UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU MASTER: TEHNICI DE COMUNICARE PSIHOSOCIALA

SI

INFLUENTA

LUCARARE DE DIZERTATIE

COMUNICAREA LA DIFERITE ETAPE DE VARSTA SI ROLUL EI IN VIATA INDIVIDULUI

PROFESOR COORDONATOR: D-nul PETRU CRAIOVAN Masterand:FOTACHE GEORGETA

CUPRINS Cap I..Motivatia alegerii temei ..3 Cap. II.Aspecte generale ale comunicarii 6 II.1. Delimitari conceptuale6 II.2 Principii si functii ale comunicarii ..7 II.2.1 Principii ale comunicarii 7 II.2.2.Functii ale comunicarii ...8 II.3.Elemente componente ale comunicarii ...11 II..4Formele comunicarii ...14 II.4.1.Comunicarea paradoxal.. 14 II.4.2.Comunicarea defensiv ..15 II.4.3.Comunicarea simbolic ..17 II.4.4.. Comunicarea nonviolent 18 II.4.5 .Comunicarea persuasiv 19 II.4.6.Negocierea ..............................19d...e 999999999999 II.4.7 .Comunicarea eficient ...19 II.4.8.Comunicarea nonverbala.19 II.4.9..Comunicarea verbala .20 II.5.Strategii de optimizare a comunicarii 25 CapIII.Comunicarea la diferite etape de varste ...50 III.1.Relatia de interdependenta intre dezvoltarea limbajului si dezvoltarea gandirii .50 III.2.Comunicarea la nou nascuti (0-1 ani).53 III.3.Comnicarea la anteprescolari(1-3 ani) 55 III.4.Comunicarea la prescolari (3-6 ani).58 III.5.Comunicarea la scolari (6- ani-12 ani).61 III.6.Comunicarea la puberi si adolescenti (13-18 ani)63 III.7.Comunicarea la tineri si la adulti (18-65 ani)...69
2

III.8.Comunicarea la batrani (65 ani-ani).73 Cap IV.Aspecte practice...75 IV.1.Premisa cercetarii.Obiective si ipoteze 75 IV.2.Subiectii si metodologia de cercetare76 IV.3..Rezultatele cercetarii si interpretarea lor.77 IV.4.Concluzii generale si sugestii .99 CapV.BIbliografie.113 Anexe

I.I.Motivatia alegerii temei Comunicarea este prezenta peste tot in jurul nostru,cateodata nici nu ne dam seama de ea alteori suntem multumiti sau din contra nemultumiti de rezultatele pe care le obtinem prin comunicare. S tii s vorbeti nseamn s te pori cuviincios cu vorbele, care sunt o alt form a lucrurilor, alt trup al adevrului spunea Jean Guehenno. Cuvintele sunt ca nite tciuni care mocnesc n vatr, n cenu. Ca s se aprind, au nevoie de tensiunea noastr spiritual, de respiraia noastr, de inima i plmnii unui vorbitor care, rostindu-le, le imprim propria lui personalitate(Preda V.,2000, p.) A comunica nseamn a supravieui i a nva i pe alii s supravieuiasc. Comunicarea este primul semnal dat de via. E strigtul copilului abia nscut, dovada dat celor din jur c triete. Este oapta adolescentului c el triete i c a luat act i de trirea special, anume, a unei alte persoane. Este mormitul nesigur al btrnului care nu este pregtit pentru dispariie. Comunicarea este aerul pe care l respirm de dimineaa pn seara, iar pentru unii, cei care tiu c bufnia simbolizeaz vederea prin ntuneric, este i aerul pe care l respir de seara pn dimineaa, citind o carte sau scriind o carte, care poate fi doar cartea propriei lor viei, pe care nu o accept ngropat. (Petre Anghel, 2003,p.13) Comunicarea ntre persoane sau ntre grupuri joac un rol esenial, de prim ordin. Ea este att de important i util nct unii autori nu s-au sfiit so considere ca reprezentnd unul dintre "elementele" cheie n definirea,
3

nelegerea i explicarea individului i chiar a societii. Exist, am putea spune, cteva "raiuni" ale comunicrii la nivel individual. Prin comunicare, individul se umanizeaz, i formeaz i i dezvolt personalitatea, deoarece ea este cea care asigur transmiterea experienei sociale. De asemenea, comunicarea permite influenarea educativ-formativ a individului. In lipsa comunicrii, individul rmne la nivelul dezvoltrii biologice, rmne izolat, inapt pentru interaciunea social, privat de capacitatea de integrare n colectivitate. Nu va fi posibil interaciunea raional, bazat pe gndire i reflexie, coordonarea reciproc a persoanelor, cooperarea i interinfluenarea reciproc. Omul este o fiin care comunic i n virtutea acestui fapt se formeaz i se manifest ca om. Pentru a semnifica acest fapt, Rodolphe Ghiglione [82] a introdus conceptul de "om comunicant". Activitile de comunicare l transform pe om dintr-un simplu subiect ntr-un actor capabil s "acioneze asupra" i nu numai de a "fi n". Omul comunicant, apelnd la limb, se construiete pe sine ntr-un context intercomunicaional permanent, atitudinile lui verbale fiind legate de context, de microsituaiile sociale n care el triete. Ilustrative, din acest punct de vedere, sunt experimentele fcute pe copii care provin din clase sociale favorizate i defavorizate (Bernstein, 1971). Clasa de apartenen a copiilor are influen asupra achiziiei limbajului, dar este departe de a determina strict funcionarea cognitiv a copiilor, aceasta din urm depinznd de particularitile situaiilor concrete de comunicare. Se pare c omul comunicant nu este doar oglinda care reflect realitatea, ci chiar constructorul nencetat al realitii. Aceasta nu nseamn a nega determinismul, ci a lsa loc unei dinamici creatoare. Realitatea social nu este un fapt ce trebuie tradus n limb, ci un antier de construcii. Indivizii nu nceteaz de a construi aceast realitate, dar se construiesc i pe ei nii ca urmare a tranzaciilor comunicative. Spaiul comunicrii nu este un loc neutru i omogen, ci dimpotriv, un loc de ajustare i qe glisare semantic. Ceea ce i permite omului comunicant de a fi un constructor al realitii este posibilitatea care i se ofer de a-i apropja sistemele de semne care i sunt proprii i nu doar de a fi traversat prjn ele . Exist, ns, nu numai raiuni individuale ale comunicrii, ci i "raiuni sociale". Prin comunicarea social, oamenii sporesc uniformitatea de informare, depind, astfel, stadiul n care unii sunt informai, iar alii nu. Comunicarea social contribuie la sporirea uniformitii de opinie a membrilor grupurilor, fapt care se instituie ntr-o premis esenial a uniformitii de aciune. Schimbarea ordinii ierarhice a grupurilor se poate obine prin intermediul schimbului de informaii. Comunicarea satisface i nevoia exteriorizrii emoiilor. G.A. Miller (1956) i ncepea unul dintre capitolele lucrrii sale Limbaj i comunicare cu urmtoarele cuvinte:
4

"Organizarea social este imposibil fr comunicare?. La rndul su, CI. Levi-Strauss (1962) scria: "o societate este constituit din grupuri care comunic ntre ele". Comunicarea este att de important nct unii autori au numit-o "lubrefiantul vieii individuale i sociale a oamenilor. Rolurile ei reies cel mai bine n eviden din scopurile pe care le ndeplinete. De Vito stabilea cinci scopuri eseniale ale comunicrii: a) descoperirea personal (n timpul comunicrii nvm despre noi i despre alii, ne descoperim, mai ales prin intermediul comunicrii sociale, care const n raportarea la alii i n final, n propria noastr evaluare); b) descoperirea lumii externe (comunicarea d o mai bun nelegere a realitii exterioare, a obiectelor i evenimentelor); c) stabilirea relaiilor cu sens (prin comunicare cptm posibilitatea de a stabili i a menine relaii strnse cu alii, deoarece ne place s ne simim iubii i plcui de alii); d) schimbarea atitudinilor i comportamentelor (comunicarea, mai ales cea realizat prin mass-media, exceleaz n schimbarea atitudinilor i comportamentelor noastre i ale altora); e) joc l distracii (comunicarea este mijloc de destindere, de a face glume, de a ne simi bine) . Autorul arat c acestea nu sunt singurele scopuri ale comunicrii, dar sunt cele mai importante. Apoi, se pare c nu fiecare dintre ele este important, ci mai ales combinarea lor. n sfrit, aceste scopuri afecteaz att inele personal, ct i inele altor oameni. Pentru c pn acum am prezentat rolul comunicrii, neleas n expresia ei general, se cuvine s subliniem i rolul comunicrii verbale, deci a limbajului. Limbajul, fiind o conduit de tip superior, restructureaz pn n temelii activitatea psihic a omului. El joac un rol important mediator n desfurarea i dezvoltarea tuturor celorlalte mecanisme psihice, indiferent dac sunt contiente sau incontiente. Sub influena lui, percepia sens, semnificaie, se mbogete, se transform n observaie - ca percepie cu scop; reprezentrile devin generalizate cnd sunt evocate sau formate cu ajutorul cuvintelor; fr limbaj nu se poate vorbi de formarea noiunilor, judecilor i raionamentelor, fr el nu exist abstractizri i generalizri, nu pot fi rezolvate probleme; formulrile verbale sunt garania memorrii de durat; n combinatorica imaginativ, cuvintele apar ca vehiculatori de imagini; verbalizarea permite definirea motivelor i departajarea lor de scopuri; voina este un proces de autoreglaj verbal; nsi personalitatea uman se formeaz i i exteriorizeaz mare parte din coninutul ei prin limbaj. Limbajul devine, astfel, un fel de ax al sistemului psihic uman, care face posibil fenomenul de contiin . Rolul limbajului este att de mare nct activitatea lui nu se ntrerupe odat cu ntreruperea
5

comunicrii cu alii, dimpotriv, ea se pstreaz pe tot parcursul strii de veghe (uneori sub forma limbajului interior) i chiar i n timpul somnului. Faptul c limbajul are un rol fundamental n activitatea psihic a omului poate fi demonstrat, printre altele, cu ajutorul unui experiment n care activitatea lui este perturbat. De exemplu, dac se cere unor copii ca n timpul procesului rezolvrii problemelor s-i in limba cu dinii, vor aprea perturbri ale procesului rezolutiv.

Cap. II.Aspecte generale ale comunicarii

II.1. Delimitari conceptuale Ce este comunicarea? Iata o ntrebare la care au ncercat sa raspunda toti autorii literaturii de specialitate, n functie de semnificatia data termenului n discutie . Ca si cea mai mare parte a cuvintelor unei limbi, verbul a comunica si substantivul comunicare sunt ambele polisemantice, comportnd o pluralitate de semnificatii. Firesc, definitiile sunt numeroase si diferite dar, indiferent de scoala de gndire careia apartine un autor sau altul, sau de orientarea n care se nscrie, acestea au cel putin urmatoarele elemente comune: comunicarea este procesul de transmitere de informatii, idei, opinii, pareri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul; nici un fel de activitate cotidiana si/sau complexa nu poate fi conceputa n afara procesului de comunicare. Exemple de definitii ale comunicarii: 1. Comunicarea este un proces n care oamenii si mpartasesc informatii, idei si sentimente (Hyles S. Si Weaver R.); 2. Comunicarea este procesul prin care o parte (numita emitator) transmite informatii (un mesaj) altei parti (numita receptor) (Baron R.); 3. Comunicarea este activitatea psihofizica de punere n relatie a doua sau mai multe persoane n scopul influentarii atitudinilor, convingerilor, comportamentelor destinatarilor si interlocutorilor (Ross R.); 4. Comunicarea reprezinta un proces de viata esential prin care animalele si oamenii genereaza, obtin, transforma si folosesc informatia pentru a-si duce la bun sfrsit activitatile sau viata (Brent D.R.); 5. Comunicarea reprezinta interactiunea sociala prin sistemul de simboluri si mesaje (George Gerbner);
6

