Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs № 5
ATRACŢIA ŞI RESPINGEREA INTERPERSONALĂ
suport de curs
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS G
2010-2011
Cuprins:
Atracţia interpersonală
Definiţie
Apropierea în spaţiu
Proximitatea geografică
Proximitatea arhitecturală
Proximitatea fizică
Mecanismele influenţei exercitate de proximitate
Expunerea repetată şi familiaritatea
Mecanismele influenţei simplei expuneri
Când simpla expunere produce respingere
Rezumatul temei
* * *
1
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
Atracţia interpersonală
Definiţie
Apropierea în spaţiu
Proximitatea geografică
1
Majoritatea conceptele cheie care sunt scrise cu caractere îngroşate se regăsesc la finele cursului, într-o secţiune întitulată
„Concepte şi noţiuni cheie”.
2
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
contact unul cu celălalt nu ne rămâne decât cea mai simplă şi străveche modalitate: să
ne întâlnim cândva, undeva, adică în mod explicit, „în carne şi oase”.
Care este şansa să-l întâlniţi „pe viu” pe Paulo Coelho? Dar care sunt şansele
de-al întâlni pe Gabriel Liiceanu? Dar ce ziceţi despre şansele de al cunoaşte personal
pe Dan Lungu? Toţi sunt oameni cu notorietate, mai mult sau mai puţin cunoscuţi,
mai ales prin ceea ce au scris. Diferenţa dintre ei constă, pe lângă multe altele, şi în
faptul că primul locuieşte în Brasilia, la Copacabana, al doilea – la Bucureşti, în timp
ce ultimul – la Iaşi. E infim de puţin posibil să-l fi cunoscut sau că-l veţi cunoaşte
vreodată personal pe Paulo Coelho, e greu de crezut că aţi interacţionat sau veţi
interacţiona vreodată cu Gabriel Liiceanu, dar e destul de posibil să fi comunicat deja
cu Dan Lungu sau să ajungeţi să-l cunoaşteţi în realitate în viitorul apropiat. Mai mult
decât atât, este foarte probabil că l-aţi văzut pe Dan Lungu de câteva ori deja. Am dat
un exemplu oarecum parţial nepotrivit: toate cele trei persoane amintite sunt, deşi în
proporţie diferită, persoane cu vizibilitate publică, iar faţă de astfel de persoane de
regulă ajungem să ne formăm atitudini fără un contact personal, via mass-media. Dacă
în locul lor am alege însă persoane simple, fără notorietate publică, păstrând intacte
localităţile, şansele ar rămâne aceleaşi: cu cât mai departe din punct de vedere
geografic este un om faţă de celălalt cu atât mai puţin probabil este că cei doi vor
ajunge să se cunoască, să aibă atitudini pozitive unul faţă de celălalt şi, poate chiar să
devină prieteni.
Un studiu clasic şi frecvent citat în manualele de psihologie socială ne oferă o
dovadă evidentă a importanţei proximităţii geografice. James Bossard (1932) a studiat
certificatele de căsătorie eliberate într-un orăşel din America anilor 30 din secolul
trecut. Cercetătorul a constat o corelaţie între distanţa dintre blocuri şi numărul de
căsătorii. Analizând locul naşterii tinerilor căsătoriţi în ultimii câţiva ani a constatat
că, 1/3 din ei locuiau anterior căsătoriei la doar cinci blocuri distanţă unul de altul.
Mai mult decât atât, 12% din cei căsătoriţi au locuit anterior căsătoriei în acelaşi bloc!
Sigur, aceste rezultate vi se pot părea neaşteptate şi neconcordante cu experienţa
maritală a tinerelor de astăzi. Trebuie să ţineţi cont însă de câteva aspecte legate de
populaţia investigată. Cercetarea realizată de Bossard (1932) a vizat un orăşel
muncitoresc din acele timpuri, orăşel cu o mare stabilitate a populaţiei şi un indice
foarte redus de emigrare. Marea majoritate a tinerilor din acel orăşel nu plecau pentru
studii universitare sau să lucreze în altă parte: ei se căsătoreau şi îşi găseau rostul
unde se născuseră. Din punct de vedere arhitectural acel orăşel arăta cum arată vechile
cartiere socialiste de pe la noi: era alcătuit doar din blocuri „tip cutii”, cu multe etaje
şi scări, amplasate destul de înghesuit şi comasat. În aceste condiţii proximitatea
geografică – măsurată ca şi distanţă dintre blocuri – avea o putere hotărâtoare asupra
preferinţelor maritale ale tinerilor.
