STIMULAREA CREATIVITĂŢII COPIILOR PRIN

„TEHNICA VISELOR”
Profesor inv. prescolar IANCU CRISTINA
Consiliul profesoral martie 2020
Creativitatea a fost definită ca fiind procesul interpersonal sau intra personal al cărui
rezultat sunt produse originale, semnificative şi de o înaltă calitate. În cazul copiilor, accentul ar
trebui pus pe proces, adică pe dezvoltarea şi generarea de idei originale, care pare sa fie baza
potenţialului creativ.
Creativitatea solicită procese de combinare, de conversie, de imaginare şi restructurare
continuă a datelor prin situarea celui care învaţă în situaţii problematice care necesită rezolvare.
Vorbim de învăţarea creativă atunci când elevul dobândeşte o experienţă nouă prin propriile
puteri descoperind-o şi exersând-o în cadre problematice divergente
„Tehnica viselor” este metoda prin care copilul îşi lasă în voie imaginaţia să lucreze pentru a
exprima ceea ce a gândit că poate face el în viitor. Aceasta este o tehnică de stimulare şi expresie
a creativităţii, bazată pe crearea unei stări asemănătoare reveriei dirijată de coordonator (cadru
didactic, psiholog). Obiectivul urmărit este dezvoltarea limbajului şi a situaţiilor de comunicare,
stimularea imaginaţiei prin crearea de situaţii comparabile cu cele existente în viaţa reală.
Metoda este mai bine aplicată în activităţi de grup, caz în care presupune mai multe
etape. Mai întâi, educatorul va organiza copiii în grupuri echilibrate numeric. Se va prezenta apoi
tema de lucru, fiecare dintre grupuri având un specific. Spre exemplu, în cadrul temei Orasul
meu, copiii îşi pot imagina un oras al viitorului, primul grup îndeplinind rolul arhitectilor, al
doilea grup al constructorilor, al treilea grup al factorilor de decizie, al patrulea grup al
peisajistilor si gradinarilor şi aşa mai departe. Li se exemplifică posibilităţile de realizare a
activităţii, acestea putând fi modele din plastelină, desene sau expuneri dramatice.
A treia etapă reprezintă explorarea visului. În grup, copiii îşi imaginează variantele
posibile, dezbat varianta cea mai bună pentru ei şi colaborează pentru realizarea sarcinii de lucru.

1
În a patra etapă, fiecare grup îşi prezintă rezultatele obţinute. Se discută la nivelul grupei despre
fiecare posibil scenariu, abordându-se şi perspectiva realistică a lucrurilor. Această sarcină poate
fi realizată şi ca o a doua activitate în cadrul grupurilor de lucru, în funcţie de timpul disponibil.
În utilizarea acestei metode, educatorul va utiliza un timbru plăcut, relaxat. Ieşirea din starea
de repaus/inhibiţie nu se realizeză brusc.
Metoda este una stimulativă, care activizează copiii, atât prin colaborare între membrii
grupului, dar şi prin competiţie la nivelul grupurilor şi le permite să fie creativi şi să depăşescă
graniţele realului. Nu există loc de critică, nimic nu este imposibil, iar tehnica viselor permite
realizarea unei paralele între real şi imaginar, între posibil şi imposibil. Şi nu în ultimul rând,
această metodă stimuleză buna dispoziţie.

