multe mame ingrijorate ca desenele copilului nu sunt decat niste mazgalituri sterse. Iar in cazul in care copilul manifesta o oarecare precocitate in desen, nu putem decat sa ne bucuram, caci este semnul unei dezvolarii mai rapide a gandirii. In concluzie, in etapa de mazgaleala copilul doreste in primul rand sa dobandeasca deprinderea de a desena, si nu vrea neaparat sa transmita ceva. De aceea nu putem interpreta desenele facute din punct de vedere al mesajului transmis, al culorilor folosite sau al apasarii pe foaie. Ceea ce putem observa este modul in care copilul isi coordoneaza tot mai bine miscarile mainii, si cum obiectele din vocabularul lui capata o forma si pe hartie, adica cum se formeaza schemele lui de gandire.