Dar nu numai distanţa dintre blocuri poate fi importantă pentru atracţia
interpersonală. Poate deveni relevant chiar modul în care este concepută arhitectural o
clădire.
Proximitatea arhitecturală
3
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
Cadrul 1
Arhitectura căminelor de familişti din studiul realizat de
Festinger, Schachter & Back (1950)
Proximitatea fizică
4
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
Oamenii nu doar se poziţionează mai aproape sau mai departe unul de altul în
funcţie de relaţiile interpersonale preexistente ci apreciază în mod diferit o persoană
necunoscută ţinând cont de apropierea acesteia în spaţiu. Albert Mehrabian (1968a) a
rugat un grup de subiecţi să-şi imagineze că o persoană necunoscută se află la o
distanţă de un metru de ei în timp ce un alt grup făcea acelaşi lucru, dar plasând
imaginar necunoscutul la o distanţă de doi metri de sine. Cei care au vizualizat
persoana necunoscută ca aflându-se mai aproape de sine au apreciat-o ca fiind mai
atractivă. Într-un alt studiu subiecţii erau rugaţi să afişeze posturi diferite stând într-un
scaun şi imaginându-şi că pe un alt scaun se află o persoană pe care o plac sau nu. S-a
constat că atunci când subiecţii îşi imaginau o persoană plăcută amplasau scaunul lor
semnificativ mai aproape de „necunoscutul imaginar” comparativ cu situaţiile în care
îşi imaginau prezenta unor indivizi dezagreabili (Mehrabian, 1968b).
Normele de poziţionare sau distanţa din timpul comunicării cu celălalt sunt
supuse influenţelor culturale. De exemplu, comunicarea interpersonală în culturile de
tip colectivist presupune o mai mare apropiere dintre cei doi. Astfel, pentru un arab
comunicarea cu un străin se realizează la doar 30 cm în timp ce pentru americani
5
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
distanţa minimă care respectă spaţiul personal este de patru ori mai mare – 120 cm
(Watson & Graves, 1966). E uşor de imaginat disconfortul comunicării dintre un arab
şi un american care încearcă să încheie o afacere fără a fi sensibili sau informaţi în
privinţa normelor de distanţare spaţială practicate în cele două culturi. Americanul va
socoti arabul ca fiind nepoliticos de familiar în timp ce arabul va interpreta distanţarea
americanului ca pe un semn de respingere şi discriminare.
Aduceţi-vă aminte de primele zile de studenţie. Mai ales pentru cei veniţi din
altă localitate totul părea nou: clădirile universităţii, modul de organizare a orelor,
cantina, căminul şi mai ales oamenii care vă înconjurau. Pentru mulţi acest nou
început din viaţa personală a fost resimţit ca fiind destul de stresant. Însă doar după
câteva zile sau săptămâni aţi început să constataţi că noua realitate şi oamenii din ea
devin din ce în ce mai cunoscute, mai familiare. Începuserăţi să vă obişnuiţi cu
arhitectura clădirilor, cu modul de organizare a orelor, cu cantina şi căminul.
Constatarăţi că din masa iniţial diformă de oameni începeţi să distingeţi şi să
6
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
7
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
a se asigura faptul că ele nu diferă în gradul de atractivitate fizică sau frumuseţe iar
studentele au respectat consemnul de a evita pe cât posibil comunicarea
interpersonală cu ceilalţi cursanţi.
Rezultatele au fost conform aşteptărilor: studentele care au fost mai des văzute
la ore au creat o impresie mult mai bună. Participanţii au apreciat că ele au mai multe
calităţi personale pozitive, manifestând totodată intenţia de a le cunoaşte şi a
interacţiona (operaţionalizarea atracţiei interpersonale). Cel mai puţin virtuoasă şi
atractivă pentru comunicarea interpersonală a fost „studenta complet necunoscută”,
cea care a fost rugată să nu vina deloc la curs!
Efectul simplei expuneri a fost demonstrat în nenumărate contexte. El este
folosit pe larg în publicitate, campaniile publice sau campaniile politice. Expunerea
repetată la o marcă sau produs îl face mai atractiv, în timp ce expunerea la feţele
candidaţilor poate determina votul favorabil al electoratului nehotărât.