6. Comunicarea isi focalizeaza interesul central pe acele situatii comportamentale in care o sursa transmite un mesaj unui receptor,cu intentia manifesta de a-i influenta comportamentele ulterioare (Gerald R.Miller). Provenit prin filiera franceza, verbul a comunica are n limba romna un frate bun, fapt ce ne ndreptateste sa vorbim de existenta unui dublet etimologic. Cu transformarile proprii trecerii de la latina vulgara la protoromna, lat. communicare a fost mostenit sub forma a cumineca, avnd sensul de a se mpartasi (n acceptia ritualului crestin). ntelesul exista si n latina tarzie, unde a dat nastere lui excommunicare, adica a opri de la mpartasanie - ceea ce echivala cu excluderea din comunitatea religioasa. Iata cum pentru pentru noi, romnii, sensul originar al comunicarii este deopotriva profan si sacru: comunicarea sta la baza organizarii sociale, mijlocind raporturile orizontale dintre oameni, dar angajnd si aspiratiile lor verticale, ntr-o miscare ascensionala catre planurile superioare ale existentei. Cand trebuie sa defineasca comunicarea, majoritatea vorbitorilor se gndesc la a aduce la cunostinta, a da de stire sau a informa. Comunicarea nteleasa ca proces are la baza patru componente fundamentale: emitatorul, canalul, informatia si receptorul. Esenta procesului consta din transferul sau trimiterea informatiei de la receptor la emitator. Acest model elementar trebuie nsa extins deoarece comunicarea nu se ncheie niciodata cu simpla preluare sau receptare a informatiei. n primul rnd nu trebuie omisa circulatia informatiei si n sens invers (feedback), deoarece comunicarea nu se realizeaza dect n vederea obtinerii unui raspuns. n al doilea rnd, comunicarea este un proces intentional: emitatorul transmite receptorului o informatie prin intermediul unui canal cu scopul de a produce anumite efecte asupra receptorului. n al treilea rnd, toata aceasta desfasurare de forte nu s-ar dovedi pe deplin eficienta daca nu s-ar acorda importanta att codajului ct si decodajului mesajului transmis. n al patrulea rnd, nu trebuie ignorata nici posibilitatea aparitiilor unor erori de codare sau decodare, precum si imixtiunea unor factori perturbatori. Toate aceste elemente vor diminua reusita comunicarii. Privita ca un act de punere n relatie a emitatorului cu receptorul, comunicarea poate fi nteleasa drept ansamblul proceselor fizice si psihologice prin care se efectueaza operatia punerii n relatie cu una sau mai multe persoane n vederea 6 obtinerii unor anumite obiective. II.2 Principii si functii ale comunicarii

II.2.1 Principiile comunicarii. Unele din cele mai recente principii ale comunicarii au fost formulate de reprezentantii Scolii de la Palo Alto, care au tinut sa le confere o aura de rigurozitate numindu-le axiome ale comunicarii: - Comunicarea este inevitabila. -Comunicarea se dezvolta n planul continutului si cel al relatiei. - Comunicarea este un proces continuu si nu poate fi abordat n termeni de cauza-efect sau stimulreactie. -Comunicarea are la baza vehicularea unei informatii de tip digital si analogic. -Comunicarea este un proces ireversibil. - Comunicarea presupune raporturi de putere ntre participanti. - Comunicarea implica necesitatea acomodarii si ajustarii comportamentelor. II.2.2 Functii ale comunicarii. In conditiile dezvoltarii termenului de comuniacare si functiile comunicarii pot sa se intinda pe un palier extrem de larg.Pentru a avea un instrument de lucru util,vom porni de la cele trei functii pe care ni le propun T.K.Gamble si M.Gamble(1993): -Prima functie se refera intelegere si cunoastere.Astfel comunicarea sprijina atat o mai buna cunoastere de sine,cat si cunoasterea celorlalti.Mai mult aceste doua tipuri de cunoastere sunt interdependente:atunci cand ii cunoastem pe ceilalti in procesul de comunicare,ne cunoastem simultan propria fiinta,invatam cum ne influenteaza ceilalti si masura in care ii influentam la randul nostru.Putem spune ca ne privim in ochii celorlalti ca intr-o oglinda;uneori oglinda nu reflecta asa cum trebuie,deformeaza si totusi avem nevoie de ea pentru a sti cum aratam. -O a doua functie a comunicarii vizeaza dezvoltarea unor relationari consistente cu ceilalti.Nu este suficient sa ne dezvoltam propriul eu in relatie cu altii si sa-i cunoastem.Avem nevoie de comunicare,avem nevoie de relatii prin care sa impartasim celorlalti realitatea noastra,sa construim impreuna semnificatiile realitatii care ne inconjoara.Prin aceasta comunicarea imdeplineste,evident si o functie de socializare a persoanei. -Cea de-a treia functie priveste dimensiunea de influenta si persuasiune a comunicarii.Prin comunicarea putem sa ii influentam pe ceilalti sa fie parte in activitatea noastra de a atinge anumite scopuri.Aceasta functie dezvolta ideea de colaborare si de efort comun,perspective pe care comunicarea le creeaza in interactiune umana. O alta clasificare a functiilor comunicarii le enumera astfel: Informare este, n cunoaterea comun elementul cel maivizibil i cu cu caracter general. n perspectiv cibernetic, informaiase afl n relaie cu nivelul de entropie
8

dintr-un sistem. Informaia (informare,formare n) organizeaz i permite reglarea sistemului. Dinperspectiv holist comunicarea se realizeaz prin ntregul comportamentale crui mesaje concureaz emergent spre crearea strilorcomplexe ale indivizilor aflai n relaie. Dac, de pild, la nivel verbal se spune Astzi s-ar putea s plou dar s-ar putea s nu plou, mesajuldin acest palier conine zero informaie ntruct evenimentele sunt echiprobabile. Infraverbal, prin gestic, atitudine etc., poate transmite agresivitatereprimat, iar paraverbal s fie perceput o atitudine ascendent. De aceea, prin perspectiv holist informaia este omniprezent. Dac n cunoaterea comun lipsa informaiei este un fenomen posibil, de pild prin tcere sau un material nalt redundant, n perspectiva analizeiholiste a comunicrii se simte, se intuiete ntotdeauna ceva desprecellalt. Suntem permanent informai despre starea i personalitatea celuilalt, ne lipsete ns deseori exerciiul transformrii informaieiimplicite ntruna explicit. Exist, de exemplu, stri foarte greu sauimposibil de pus n cuvinte n aceste situaii informaia abund, nstraducerea sa n ordinea sistemului contient este dificil. Informaiaverbal este univoc, precis, n timp ce informaia infraverbal sau paraverbal este plurivoc, multinivelar, holistic. Translarea informaieintre cele dou paliere este dificil. Poziionare reprezint ansamblul de statusuri (element preponderentstructural) i roluri (element preponderent dinamic) pe care le cumuleaz o persoan de-a lungul istoriei personale i care determin formarea specific a Eului. Aceast miz este determinant n formarea personalitii i, de aceea, supraordonat informaiei. n prim plan se aflreprezentarea de sine n raport cu reprezentarea celuilalt la interferenacelor dou se constituie orizontul mesajelor. n orice mo-ment n caredou persoane comunic, problematica identitii, a de-finiiei de sine estereactivat implicit sau explicit i reformulat ntrebarea cine este

Apentru B (i invers)?. Prin miza poziionrii, fenomenul comunicrii estei unul de reamenajare narcisic. n variile situaii ale existenei problematica identiiar devine manifest n diverse grade: sunt situaii,evenimente n care redistribuirea de statusuri este direct. Societatea a instituionalizat anumite schimbri de status. De pild, schimbarea statutului social de student cu cel de absolvent prin examenul de licen. De-a lungul istoriei societii, schimbrile de poziionare social eraumarcate ritual11. Ritul construiete un spaiu social destinat elaborrii noiiidentiti, concomitent cu pierderea celei vechi. Fr desfurri rituale,evenimentele identiiare care determin modificri de poziionare devintraumatice. De exemplu, perioadele pubertii i climacteriului suntcunoscute ca deosebit de bogate n evenimente psihopatologice. Din perspectiva funciei de poziionare, cadrul n care identitateafiecruia este bine precizat prin prescripii sociale este nalt securizant familia, armata, biserica etc. acestea ndeplinind funcia de stabilitate poziional. Stasutul i rolurile sunt constructe sociale care conferpermanen individului i n ciuda caracterului conservator al lor au o mare inciden, prin instabilitate, asupra modului n care se comunic. Miza comunicrii devine conservarea repertoriului de statusuri care a conferit individului securitate psihic. Normare exist o nevoie implicit de ordine n orice relaie prin care individul se afl la adpost de haosul discreionar al influenei celuilalt. Ordinea i buna limit sunt constitutive mediului cultural.Cultura se ntemeiaz pe reguli i interdicii a cror transgresare atrage sanciuni. Comunicarea se face pe fondul implicit al normei culturale prin care sunt interzise a priori anumite mesaje. Din jocul cu limita i la limita normei se nasc i disfuncii ale personalitii normate de psihopatologie. Peratologia este, pe fond, un domeniu de studiu alfunciei normative a comunicrii12. Revolta, iconoclasmul pot fi nelese ca o patologie a raportului cu limita, constitutiv fiinei umane.

10

 Influenare este elementul implicit al oricrei interaciuni care apare, n spe, bine conturat prin faptul c identitile se construiesc i se modific prin influena celuilalt ca plac turnant a mediului sociocultural.Orice stare identiiar trebuie meninut n ordinea homeostaziei;cu ct structura individului este mai sensibil i neconsolidat,din pricina unui mediu instabil (n special sub aspect afectiv), cu att nevoia sa de a controla i influena pe cellalt este mai mare. Nevoia de a influena este proporional cu nivelul de insecuritate narcisic (contient, dar n special incontient) i are ca efect crearea de breede poziionare n cellalt, constrns la anumite contorsiuni comportamentale,din nevoia de a menine comunicarea. Aceast funcie definete procesele socializrii i personalizrii pentru a deveni critic n dinamica individurii. Este vorba despre raportul dintre forele alienante n ordinea nevoilor personale ale societii i capacitatea proprie de mplinire i sens personal prin contracararea normelor care aduc atingere expresiei nevoilor vitale. Altfel spus, dac influena este exersat predominant de un individ, cellalt va cpta importante tare narcisice prin faptul c nu a fost considerat suficient pentru a-i manifesta propria influen asupra sa i a celuilalt. Contact afectiv fr dragostea matern nimic nu este, sub aspectul capacitilor adaptative ale viitorului individ (personalitatea copiilor-lup sau a celor abandonai este ilustrativ). Prin trirea sentimentelor se creeaz veritabile puni cu lumea fr de care individul nu ar avea acces la alteritatea psihic i s-ar manifesta n special n domeniul instinctual. Substratul energetic al comportamentului este afectul, trirea sentimentului, iar comunicarea este posibil prin suita de senzaii care o nsoesc (i instituie). n perioada arhaic a psihogenezei incidena principiului plcerii este dincolo de orice dubiu. Copilul i manifest zgomotos frustrarea dac nevoia sa nu este mplinit. Fostul copil, actualul adult, tolereaz cu greu senzaiile de neplcere, pe care nu le poate corija, precum n copilrie, prin expresia direct a durerii,din pricina condiionrilor culturale i acest lucru alieneaz. Senzaia decomunicare

11

real rezid n starea de a fi mpreun cu cellalt, dincolo de diferenele de fond sau de form. Evenimente de prim rang ale destinului uman se afl n relaie cu contactul afectiv: iubirea, ura, pierderea etc. Cldura sufleteasc atrage, n timp ce rceala creeaz distan; individul are nevoie de reducerea distanei afective i comunicarea n ceea ce proxemica numete spaiu intim13. La nivelul spaiului intim se joac cele mai efervescente episoade destinale. Intruziunea, abuzul, senzaia de sufocare sunt rezultatul lipsei unui spaiu intim adecvat care nu s-a putut construi din cauza invaziei sistematice a celuilalt, determinat de nevoia de control (corelativ unor marcate tare narcisice). Miza psihoterapiilor abisale se joac n special la nivelul acestei funcii individului i este permis s triasc relaia cu terapeutul conform nevoilor sale, fr a-i fi sancionat maniera n care comunic, ceea ce conduce la reamenajri identiiare. II.3.Elemente componente ale comunicarii Indiferent de forma pe care o imbraca, orice proces de comunicare are cateva elemente structurale caracteristice: existenta a cel putin doi parteneri (emitator si receptor) intre care se stabileste o anumita relatie: capacitatea partenerilor de a emite si recepta semnale intr-un anumit cod, cunoscut de ambii parteneri (de mentionat faptul ca, in general, in orice proces de comunicare partenerii joaca pe rand rolul de emitator si receptor); existenta unui canal de transmitere a mesajului. Procesul de comunicare ia astfel nastere ca urmare a relatiei de interdependenta ce exista intre elementele structurale enumerate mai sus. Aceasta relatie de interdependenta face ca orice proces de comunicare sa se desfasoare astfel: exista cineva care initiaza comunicarea, emitatorul, si altcineva caruia ii este destinat mesajul, destinatarul. Acest mesaj este o componenta complexa a procesului de comunicare, datorita faptului ca presupune etape precum codificarea si decodificarea, presupune existenta unor canale de transmitere, este influentat de dependenta modului de receptionare a mesajului, de deprinderile de comunicare ale emitatorului si destinatarului, de contextul fizic si psihosocial in care are loc comunicarea.
12