J. Dewey, în analiza creativităţii, porneşte de la semnificaţia de atribut al gândirii; G. W. Allport

remarca faptul că în actul creaţiei sunt implicate aptitudinile şi chiar toate procesele psihice. J.
Dewey şi G. W. Allport au propus o altă viziune asupra creativităţii: omul dispune de un
potenţial, iar educaţia trebuie să-l descopere şi să-l dezvolte.
Creativitatea a fost abordată ca proces, ca produs potenţial şi ca dimensiune
structurală a personalităţii. Astăzi este acceptată ideea că în formă latentă, de potenţial, ea se
găseşte în fiecare individ. Problema este descoperirea timpurie a acestui potenţial şi a
specificului său, pentru a fi transformat în trăsătura de personalitate. Creativitatea
preşcolarului este o creativitate expresivă care se manifestă în pantomimica, desen joc, şi una
procesuală manifestată în repovestire, poveste creată. Centrarea procesului de învăţământ pe
învăţarea creativă, organizarea unui ambient favorabil, dezvoltă potenţialul creativ şi-l poate
transforma în timp în creativitate inovativă, inventivă.
Preşcolaritatea este vârsta care pretinde adultului să favorizeze dezvoltarea
gândirii prin acţiuni educative care antrenează limbajul. Verbalizarea permanentă a acţiunilor,
antrenarea copilului în dialog, formularea întrebărilor şi încurajarea copilului de a le formula este
un factor important.

2
 Cadrul propice de manifestare şi de stimulare a potenţialului creativ este jocul. Jocul
de construcţii imită şi reproduce modele, în acelaşi timp adaugă elemente noi date de emoţiile şi
dorinţele copilului.
Jocul de creaţie cu subiecte din viaţa cotidiană reproduce modele de comportamente
oferite de adulţi. În aceste jocuri se folosesc obiecte cărora li se dă semnificaţii reale, dar şi
semnificaţii proprii.
Psihologia şi pedagogia creativităţii utilizează conceptul de învăţare creativă care
presupune stimularea, dezvoltarea potenţialului creativ. Copilul activ şi creativ depune eforturi
de reflecţie personală, de gândire, efectuează acţiuni mintale şi practice de căutare, cercetare,
redescoperă noi adevăruri, reelaborează noi cunoştinţe. Educatoarea trebuie să profite de nevoia
lui de cunoaştere şi de activitate şi să-l dirijeze în direcţii constructive.
Strategiile de învăţare interactivă stimulează participarea preşcolarului la acţiune, îl ajută să
socializeze prin munca în echipă. Metoda activă „Explozia stelară” are drept scop obţinerea a
cât mai multor conexiuni şi aspecte, provocând copiii să formuleze întrebări. Se stabileşte
tema şi se pun întrebări în legătură cu ea: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?, Când?. Întrebările iniţiale
pot genera şi altele ca răspunsuri inedite. Este o nouă metodă de realizare a obiectivelor Noului
Curriculum şi se poate utiliza în activităţi ca: lecturi după imagini, convorbiri, povestiri,
jocuri didactice, activităţi matematice şi în activităţi de evaluare, ca de exemplu: lectura după
imagini -„primăvara”; povestire: „Unde au fugit jucăriile”.
Alte metode care stimulează creativitatea sunt: „Predarea învăţarea eciprocă”,„Tehnica
Lotus”,„Schimbă perechea”, „Brainstormingul”, „Pălăriile gânditoare”.
„Tehnica viselor” mai este numită şi tehnica visării cu ochii deschişi. Copilul îşi lasă imaginaţia
să lucreze şi apoi exprimă cum îşi închipuie aspecte proiectate în viitor: „Oraşul meu”, „Casa
mea”, „Eu când voi fi mare”, „Prietenii”, „România”. Solicită imaginaţia prin proiectarea de
situaţii comparabile cu cele reale, existente. Copiii sunt împărţiţi în grupuri de câte 4-5.
Povestitorii
(„Compuneţi o mică poveste sau câteva propoziţii”); constructorii („Construiţi cartierul vostru
aşa cum va arăta când veţi fi voi mari”); plasticienii („Colaj sau pictură”). Copiii colaborează în