Se pare că expunerea repetată are un puternic fundament genetic. O dovadă
directă în acest sens rezultă şi din cercetarea realizată de Brooks-Gunn şi Lewis
(1981). Cei doi autori au demonstrat că efectul simplei expuneri este prezent şi la
copii nou-născuţi. Cercetătorii au arătat copiilor poze cu persoane pe care aceştia le
mai văzuseră sau cu persoane complet străine. Copii au zâmbit cu precădere la
vederea pozelor cu persoane pe care anterior le mai întâlniseră.
De altfel oamenii nu sunt singurele fiinţe ce dezvoltă preferinţe pentru stimuli
la care au fost expuşi în mod repetat. Animalele sunt şi ele supuse acestui fenomen.
Cross, Halcomb şi Matter (1967) au încercat să vadă dacă şobolanii, la fel precum
oamenii, pot dezvolta preferinţe muzicale. Pentru a testa acest lucru cercetătorii au
împărţit animalele în două grupuri. Un grup asculta timp de 12 ore pe zi muzică
clasică compusă de W. A. Mozart în timp ce celălalt grup asculta muzică clasică
scrisă într-o manieră avangardistă de compozitorul modern A. Schoenberg. Audiţiile
muzicale zilnice au durat timp de două luni. Apoi, după o pauză de 15 zile
experimentatorii le-au oferit şobolanilor posibilitatea activării unor manete pentru
declanşarea muzicii preferate. S-a constat că şobolanii au manifestat preferinţă pentru
muzica compozitorului la care au fost expuşi anterior. Mai mult decât atât, pentru a se
evita ipoteza unei simple deprinderi pentru audiţia anumitor piese, bucăţile muzicale
care au fost folosite în partea secundă a experimentului erau diferite de operele
audiate în primele două luni. De fapt şobolanii manifestau preferinţa nu pentru anume
piese ci pentru stilul acelor piese, vădind astfel veritabile „preferinţe muzicale”!
8
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
Cadrul 2
Înlănţuirea principalelor factori care generează atracţia interpersonală
Proximitatea
favorizează
Expunerea repetată
ce determină creşterea
Familiarităţii
aceasta fiind asociată cu
Emoţii pozitive
ce generează şi amplifică
Atracţia interpersonală
9
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
faţă de îngheţată. Intervine suprasaturaţia: ceea ce a fost plăcut ajunge să fie neplăcut.
În cazul expunerii repetate excesive la un stimul se ajunge la o situaţie similară celei
din exemplul gastronomic. Atracţia faţă de un stimul la care suntem expuşi creşte
progresiv până la o limită după care creşterea expunerii nu mai este eficientă. În
aceste condiţii continuarea expunerii scade atractivitatea, iar dacă expunerea totuşi
continuă suficient de mult, se ajunge la aversiune. Această dinamică este valabilă
pentru stimuli care de la primul contact au fost evaluaţi afectiv pozitiv sau neutri, faţă
de care am avut o atitudine rudimentară pozitivă sau neutră (vezi Cadrul 3, curba de
sus). Frecvent expunerea repetată excesivă produce plictisul. Acesta intervine în
special pentru faptul că stimulul este deja arhicunoscut şi previzibil, nu mai prezintă
elemente noi care pot fi interesante, nu mai ai ce cunoaşte despre acel stimul.
Însă uneori ni se întâmplă ca de la prima vedere să nu ne placă o persoană, un
loc, o melodie, sau oricare alt stimul. Altfel spus prima emoţie este neplăcută şi ne
formăm o atitudine iniţială negativă. În aceste cazuri cel mai probabil întâlnirea
repetată cu acea persoană nu va face decât să adâncească emoţiile neplăcute
alimentând aversiunea şi respingerea interpersonală (Swap, 1977). Cu cât mai intensă
este trăirea emoţională negativă ca urmare a primei întâlniri, cu atât mai probabil
expunerea ulterioară va fi mai aversivă. De aceia este tot timpul importantă „prima
intrare pe scenă”, prima impresie!
Totuşi nu de fiecare dată prima impresie este sortită să fie adâncită ulterior.
