Era odata ca niciodata ,daca nu era nu se povestea!
Era odata un tata care avea trei fiice :una mare,una mijlocie si una mica. Cele trei fiice il iubeau foarte mult pe tatal lor in aceeasi masura si tatal isi iubea copilele.Vremurile erau grele iar dusmanii ne cotropeau tara in lung si-n lat.Intr-o zi ,tatal fetelor a fost chemat la oaste sa lupte pentru apararea tarii. Trebuie sa amintim ca atunci dragostea de pamant si tara erau mai presus de orice.Romanul nostru isi ia ramas bun de la cele trei fiice ,iar fetele ,ca semn al dragostei lor ,ii ofera fiecare cate o batista cu cusaturi si broderii alese. Fata cea mare ofera o batista cusuta numai in fir albastru. Fata mijlocie ofera o batista cusuta numai cu fir auriu(galbena). Fata cea mica ,nestiind sa coase si sa brodeze ,a oferit tatalui sau o batista simpla,alba. Barbatul a luat cele trei batiste si le-a asezat :una (cea albastra)in buzunarul stang al tunicii ,pe cea de-a doua(cea galbena) in buzunarul drept al tunicii(haina de soldat) iar pe cea alba a introdus-o in buzunarul de la piept. Lupta a fost grea si tatal celor trei copile a fost strapuns de o sulita in inima. Camarazii (colegii)sai ,dorind sa trimita vesti acasa la soldatul cazut pe campul de lupta au cautat prin buzunarele tunicii oarecare adresa sau numele acelui erou. In buzunarul stang au gasit o batista albastra,in buzunarul drept au gasit o batista galbena ,iar in buzunarul de la piept o batista rosie(caci batista cea alba a fost inrosita de sangele curs din inima soldatului).Au innodat cele trei batiste si le-au trimis acasa cu corpul neinsufletit al soldatului. Cele trei fete l-au plans mult si cand a trebuit sa-l ingroape au prins la crucea tatalui lor si cele trei batiste innodate.Atunci camarazii lui in semn de respect si recunostinta au hotarat ca steagul ce va purta poporul roman in lupte sa fie alcatuit din cele trei culori :albastru ,galben,rosu.