Mesajul poate fi transmis prin intermediul limbajului verbal, neverbal sau paraverbal. Limbajul verbal reprezinta limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor. Limbajul nonverbal este limbajul care foloseste alta modalitate de exprimare decat cuvantul (gesturi, mimica etc.). Limbajul paraverbal este o forma a limbajului nonverbal, o forma vocala reprezentata de tonalitatea si inflexiunile vocii, ritmu l de vorbire, modul de accentuare a cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale. Alte elemente componente ale procesului de comunicare sunt: feed-backul, canalele de comunicare, mediul comunicarii, barierele comunicationale. Feed-back-ul este un mesaj specific prin care emitentul primeste de la destinatar un anumit raspuns cu privire la mesajul comunicat. Canalele de comunicare reprezinta drumurile, caile urmate de mesaje. Exista doua tipuri de canale de comunicare: 1. canale formale, prestabilite, cum ar fi sistemul canalelor ierarhice dintr-o organizatie; 2. canale neformale stabilite pe relatii de prietenie, preferinte, interes personal. Canalele de comunicare au un suport tehnic reprezentat de toate mijloacele tehnice care pot veni in sprijinul procesului de comunicare (mijloace de comunicare): telefon, fax, calculator, telex, mijloace audiovideo. Mediul comunicarii este influentat de mijloacele de comunicare; exista mediu oral sau mediu scris, mediu vizual. Filtrele, zgomotele, barierele reprezinta perturbatiile ce pot interveni in procesul de comunicare. Perturbarea mesajului transmis poate avea o asemenea intensitate, incat intre acesta si mesajul primit sa existe diferente vizibile. Perturbatiile pot fi de natura interna - factori fiziologici, perceptivi, semantici, factori interpersonali sau intrapersonali si de natura externa - care apar in mediul fizic in care are loc comunicarea (poluare fonica puternica, intreruperi succesive ale procesului de comunicare). In procesul de comunicare, bariera reprezinta orice lucru care reduce fidelitatea sau eficienta transferului de mesaj. In functie de caracteristicile pe care le au, barierele pot fi clasificate in bariere de limbaj, bariere de mediu, bariere datorate pozitiei emitatorului si receptorului,bariere de conceptie,bariere de limbaj,bariere de mediu,bariere de.conceptie Bariere-de-comunicare Doctor Leonard Saules, de la Grand School of Business, Universitatea Columbia, considera ca in procesul de comunicare pot
13

intervene.urmatoarele.bariere: Bariere.de.limbaj: - aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane; -cel ce vorbeste si cel ce asculta se pot deosebi ca pregatire si experienta; - starea emotionala a receptorului poate deforma ceea ce acesta aude; -ideile preconcepute si rutina influenteaza receptivitatea; -dificultati.de.exprimare; -utilizarea.unor.cuvinte.sau.expresii.confuze. Barierele..de.mediu sunt reprezentate de: -climat de munca necorespunzator (poluare fonica ridicata); -folosirea de suporti informationali necorespunzatori; -climatul locului de munca poate determina angajatii sa-si ascunda gandurile adevarate pentru ca le este frica sa spuna ceea ce gandesc. Pozitia emitatorului si receptorului in comunicare poate, de asemenea, constitui.o.bariera.datorita: imaginii pe care o are emitatorul sau receptorul despre sine si despre interlocutor; caracterizarii diferite de catre emitator si receptor a situatiei in care are loc comunicarea; sentimentelor si intentiilor cu care interlocutorii participa la comunicare. O ultima categorie o constituie barierele de conceptie, acestea fiind reprezentate.de: -existenta.presupunerilor; -exprimarea cu stangacie a mesajului de catre emitator; -lipsa de atentie in receptarea mesajului; -concluzii grabite asupra mesajului; -lipsa de interes a receptorului fata de mesaj; -rutina in procesul de comunicare. Desi imbraca forme diferite, constituind reale probleme in realizarea procesului de comunicare, barierele nu sunt de neevitat, existand cateva aspecte ce trebuie luate in considerare pentru inlaturarea lor: -planificarea.comunicarii; -determinarea precisa a scopului fiecarei comunicari; -alegerea momentului potrivit pentru efectuarea comunicarii; -clarificarea ideilor inaintea comunicarii; -folosirea unui limbaj adecvat.. Ce este comunicarea umana? In sens larg, comunicarea umana poate fi definita drept procesul de transmitere de informatii, idei, opinii, pareri, fie de la un individ la altul, fie

14

de la un grup la altul.

II.4Formele comunicarii 2.4.1Comunicarea paradoxal Paradoxul const ntr-o contradicie care reiese dintr-o deducie corect, pe baza unor premise consistente. Forma prototip de paradox este cea logico-matematic: o clas nu poate fi un membru al ei nsei ceea ce conine toate elementele unei colecii nu poate s fie un element al acelei colecii. Dei acest concept este produsul analizei logice a modului n care se produc judecile, depete sfera specific cognitiv pentru a se nscrie, ntr-o accepiune larg, ca fenomen legat de existena uman n genere. Spre exemplu, libertatea, n viziune existenialist, este un concept paradoxal, ntruct singura libertate este aceea de a nu fi liber. Paradoxul se creeaz la interferena dintre capacitatea de construcie logic a lumii cu cea de trire a lumii. De exemplu, orice joc este paradoxal: este caracterizat prin faptul c ceea ce se ntreprinde de ctre juctori nu are semnificaia proprie acelei activiti, ci o alta, stabilit prin reguli. Semnificaia jocului trimite spre valorile pe care le propune un anumit mediu social i spre ntregul specific interacional al individului, al grupului i comunitii. Semnificaia unui joc sportiv nu const n regulile sale (punctaj, victorie etc.) ci n (re)trirea prin delegaie ludic a tuturor situaiilor cu care un individ se confrunt n propria societate: norme, autoritate, individualism vs.comunitarism, nedreptate, ans, prestigiu, oprobriu etc. Graia acestui raport, de trireca i cum, prin joc, a dinamicii i coninuturilor sociale, jocul sportiv opereaz ca model expresiv al tensiunilor la care societatea l supune,propunnd maniere ideale de interaciune, precum cea de fair-play. Acelai lucru este valabil i pentru alte produse culturale precum umorul, experiena religioas, tot ceea ce are, n

15

genere, o structur simbolic. Multe dintre realizrile culturale sunt legate de raportul cu paradoxul i de dificultatea de a distinge ntre diferitele tipuri logice, n procesul reflectrii realitii. Orice gen de situaie care se definete prin clivajul dintre realitatea real, obiectiv i cea subiectiv, de exemplu, conform sintagmei ca i cum, este paradoxal: lucrurile se petrec (ca i cum), fr a se petrece. Problematica simbolului este conex celei a configuraiei paradoxale a lumii. Necesitile veritabile ale sufletului i vicisitudinile, culturale, de expresie ale acestora, sunt cele care determin paradoxul i comunicarea paradoxal. Comunicarea paradoxal pune problema mesajelor, cu aceast alctuire, ventilate n cotidian, dar i a posibilitii terapeutice prin intervenii simptomatice, opuse celor sntoase, de bun-sim. Comunicarea paradoxal propune o terapeutic a conflictului ntemeiat pe principiul, comun cu medicina homeopat, similia similibus curantur. Un comportament aflat n ordinea simptomului este n primul rnd o form de raport personal cu sursa conflictului. Or, unica manier de stingere a simptomului const n capacitatea de a-l percepe din exterior, de la distana unui spaiu personal minim n care individul s nu mai fie total acaparat de simptom astfel nct s nu tie ce face. De aceea, de exemplu, Carl G. Jung consider c personalizarea unui simptom sub forma unui zeu, conform manierei de raportare a indivizilor din culturile arhaice la maladiile psihice prestigioase, este mult mai adecvat dect cea a omului modern. Individul din societatea actual i reprezint simptomul, maladia psihic (aflat ntr-o relaie complex cu comunicarea paradoxal) ntr-un mod depersonalizat, cu reflexe tehniciste, ceea ce are ca efect ndeprtarea i nu apropierea de problematica propriului simptom. Modul n care lumea este efectiv trit nu poate fi modificat prin prescripii verbale: bucuria, plcerea, durerea nu pot fi alungate prin comenzi mentale (n cel mai bun caz pot fi izolate, reduse, temporar). Cu toate acestea, parte din mesajele ventilate n relaii se refer la strile

16

afective ale indivizilor i la raportul interlocutorului cu aceste stri. Dificultatea de a accepta strile afective ale celuilalt este determinat, pe de-o parte, de caracterul contagios al acestora. Mai mult, n relaiile de tip dominare-submisie, precum cele educative, unul dintre indivizi i poate impune celuilalt stri contradictorii nevoilor sale interne actuale, n virtutea unor ctiguri ulterioare. II.4.2Comunicarea defensiv Orice schimb de mesaje ventileaz o problematic narcisic. Fondul narcisic al comunicrii se refer la permanenta susinere a proiectelor de identitate a celor care interacioneaz. ntruct, din perspectiva fundamentelor relaionale, procesul constituirii i meninerii identitii copilului se declaneaz nainte de natere (prin copilul imaginat de prini), se poate problematiza n termenii raportului dintre permanen i schimbare. Dispozitivele defensive ale individului funcioneaz n ordinea nevoii de permanen i echilibru. De aceea,scopul defenselor personale const n protejarea propriilor intereseidentiiare. Acest lucru se face, la prima vedere, printr-un anumit tip,incisiv, de interaciune cu cellalt; de pild, atunci cnd un individ ncearc s-i controleze viaa altuia sau, mai precis, cnd i transmite, pe fond, mesajul tu eti de vin pentru ..., tu trebuie s te schimbi!. Din perspectiva beneficiarului coreciei, sunt deopotriv activate mecanisme de aprare care au scopul de a conserva stima de sine n contextul dat (a compensa incapacitatea atribuit), adic meninnd relaia. Ruperea relaiei, dei ar avea efecte destabilizatoare, specifice schimbrii, ar indica depirea capacitilor defensive i constituie ntotdeauna ultima soluie masiv-defensiv. Din perspectiva comunicrii defensive se poate discerne adecvat problematica onestitii n raporturile interumane. n cazul unui comportament relaional onest, chiar dac exist defense structurale (care permit individului uman instalarea n cultur) acestea nu invalideaz brutal afectele pe care un individ le resimte fa de cellalt.

17

Mecanismele de aprare sunt suficient de cursive astfel nct Eul su s nu fie invadat de afecte care s necesite mistificri ale tririi, prin comportamente care s mascheze teama, agresivitatea, nevoia de control etc. Individul onest este cel care i poate comunica celuilalt ansamblul de triri pe care i-l determin, fr a face din acest lucru o defens. Sub acest aspect, onestitatea poate fi perceput ca un mod de vulnerabilizare deliberat: a-i expune celuilalt propriile angoase, dorinele, limitele. Vulnerabilizarea apare precum un gest neadaptat n special n cultura occidental actual n care imaginea este cea care determin succesul social. n acest sens, onestitatea poate aduce prejudicii majore construciei i meninerii nimbului, al imaginii impecabile, fabricate n raport cu diversele contexte, al propriei fiine. Comunicarea defensiv este, n esen, un proces de conformare la ideal, la ceea ce consider c trebuie s fie, n timp ce comunicarea nondefensiv, o modalitate de conformare la ceea ce individul deja este. De aceea, comunicarea nondefensiv chiar dac aduce individului beneficiile tririi sentimentului de coeren i veritabil conine inerent riscurile existenei (i) n intervalul imperfeciunii, al deprtrii de ideal care, n mod fantasmatic i conform unor posibile scenarii personale, poate conduce la pierderea stimei i la scderea autorefleciei personale, lucru inacceptabil pentru orice cetean integrat societii (de consum al imaginii). Deseori, este imposibil ca un individ, permanent corijat de un altul, s dezvolte o identitate coerent ntruct este permanent obligat s opereze un clivaj ntre ceea ce dorete el s fie i ceea ce vrea cellalt ca el s ajung. ns problematica narcisic este coninut n numeroase fenomene ale vieii psihice. Perspectiva defensiv asupra comunicrii se refer, pe fond, la clivajul incontientcontient operat de individ n scopul continurii proiectului su identiiar. Chiar dac pentru beneficiul prezentrii perspectiva contient se poate separa de cea incontient, n comunicarea defensiv, limita dintre cele dou paliere este relativ. Subiectul se simte n msur s aleag, de

18

exemplu s mint sau s fie seductiv ns, pe fond, este n imposibilitatea incontient de a fi nondefensiv. Chestiunea devine exclusiv una de opiune ntre diversele maniere de ascundere a veritabilelor reacii fa de cellalt. II.4.3Comunicarea simbolic Comunicarea simbolic se refer la interpretarea schimbului de mesaje n special sub aspectul vehiculrii de simboluri i este o spe a comunicrii proiective. Simbolul se constituie la interferena a dou lumi: lumea ordonat a raiunii i cea neordonat a afectului. Simbolul este o expresie prin care se ncearc cea mai bun aproximare a unui fapt relativ necunoscut, dar a crui existen este recunoscut sau necesar. Simbolul este dificil de definit ntruct se situeaz funcional i n sfera nondefinibilului, acolo unde limitele sunt instabile, laxe sau inexistente i permit o bulversant dinamic a semnificaiilor. Psihanaliza indic diferena dintre cele dou lumi legate prin simbol. Este vorba, n ordinea apariiei onto(filo)genetice, despre procesele primare, specifice seului, i procesele secundare, ale Eului. n Se, energia psihic circul fr constrngeri ntre reprezentri, dup principiul mecanismelor deplasrii i condensrii, n scopul reinvestirii masive n reprezentrile halucinatorii, n vederea satisfacerii dorinei. Procesele primare funcioneaz conform principiilor logicii speculativ-dialectice, nclcnd pe cele ale logicii intelectului i raiunii. Coninuturile Se-ului transcend spaiul-timp i nu se supun principiilor identitii, noncontradiciei, terului exclus i raiunii suficiente. n aceast ordine, este asigurat plurivalena simbolului: prin jocul de identiti, prin suspendarea de contradicii i coincidena contrariilor. n cazul proceselor secundare, energia psihic este legat, fiecare reprezentare (imagine) este investit cu un afect specific i, astfel, ordinea este instituit i identitatea conservat. Simbolul este, pe fond, un derivat al incontientului prin care individul este pus n raport personal mediat cu coninuturi care nu-i aparin (fie printr-o dezicere cultural, fie printr-o form transpersonal).