Pentru că, de cele mai multe ori, atitudinile interpersonale iniţiale încă nu sunt foarte
intense afectiv şi ancorate cognitiv, se poate întâmpla să ajungem la concluzia că
„prima impresie este greşită”. Putem constata asta şi atunci când prima impresie a fost
bună dar şi când prima impresie a fost rea.
Cadrul 3
Două căi prin care expunerea repetată alimentează respingerea
Afect Expunere
pozitiv plăcută
Frecvenţa
expunerii
Afect Expunere
negativ aversivă
Nivelul
respingerii
10
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
Importanţa similarităţii
La nivelul simţului comun circulă mai multe clişee sub formă aforistică,
sugerând răspunsuri contradictorii. Unele persoane vor găsi adevărate afirmaţii de
genul „contrariile se atrag” sau „ceea ce nu avem la celălalt căutăm”. Conform acestor
afirmaţii pentru ca oamenii să rămână împreună pentru o perioadă mai lungă ei ar
trebui să posede calităţi opuse sau complementare. Dar în cotidian circulă şi ziceri de
genul “păsările de acelaşi fel zboară împreună” sau “spune-mi cine-ţi sunt prietenii şi-
ţi voi spune cine eşti tu”. Ele susţin ideea precum că fundamentul relaţiilor de lungă
durată rezidă în similaritatea calităţilor personale. După cum am arătat anterior,
atunci când făceam o introducere în psihologia socială, simţul comun este amăgitor
pentru că, foarte frecvent, conţine multiple răspunsuri contradictorii la cele mai
importante şi fundamentale interogaţii umane, virtual fiind posibilă confirmarea
oricărei afirmaţii sau poziţii.
La ce concluzii a ajuns psihologia socială ştiinţifică în această chestiune?
Pentru ca o relaţie incipientă să dureze caracteristicile personale ale celor doi trebuie
să fie opuse, contrare sau similare? Rezultatele cercetărilor realizate în diferite
paradigme şi pa parcursul mai multor ani converg, identificând că cel mai bun liant
interpersonal este similaritatea sau potrivirea calităţilor interpersonale. Încercaţi să
verificaţi acest lucru făcând exerciţiul din cadrul de mai jos (Cadrul 4).
Oamenii pot fi caracterizaţi folosind un număr infinit de dimensiuni. Oricare
dintre aceste dimensiuni poate fi folosită pentru a se stabili dacă oamenii sunt sau nu
similari. Cel mai adesea psihologii sociali au fost interesaţi de similaritatea la nivelul
valorilor, atitudinilor, trăsăturilor de personalitate, chiar similaritatea la nivelul
aspectului fizic.
11
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
Cadrul 4
Calităţile personale relevante şi potrivirea cu prietenii
Urmăriţi paşii de mai jos:
1. Produceţi cît mai multe dimensiuni care sunt relevante pentru a descrie oamenii (de ex.: vârsta,
genul, etnia, religia, nivelul de educaţie, preferinţe muzicale etc.);
2. Alegeţi acele dimensiuni care sunt deosebit de importante pentru dumneavoastră;
3. Evaluaţi-vă folosind aceste dimensiuni relevante;
4. Acum încercaţi să folosiţi aceleaşi dimensiuni pentru a evalua câţiva dintre cei mai buni prieteni
Cel mai probabil veţi remarca similaritatea dumneavoastră cu prietenii, în special pe dimensiunile
considerate deosebit de relevante pentru auto-descriere.
12
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
Cadrul 5
Proporţia atitudinilor similare şi nivelul atracţiei interpersonale
14.00
12.06
Atractia interpersonala (între 2 şi 14)
12.00
10.70
10.00 9.34
7.98
8.00
6.62
6.00
4.00
2.00
0.00
0% 25% 50% 75% 100%
Proporţia atitudinilor similare
13
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
14
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
15
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
ca urmare a eşecului. Aceştia din urmă erau de două ori mai activi în a cuceri inima
femeii mai puţin atractive!
Cercetările menţionate anterior prezintă similaritatea atractivităţii fizice ca
fiind o premiză a iniţierii, aprofundării şi sedimentării relaţiilor interpersonale. Dar
Zajonc, Adelman, Murphy şi Niedenthal (1987) ne propun să abordăm şi o altă
perspectivă asupra similarităţii fizice. În opinia acestor cercetători, în anumite
contexte, similaritatea poate fi şi rezultatul relaţiilor apropiate de lungă durată şi nu
premisa acestora.
