Nu-mi vorbi despre tine,

doar deseneaza-ti inima

si voi sti daca esti trist sau fericit.

O modalitate placuta de a se juca, de a se exprima si de a-si petrece timpul, pe care
copilul o alege, este desenul.
Indiferent daca ceea ce rezulta este opera unui mic Picasso, sau schita unui
caricaturist, rezultatul eforturilor sale ne poate da macar cateva indicii despre cum se simte,
ce emotii a dorit sa exprime, ce il preocupa. Desenul este unul dintre cele mai bune mijloace
de a-l cunoaste pe copil, de a pasi in universul sau si de a-i da ocazia sa-si impartaseasca
trairile, povestile, conflictele.
Evolutia desenului este in stransa legatura cu dezvoltarea copilului si independenta de
calitatile sale artistice.
Prima perioada in evolutia grafica este cea a mazgalelilor, in cel de-al doilea an de
viata, cand creionul devine o prelungire a mainii sale, iar liniile rezultate sunt in relatie
directa cu eul copilului. In aceasta perioada copilul nu este constient de valoarea
reprezentativa a desenului si activitatea sa nu implica niciun factor intelectual. Conform
psihanalistilor, mazgalitul este expresia placerii de a murdari. In literatura de specialitate s-
au stabilit anumite corespondente intre felul cum copilul mazgaleste si trairile sale. Copilul
instabil lucreaza discontinuu si abandoneaza repede activitatea, copilul fericit traseaza linii
apasate, iar cel care umple toata pagina este expansiv si dornic de a capta toata atentia si
dragostea mamei.Felul in care tine creionul este revelator in privinta dezvoltarii intelectuale-
copilul cu intarziere intelectuala nu va sti sa tina creionul. In a doua faza a acestei etape, intre
2 si 3 ani, in cadrul mazgalelilor apar bucle, relevatoare de noi intentii: acelea de a imita
scrisul adultilor. In aceasta faza, de multe ori desenul ramane neterminat, sau primeste un
titlu la sfarsit, devenind jucaria, buni sau mami.
La varsta de 3 ani, copilul incepe sa dea un sens reprezentarilor sale. Omul este
reprezentat printr-un cerc, cu linii pe post de maini si picioare si detalii sub forma de puncte
sau cerculete care simbolizeaza gura, ochii, buricul. Desenele sale capata in mod simtitor sens
si cateva caracteristici ale obiectelor desenate.
Intre 3 si 6 ani obiectele desenate castiga din ce in ce mai multe detalii, forme si
simboluri caracteristice. Detaliile se inmultesc odata cu evolutia varstei mentale si nu depind
de talentul artistic. Prin urmare, nu putem considera un desen inestetic indicator al unei
intarzieri in dezvoltarea intelectuala.
O informatie importanta pe care ne-o ofera desenul unei persoane este perceptia pe
care copilul o are asupra propriului corp si va deveni din ce in ce mai structurat pe masura ce
copilul isi insuseste schema corporala. Contextul in care deseneaza omuletul poate simboliza
o traire sau o emotie legata de sine. In literatura de specialitate exista un exemplu deosebit de
sugestiv, al unei fetite internate intr-o institutie de protectie, care a desenat un copil inconjurat
de gratii-simbolizand faptul ca se simte prizoniera.
Realismul vizual apare intre 7 si 12 ani , in functie de nivelul mental al copilului,
mediul socio-cultural, maturitatea afectiva.
Alte caracteristici ale desenului, pe baza carora putem incerca sa descifram trairile copilului
sunt: trasajul liniilor, culorile folosite, geometria formelor, tema abordata, persoanele
prezente in desen, etc.
Un copil timid, timorat, fara incredere in sine are tendinta de a trasa linii subtiri, slabe,
sterge mereu , corecteaza sau este dezamagit de estetica desenului, comentand pe tema
nepriceperii sale. Agresivitatea se traduce prin linii puternice, groase, cu riscul de a gauri
hartia. Liniile de intensitate medie caracterizeaza copilul echilibrat. Desigur, vom tine cont si
de starea de moment a copilului-daca este plictisit, obosit , sau marcat de un eveniment
negativ, este explicabila apatia sa si lipsa de interes fata de activitate din care va rezulta un
desen lipsit de vitalitate.