19

Prin simbol ajung mediat, n contiin, coninuturi incontiente i sunt pui n relaie versanii fundamentali ai individului: pulsiune i spirit. Simbolismul nu este numai fundamentul vieii fantasmatice i al sublimrii, ci permite edificarea relaiilor subiectului cu realitatea real. ntruct numai simbolul reveleaz aspectele cele mai profunde ale realitii, via simbolic este cea care exprim necesitile sufletului. Conceptual, exist delimitri bine precizate ntre simbol i semn. Simbolul depete nivelul semnificaiei prin cumul de sensuri, n timpce semnul opereaz cu semnificaii univoce. n categoria semnelor intr: emblema, atributul, alegoria, analogia, simptomul etc. Metafora se afl n zona simbolului, n special prin ceea ce Lucian Blaga numete metafora revelatoare care suspend nelesuri vechi pentru a proclama altele noi, adresndu-se categoriilor abisale ale personalitii. Metafora revelatoare reprezint asocierea dintre un element determinat, concret, i un termen care nu se poate formula cu precizie. Pentru Jung, simbolul are un destin cultural: se nate ntrun context specific, i mplinete funcia de comunicare ntre abisuri i suprafee (punnd individul n relaie cu coninuturi incontiente eseniale), pentru a muri, devenind un simplu semn. Prin simbolul viu sunt intermediate modificrile de substan ale personalitii. Pe msur ce corespondenii incontieni, semnificanii, devin ascuni, simbolul moare i rmne un precipitat cu valoare istoric. Graie valorii sale abisale, simbolul are o funcie esenial n comunicare prin faptul c mediaz accesul la coninuturile individuale cu mare valoare vital. Valoarea acestora rezid n faptul c reprezint substratul afectiv al vieii n genere i al oricrei ntlniri ntre doi indivizi. Comunicarea prin simbol presupune o atmosfer romantic, liric,n care regulile i formele clasice sunt substituite cu formele tririi. ntlnirea amoroas este o ilustrare explicit a comunicrii simbolice. Partenerul este numit i imaginat sub diferite forme animale sau vegetale: este puior, iepura, albinu etc. Dimensiunea regresiveste

20

evident i permite apropierea de cellalt, n spaiul intim, ntr-omanier securizant. Cellalt este imaginat ca un pui, reprezentare n care sunt adunate o seam de experiene personale legate de tandree, suport, protecie etc. Cellalt este numit printr-un termen care aproximeaz o sum de imagini i triri imposibil de precizat n alt manier. Fa de comunicarea prin concept, comunicarea prin simbol permite contactul profund cu sine i cu cellalt. II.4.4. Comunicarea nonviolent Se refer la o serie de prescripii de raportare la sine i la cellaltcare s conduc la exprimarea nonviolent a propriilor nevoi. Sunt propuse, prin urmare, o serie de jaloane care conduc la gestionarea conflictului, graie unui mai bun contact cu sine nsui. Reperele au fost constituite, prin practic, de ctre Marshall Rosenberg n cadrul Centrului de Comunicare Nonviolent pe care l-a nfiinat.
2

II.4.5 Comunicarea persuasiv Comunicarea persuasiv este, pe fond, o component a comunicrii cotidiene prin faptul c a comunica nseamn a influena, n diferite msuri. n accepiune specific, reprezint comunicarea care are drept scop modificarea atitudinal a subiectului n condiiile n care acesta consider c alegerea sa, consecutiv schimbrii atitudinale, este liber. Din perspectiv intrapsihic, mesajul persuasiv acioneaz asupra opiunilor decizionale, prin extinderea sau contractarea acestora. n acest scop, se angajeaz ntr-o manier interacional mesaje i surse care vizeaz restructurarea cognitiv a cadrului de referin. Cel care manipuleaz construiete un context nou prin care s-i fundamenteze i justifice mesajul ca, implicit, cea mai bun soluie. Imaginea obiectului este (re)construit prin recadrarea sa cognitiv.
iferent

II.4.6.Negociereade forma pe care o imbraca, orice proces de comunicare are cateva eleDeseori teoriile i metodele negocierii se constituie pe raportul cu o parte advers: resursele sunt limitate i distribuia acestora produce inevitabil binomul pierdere21

ctig. Tentaia ctigtorului unic este fantasma central n abordarea fenomenului negocierii, indiferent de maniera n care se pot distribui resursele aflate n disput. Chiar dac se pornete de la o abordare ctig-ctig, aceasta se face n scopul de a conserva propriul ctig. Negociatorul este, prin urmare, cel care uzeaz de propriile abiliti de comunicare pentru a rezolva o situaie conflictual i a distribui resursele ct mai convenabil din propria perspectiv. Avnd n vedere valoarea de relaie a atitudinii este lesne de neles pefondul concurenei acerbe dificultatea de distribuire a resurselor i a negocierii conflictelor.
le caracteristice :

II.4.7 Comunicarea eficient Presupune momente de a fi mpreun, de a putea tri nonconflictual o form de comuniune nonfuzional la nivel afectiv i cognitiv. Pentru aceasta trebuie s existe o sintonie ntre timpurile psihice,ritmurile interlocutorilor i disponibilitile lor de acces la alteritate, la diferen, ntre nivelele de stabilitate ale nucleelor lor identiiare. Premisele capacitii de comunicare eficient in de ntreaga dinamic a personalitii i pot fi evideniate prin comportamente precum capacitatea de referin direct la sine, personalizarea discursului sau asumarea de afecte, reprezentri i comportamente

II.4.8.Comunicarea nonverbala In contextul tipurilor de comunicare, comunicarea non-verbala (body language) prezinta interes din cel putin doua motive: 1) rolul ei este adesea minimalizat; 2) intr-o comunicare orala, 55% din informatie este perceputa si retinuta prin intermediul limbajului neverbal (expresia fetei, gesturile, postura corpului, etc.). Acest procentaj a fost stabilit pe la mijlocul anilor '70 de A. Mehrabian si M. Weiner Decoding of inconsistent comunication. Ei au stabilit urmatorul raport al perceptiei informatiei de catre receptor intr-o comunicare orala: 7% - cuvinte
22

38% - paralimbaj (in principal intonatia si inflexiunile vocii) 55% - limbaj non-verbal O Comunicarea non-verbala are, datorita ponderii ei mari in cadrul comunicarii realizata de un individ, un rol deosebit de important. Limbajul non-verbal poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbala. Mesajul non-verbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului si este cel caruia i se acorda de catre interlocutor atentia cea mai mare. II.4.9.Comunicarea verbala Comunicarea reprezinta un sistem de transmitere a unor mesaje care pot fi procese mentare (confuzii, ganduri, decizii, interioare) sau expresii fizice (sunete si gesturi). Ea constituie o necesitate si o activitate sociala. Cauza care a dus la aparitia comunicarii a fost necesitatea de a comunica intre oameni ca persoane sau grupuri sociale, cand se aflau la departare unii de altii. Cauza care a determinat apoi dezvoltarea comunicarii a fost necesitatea de a comunica intre oameni si organizatiile lor, in conditiile dezvoltarii relatiilor sociale. Formele de comunicare apar si se dezvolta odata cu mijlocul principal de comunicare intre oameni, care este limba sau limbajul, in care doua forme de intrebuintare: orala si scrisa. Comunicarea verbala are un rol primordial atat din punctul de vedere al secmentului de negociere pe care il ocupa cat si din punct de vedere al continutului. Comunicarea verbala permite un joc logic al intrebarilor si al raspunsurilor intr-o derulare flexibila, spontana, lucru care nu este posibil atunci cand negocierile au loc scris sau prin alte tehnici. Prin comunicarea verbala au fost realizate o serie de activitati: obtinerea si transmiterea de informatii, elaborarea unor propuneri, exprimarea unor opinii. Limbajul in tratative sau negocierea presupune in primul rand o buna comunicare intre partenerii de tranzitie. Arta de a vorbi se dobandeste prin acumularea de cunostinte si o continuitate care elimina nesiguranta, vorbirea dezordonata, lipsa de expresivitate, echilibrul in vorbire. Cunoasterea si folosirea justa a mijloacelor de exprimare a ideilor pe care dorim sa le comunicam constituie o conditie primordiala in comunicare. Aceste mijloace sunt: limbajul si stilul. Limbajul poate fi determinat ca fiind un sistem de comunicare prin semnale, in cadrul unei limbi sau in afara ei. Filozoful KARL POPPER a identificat trei categorii de limbaje, dupa criteriul functiei: 1. Limbaje inferioare (folosite si in lumea animala), avand functia de semnalizare, de autoexpresie ; 2. Limbaje superioare, exclusiv umane, capabile de descriere si argumentare. 3. Limbaje mixte.
23

Ca activitate sociala comunicarea verbala in relatiile comerciale are un limbaj de specialitate de corespunzator proceselor, operatiilor si relatiilor pe care le exprima. Terminologia acesteia, in general, este comuna tuturor domeniilor de activitate. Acest limbaj general se completeaza in fiecare domeniu de activitate prin includertea termenilor tehnici care exprima procesele de munca specifice acesteia, luand astfel fiinta limbajul specific activitatii comerciale. Comunicarea in negociere trebuie sa foloseasca un stil sobru si concis potrivit cu obiectul si rolul ei. In fiecare act de comunicare se trateaza o singura problema concreta. Pentru ca aceasta sa-si atinga scopul trebuie sa se utilizeze acele mijloace si procedee de exprimare care sa asigure o calitate superioara a actului de comunicare, rezolvand in felul acesta scopul pentru care a fost initiat. Principiile stilului comunicarii verbale sunt: 1. Claritatea - cuvintele trebuie sa fie bine alese, exacte si potrivite cu ideile pe care le exprima, sa fie logic inlantuite pentru a putea fii intelese inca odata, de asemenea se va avea grija sa fie evitate cuvintele sau expresii cu mai multe intelesuri, neologismele, regionalismele, claritatea stilului este asigurata cand se folosesc propozitii si fraze scurte. 2. Simplitatea si naturaletea -acest principiu consta intr-o exprimare directa, fireasca si lipsita de exagerari. 3. Corectitudinea -o exprimare corecta consta in respectarea regulilor gramaticale. 4. Politetea si demnitatea - stilul comunicarii trebuie sa aiba in vedere un ton si mod deosebit de exprimare, cuviincios, respectuos si demn, iar in cazul unor nemultumiri aparute in discutie trebuie sa predomine politetea, buna cuviinta si demnitatea. Pentru exprimarea corecta a ideilor, alaturi de vocabular, structura gramaticala este al doilea element de baza al limbii romane. Ea consta in aplicareea stricta a regulilor gramaticale in asezarea si imbinarea indicioasa a cuvantului in propozitii si fraze, prin: construirea propozitiei in ordinea directa, folosirea partilor de propozitie si a expresiilor. MUNICAREA VERBALA Comunicarea reprezinta un sistem de transmitere a unor mesaje careCOMUNICAREA ORALA. Stiluri de comunicare Comunicarea orala reprezinta, ca si comunicarea scrisa, un sistem propriu de reguli si norme, doar ca sensibil mai bogat si mai complex, datorita factorilor extra si para lingvistici si a influentei decisive a cadrului situational. O analiza nuantata l-a facut pe cercetatorul Martin Joos (apud Mihai Dinu,
24