3
grup. Educatoarea stimulează copiii în funcţie de inteligenţa manifestată. Se bazează pe teoria
inteligenţelor multiple. La final, copiii prezintă rezultatele şi explică ce au lucrat.
Educaţia estetică este parte importantă a favorizării creativităţii. Încă din perioada preşcolară,
copilul trebuie să ia contact cu opere de artă. Aceasta creează emoţii estetice. Preşcolarii
percep culori şi forme. Interpretează, analizează, iar apoi imaginează. Creaţia plastică face
legătura între gândire şi imaginaţie, între realitate şi fantastic. Modelajul este un mod de
exprimare a realităţii. Desenul este o formă de joc şi de exteriorizare a conţinuturilor psihice, este
o proiecţie directă, chiar o cale de comunicare a trăirilor subiective. Copiii confecţionează cu
plăcere jucării, tablouri, felicitări, mărţişoare, măşti. Se satisface trebuinţa de cunoaştere, de
explorare, manipulare, efortul de a găsi soluţii perseverenţa de a reuşi să creeze ceva: „Jucării cu
materiale din natură”, „Peisaj de iarnă”, „Decoraţiuni”, „Daruri pentru mama”.
Expresivitatea şi creativitatea se exprimă şi în comunicare. Expresivitatea are mai multe
aspecte: artistică, gestică, verbală, emoţională, motorie. Un factor important este cel verbal.
Creativitatea este legată de expresii şi creaţii artistice, de invenţii tehnologice, de descoperiri
ştiinţifice, de comunicare interumană, de educaţie, de comportamente personale. Preşcolarii
creativi manifestă comportamente specifice: sunt curioşi, vin cu soluţii şi idei originale, au
spirit de observaţie şi iniţiativă, pun întrebări, fac legături. Copiii se manifestă creativ pornind de
la experienţa şi informaţiile pe care le-au acumulat.
Jocurile care contribuie la dezvoltarea creativităţii sunt: jocuri de cuvinte, compunere
de ghicitori, de rime, poveşti create, titluri de poveşti, de tablouri, schimbarea finalului. Prin
acestea se dezvoltă imaginaţia, puterea de a crea imagini şi de a le transmite. Preşcolarii creează
imagini, combină informaţia, imaginează pornind de la poveştile, tablourile, filmele auzite şi
văzute. Jocul cu cuvintele, cu rimele din folclorul copiilor este un material valoros pe care îl
exploatăm cu succes.
Activităţile matematice dezvoltă flexibilitatea şi fluiditatea gândirii prin exerciţii de
compunere şi descompunere a numerelor şi mulţimilor.
Exerciţii pentru influenţarea creativităţii:
1) Ce poţi face cu obiectul...? - să indice cât mai multe întrebuinţări
2) Ce s-ar întâmplă dacă...? - să exprime cât mai multe consecinţe

4
3) Aş vrea să fiu...(animal, plantă, profesie) pentru că...
4) Joc pe grupuri: „Mai desenează ceva” - desen colectiv; se formează grupe de copii; se
stabileşte tema şi fiecare copil va desena un element care are legătură cu tema dată, coala de
desen va merge la următorul care va face acelaşi lucru, iar la sfârşit un copil din grup va
explica ce a desenat şi va motiva alegerea făcută.
5) Joc exerciţiu construcţii cu forme geometrice sau colaj cu figuri geometrice sau alte
materiale, cu sau fără temă dată - cerc, triunghi, pătrat, dreptunghi; - cultivă flexibilitatea,
fluiditatea, originalitatea.
6) Salata de poveşti - se realizează o nouă poveste prin amestecarea personajelor şi
evenimentelor.
7) Formularea unor propoziţii în care toate cuvintele să înceapă cu acelaşi sunet.
8) Ce titlu se potriveşte şi de ce?
Profesia de educatoare, munca cu copiii necesită multă creativitate în găsirea de soluţii
pentru situaţii diverse, variante de joc etc.
Problematizarea solicită atenţia şi interesul copilului pentru probleme şi antrenează
capacitatea de a anticipa şi gândirea divergentă în a găsi soluţii.
Strategiile semieuristice utilizate de educatoare în joc şi învăţare care tot sub formă de joc
se desfăşoară, împreună cu o atitudine stimulativă, aprobativă, participativă faţă de copil,
potenţează disponibilităţile creative.