Pentru aşi demonstra justeţea acestei afirmaţii Zajonc et al. (1987) au rugat
participanţii să privească 48 de poze cu bărbaţi şi femei şi să încerce să ghicească cine
cu cine este căsătorit. În realitate fotografiile aparţineau unui număr de 12 cupluri,
fiecare bărbat şi femeie fiind pozate la începutul relaţiei şi după o căsnicie de 25 de
ani. Rezultatele au arătat că participanţii au ghicit semnificativ mai bine cine cu cine
era căsătorit când au privit feţele oamenilor după un sfert de secol de căsnicie. De ce?
În viziunea autorilor acestui studiu trecerea timpului face feţele celor doi să semene
tot mai mult pentru că ei se confruntă în comun cu foarte multe situaţii, reacţionând la
ele similar din punct de vedere afectiv. Astfel, climatul afectiv al cuplului sculptează,
prin exersarea preferenţială a unor grupuri musculare ale feţei, o similaritate a
expresiei faciale: el poate fi blond şi ea brunetă, unul e înalt iar celălalt e scund, însă
feţele lor devin în timp tot mai similare (Tomkins, 1962). La fel cum în body-building
aceleaşi exerciţii musculare vor sculpta relativ la fel diferite corpuri, exersarea
aceloraşi muşchi faciali ca urmare a trăirii unor emoţii identice va grava acelaşi chip
pe feţe iniţial diferite: ele vor deveni la fel de triste sau vesele şi vor îmbătrâni
brăzdate de cute similare!
Primatul divergenţei
16
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
Cadrul 6
Modelul atracţiei interpersonale
(Byrne, Clore, & Smeaton, 1986)
Cunoaştem o persoană
Divergenţă
pronunţată Evitare sau
Verificarea divergenţei
respingere
Absenţa
divergenţelor Similaritate
insuficientă
Verificarea similarităţii Indiferenţă
Similaritate
pronunţată
Continuarea
Atracţia iniţială contactului
17
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
* * *
Rezumatul temei
Evaluarea → cea mai simplă, rapidă şi difuză formă de estimare grosieră dacă ceva – un
(ca ingredient al obiect, o situaţie, o persoană, un gând – poate fi apreciat ca bun sau rău,
atitudinii)
potrivit sau nepotrivit, corect sau incorect.
2
Conceptele şi noţiunile sunt prezentate în ordinea apariţiei lor în textul cursului; uneori conceptul este definit exact ca şi în text,
altădată definiţia este uşor refrazată şi sau completată.
18
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
Spaţiul personal → o zonă în jurul corpului nostru pe care alţii nu trebuie să o depăşească
pentru că altfel ne violează intimitatea şi confortul psihologic
Efectul simplei → expunerea repetată la un stimul este suficientă ca acesta să fie apreciat tot
expuneri (repetate) mai pozitiv.
[simple exposure effect]
Ipoteza potrivirii → afirmaţia precum că majoritatea oamenilor îşi aleg partenerii romantici (şi
[matching hypothesis] într-o mai mică măsură prietenii) în funcţie de similaritatea gradului de
atractivitate fizică.
Ipoteza repulsiei → conform acestei ipoteze, anume elementele divergente, şi nu cele similare,
[repulsion sunt responsabile de măsura în care o persoană necunoscută ne trezeşte
hypothesis] simpatie şi atracţie sau reversul – aversiune şi repulsie.
Modelul atracţiei → combină ipoteza repulsiei şi ipotezei similarităţii într-un model procesual
interpersonale bi-secvenţial; conform acestui model în calibrarea atracţiei şi respingerii
interpersonale primatul revine estimării diferenşelor interpersonale,
asemănările fiind analizate în subsecvent
Lecturi obligatorii
pentru iniţiere în temă şi pregătirea pentru examinare
Lectura #1
Moreland, R. L., & Beach, S. (1992) Exposure effects in the classroom: The development of affinity
among students. Journal of Experimental Social Psychology, 28, 255-276.
Lectura #2
Byrne, D., Ervin, C. R., & Lambert, J. (1970). Continuity between the experimental study of attraction
and real-life computer dating. Journal of Personality and Social Psychology, 16, 157-165.
Lecturi de aprofundare
pentru o cunoaştere nuanţată şi viziune mai largă
19
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
Referinţe bibliografice 3
surse citate în textul acestui material
Baron, R. A., & Byrne, D. (2003). Social psychology. (10th edition). Boston: Pearson Education, Inc.