Comunicarea) sa distinga un numar de cinci trepte ale comunicarii orale, ce constituie toti atatia pasi ai indepartarii acesteia de rigorile exprimarii scrise: Stilul ce caracterizeaza formele de comunicare necooperativa, in care emitatorul nu isi cunoaste receptorul, iar acesta din urma nu e in masura sa influenteze in vreun fel discursul celui dintai. E cazul unor emisiuni de radio sau televiziune, cu texte atent elaborate tocmai pentru ca se stie ca inexistenta feed-backului face imposibila ajustarea lor pe parcurs. Stilul formal corespunde adresarii catre un auditoriu numeros, ale carui reactii sunt, de data aceasta, perceptibile pentru vorbitor. Si in acest caz, discursul prezinta un nivel inalt de coerenta, frazele fiind construite cu grija dintr-un material lexical cat mai variat. Se evita sistematic repetitiile, recurgerea la expresii argotice sau prea familiare, elipsele si lasarea in suspensie a unor propozitii incepute. Stilul consultativ este cel al discutiilor cu caracter profesional, de afaceri, al negocierilor si tratativelor. Participarea interlocutorului la dialog este aici activa. Nu se mai poate vorbi de un plan detaliat al comunicarii, ci numai de informatie de baza,imbogatita pe parcurs, in conformitate cu solicitarile partenerilor de discutie. Absenta unei preelaborari a discursului determina aparitia unor elemente lexicale parazite, a ezitarilor si a reluarilor, a unor exprimari semigramaticale, ori chiar a dezacordurilor. Stilul ocazional e specific conversatiilor libere intre prieteni. De data aceasta a disparut chiar si baza informationala minima pe care trebuia sa se construiasca dialogul. Participantii trec fara restrictii de la un subiect la altul, intr-o maniera neglijenta. In plus, isi fac aparitia expresiile eliptice si folosirea unor termeni in acceptiuni speciale, cunoscute interlocutorilor din interactiuni verbale anterioare.Apelul la elemente de argou este si el destul de frecvent. Stilul intim se caracterizeaza prin recurgerea la un cod personal, care nu mai are drept obiectiv comunicarea unor date exterioare, ci ofera informatii despre starile si trairile intime ale subiectului. Asadar, functia referentiala e cu totul pusa in umbra de functia expresiva, emotiva a comunicarii. Clasificarea lui Joos are meritul de a semnala faptul ca in imprejurari diferite, vorbim limbi diferite, cunoscute tuturor membrilor grupului social, dar alternate dupa necesitati. Ceea ce distinge lingvistica de sociolingvistica este tocmai faptul ca cea dintai se ocupa de studiul unei limbi unice si unitare, in timp ce a doua are in vedere o multitudine de modalitati paralele de comunicare verbala. Daca lingvistica pune accentul pe unitatea limbii, sociolingvistica insista cu precadere asupra diversitatii, determinate atat de varietatea statutelor locutorilor, cat si de contextul in care se desfasoara comunicarea.
25

In cadrul unui nivel determinat al piramidei stilurilor, variatiile de exprimare verbala de la un vorbitor la altul sunt reflectate prin intermediul conceptului de idiolect, definit drept inventarul deprinderilor verbale ale unui individ intr-o anumita perioada a vietii sale La nivel de grup, echivalentul idiolectului este sociolectul, definit de Fishman ca o varietate a limbii semnificativa pentru grupul considerat si care integreaza trasaturile comune ale idiolectelor membrilor acestuia. Un al treilea termen din aceeasi serie este dialectul, obiect al geografiei lingvistice. O tipologie a stilurilor de comunicare Stilul neutru -se caracterizeaza prin absenta deliberata a oricarei forme de exprimare a starii sufletesti, pentru ca intre emitator si receptor nu se stabilesc alte relatii decat cele oficiale, de serviciu; Stilul familiar -se caracterizeaza printr-o mare libertate in alegerea mijloacelor de expresie, ca urmare a unor intense trairi afective; presupune o exprimare mai putin pretentioasa, mai apropiata, folosita in relatiile cu membrii familiei, prietenii, colegii; Stilul solemn - sau protocolar, are ca trasatura specifica cautarea minutioasa a acelor formule, cuvinte sau moduri de adresare, menite a conferi enuntarii o nota evidenta de ceremonie, solicitata de imprejurari deosebite, in vederea exprimarii unor ganduri si sentimente grave, marete, profunde; Stilul beletristic - specificitatea acestui stil consta in marea bogatie de sensuri la care apeleaza si pe care le foloseste; este stilul care incearca sa abordeze dictionarul unei limbi in exhaustivitatea sa; Stilul stiintific -; se caracterizeaza prin aceea ca in procesul comunicarii se apeleaza la formele de deductie si de inductie rationala ingnorandu-se intr-o oarecare masura, sensibilitatea si imaginatia; Stilul administrativ - un stil functional, care are ca element definitoriu prezenta unor formule sintactice cliseu, cu ajutorul carora se efectueaza o comunicare specifica institutiilor; Stilul publicistic - abordeaza o mare varietate tematica, fapt ce il apropie de stilul beletristic, dar il deosebeste de acesta faptul ca pune accentul pe informatie mai mult decat pe forma de prezentare, urmarind informarea auditoriului; Stilul de comunicare manageriala -stilul in care mesajul managerului cauta sa aiba un impact puternic asupra auditoriului, urmarind sa activeze eficienta si eficacitatea acestuia, angajarea la rezolvarea de probleme, informarea, dirijarea spre anumite scopuri. Diversitatea situatiilor de comunicare da nastere altor distictii, mai fine, intre modurile de adresare orala. Din aceasta categorie fac parte registrele de exprimare, ce corespund rolurilor pe care vorbitorii le joaca intr-un context
26

dat. Provenit din teatru, conceptul de rol ocupa un loc aparte in sociologia contemporana, el stand la baza unei intregi viziuni asupra comportamentului social, a carei expresie de maxima coerenta a fost dezvoltata de Ervin Goffman in lucrarile sale. Viata sociala este asemenea unui repertoar plin cu situatii tip, iar interlocutorii cauta inainte de toate sa reprezinte un rol. Nu este vorba sa ne aliniem pasiv la o norma, fiindca fiecare incearca sa se impuna in lumina cea mai avantajoasa pentru el. Conversatiile cele mai banale constituie, de fapt, mici lupte simbolice. Actionand intr-un cadru cu caracteristici date, indivizii adopta atitudini si comportament(imbracaminte, gesturi, discurs) deduse din practica interactiunii sociale, pe care le alterneaza dupa imprejurari. De-a lungul unei singure zile, putem juca, pe rand, rolul de fii, de parinti, de subalterni, sau de sefi, de pacienti, de cumparatori etc. Fara precizarea relatiei de rol intre persoanele care interactioneaza, alegerea varietatii lingvistice adecvate intalnirii, adica a registrului comunicarii, are de suferit. Rolul este deci factorul determinant in stabilirea registrului, pe care il selecteaza din multimea modurilor de exprimare diferite invatate de individ pe parcursul vietii. ri, decizii, interioare) sau expresii fizice (sunete si gesturi). Ea constituie o neCOMUNICAREA INTERPERSONALA Prima si probabil cea mai raspandita situatie de comunicare verbala este comunicarea interpersonala. In aceasta situatie, o persoana (sau un grup) interactioneaza cu alte persoane (sau grup) fara ajutorul unui mijloc mecanic. Sursa si receptorul in aceasta forma de comunicare se afla unul in imediata apropiere fizica a celuilalt. Convorbirea cu o persoana din familie, participarea la o discutie si conversatia sunt toate exemple de comunicare interpersonala. Sursa (emitatorul)in aceasta situatie de comunicare poate fi unul sau mai multi indivizi; asemenea si receptorul. Codificarea este de regula un proces care consta intr-o singura etapa, de vreme ce sursa transforma gandurile in discurs si/sau gesturi. Se pot folosi mai multe canale. Receptorul poate vedea, auzi sau atinge sursa. Mesajele sunt relativ greu de intrerupt si sunt produse fara cheltuieli mari. In plus, mesajele interpersonale pot fi private sau publice. Mesajele pot si trebuie sa fie alcatuite in asa fel incat sa corespunda situatiei si partenerului de comunicare. Decodarea este tot un proces intr-o singura etapa folosit de acei receptori care pot percepe mesajul. Feed-back-ul este imediat si se face uz de canale vizuale si auditive. Zgomotul poate fi semantic sau de mediu. Exista si un alt tip de comunicare interpersonala, cea ajutata de mecanisme.
27

Cea mai importanta caracteristica a comunicarii interpersonale ajutata de masini este faptul ca permite sursei si receptorului sa fie despartiti atat in spatiu, cat si in timp. Ea combina atat caracteristicile comunicarii interpersonale fata-in-fata, cat si cele ale comunicarii de masa. Cel mai simplu mod de a intelege relatiile de comunicare interpersonala pare sa fie modelulfereastra Johari Datoram cercetatorilor americani Joseph Luft si Harry Ingham ideea de a reprezenta nivelul de cunoastere reciproca a persoanelor angajate intr-o interactiune comunicativa sub forma unui desen, botezat, dupa prenumele aglutinat al celor doi autori, Johari. Este o fereastra cu patru patrate, fiecare patrat reprezentand persoana in relatie cu ceilalti. co II.5.Strategii de optimizare a comunicarii Cum sa depasim obstacolele care stau in calea comunicarii
ASCULTND, ASCULTND, ASCULTND

Din moment ce avem dou urechi i doar o gur, ascultatul s-ar putea s fie una din abilitile cele mai importante de comunicare. Aceast glum ascunde un mare adevr. Petrecem mai mult timp ascultnd, dcet fcnd orice altceva: un studiu a artat c 70% din timpul nostru ct suntem treji este comunicam, din care prin scris 9%, citit 16%, vorbit 30% i ascultat 45%. Din pcate, puini oameni sunt buni asculttori. Ascultatul este mult mai mult dect auzitul cu propriile noastre urechi. Ascultatul este o combinaie ntre a auzi ceea ce cealalt persoan spune i implicarea noastr n a intelege ceea ce persoana respectiv spune. Ascultatul activ este o modalitate de a asculta i de a rspunde celeilalte persoane, care duce la mbuntirea nelegerii reciproce i la depirea obstacolelor care stau n calea n comunicrii. Exist diferite metode ale ascultarii active Confirmri Confirmrile includ semnale verbale, vizuale i non-verbale, precum i sunete care l fac pe vorbitor s neleag c l ascultm cu interes i cu respect, cum ar fi: semne din cap, nclinarea corpului, contactul vizual, cuvinte cum ar fi ah, da, cu adevrat?, spune-mi mai multe, te aud, aa deci, prin urmare, vad, da. Tcere atent

28

Tcerea e de aur, cuvintele sunt de argint. A pstra tcerea este dificil, dar atunci cnd reuim, suntem capabili s aflm mai multe informaii de la vorbitor. Majoritatea celor care ascult nu se simt confortabil atunci cnd tac dar, n timpul n care nu vorbesc, n loc s isi lase mintea s le umble prin alte pri, ar trebui: a) s observe expresia facial a vorbitorului, atitudinea i gesturile sale, i s ncerce s le interpreteze; b) s i imagineze ceea ce vorbitorul simte i c) s hotrasc care este cel mai bun rspuns de dat. ntrebri Ideea de apune ntrebri pare s intre n contradicie cu ideea de a asculta. Dar, un asculttor activ pune ntrebri tocmai pentru a arta vorbitorului interesul su n ce privete: a) ceea ce vorbitorul a spus i b) de a ti mai multe, pentru a nelege mai bine punctul de vedere al vorbitorului. ntrebrile deschise sunt preferabile celor nchise, deoarece dau posibilitatea vorbitorului de a se deschide, de a explora gndurile i sentimentele sale. De asemenea, este important de a pune ntrebri cte una pe rnd. Parafrazare Parafrazarea se concentreaz pe coninutul transmis de vorbitor, fcnd rezumatul a ceea ce a spus, tocmai pentru a lmuri i a confirma nelegerea corect a celor transmise. Paii unui proces de parafrazare sunt: (a) Dai posibilitatea vorbitorului s termine ce are de spus. (b) Reformulai, cu propriile cuvinte, ce credei c vorbitorul a spus. (c) Dac vorbitorul v confirm nelegerea, continuai conversaia (d) Dac vorbitorul v indic c ai neles greit, rugai vorbitorul s repete. Nu am neles, vrei s repetai ce ai spus? Exist doar o singur capcana atunci cnd folositi parafrazarea: nu o folositi prea des! Reflectarea sentimentelor Aceasta implic reflectarea emoiilor vorbitorului pe care ea sau el le comunic. Nu pierdei dimensiunea emoional a unei conversaii, prin concentrarea n exclusivitate pe coninut. ncurajai vorbitorul s vorbeasc despre sentimentele sale - acestea pot fi bucurie, tristee, frustrare, furie sau durere. Reflectarea sentimentelor l va ajuta pe vorbitor s i neleag propriile emoii i s gseasca calea spre rezolvarea unei probleme. Pentru a nelege i a reflecta sentimente: (a) Observai cuvintele despre sentimente pe care vorbitorul le folosete (b) Dac vorbitorul nu folosete deloc cuvintele care s exprime sentimentele - i asta deoarece suprimarea sentimentelor este att de
29

larg rspndit n cultura noastr, concentrai-v pe coninut i ntrebai-v: Dac a fi trecut printr-o experien similar i dac a spune i a face urmtoarele lucruri, ce a simi? (c) Observai limbajul corpului: expresia feei, tonul vocii, gesturile i poziia corpului Reflectarea intelesului Din moment ce o persoan tie cum s reflecte sentimentele i coninutul separat, este relativ uor s le pui pe amndou ntr-o reflecie cuprinztoate. Ar fi de folos dac ai folosi formula: Tu simi (introducei sentimentul n cauz) deoarece (introducei evenimentul sau alt coninut asociat cu sentimentul respectiv ). Reflecii care sumarizeaz O reflecie care sumarizeaz este o declaraie pe scurt a principalelor teme i sentimente pe care vorbitorul le-a exprimat de-a lungul unei discuii. O sumarizare eficient poate ajuta vorbitorul s aib o coeren mai mare, o mai bun nelegere a situaiei i puterea de a trage concluzii. CITIND, CITIND, CITIND LIMBAJUL CORPULUI De la nceputul omenirii, comunicarea non-verbal sau limbajul corpului a fost o modalitate de comunicare interpersonal folosita cu mult naintea vorbirii. Dar, doar n trecutul recent, cercettorii n comportamentul uman au nceput s fac observaii sistematice asupra intelesului semnalelor nonverbale. ntr-un mesaj, cuvintele sunt purttoare eficiente de informaii faptice. Coninutul unei conversaii poate fi important. Dar, doar atunci cnd sunt implicate si sentimente, coninutul capteaz cu adevarat atenia. De cele mai multe ori, mesajul, fapta si sentimentul laolata, sunt exprimate prin elemente non-verbale. A fi capabil s citeti limbajul corpului este una din abilitile cele mai importante ale unei comunicri eficiente. Pentru a face acest lucru, trebuie s: Va concentrati atenia pe factori cheie: Expresia feei n special ochii i tonalitatea vocal sunt elocvente Tonul vocii d informaii despre ceea ce vorbitorul simte: furie, plictiseal, depresie, entuziasm

30

inuta corpului i gesturile micrile capului, picioarelor i a minilor scot n evden nivele ale respectului de sine i ale energiei interioare Hainele i stilul personal ofer indicii despre caracteristicile personale Observai diferenele Atunci cnd exist o diferen ntre cuvinte i limbajul corporal, ambele mesaje sunt importante. Cutai nelesurile ntr-o astfel de situaie. Fii contient de propriile sentimente i reacii corporale Comunicarea non-verbal poate scpa de sub controlul nostru i poate declana anumite reacii. Devenind contient de reaciile propriului corp, devenii mai sensibili la ceea ce alte persoane simt. Reflectai sentimentele ctre cei care le-au exprimat Interpretai semnalele non-verbale n context. Uneori, limbajul corpului este foarte clar i neambiguu dar, alteori, poate fi dificil de descifrat. Prin stpnirea artei i a tiinei de a decodifica semnalele non-verbale, putei mbunti comunicarea i depi obstacolele care stau n calea acesteia. VORBIND Ca vorbitor atunci cnd trimitei un mesaj ar trebui: S tii ceea ce dorii s spunei i s o facei de o manier clar, cu respect i sensibilitate fa de asculttor. Verificai sau construii o nelegere comun asupra cuvintelor pe care le folosii, deoarece cuvintele pot avea sensuri diferite pentru oameni diferii, n special dac acetia provin din culturi i medii educaionale diferite. Folosii un limbaj care duce la scderea tensiunii, rezistai tentaiei de a face atacuri la persoan i acuzaii, prin nlocuirea acuzatorului tu, cu declaraii mai puin provocatoare de tip eu. Observai diferena? Am sentimentul c nu am fost neles. Tu chiar nu m asculi. Declaraiile de tip tu dau sentimentul unei acuze, a unui atac, dau sentimentul de manipulare i pedepsire, de ncercare de a schimba comportamentul celeilalte persoane. Declaraiile de tip eu vorbesc de propria experien, fr a ataca sau a critica pe alii, doar pentru c acetia nu rspund la propriile tale nevoi. Aceste declaraii pot opri escaladarea ostil a unui proces, cldind ncrederea i sensibilitatea. Presupunerea este c dac oamenii vd ceea
31

ce eti tu cu adevrat, ceea ce simi cu adevrat sau ceea ce doreti cu adevrat, atunci ei vor ncerca s rspund de o manier corespunztoare ncercai s v nelegei sentimentele, s v exprimai emoiile i gndurile prin cuvinte potrivite, prin aciuni corespunztoare, printr-un comportament asertiv. Percepei relaiile cu cealalt prsoan ca fiind relaii intre doi aduli. Numeroase studii experimentale evidentiaza faptul ca cele mai multe dintre conflictele si disfunctionalitatile care apar in relatiile interpersonale, de grup si organizationale se datoreaza intr-o proportie considerabila deficientelor de comunicare. Se intampla adeseori ca in comunicare barierele sa aiba la baza anumite mituri: -primul mit este acela al intelegerii comunicarii:oamenii isi spun adesea:Doar am comunicat pe parcursul intregii vieti,normal ca inteleg comunicarea. Care se poate sa nu fie eficienta; -al doilea mit specifica faptul ca toate problemele fiintei umane sunt in fapt probleme de comunicare.Aceasta perspectiva porneste de la confuzia largirii ariei comunicarii la toate procesele sociale; -al treilea mit presupune ca,daca utilizeaza tehnici de comunicare eficiente,comunicatorii au in mod automat o buna comunicare.Chiar daca este corecta premisa ca cineva devine un comunicator mai bun invatand tehnici de comunicare,mai sunt si alte elemente implicate cum ar fi atitudinea pozitiva in comunicare; -al patrulea mit este acela de proiectie;el se rezuma la Nu eu sunt acela care nu-l intelege pe partenerul meu de comunicare,el nu ma intelege pe mine!Trebuie sa pornim de la premisa ca toate persoanele cuprinse in procesul de comunicare sunt reciproc responsabile pentru modul in care s-a produs comunicarea ; -un alt mit este acela ca o buna comunicare realizeaza o perfecta intelegere la toti participantii.este evident ca o intelegere perfecta este imposibila,dar o astfel de perceptie poate duce la definirea unei bariere in comunicare. Identificarea factorilor care conditioneaza desfasurarea procesului de comunicare permite elaborarea unor strategii de optimizare a acestuia, cu efecte positive in toate planurile existentei sociale. In analiza procesului de comunicare interpersonala trebuie avute in vedere mai multe categorii de factori aflati in interdependenta: factori psihoindividuali, psihosociali, situational-circumstantiali si socioculturali. a) Factorii psihoindividuali se refera la capacitatile si caracteristicile cognitive, lingvistice, afective, motivationale si temperamental-caracteriale
32

ale subiectului, cele care intervin nemijlocit in modul de structurare a continutului si formei mesajelor transmise in actul comunicarii. Capacitatea de comunicare depinde atat de nivelul dezvoltarii intelectuale, cat si de flexibilitatea si gradul de de adecvare a limbajelor folosite, de componenta afectiva implicata subiacent in actul interpersonal, de motivatiile care sustin energetico-dinamogen conduita, precum si de anumite trasaturi ale personalitatii care devin transparente in activitatea de comunicare (sociabilitatea, timiditatea, egocentrismul, complexele de inferioritate sau superioritate, tipul temperamental, stilul cognitive si cel relational etc.) b) Factorii psihosociali au doua surse de origine : 1) statutul social si profesional al locutorilor, precum si caracteristicile grupurilor sau organizatiilor carora le apartin ( in mod real sau virtual); 2) profilul situatiei sociale care se construieste progresiv, ca urmare a desfasurarii actului interpersonal. c) Factorii socioculturali tin de normele si modelele care reglementeaza raporturile interpersonale in cadrul unui anumit spatiu istoric si cultural. d) Factorii circumstantial-situationali deriva din climatul relational generat de anumite evenimente intamplatoare, fara legatura directa cu situatia in curs de desfasurare, caracteristicile spatiului fizic in care se desfasoara relatia, ambianta fizica (temperature, iluminat, fond sonor etc.), ambianta sociala, dispozitia psihica a participantilor . Elaborarea unei strategii de optimizare a comunicarii trebuie sa porneasca de la analiza corelativa a tuturor factorilor mentionati mai sus, pe fondul unei bune cunoasteri a situatiei concrete in care se desfasoara intalnirea. Practica sociala evidentiaza o serie de reguli, de a caror respectare depinde de cele mai multe ori nu numai succesul sau esecul actelor de comunicare interpersonala, ci si calitatea si evolutia raporturilor interpersonale in general: a) Discutiile sa inceapa cu referiri generale la situatia data sau la persoana interlocutorului, evitandu-se formularea de asertiuni categorice, intrebari inchise sau dificile, intrebari care sugereaza raspunsul sau manifestarea dezacordului fata de unele aspecte care urmeaza a fi abordate. b) Stimularae conversatiei prin formularea preponderenta de intrebari deschise, alternand cu intrebari inchise prin care sa se fixeze coordonatele deja stabilite consensual. c) Asigurarea fluentei conversatiei, prin oferirea de informatii nesolicitate, manifestarea interesului fata de opiniile si persoana interlocutorului, alternarea temelor de discutie, evitarea stereotipurilor verbale sau manifestarea plictiselii.

33

d) Ascultare activa: concentrarea pe continutul mesajului si confirmarea periodica a receptarii acestuia, sublinierea sau preluarea unor idei avansate de interlocutor si solicitarea de informatii suplimentare. e) Conducerea discutiilor intr-o cat mai mare concordanta cu sfera motivationala a interlocutorului ( interese, convingeri, aspiratii), incercand sa-l motivam chiar pentru posibilele rezultate ale intalnirii. f) Manifestarea discreta a unor sentimente positive fata de interlocutor si situatia in desfasurare; evitarea evocarii unor evenimente sau informatii neplacute pentru acesta. g) Folosirea unor mesaje complexe, prin utilizarea sugestiva a limbajului para- si nonverbal; trebuie sa existe o deplina concordanta intre mesajele transmise prin cele trei modalitati mentionate, pentru a nu provoca deruta in receptarea si interpretarea acestora. h) In timpul desfasurarii discutiilor sa se evoce periodic numele interlocutorului, precum si eventualele titluri ale acestuia, ca o forma de respect si pentru refocalizarea atentiei pe tema abordata; daca interlocutorul detine o pozitie sociala inalta, nementionarea acesteia poate fi interpretata nefavorabil. i) Evitarea oricaror gesturi care sugereaza dezinteresul sau plictiseala: stereotipuri verbale formale, rasfoitul unor hartii, joaca cu unele obiecte, discutii paralele cu alte persoane pe teme care nu sunt de interes comun, privirea insistenta a unor obiecte din camera etc. j) Centrarea privirii pe interlocutor, fara ca aceasta sa devina insistenta sau jenanta, prin posibila sugerare a dorintei de a domina partenerul. k) Realizarea unui permanent efort empatic, pentru a intelege cat mai exact sentimentele, argumentele si pozitia interlocutorului. l) Evitarea declansarii mecanismelor de aparare ale interlocutorului prin critici, mentionarea unor puncte vulnerabile ale acestuia sau afectarea sentimentului de respect fata de sine. m) Mentinerea unui feed-back permanent prin care sa se corecteze din mers continutul si forma mesajului, modul de abordare a unor probleme, stilul practicat in respectivul context relational, atitudinea fata de interlocutor, durata intrevederii etc. Pe baza cunoasterii, asimilarii si exercitarii active a acestor principii generale ale comunicarii eficiente se poate configura un stil relational deosebit de eficient, ca una dintre componentele esentiale ale personalitatii, dar si ca o modalitate de optimizare a relatiilor interpersonale si de imbunatatire a climatului social. Principii psihologice ale comunicrii eficiente
34

Eficiena n relaiile interpersonale nseamn: -a avea capacitatea s dirijezi fr a frustra pe cellalt, ceea ce implic dezvoltarea unei serii de abiliti ce asigur succesul n relaie: - formarea abilitii de a analiza i nelege relaiile interpersonale; - s poi s rezolvi conflicte i s negociezi nenelegerile; - s rezolvi problemele din relaiile interpersonale; - s fii mai deschis i abil n comunicare; - s fii mai popular i prietenos, implicat n mod echilibrat n relaie; -s fii mai plin de tact (delicat, atent, politicos); - s fii prosocial i s te integrezi armonios n grup; -s fii mai cooperant, participativ, serviabil, de ndejde, ndatoritor; -s fii mai democratic n relaiile de afaceri, n modul de a te purta cu ceilali, n modul de a-i trata; -s fii mai puin marcat de probleme personale n relaiile cu ceilali. Avnd n vedere aceste capaciti care se pot forma, dac partenerul de discuie sau rezultatul discuiei cu el prezint pentru tine un interes deosebit, trebuie s te strduieti s comunici ct mai eficient cu putin. Analiznd situaia din perspectiva experienei proprii i poi da seama dac dialogul este scurt-circuitat de factori personali, de atitudinea celuilalt, de condiiile n care se desfoar discuia, sau de o combinaie a mai multor asemenea factori. Nu uita ns c: 1. Nu este adevrat ceea ce se spune. Adevrat este ceea ce se aude! Din ceea ce spui, partenerul aude ceea ce este dispus psihologic s aud. 2. Comunicarea decurge pe dou planuri, planul coninutului i al relaiei; planul relaiei definete planul coninutului. Cnd planul relaiei este serios perturbat, nu ncercai s facei loc planului coninutului (informaiei); ncercai s v conectai prin planul relaiei utiliznd n primul rnd limbajul nonverbal, al trupului (mimic, gestic, intonaie). 3. Nu exist nici o garanie c interlocutorul aude ceea ce vrem s spunem! Adoptnd o atitudine binevoitoare, permisiv, l ajutm pe interlocutor s-i amelioreze sentimentul de stim de sine pereclitat, condiie care face posibil continuarea comunicrii reale. Calea dialogului autentic o gsesc cei care manifest un interes real pentru persoana cu care vorbesc: atitudine binevoitoare i permisiv, receptivitate fa de semeni. Nu a impune celorlali voina proprie pentru c astfel, implicit, le conteti orice valoare. 4. Comunicarea eficient nsemn s respeci imaginile interlocutorului Este vorba despre imaginile legate de lumea nconjurtoare; imagini ncrcate emoional pentru c in de experiena de via a persoanei; cu
35

ct o imagine este mai ncrcat de mai multe energii i emoii, cu att, mai dificil va fi s renune la ea, s o schime. Cu ct investiia afectiv n vechea imagine, punct de vedere, prere, este mai mare, cu att mai sigur va interveni o reacie de aprare a acesteia, de rezisten la schimbare, la nou. 5. Cnd ncerci s faci pe cineva s renune i s adopte o alt prere, acest lucru nsemn pentru persoana respectiv s renune la o imagine format; trebuie ales momentul cel mai potrivit (dac nu este frnt de oboseal, abtut, suprasolicitat, n stare de excitaie emoional etc.). Este, de asemenea bine s ne gndim i invers, ct de dispui am fi noi nine s acceptm o prere - imagine din partea acelei persoane. Acceptarea noului se face prin consum de energie nervoas. Nu este posibil n mod real "obiectivitatea" pentru c creierul este construit s perceap n mod contient un lucru doar dup ce acesta a primit o coloratur afectiv - este sau nu noua idee, imagine, opinie pe placul strii afective, sufleteti de moment? Observm deci ca regul: cu ct o persoan i conserv mai bine starea eului de tip A, raional i adult, cu att este mai capabil s neutralizeze efectul interveniei afectivitii. 6. Cu ct o persoan ia decizii mai multe prin prisma unei imagini, preri, opinii stabilizate, cu att mai dificil va fi s renune la imaginea respectiv, nlocuind-o cu alta nou. 7. Pentru a comunica eficient i complet mesajul poi s foloseti tehnici de control a reaciei celuilalt, tehnici de tip feedback: parafrazarea, ntrebri directe sau indirecte, ntrebri sugerate, ascultarea activ. 8. Cu ct partenerii de discuie se pot manifesta liber unul fa de cellalt, cu att mai limitat este apariia unor perturbri fiziologice i psihologice n comunicare. 9. Sinceritatea n comunicare poate fi perturbat, din punct de vedere psihologic de factori personali precum: o atitudine de aprare fa de interlocutor (pentru c adevrul ar putea s-mi duneze, sau datorit lipsei de ncredere n cellalt); o aversiune fa de unele categorii de persoane (de exemplu strini, etc.); sentimente i motivaii mai puin clare precum: culpabilitatea, condiia de victim, sentimentul de inferioritate, nesigurana personal, dezinteresul etc. n general, dac ncrederea nu este suficient de puternic i reciproc, ncrederea n tine nsui i ncrederea n cellalt, intervine o stare de neautentic i de tensiune, crispare care submineaz posibilitatea comunicrii reale, pentru c orice reacie de aprare antrenat de lipsa de ncredere aduce, n plan personal modificri fiziologice i psihologice: contracie uneori
36

imperceptibil a muchilor, blocarea involuntar a gndirii i simurilor i influenarea nefavorabil a circulaiei i respiraiei. 10. A comunica eficient nseamn a nu desconsidera trebuinele tale i ale partenerului. Un principiu psihologic al comunicrii este ca, lund n consideraie trebuinele celuilalt, s tii c prioritatea const n satisfacerea trebuinei care l domin n prezent sau care este pus n pericol. 11. Trebuinele de securitate sunt fundamentale pentru orice individ uman. Persoana care i simte ameninat securitatea proprie se va preocupa numai de asigurarea acesteia; numai cnd acest tip de trebuine este asigurat persona va fi deschis fa de alte aspecte ale vieii. Deci, n msura n care tim c interlocutorul este dominat n viaa sa prezent de probleme de securitate precum: locul de munc, locuina, venitul, sntatea, hrana, economiile, nu vom putea aborda probleme de alt ordin pn cnd nu se va rspunde suficient de asigurator pentru cele dominante. Persoanele care sunt dominate de trebuinele vitale de securitate sunt puin sau deloc receptive fa de argumentri care se refer la alte probleme (de exemplu la cele politice, la cela care in de valori, moral, interes colectiv etc.). Pentru oamenii n aceast situaie apare n prim plan ntrebarea "Sunt organizaiile sau politicienii capabili s ne asigure protecia?" Nu ncercai experimente n aceste situaii pentru c experienele pot s pun n joc, s strice chiar i gradul redus de securitate din prezent!!! 12. Ori de cte ori cineva ne spune cu mndrie, bucurie i satisfacie c aparine unui grup, el d expresie unui sentiment de mulumire i siguran; familia mea, prietenii mei, echipa mea, gruparea mea, confraii de credin! Dac se formuleaz critici la adresa grupului din care face parte, aceste critici - chiar dac ar fi corecte, reale, sincere - vor fi percepute ca o ameninare direct la adresa sentimentului de securitate; cu ct atacul la adresa grupului va fi mai virulent, cu att mai mici sunt ansele de a comunica eficient cu persoana care aparine acelui grup. 13. Oamenii au nevoie de aprecierea celor din jur, de a fi acceptai. Tulburarea comunicrii se datoreaz i unor cauze precum: neacceptarea, imixtiunea, incertitudinea. Exist modaliti verbale i nonverbale prin care se transmite neacceptarea. Limbajul necceptrii include: aprecieri, sentine, critici, dsclire, ameninare, dojan, control i ca reacie provoac partenerului stri afective precum: teama, indispoziia, tendina i pretextul de a-i pstra problemele proprii doar pentru sine, sentiment de culpabilitate, sentiment al ameninrii propriei fiine, sentimente de insatisfacie i / sau disconfort. Limbajul nonverbal al neacceptrii
37

gestual include: ridicarea dezaprobatoare a sprncenelor, gesturi amenintoare involuntare. Acceptarea se transmite prin apreciere pozitiv, neexprimarea unei opinii negative nsoite de amabilitate, ascultarea cu atenie, reacii de aprobare i observaii pozitive. Limbajul nonverbal al acceptrii include: nchiderea ochilor, prezena zmbetului, micarea corpului n sens de ncurajare, aplecare trupului spre cel care vorbete. 14. Comunicarea include ntreaga personalitate a interlocutorilor; n dinamica acesteia sunt antrenate, prin factori psihologici, toate componentele, voluntare i involuntare ale eului. Din aceast perspectiv se poate vorbi de factori care in de temperament i firea interlocutorilor, dar i de activarea unor nivele structurale ale personalitii definite ca eul copil, eul adult, eul printe. Sigurana de sine se exprim i n capacitatea de a fi contient de inteniile ascunse de manipulare care intervin involutar ntre partenerii de dialog. Strategii pentru imbunatatirea comunicarii verbale Mesaje de tip eusi mesaje de tip tu Context: Majoritatea oamenilor tind sa vorbeasca despre sentimentele lor ntr-un fel care-i face raspunzatori pe ceilalti pentru acele sentimente. De exemplu: Ma enervezi atunci cnd vii trziu la scoala. Ceea ce ascultatorul aude este: Deoarece te enervezi cnd sosesc trziu la scoala, crezi ca sunt o persoana fara valoare si de aceea nu ma placi. Persoana care a primit mesajul n care este blamata, va simti nevoia sa se apere mpotriva a ceea ce i s-a spus. Persoana n cauza nu va dori sa coopereze spre o rezolvare a problemei, deoarece crede ca trebuie sa-si gaseasca protectie pentru dovedirea nevinovatiei. Puteti totusi sa va exprimati nemultumirea n mod clar si direct, asumndu-va propriile sentimente. Iata ce se ntmpla atunci cnd persoana nemultumita isi asuma propriile sentimente: Devin nervos atunci cnd vii trziu la scoala. Observati diferenta dintre cele doua mesaje: Ma enervezi atunci cnd vii trziu la scoala Devin nervos atunci cnd vii trziu la scoala Atunci cnd ascultatorul aude despre sentimente dumneavoastra reactia va fi diferita fata de situatia cnd blamati. Cnd folositi mesaje cu eu, ascultatorul gndeste: Atunci cnd vin trziu, devii nervos. Ascultatorul nu simte ca este judecat ca fiind o persoana buna sau rea, doar din cauza unei intmplari care va displace. Ce sunt mesajele de tip eu? Scop: De a-mi asuma responsabilitatea pentru afirmatiile si sentimentele mele. A comunica mai ndeaproape cu ceilalti, a-i informa pe ceilati n legatura cu pozitia mea.

38

Strategie: A ncepe afirmatia cu eu (As dori. Sunt preocupat de.). Strategii ineficiente: Folosirea de termeni vagi ca noi, sau unii. Formularea de ntrebari cnd de fapt vrei sa faci o afirmatie. Scaderea autoritatii afirmatiei gen: Cred ca sau ma gndesc ntr-un fel ca folosind un limbaj care nvinovateste cnd nu este cazul. Exemple : Asteptam raportul tau ieri. Nu Trebuia sa-mi predai raportul ieri (Condamnare) Am ceva probleme cu ideea ta. Nu S-ar putea sa primesti obiectii la ideea asta. Sau Chiar crezi ca e buna ideea asta (Vag, impersonal) Deci: Cele mai eficiente mesaje eu prezinta: Sentimentele vorbitorului; Un comportament jenant; Consecintele comportamentului jenant asupra vorbitorului. Exemplu: Ma irita faptul ca sunt tinut sa astept, acest lucru stricndumi programul pentru tot restul zilei Aplicatie: Incercati sa transpuneti urmatoarele mesaje tu n mesaje eu . 1. Nu ai grija de mine deloc ! De ce nu ma ajuti sa fac curat n casa niciodata? 2. Nu-mi respecti sentimentele si te porti de parca as fi un prost n timpul sedintelor, contrazicndu-ma mereu 3. Brfitoare-o ! De ce nu poti sa tii un secret doar pentru tine ? 4. Mereu ma ntrerupi cnd vorbesc ! De ce nu poti sa ma asculti niciodata pna la capat? Afirmatii clare, directe Scop: Cnd cereti ceva de la ceilalti faceti-o n mod clar, n asa fel nct ceilalti sa nteleaga ceea ce doriti. Pentru a evita manipularea (a-i lasa pe ceilalti sa ghiceasca ce doriti) folositi mai curnd definitii operationale dect termeni vagi Strategie: Exprimati clar ceea ce simtiti si ceea ce doriti sa faca celalalt pentru dvs. Fii pregatit sa primesti un raspuns negativ Strategii ineficiente: A face aluzii la ceea ce doresti, spunnd As dori ca cineva sa Exemple: As vrea sa-ti stiu parerea despre raportul meu. Nu sunt sigur ca este potrivit. Nu As vrea sa ma sprijiniti mai mult (Vag: Ce fel de sprijin?) Mi-e frig. Inchide te rog, fereastra Nu Uneori e asa de frig n clasa voastra (manipulare) Dorinta de a negocia Scop: A rezolva o problema prin negocieri, respectnd pozitia celuilalt. A distinge ntre a ordona si a cere, pastrnd ordinele pentru atunci cnd sunt necesare Strategie: Formularea unei rugaminti mai curnd sub forma: As dori dect mi trebuie. A verifica parerea interlocutorului. A oferi alternative pe ct posibil. A mparti responsabilitatea deciziei cu celalalt. Strategii ineficiente: A te da important fara rost. A-l face pe celalalt
39