Deseori cand copilul deseneaza, vorbeste si povesteste despre desenul sau. Este bine
sa il stimulam cu intrebari despre persoanje, sa fim atenti la ordinea in care acestea sunt
reprezentate, mai ales daca este vorba despre un desen al familiei, caci ordinea lor poate
releva ordinea preferintelor sau ordinea in care copilul se simte iubit si valorizat de catre
membrii familiei. In acelasi mod, omisiunea unui membru al familiei poate insemna
respingere, existenta unui conflict, sau sentimentul de a fi respins de catre acea persoana,
respingere pe care o pedepseste prin omiterea sa din desen. Copilul se poate omite pe sine,
motivand ca a uitat sa se deseneze. In acest caz ne putem gandi in ce masura se simte
acceptat si valorizat in familie.
Marimea personajelor vorbeste despre importanta acordata acestora, in mod negativ
sau pozitiv. Un personaj urias desenat poate simboliza admiratia pe care o poarta persoanei,
sau masura in care se teme de ea.
Modul in care sunt utilizate culorile poate da un aspect vesel sau deprimant desenului
in ansamblu, pe baza caruia putem aprecia starea sa afectiva. Pentru aceasta insa este necesar
sa aiba la dispozitie o paleta larga de culori, toate functionale, din care sa poata alege.
Asocierea culorilor poate creea o imagine de ansamblu armonioasa, sau, dimpotriva,
poate soca printr-un aspect tipator, agresiv, evocand o labilitate de ordin afectiv.Copilul
extravertit foloseste o paleta larga de culori luminoase, cel introvert se limiteaza in general la
2-3 culori. Copilul optimist va folosi culori vii si deschise, spre deosebire de cel trist,
deprimat, care va opta pentru culori inchise, fara viata.
Pentru psiholog, desenul este, alaturi de alte instrumente, o metoda de evaluare a
copilului, de familiarizare cu universul acestuia. Este folosit in special la primul contact cu
copilul, cand dialogul este mai greu de initiat in comparatie cu o activitate pe care copilul o
asociaza cu jocul, si care permite dezinhibarea sa si ii faciliteaza contactul cu o persoana
necunoscuta.
De asemenea, desenul este o excelenta metoda de art-terapie, alaturi de pictura,
modelaj, colaj, teatru, basme si povestiri terapeutice, dans si muzica, care dezvolta
personalitatea si creativitatea copilului.
Prin urmare, desenul este folosit si in psihoterapia copilului, individual sau in grup,
atunci cand copilul manifesta labilitate emotionala, timiditate, incapacitate de integrare intr-
un colectiv, tulburari de limbaj, tulburari de comportament, hiperactivitate etc.
Ca metoda terapeutica, alaturi de celelalte tehici de expresie, faciliteaza dezvoltarea
capacitatii de exprimare verbala si non-verbala, autocunoastere, autoacceptare, dezvoltarea
capacitatilor cognitive, eliberarea de tensiuni si blocaje emotionale, capacitatea de adaptare si
integrare in grup.

De la primele tentative de a intruchipa forme inteligibile si pana la etapa in care
reuseste sa dea contur dorintelor sale, copilul se exprima si va arata cate ceva despre sine
insusi, va da informatii despre starea sa de spirit si despre felul in care percepe lumea.

Evolutia grafica
Prima etapa
Pana la varsta de un an si jumatate-doi, copilul face sa alunece creionul pe foaie doar
din simpla placere, pentru a invinge rezistenta hartiei. Este stadiul in care copilul vrea sa-si
lase amprenta pe fiecare obiect. Dar, in absenta coordonarii mana-ochi, desenul copilului este
greu interpretabil.
A doua faza
Catre varsta de doi ani, copilul capata o mai buna coordonare si reuseste sa controleze
mai bine creionul.
Al treilea stadiu
La trei anisori, micutul incepe sa faca legatura dintre realitatea exterioara cu
reprezentarile grafice. Desenul devine un mijloc de invatare si baza necesara pentru
deprinderea scrisului. Aceasta faza se mentine pana la sase ani. Copilul deseneaza ceea ce
vede si ceea ce cunoaste.



A patra etapa
Intre sase si opt ani, copilul isi elaboreaza mai bine desenele si prefera sa redea grafic
lucrurile care-l reprezinta, care-l intereseaza. Abilitatea sa de desenator este deja mai rafinata
si detaliile sunt mai bine reprezentate.