Baumeister, R. F., & Bushman, B. J. (2008). Social psychology and human nature. Thomson
Wadsworth.
Baumeister, R. F., & Leary, M. R. (1995). The need to belong: Desire for interpersonal attachments as
a fundamental human motivation. Psychological Bulletin, 117, 497-529.
Bossard, J. H. S. (1932). Residential proinquity as a factor in mate selection. Journal of Sociology, 38,
219-224.
Brooks-Gunn, J., & Lewis, M. (1981). Infant social perception: Responses to pictures of parents and
strangers. Developmental Psychology, 17, 647-649.
Byrne, D. E., & Nelson, D. (1965). Attraction as a Linear Function of Proportion of Positive
Reinforcements. Journal of Personality and Social Psychology, 1, 659-663.
Byrne, D., Ervin, C. R., & Lambert, J. (1970). Continuity between the experimental study of attraction
and real-life computer dating. Journal of Personality and Social Psychology, 16, 157-165.
Cacioppo, J. T., & Hawkley, L. C. (2005). People thinking about people: The vicious cycle of being a
social outcast in one’s own mind. In K. D. Williams, J. P. Forgas, & W. Von Hippel (Eds.). The social
outcast: Ostracism, social exclusion, rejection, and bullying. New York: Psychology Press.
Crandall, R. (1972). Field extension of the frequency-affect findings. Psychological Reports, 31, 371-
374.
Cross, H. A., Halcomb, C. G., & Matter, W. W. (1967). Imprinting or exposure learning in rats given
early auditory stimulation. Psychonomic Science, 7, 233.
Cunningham M. R., Shamblen S. R., Barbee, A. P., & Ault L. K. (2005). Social allergies in romantic
relationships: Behavioral repetition, emotional sensitization, and dissatisfaction in dating couples.
Personal Relationships, 12, 273-295.
Dunbar, R. I .M. (1998). The social brain hypothesis. Evolutionary Antropology, 6, 178-190.
Festinger, L. (1954). A theory of social comparison processes. Human Relations, 7(2) 117-140.
Festinger, L., Schachter, S., & Back, K. W. (1950) Social pressures in informal groups: A study of a
housing community. New York: Harper
Fiske, S. (2004). Social beings: A core motives approach to social psychology. USA: Wiley.
Hall, E. (1966), The Hidden Dimension: Man’s Use of Space in Public and Private. The Bodley Head
Ltd. London.
McAdams, D. P. (1982). Intimacy motivation. In A. J. Stewart (Ed.). Motivation and society. San
Francisco: Jossey-Bass.
3
O parte din referinţele la care se făcea trimitere în text nu au fost incluse din motive de „cronofagie” şi lipsa cronică de timp
20
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G
D Psihologie socială E Curs: Atracţia şi respingerea interpersonală G
Mehrabian, A. (1968a). Inference of attitudes from the posture, orientation, and distance of a
communicator. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 32, 296-308.
Mehrabian, A. (1968b). Relationship of attitude to seated posture, orientation, and distance. Journal of
Personality and Social Psychology, 10, 26-30.
Moreland, R. L., & Beach, S. (1992) Exposure effects in the classroom: The development of affinity
among students. Journal of Experimental Social Psychology, 28, 255-276
Segal, M. W. (1974). Alphabet and attraction: An unobtrusive measure of the effect of propinquity in a
field setting. Journal of Personality and Social Psychology, 30, 654-657.
Uchino, B. N., Cacioppo, J. T., & Kiecolt-Gaser, J. K. (1996). The relationship between social support
and psychological processes: A review with emphasis on underlying mechanisms and implications for
health. Psychological Bulletin, 119, 488-531.
Watson, O. M., & Graves, T. D. (1966). Quantitative research in proxemic behaviour. American
Anthropology, 68, 971-985.
Wong, M. Mei-ha, & Csikzentmihalyi, M. (1991). Affiliation motivation and daily experience. Journal
of Personality and Social Psychology, 60, 154-164.
Zajonc, R. B. (1968). Attitudinal effects of mere exposure. Journal of Personality and Social
Psychology, Monograph Supplement, 9, 1-27.
21
F Autor: Conf. Dr. Dorin NASTAS E Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi G