Sunteți pe pagina 1din 14

Planurile experimentale unifactoriale şi bifactoriale

Diana Paula Dudău

(seria 1, grupa 1)

Experimentul

Definiţii

- Observarea şi măsurarea efectelor manipulării unei variabile

independente asupra variabilei dependente într-o situaţie în care acţiunea altor factori (prezenţi efectiv dar străini studiului) este redusă la minim. (Festinger, 1963)

- Observarea obiectivă a unui fenomen care are loc într-o situaţie

strict controlată în care unul sau mai mulţi factori sunt modificaţi şi alţii sunt menţinuţi constant. (Zimney, 1961)

- Sumă de investigaţii derulate pentru găsirea unui răspuns la o problemă dată.

Planul experimental

- Procedură specifică folosită pentru a căuta răspunsul la ipoteza cercetării.

- Modul în care se culeg şi se analizează datele.

Principalele faze ale demersului experimental

Principalele faze ale demersului experimental Observaţie curentă Idee Documentare Raţionament deductiv Formularea
Observaţie curentă Idee Documentare Raţionament deductiv Formularea unei ipoteze testabile
Observaţie curentă
Idee
Documentare
Raţionament deductiv
Formularea unei
ipoteze testabile
Raţionament deductiv Formularea unei ipoteze testabile Elaborarea unui design experimental Selecţia subiecţilor
Elaborarea unui design experimental

Elaborarea unui design experimental

Elaborarea unui design experimental
Elaborarea unui design experimental
unei ipoteze testabile Elaborarea unui design experimental Selecţia subiecţilor Desfăşurarea experimentului Analiza
Selecţia subiecţilor

Selecţia subiecţilor

Selecţia subiecţilor
Selecţia subiecţilor
Elaborarea unui design experimental Selecţia subiecţilor Desfăşurarea experimentului Analiza şi interpretarea

Desfăşurarea

experimentului

unui design experimental Selecţia subiecţilor Desfăşurarea experimentului Analiza şi interpretarea datelor
unui design experimental Selecţia subiecţilor Desfăşurarea experimentului Analiza şi interpretarea datelor

Analiza şi interpretarea datelor

Elementele pe care le include design-ul cercetării

Observaţii sau măsurători;

Intervenţii sau programe;

Grupuri (experimentale şi de control);

Construcţia grupurilor;

• Timpul.

R.A. Fisher (1932) consideră că un bun plan experimental are următoarele caracteristici:

Nu trebuie să permită erori în estimarea şi compararea efectelor tratamentelor;

Trebuie să fie cât mai simplu în raport cu obiectivele studiului;

Se utilizează un număr adecvat de repetări, astfel încât efectele tratamentului să poată fi estimate cât mai precis şi să determine cele mai mici diferenţe cu aplicabilitate practică;

Unităţile experimentale trebuie grupate pentru a controla sau balansa sursele de variaţie exterioară;

• Resursele disponibile pentru realizarea unui studiu experimental trebuie utilizate eficient.

variaţie exterioară; • Resursele disponibile pentru realizarea unui studiu experimental trebuie utilizate eficient.

Factori care ridică probleme în elaborarea planului experimental în psihologie

Limitările nivelului de control pe care cercetătorul îl poate exercita asupra oamenilor şi sistemului social;

Slaba formulare conceptuală;

Validitatea limitată a instrumentelor;

Existenţa unor relaţii complexe între un număr mare de variabile;

Lipsa unor modele teoretice consolidate şi dezvoltate.

Clasificarea planurilor experimentale

a) Planuri experimentale de bază între grupuri independente:

- Planul experimental cu subiecţi selectaţi aleatoriu , grup de control şi evaluare posttest;

- Planul experimental cu subiecţi selectaţi aleatoriu , un singur grup de control şi evaluare pretest – posttest;

- Planul experimental cu o singură variabilă independentă, pe mai multe

niveluri şi subiecţi selectaţi aleatoriu în grupuri diferite (between subjects design);

- Planul experimental al lui Solomon;

b) Planuri experimentale de bază pe grupuri corelate, dependente:

- Planul experimental pe grupuri dependente pe acelaşi grup de subiecţi (within subjects design);

- Planul experimental cu subiecţi pereche;

- Planul experimental cu un singur subiect (single subject design);

c) Planuri factoriale:

- unifactoriale;

- bifactoriale;

- cu trei factori;

- multifactoriale (planurile experimentale în pătrat latin şi greco-latin);

Planurile factoriale

Conţin două sau mai multe variabile independente şi permit evidenţierea influenţei fiecărei variabile independente asupra variabilei dependente dar şi evidenţierea rezultatelor interacţiunii a două sau mai multe variabile independente.

Implică utilizarea tuturor combinaţiilor posibile ale nivelurilor variabilei independente.

Rezultatele obţinute au o mai mare validitate ecologică.

Planurile experimentale unifactoriale

Se caracterizează prin faptul că există un singur factor cu un singur nivel.

• Sunt utilizate frecvent în psihologia experimentală.

Prezintă un grad redus de dificultate.

Sunt organizate sub formă de matrice ceea ce facilitează analiza datelor.

- Schema generală -

Variabila

     

independentă

X1

X2

Xn

Variabila

     

dependentă

Y1

Y2

Yn

Exemple de experimente unifactoriale:

- testarea influenţei cantităţii de tranchilizante asupra activităţii de conducere auto.

- testarea efectului duratei terapiei asupra creşterii încrederii în sine

- testarea efectului numărului de ore de meditaţii asupra notei obţinute la examen.

- testarea influenţei cantităţii de droguri asupra capacităţii de memorare a unui material.

Planurile experimentale bifactoriale

Sunt formate din doi factori, fiecare având câte două niveluri.

• Fiecare nivel al uneia dintre variabilele independente este combinat cu fiecare nivel al celeilalte variabile independente

Cercetătorul poate determina atât efectul general al fiecărei variabile independente cât şi interacţiunea dintre cele două variabile independente.

Analiza primară a efectelor variabilelor independente:

1. Verificarea interacţiunii dintre cele două varibile independente utilizând metoda scăderii.

- Dacă nu apare niciun fel de interacţiune, efectele

- Schema generală -

Y X y1 y2 x1 x1y1 x1y2 x2 x2y1 x2y2
Y
X
y1
y2
x1
x1y1
x1y2
x2
x2y1
x2y2

X, Y – variabile independente

fiecărei v.i. pot fi generalizate pe nivelele celeilalte v.i.

- Atunci când există interacţiune, se pot specifica limitele generalizării concluziei.

2. Efectele principale.

Experimentul realizat de Hyde şi Jenkins (1973)

Investigarea relaţiei dintre adâncimea procesării şi intenţionalitatea învăţării sau memorării.

• Concluzii:

1. Adâncimea procesării este mai importantă decât intenţionalitatea învăţării .

2. O motivaţie mai ridicată sau o învăţare intenţionată, nu îmbunătăţeşte prin ea

însăşi perfomanţele de reproducere a informaţiei, ci doar în măsura în care este asociată cu o prelucrare mai laborioasă a materialului de învăţat.

Procesarea

De adâncime

De suprafaţă

Intenţionată

68

39

Învăţarea

Neintenţionată

69

43

- Procentajul de cuvinte reamintite -

Design-ul intragrup bifactorial

Avantaje:

- Puţini subiecţi;

- Nu necesită adecvarea grupurilor experimentale şi de control, fiecare subiect fiind în situaţie de autocontrol;

- Variabilitate mai mică decât în cazul design-urilor intergrup;

Dezavantaje:

- Nu poate fi aplicat pentru orice tip de experiment;

- Datorită sarcinilor repetitive, subiectul este afectat de învăţarea în timpul experimentului.

Bibliografie

Aniţei, M. (2007). Psihologie experimentală. Iaşi: Polirom.

Vîrgă, D.M. (2004). Psihologia experimentală de la teorie la practică. Timişoara: Editura Mirton.