Cu creionul pe hartie...
Evolutia capacitatii de a desena se poate intrevedea din felul in care copilul reuseste,
odata cu varsta, sa dea contur unui chip uman.
Copilul reuseste sa deseneze un cerc inchis intre doi ani jumatate-trei. Prima figura
elaborata este schita corpului uman: capul, ochii, bratele, picioarele, apoi trunchiul. Acest
element apare ultimul pentru ca cel mic nu este constient de sine si de imaginea sa corporala.
La patru ani, apar detaliile fetei: nas, gura, sprancene.
La cinci ani, copilul va adauga parul si urechile.
La sase ani, copilasul deseneaza hainele, iar la zece ani personajul este aproape perfect
redat.

Ce inseamna desenele celor mici
In functie de gradul de ocupare a hartiei de desen, desenele celui mic pot avea
semnificatii diferite. Foaia de hartie reprezinta mediul inconjurator si, astfel, modul de a
desena va poate oferi detalii importante despre raportul sau cu lumea.
Daca foaia este utilizata intr-o proportie mica, copilul ocupa un spatiu redus si, in
general, asteapta ca cei din jur sa ia initiativa in relatia cu el.
Daca desenul se plaseaza in centrul paginii, copilul considera ca totul se invarte in
jurul lui (la patru ani, aceasta faza este absolut fireasca).
Doar partea stanga a foii este ocupata, iar partea dreapta este libera? Inseamna ca cel
mic simte nevoia sa fie protejat, iubit de apropiati.
In cazul in care, dimpotriva, doar partea dreapta este desenata, copilul are incredere in
fortele proprii si se poate detasa de familie pentru a se deschide catre ceilalti.
Atunci cand copilul deseneaza in partea de sus a hartiei, el este un visator si un idealist.
Tot spatiul este ocupat de figuri si personaje? Copilul este extravertit si sigur pe sine,
deschis si sociabil.
Daca cel mic nu deseneaza decat in cele patru colturi ale foii, aveti un mic
perfectionist, un copilas atent la detalii, care apreciaza lucrurile simple si clare.
Daca piciul dumneavoastra delimiteaza clar reperele desenului sau (cerul si pamantul
sunt limitate cu linii trasate in stanga si in dreapta, personajele se incadreaza in patrate etc.),
cel mic are nevoie constanta de aprobarea parintilor si are dificultati in a decide singur pentru
sine. O educatie prea rigida este, de obicei, la originea unor astfel de desene.

Copilul este copil pentru a dobndi, n timp, experiena vieii : copilul este mic pentru a
deveni mare. Acesta este rostul copilriei. Este funcia ei. ( P.Velciov, 1994)
Vrsta copilriei i ndeosebi a precolaritii constituie una dintre cele mai
importante perioade din viaa unei persoane. Influenele care se exercit asupra copilului,
evenimentele care apar la aceast vrst au un rol foarte important n drumul spre a deveni
adult responsabil, de caracter. Mediul n care triete copilul, educaia pe care o primete i
vor pune amprenta n formarea viitoarei personaliti a acestuia.Una din principalele activiti
ale copilului o constituie desenul. Culorile, formele, liniile, sunt elemente care poart cu ele
ntreaga poveste a vieii, a evenimentelor i educaiei primite. Desenul este una dintre
principalele metode de evaluare psihologic a copiilor. Dei ei nu tiu nc s scrie, totui se
exprim prin simboluri. A desena este pentru copil o activitate prin care el se joac. Desenele
sunt expresii ale strilor emoionale, ale relaiilor cu cei din jurul su, a traumelor suferite dar
i a capacitilor de a face fa problemelor. Educatoarea poate obine studiind micile
compoziii ale copiilor, informaii relevante n ceea ce privete lumea lor interioar, starea lor
psihologic i stilul interpersonal. Personajele care apar n desen sunt pline de semnificaii,
emoii, sentimente i gnduri trite de copil n legtur cu anumite evenimente sau persoane
din viaa sa. Cea mai frecvent apariie n creaiile copiilor o au casa i copacul i omuleul.
Pe baza acestor observaii a fost creat un test psihologic, n jurul anilor 40, de ctre Buck,
numit Testul Cas-Copac-Om. Aceste aspecte fiind foarte familiare copiilor au fcut
posibil studierea pe eantioane reprezentative i gsirea unor semnificaii valide.
Casa constituie o tem preferat de copii. Ea apare foarte des n desenele acestora,
chiar de la vrste mici. Simbolic, o cas reprezint cldur, adpost, iubire, siguran. Ea
trebuie s i ofere copilului condiiile de care are nevoie pentru a crete i a se dezvolta. Este
un punct de reper fa de tot ce este n exterior. Casa protejeaz copilul, adpostete familia,
ofer siguran.
La grdini educatoarea poate s observe desenele copiilor cu uurin, deoarece ei
deseneaz de cele mai multe ori csue. Am cerut copiilor de mai multe ori s deseneze o
csu, n mai multe zile. Studiind desenele copiilor, am observat c unul dintre ele mi
atrgea atenia n mod deosebit. O cas mare, frumoas, spaioas, cu foarte multe detalii
aprea mereu. Iniial am crezut c este vorba despre un copil care are o situaie familial
bun, cu o atmosfer cald, armonioas. Nu cunoteam foarte bine acest copil deoarece era
nou venit. ns, studiind datele din dosare i ntrebnd prinii despre situaia lor, am fost
surprins s aflu c, acetia nu aveau de fapt condiii bune de via, aa cum poate aprea n
desen. Locuiau ntr-un apartament cu o singur camer, avnd posibiliti foarte reduse, nu
aveau baie, nu aveau un loc de joac pentru copii. Relaiile dintre membrii familiei erau
foarte calde, pline de iubire i ntelegere... M-am ntrebat atunci de ce desenele erau
ntotdeauna att de frumoase. Am neles apoi c, de fapt, copilul spera c ntr-o zi , poate va
locui n alt cas , mare, spaioas, frumoas. De aceea el acorda atta atenie casei, fiindc i
dorea condiii mai bune pentru familia sa pe care o iubea att de mult. Copilul
visa...Ferestrele i ua unei case reprezint comunicarea cu exteriorul.
Ele sunt pori deschise spre lume, dar pot constitui de asemenea i dorine profunde de
evadare dintr-un mediu familial foarte tensionat. De obicei uile i ferestrele indic aspecte
legate de comunicare. Un copil care era foarte inchis, interiorizat, timid a desena de obicei o
cas fr u, cu geamuri care aveau gratii. Nu exista o cale de acces la sufletul lui. Fiindc,
nu avea u, iar geamurile acelea nu se puteau deschide. Am aflat atunci c acest copil avea
prini care-l neglijau, se purtau urt cu el, ba chiar uneori l loveau. Am ncercat atunci s m
apropii de el, s-i ofer cldura i iubirea care-i lipseau att de mult... i n desene au nceput
s apar uile. ns, copilul meniona de fiecare dat c a desenat o alt cas, nu pe cea a lui,
o cas pe care o va avea cndva...O familie iubitoare, o atmosfer armonioas...Prezena
fumului la case semnific o atmosfer cald, calm de nelegere ntre membrii familiei,
iubire sau, n unele cazuri, dorin, speran spre o astfel de familie. Privind unele desene ale
copiilor, casa seamn cu o figur uman, cu o persoan. O cas poate fi primitoare, cu
elemente de decor, ngrijit. Este adpostul trainic n care crete copilul, familia lui. Casa
printeasc este pmntul n care se formeaz rdcinile copilului. O cas fr fum era
desenat uneori de un copil care avea o familie disfuncional. Cnd l-am ntrebat de ce nu
deseneaz fum la casa lui el mi-a spus c nu poate. Pur i simplu, nu putea, fiindc n familia
lui nu exista cldura de care avea atta nevoie...Drumurile din jurul casei sunt un indiciu al
strii emoionale a copilului. Majoritatea copiilor deseneaz o cas nconjurat de natur, de
verdea, de un cadru plcut. O cas amplasat undeva departe, n aer, sau la marginea foii
poate evoca eecuri, frustrri, blocaje emoionale.
La copiii din grupa pregtitoare casa aprea ntotdeauna undeva deasupra pmntului,
avea n fa iarb sau flori. Acest lucru semnifica faptul c ei aveau un trecut de care nu le era
fric, fr probleme i traume. Un trecut pe care puteau s i-l aminteasc. O cas care este
desenat chiar pe marginea foii poate ridica semne de ntrebare cu privire la trecutul unui
copil. La copiii care au suferit pierderi ale prinilor casa apare desenat foarte vag, fr o
form concret. Poate aprea doar o mic parte a casei, o mic bucic, o urm a
ataamentului, siguranei copilului, o ruptur puternic. O cas foarte mic poate fi un simbol
al timiditii copilului, a sentimentului de inferioritate sau de hipersensibilitate, a unui
ataament perturbat. Dimpotriv, o cas foarte mare semnific nevoia de afectivitate. O cas
respingtoare poate semnifica autoritatea parental excesiv.S-a ntmplat s evaluez o feti
care a venit cu mama sa pentru consiliere psihologic. Am cerut fetiei s deseneze o cas, n
timp ce discutam cu mama ei. am aflat de la mam c acel copil trecuse printr-o situaie
traumatizant recent: tatl ei s-a sinucis prin spnzurare iar fetia i mama au fost cele care l-
au gsit. Am privit desenul fetiei: n mijlocul foii muni ocupau marea parte a spaiului, iar
undeva, ntr-un col, a patra parte a unei case, din care se vedea doar un geam cu i o parte
din acoperi. Fetia fusese profund afectat i nu mai avea o familie...cldura, sigurana,
suportul de care avea nevoie nu mai exista...doar o mic parte, poate sprijinul mamei,
reprezentat prin bucica de cas...
Copacul este un element care arat dezvoltarea psihologic a copilului, precum i
tririle fa de mediul exterior, nconjurtor. Testul arborelui pote fi aplicat att la aduli ct i
la copii, trebuie s se in seama, ns de nivelul dezvoltrii lor. Trebuie specificat copilului
c trebuie s deseneze un pom fructifer, nu un brad, deoarece acesta nu poate fi interpretat.
La fel ca i casa, copacul reprezint copilul. Prin acest desen copilul se proiecteaz,
oferindu-ne indicii ale dezvoltrii sale. n interpretarea arborelui sunt privite cele trei
elemente importante ale unui copac: rdcina, trunchiul i ramurile, coroana. O rdcin
foarte groas sau cu multe ramificaii poate semnifica agresivitate a copilului care poate s se
manifeste sau poate fi inhibat. O feti foarte energic desena ntotdeauna un copac cu
rdcini foarte mari, groase i ascuite. Era agresiv i astfel aprea i n desenul ei. de obicei
copiii nu deseneaz rdcinile unui copac deoarece ele nu se vd. Aceast feti le desena i
apsa foarte tare. Era un indice de agresivitate care se regsea i n comportamentul ei: lovea
copiii, ipa foarte tare, i mpingea... Trunchiul este partea cea mai stabil a copacului. O mare
importan se acord suprafeei acestuia. Un trunchi colorat cu ndrjire, apsat, scrjelit poate
fi un semnal de alarm, deoarece poate fi indiciul unui abuz, a unei traume, dar i a
agresivitii ndreptate spre sine sau spre altcineva. De asemenea poate semnifica
inadaptare.pna la 12 ani copiii vor desena un trunchi dreptunghiular, ceea ce este normal.
Crengile sunt sudate de trunchi, ca i cum ar fi lipite. Este normal acest lucru. Abia dup 12
ani poate ridica semne de ntrebare aspura dezvoltrii mentale. Coroana semnific relaiile cu
exteriorul. Ea poate fi nchis, acoperit cu o membran, sau deschis. nchiderea coroanei
arat un copil destul de retras, care are relaii timide cu exteriorul, cu persoanele din jur, est e
nchis, nu dorete s comunice i s interrelaioneze. El se protejeaz de ceilali, i nchide
spaiul de acces. Vrea s fie singur, se teme. Coroana deschis las posibilitatea de
interactiune, de comunicare. Barierele sunt aproape inexistente, copilul poate fi extrovertit,
deschis, interacioneaz cu ceilali. Unii copii deseneaz multe frunze i fructe, simboluri ale
vioiciunii, fanteziei, construciilor fabulatorii. Unii copii deseneaz la grdini copaci care
nu au frunze dar sunt deschii, nu au o coroan care este delimitat strict. Coroana nu este
nchis. Ei sunt vorbrei, deschii , dispui s comunice, s se ataeze. Totui, exist i
desene n care apare o coroan care este inchis i nu are nici un spaiu deschis. Un copil care
era introvertit desena un copac cu o coroan rotund , complet nchis, cu contur gros i
apsat. Era foarte rece, nu sermitea apropierea. Cu mult afeciune poarta ctre sufletul
copilului poate fii deschis ns trebuie artat mult ncredere i ataament. Amplasarea
copacului n partea stng a foii semnific orientarea fa de mam, trecut. Dac copacul este
situat n partea dreapt, copilul este nclinat spre tat, spre viitor. Un copil care nu mai locuia
cu tatl lui deoarece fuseser separai n urma unui divor desena ntotdeauna copacul n
partea dreapt a foii. Prezena scorburilor i a cioturilor constituie un semn de alarm, acestea
fiind simbolul unui gol, vid, a unei traume suferite de copil, care i-a luat o parte din el i care
nu a fost depit n unele cazuri. O feti care i-a pierdut tatl a desenat doar o parte a unei
case, ntr-o margine a foii i un copac complet nchis , cu o scorbur pe trunchi.
