Sa vorbim despre desenul copiilor prescolari

Sa vorbim despre desenul copiilor intre 3 si 4 ani

Perioada cuprinsa intre 3 si 5 ani poarta denumirea de pre-schematism, pentru ca in decursul ei copilul invata sa reprezinte pe foaia de hartie schemele obiectelor din jur. Cuvantul cheie al acestei perioade este experimentarea: copilul incearca sa deseneze cat mai mult si cat mai bine, si vrea ca desenele sale sa reflecte cat mai clar felul in care vede lumea. Etapa preschematismului ocupa un interval mare de timp, in cadrul careia copiii fac progrese semnificative in dezvoltarea desenului lor. Schimbarile sunt asa de mari incat este necesar sa impartim aceasta faza in 2 perioade distincte: 3-4 ani si 4-5 ani, caci fiecare are specificul ei. Sa incepem asadar cu perioada 3-4 ani:

Caracteristicile desenului intre 3 si 4 ani

In jurul varstei de 3 ani apar formele circulare, de marimi diferite, perfect limitate, prin care copilul simbolizeaza aproape toate obiectele desenate (casa, om, avion, dulap, gradinita, etc.) Copilul isi coordoneaza mult mai bine privirea cu mana, ceea ce ii permite un control mai bun asupra directiei si formei liniilor desenate. Temele favorite abordate de copil sunt casa, omuletul, masina, floarea, dar ele nu apar in acelasi timp. Copilul deseneaza oamenii vazuti din fata. La schema initiala cappicioare sunt ataate elemente care se acumuleaz progresiv (brae, picioare, detalii ale fetei). La inceput copilul nu deseneaza mainile si picioarele simetrice, ci ele sunt asezate ca spitele unei roti. Pe la 4 ani in desenele copiilor se face diferentierea intre femei si barbat. Femeile au corpul mai triunghiular, au par lung, si cercei. In jurul varstei de 3,6 ani apare prima casa ce poate fi recunoscuta, iar soarele si cerul apar in jurul varstei de 4 ani. Se considera ca la varsta de 4 ani copilul bine dezvoltat trebuie sa stie sa deseneze o linie diagonala de la un colt la altul al unui patrat cu latura de 10 cm., sa poata sa reproduca dupa model o linie in forma de v si un patrat, sa copieze o serie de linii frante unite (vvvvv), sa adauge un picior sau o mana la un desen incomplet (acestia sunt itemi din testele de dezvoltare a copiilor). Desenele de la aceasta varsta reflecta achizitiile copilului in cunoasterea lumii inconjuratoare. Schimbarile aparute in modul de a desena se fac in functie de observatiile copilului asupra lumii inconjuratoare, dar si ca urmare a sugestilor adultilor cu privire la modul de executie al unor scheme. Pana la 4 ani, nu putem sa vorbim despre o intentie stabila de a desena un anumit lucru. Copilul va incepe sa deseneze o casa, si dupa

Ce semnifica desenele copiilor?

ce traseaza 2 linii, va exclama fericit ca a facut un elefant. Acest lucru se intampla pentru ca activitatea de a desena se schimba in functie de gandurile si dorintele de moment ale copilului. De aceea daca il intrebam pe copil ce a desenat in doua momente diferite, ne va da doua rasupunsuri diferite.

Sa vorbim despre desenul copiilor intre 4 si 5 ani

Intre 4 si 6 ani copilul creeaza cele mai savuroase desene, in care se intrezareste intreaga lume interioara a acestuia. In mintea lui, fiecare obiect sau persoana are cateva trasaturi importante, pe care el se straduieste sa le prezinte cat mai clar in desen.

Caracteristicile desenului copilului intre 4 si 5 ani

Modalitatile de realizare a desenului se diversifica: apar formele geometrice, linii perpediculare unele pe altele, se respecta raportul orizontal-vertical si reperele sus-jos (omuletii stau cu capul in sus si picioarele in jos). Este varsta transparentelor (copilul deseneaza lucrurile din casa, din masina, ca si cum se vede prin ele), si disproportiilor (floarea este mai mare decat copacul). Temele pe care le deseneaza cel mai frecvent sunt cerul, case cu detalii (la schema tipica de desenare a casei se modifica numarul, amplasarea si maniera de a desena ferestrele, usa, etc), si bineinteles omuleti. Omuletul nu numai ca incepe sa aiba corp, dar chiar arata diferit, in functie de gen. Femeile au corpul mai triunghiular, parul lung, si eventual unele accesorii. Barbatii au corpul mai tubular si au mult mai putine accesorii.

Ce ne arata desenul copilului?

Desenele copiilor spun deja o poveste si contin lucruri importante din lumea lui. Prin intermediul lor copilul isi exprima si rezolva unele conflicte, si gaseste noi intelesuri la problemele lor. Copilul incepe sa spuna povesti sau sa rezolve probleme cu desenele lui, caci dupa ce o problema este exprimata, copilul se va simti mai capabil sa se descurce cu ea. Culorile folosite, modul de trasare al liniilor, toate ne spun cate ceva despre copil.

Copilul nu mai foloseste la intamplare toate culorile, ci incepe sa aiba preferinte catre unele dintre ele, in functie de starile lui sufletesti. Nu trebuie sa ne pripim cu interpretarea culorilor, ci trebuie sa luam in considerare si ce anume deseneaza copilul. Spre exemplu, folosirea culorii negre nu este o problema daca copilul se serveste de ea ca sa deseneze detalii conforme cu realitatea (parul, fumul, pamanul, etc.). Daca insa el foloste numai negru, este un semn ca trece printr-o perioada de furie sau suparare. La fel, folosirea cu preponderenta a culorii rosii poate insemna agresivitate, iar a culorii mov, neliniste. Daca copilul innegreste si hasureaza un personaj sau un obiect, desi nu ar fi cazul, poate insemna ca exista un conflict cu acea persoana

sau o teama. Punand unele intrebari ajutatoare, putem afla ce anume il nelinisteste sau supara pe copil.