Desigur, n evaluarea desenelor copiilor trebuie s se in seama n primul rnd de
vrsta acestora. n grupele mic i mijlocie copiii nu tiu s deseneze copaci sau case,
informaiile pe care le au, cunotinele lor sunt destul de limitate. De aceea cele mai multe
desene pot fi interpretate dup vrsta de 4 -5 ani.
Cea de-a treia parte a testului, copilul , constituie o parte foarte important a
interpretrii. Testul omuleului este un test foarte complex ca interpretare, obinndu-se
indicii ai dezvoltrii mentale. La copiii precolari desenul persoanei este mai superficial la
vrste mici i devine din ce n ce mai complet la vrste mai mari. Ceea ce este vizibil i uor
de observat n desenul unei persoane este maniera de execuie, caracteristicile desenului. Un
omule foarte mic poatre fi un simbol al unei timiditi, al ngrdirii, al frustrrii, descurajrii.
Relaiile din cadrul familiei pot fi observate cu uurin n desen. Copilul poate s-i deseneze
membrii familiei, sau poate s-i omit, fiindc aa simte n acel moment sau aa dorete el.
Distana dintre membrii familiei poate semnifica anumite bariere, restricii sau chiar
interdicii. Copiii abuzai de tat l vor omite din desene de cele mai multe ori, sau, l vor
desena mai departe de ceilali membrii. Una dintre fetiele din grup care aveu un tat
alcoolic desena adesea trei personaje feminine. Dac o ntrebam ce a desenat ea spunea: Pe
mine, pe Sabina(sora ei) i pe mama. Dar pe tata nu l-ai desenat. Da, am uitat. Oricum
nu mai ncpea n foaie...Zmbetul personajelor, expresia feei se pot interpreta cu uurin.
O feti care era foarte des certat de ctre mama sa a desenat-o pe aceasta avnd o gur
foarte mare, disproporionat fa de celelalte componente ale feei. Minile pot fi semne ale
unui abuz suferit. Copiii care sunt btui de prini le deseneaz acestora mini foarte mari.
ns, ele pot i i simbolul proteciei. Un copil care era cel mai des cu mama lui, tatl fiind
plecat , o desena pe mam cu mini lungi, innd de mn un bieel. Era simbol al grijii, al
sprijinului, ea era cea care se i oferea acestuia sigurana, era persoana de baz din viaa
copilului. Apropierea dintre prini i copii poate aprea i n desen.
De obicei, copiii se in de mna prinilor sau a printelui preferat, desenul este viu
colorat, atrgtor, vesel. De multe ori, observnd comportamentul unui copil pe o perioad
mare de timp putem obine informaii directe despre el, prin aciunile pe care le face,
cuvintele pe care le folosete. Privind atent un desen ne putem completa informaiile
referitoare la copil, relaiile din familia sa, emoiile trite, dificultile sau chiar frustrrile lui.
Desigur, nu este de ajuns s analizm un singur desen pentru a ajunge la concluzii certe. ns,
acesta poate constitui un instrument care ne ajut n formarea imaginii generale despre
mediul n care crete copilul. Cndva desenam ca un adult. Dar mi-a luat o via ntreag
s pot desena ca un copil... P. Picasso

Bibliografie:
Bumbulu, S., (2004): Desenul n evaluarea copilului abuzat
Munteanu, A., (1998): Psihologia copilului i a adolescentului,Timioara, Ed.
AugustaVelciov, P., (1994): Psihologia vrstelor,Tipografia Universitii, Timioara