Felul in care copilul traseaza liniile ne ofera indicatii referitoare la gradul lui de adaptabilitate. Copiii care deseneaza linii curbe sunt mai adaptabili decat cei care deseneaza linii drepte, unghiuri, varfuri ascutite. Copiii care nu apasa deloc cu creionul pe hartie, desenul abia vazandu-se, sunt tematori, si nu au incredere in sine. Copiii care, dimpotriva, apasa foarte tare pe foaie, fie sunt plini de incredere in ei, fie sunt agresivi, cu tendinta sa ii domine pe ceilalti. Cand copilul deseneaza doar intr-un colt al foii de hartie, sau desenele lui in ansamblu sunt mici si nu ocupa decat o parte mica a foii de hartie, este un semn de neliniste, sau in unele cazuri de retard. Copilul deseneaza personajele in functie de importanta lor. Primul desenat este si cel mai important. Personajele omise (de obicei frati) sunt cei cu care copilul nu se intelege prea bine. E ca si cum ei ar spune Nu vreau sa ma gandesc acum la ei. Personajele mari sunt de asemenea importante, mai ales daca in realitate ele nu sunt cele mai inalte (de exemplu daca fratele mai mic este desenat mai mare decat tatal). Apropierea sau departarea dintre personaje ne arata cat de apropiati si de uniti crede copilul ca sunt ei in realitate. Daca intre membrii familiei se interpun anumite obiecte (casa, floare, copac, etc), acest lucru inseamna ca copilul intampina anumite dificultati in comunicarea cu ei.

Caracteristicile desenului copilului intre 5 si 6 ani

Copilul isi perfectioneaza felul de a desena, pastrandu-si propriul stil de a realiza obiectele. El are control asupra felului in care executa detaliile, si greseste din ce in ce mai putin. Personajele nu mai plutesc independent unele fata de celalalte, ci apare linia solului, pe care sunt ancorate restul de obiecte. Copilul incepe sa deseneze peisaje. Cele mai comune elemente sunt florile, cerul, norii, soarele, copacii, casele, fluturasii, inimioarele, si curcubeele. Prima oara copilul deseneaza peisajul, si abia apoi il populeaza cu personaje. Continutul desenelor se imbogateste, si copilul incepe sa aiba incredere in capacitatea lui de a desena animale, obiecte, etc. La obiectele deja cunoscute apar detalii tot mai numeroase si mai atent executate. Apare o preocupare clara de a desena detalii vestimentare si accesorii.

Ce ne spune desenul copiilor?

Felul in care sunt trasate liniile, apasarea creionului pe hartie, marimea si ordinea de aparitie a personajelor, culorile folosite, toate ne ajuta sa intelegem mai multe despre copil ( am scris aici ce inseamna aceste lucruri). Copilul deseneaza personajele pe hartie in ordinea importantei acestora pentru ei, insa uneori fetitele omit sa isi deseneze mama (chiar daca este foarte importanta pentru ele), iar baietii nu isi deseneaza tatal. Acest lucru se datoreaza faptului ca la 5 ani este perioada Complexului lui Oedip (in care copiii intra in rivalitate cu parintele de acelasi sex si doresc sa il seduca pe cel de sex opus). Pentru parinti aceasta este o

perioada foarte delicata, si mamele sunt deseori puse in incurcatura cand baietelul lor insista ca vrea sa se casatoreasca cu ele. Fetitele in schimb se indragostesc de tata, viseaza la printi, si devin foarte cochete (si in desen se observa acest lucru cand femeile au multe detalii si accesorii feminine). Fetele, care au o capacitate mai mare de a disimula, pot sa deseneze printese si printi in loc sa se deseneze pe ele alaturi de tata, exprimand acelasi lucru in mod indirect.

Dincolo de Complexul lui Oedip, in aceasta perioada se observa cu claritate eventualele dificultati care pot aparea in relatiile cu ceilalti. Daca personajele sunt desenate fara maini, acesta este un semn ca copilul se simte izolat, lipsit de contactul social si afectiv cu ceilalti. Daca personajele desenate au gurile deschise, inseamna ca copilul este luat peste picior, sau ca este certat frecvent. Daca personajele nu au picioare, poate fi un semn de nesiguranta sau un complex de abandon (picioarele disproportionat de mari pot insemna acelasi lucru). Cand un copil realizeaza un desen, este contraindicat sa ii oferim interpretari de tipul: Tu esti printesa si regina este mama ta. Un mare avantaj al desenului este tocmai faptul ca ii permite copilului sa isi exprime conflictele fara sa traiasca disconfort sau vinovatie. De aceea, chiar daca noi stim cine este fiecare personaj, nu este indicat sa ii spunem copilului ca stim. In plus, interpretarile noastre nu sunt tot timpul adevarate. Cel mai bine este sa ascultam povestea care insoteste desenul, spusa chiar de copil. Cu cat intervenim mai putin, cu atat obtinem informatii mai relevante. In concluzie, dupa 5 ani este perioada in care apar pe foaia de hartie printese cochete, care asteapta sa fie in cucerite de un print. Pe baza desenelor, copiii pot construi o poveste in care isi exprima indirect dorintele si conflictele. De aceea este bine sa ii ascultam cu atentie, si sa ii lasam sa ne spuna cat mai mult din povestea copilariei lor.