responsabil de rezolvarea problemei. A actiona ca si cum ar fi vorba de o urgenta / situatie limita si nu exista alternative. Exemple: As vrea sa tinem sedinta cu o ora mai devreme pentru ca am probleme cu programul. Se poate la 10:00? Nu Trebuie sa tinem sedinta la 10:00. Am vrut numai sa va anunt. Nu am timp sa termin raportul acesta pna plec la sedinta. Poti face tu ultima parte? Te ncurca? (Daca da, discutati si negociati solutia.) NU Nu pot sa termin raportul asta. Va trebui sa-l termini tu (ordin) SAU Nu vad cum as putea sa termin raportul asta si sa si merg la sedinta n acelasi timp. Ce propui ?( A-l face pe celalalt responsabil de problema ta.) Verificarea perceptiei Verificarea perceptiei este operatiunea prin care cineva descrie ceea ce percepe a fi parerea celuilalt pentru a verifica daca ntr-adevar ntelege ceea ce simte cealalta persoana. Modul n care percepem lucrurile, ntmplarile, actiunile si persoanele din jurul nostru si le interpretam poarta o amprenta personala puternica. Perceptiile ne sunt cunoscute doar noua nsine pna nu le comunicam celor din jur. Pentru a le putea comunica trebuie sa le traducem n mesaje verbale sau nonverbale, sau n actiuni, pe care ceilalti, la rndul lor, sa le poata observa si percepe. Perceptiile sunt determinate de atitudinile noastre. Exemplu: Am impresia ca te enervez, asa este? (Nota: De ce esti asa de suparat pe mine ? Aceasta este o presupunere , nu o verificare a perceptiei) Este adevarat ca esti dezamagit ca nu ai fost invitat la petrecere? Verificarea perceptiei: 1. Se face printr-o ntrebare; 2. Tonul ntrebarii trebuie sa exprime mai curnd interesul de a afla raspunsul dect o concluzie a vorbitorului; 3. Comunicarea perceptiei se refera numai la comportamentul care tocmai a fost observat, nu la date obtinute din alte situatii sau din trecut; 4. Persoana mpreuna cu care se verifica perceptia trebuie sa o traiasca n mod obiectiv. Cum functioneaza verificarea perceptiei: 1. Verificarea perceptiei ncepe cu observarea unui comportament al unei persoane; Exemplu: Ion se ncrunta si clatina din cap n timpul conversatiei. 2. Se banuieste cam ce ar putea nsemna acest comportament. Sa zicem ca banuiti ca ncruntatul si clatinatul din cap nseamna ca Ion nu este de acord cu dumneavoastra si nu este multumit de continutul discutiei;

40

3. Va verificati perceptia ntrebndu-l : Ioane, nu esti de acord cu mine, esti nemultumit de ceea ce spun?; 4. i dati lui Ion ocazia de a spune ca aveti dreptate. Poate raspunde confirmndu-va sau corectndu-va perceptia. Deci verificarea perceptiei consta n a observa, a banui, a verfica banuiala mpreuna cu celalalt si a primi un raspuns corect la acesta. Cel mai important lucru este sa va verificati banuiala. Rar ne verificam observatiile. Presupunem ca observatia noastra este adevarata si de multe ori nu este asa, astfel deseori ne bazam reactiile pe presupuneri gresite sau pe lipsa de comunicare. n acest caz Ion poate raspunde: NU sunt nemultumit de ceea ce spui. Sunt de acord cu tine, dar sunt suparat pentru ca nu am avut ocazia sa spun si eu ceva. Vorbesti ntr-una de zece minute. Este vorba de cu totul altceva. S-ar putea sa nu fie ceva placut pentru dumneavoastra dar macar acesta este motivul adevarat, de care va puteti ocupa daca doriti. Rezumat: Verificarea perceptiei este asigurata de o descriere anterioara a comportamentului. Cu alte cuvinte, spuneti celuilalt ce facea n momentul n care l-ati observat. Apoi exprimativa banuiala, care include si o descriere a sentimentelor, adica descrieti Sentimentul (numiti-l) pe care credeti ca l are celalalt si care a cauzat comportamentul pe care l-ati observat. Exemplu: Nae, de cnd am deschis subiectul asta ti tot trosnesti degetele. (descriere de comportament) Pari suparat.(descriere a sentimentului) Te deranjeaza subiectul? (verificarea perceptiei) De modul n care percepeti si interpretati comportamentul unei persoane va depinde felul n care veti comunica n continuare cu acea persoana (sau poate nu veti mai dori sa comunicati), va depinde relatia de munca si chiar ntreg procesul de comunicare n cadrul unei organizatii. Feed-Back Definitie: Feedback nseamna a descrie altei persoane comportamentul acesteia si ceea ce ati simtit ca reactie la acest comportament. Feedback-ul este un mod de a ajuta pe cineva sa se gandeasca sa-si schimbe comportamentul, nseamna a furniza cuiva aspecte ale comportamentului sau si efectele acestuia asupra dumneavoastra. Ca ntrun sistem de rachete dirijate, feedback-ul ajuta individul sa afle daca comportamentul lui a avut efectul scontat; l informeaza daca nu a gresit tinta pe masura ce ncerca sa-si atinga obiectivele. Criterii pentru folosirea feedback-ului: 1. Este mai curnd descriptiv dect evaluativ. Este mai util sa va concentrati asupra a ceea ce a facut individul dect sa-i traduceti comportamentul ntr-o afirmatie despre ceea ce este individul respectiv;

41

Exemplu: Ai ntrerupt trei persoane ntr-o jumatate de ora poate ca nu este tocmai ceea ce si-ar fi dorit sa auda , dar este mai util dect Esti un badaran. 2. Se axeaza pe ceea ce simte persoana care a receptionat comportamentul si care ofera feedback-ul. Ma simt frustat daca ma tot ntrerupi ofera individului informatii clare despre efectul comportamentului sau si n acelasi timp i lasa libertatea de a decide ce sa faca relativ la acest efect; 3. Este mai curnd specific dect general. De exemplu este probabil mai util sa afli ca ma enerveaza ca vorbesti asa de des dect sa ti se spuna ca esti dominator; 4. Este ndreptat spre un comportament cu care receptorul sa poate face ceva. Frustrarea creste cnd unei persoane i se recunoaste un defect pe care nu-l controleaza; 5. Este mai curnd solicitat dect impus. Feedback-ul este mai util cnd receptorul simte ca are nevoie de el, cnd el nsusi a formulat o ntrebare la care pot raspunde cei care l observa; 6. Este bine situat n timp. In general feedback-ul atinge maximul de eficienta cnd se produce imediat dupa observarea unui comportament dat, depinznd bine nteles, de ct de dispus este receptorul sa-l primeasca, de sprijinul pe care sunt gata ceilalti sa-l ofere, etc.; 7. Este verificat pentru a asigura o comunicare clara. O modalitate de a realiza acest lucru consta n a-l determina pe receptor sa ncerce sa reformuleze feedbackul sub forma unei ntrebari pentru a verifica daca versiunea acestuia corespunde cu ceea ce a vrut sa spuna emitatorul; 8. Feedback-ul nu trebuie folosit pentru a te descarca pe cineva. Daca credeti ca trebuie sa spuneti ceva celuilalt ntrebati-va mai nti pe cine ncercati sa ajutati. FEEDBACK difera de SFAT Celor mai multi dintre noi le place sa dea sfaturi. Aceasta sugereaza ca suntem competenti si importanti. Ne lasam prea usor ademeniti de rolul de sfatuitor fara a verifica daca sfatul este potrivit problemei sau abilitatii, temerii sau calitatii persoanei pe care ncercam sa o ajutam. 9. Un feedback util are nevoie de urmatoarele: ncredere reciproca; receptarea feedback-ului ca o experienta comuna; ascultarea atenta, mai ales din partea emitatorului; comportamentul emitatorului sa fie de natura a-l ajuta pe receptor sa vorbeasca. Ce trebuie sa stiti cnd dati feedback fiti descriptivi: relatati n mod ct mai obiectiv posibil, ce ati vazut ca facea sau ce ati auzit ca spunea cealalta persoana; nu etichetati cu un calificativ vag cuvinte ca imatur, neprofesional, iresponsabil si cu idei preconcepute sunt etichetece se asociaza unor intrigi grupuri de comportamente. Descrieti comportarea si renuntati la
42

etichete. De exemplu spuneti mai bine: Nu ai respectat termenul pe care toti am fost de acord sa-l respectam n loc de esti iresponsabil si vreau sa stiu ce ai de gnd sa faci n legatura cu aceasta; nu exagerati; fiti precisi, a spune: esti ntotdeauna n ntrziere cu termenele este probabil neadevarat si n consecinta nedrept. Aceasta l ndeamna pe cel ce primeste feedback-ul sa comenteze n contradictoriu exagerarea n loc sa raspunda la problema reala; nu fiti judecator. Cuvinte ca bun, rau, cel mai rau si ar trebui va plaseaza pe pozitia unui parinte dojenitor. Aceasta ndeamna persoana care primeste aceste comentarii sa raspunda ca un copil; vorbiti n numele dumneavoastra; nu va referiti la persoane anonime sau care nu sunt de fata. Evitati afirmatii de genul: multora aici prezenti la displace atunci cnd dumneavoastra. In loc de a prezenta nemultumirile altora, ncurajatii pe ei sa-si expuna propriile pareri ; vorbiti nti despre dvs , nu despre altii; folositi o afirmatie cu subiectul eu , nu cu subiectul dumneavoastra ; formulati problema ca o afimratie, nu ca o ntrebare. Comparati cnd aveti de gnd sa nu mai ntrziati la ntlniri cu ma deranjeaza ca veniti trziu la ntlniri ; ajutati pe cei vizati sa auda si sa accepte complimentele dumneavoastra. Cnd dati feedback pozitiv, multi se simt stingheriti cnd li se spun lucruri bune despre ei si resping complimentul ( O ! Nu a fost mare lucru. Altii au lucrat la aceasta tot att de mult ca si mine ). Uneori cel care primeste complimentul schimba subiectul. Ajutati persoana n cauza sa auda complimentul, sa ia cunostiinta si sa-l accepte. Cum sa reactionati la feedback: 1. Respiratiacesta este un sfat simplu dar eficace. Corpurile noastre nu sunt obisnuite sa reactioneze la situatii stresante ca si cnd ar fi asaltate fizic. Muschii se ncordeaza. ncepem sa respiram scurt si rapid. ncepnd sa respirati adnc, corpul dumneavoastra se relazeaza si permite creierului sa fie mai vigilent; 2. Ascultati cu atentienu ntrerupeti. Nu l descurajati pe cel ce da feedback; 3. Puneti ntrebari pentru clarificareaveti dreptul de a primi feedback clar. Cereti exemple concrete ( Puteti descrie ce fac sau ce spun de ma face sa va par agresiv?) ; 4. Acceptati feedback-ulparafrazati mesajul n cuvintele dumneavoastra proprii pentru a face persoana sa nteleaga ca ati auzit si nteles ce a spus ; 5. Sortati fara graba ce auzitiaveti nevoie de timp pentru a tria sau verifica mpreuna cu altii nainte de a raspunde la feddback. Puteti stabili cu persoana respectiva o noua ntlnire. Nu folositi timpul pe care l aveti la dispozitie ca o scuza pentru a evita discutia problemei.
43

Exemplu pentru a da un feedback constructiv Succesiune 1. Atunci cnd dvs... Explicatie Incepe afirmatia : Cnd dumneavoastra.. ce descrie comportamentul fara a judeca, exagera, eticheta, atribui sau motiva. Doar mentionati faptele ct de des posibil. Spuneti-le cum v-a afectat comportarea lor. Daca va trebuie un cuvnt sau doua sa descrieti ce simtiti, este probabil o variatie a sentimentului de bucurie, parere de rau, furie sau teama. Acum spuneti de ce v-a afectat n felul respectiv. Descrieti legatura ntre faptele pe care le-ati observat si sentimentele pe care le trezeste n dumneavoastra. Lasati cealalta persoana sa raspunda Descrieti schimbare pe care ati dori sa o aiba n vedere cealalta persoana si de ce credeti ca schimbarea va usura rezolvarea situatiei. Ascultati raspunsul celeilalte persoane. Fiti pregatit sa discutati variante si sa faceti un compromis asupra solutiei. 2. Eu simt ca 3. Pentru ca eu 4. Pauza pentru discutii 5. As dori 6. Pentru ca. 7. Ce credeti? Cum va functiona feedback-ul: Cnd dumneavoastra (faceti asta), eu simt (n acest fel), pentru ca (la obiect). Ceea ce as dori ca dumneavoastra sa luati n considerare este (sa faceti x) deoarece cred ca va rezolva, ndeplini (y). Ce credeti ? Exemplu concret: Cand ntarziati la ntlniri, ma supar deoarece cred ca pierdem timpul tuturor celorlalti membri ai echipei si nu vom fi n stare sa parcurgem toate punctele de pe ordinea de zi. As dori sa luati n considerare gasirea unei metode (cai) de a va programa timpul astfel nct sa ajungeti la aceste ntlniri la timp. n acest fel, vom putea avea ntiniri mai eficiente si vom putea sa ne respectam cu totii si urmatoarele ntlniri din ziua respectiva. Tehnica punerii ntrebarilor Atunci cnd informatia primita de la o persoana nu este suficienta, veti pune ntrebari pentru a defini problema n alt fel. ntrebarile puse determina directia conversatiei. Uneori , acestea vor irita persoana respectiva sau, n continuare, informatia va fi suficienta. De obicei ntrebarile se pun pentru : a obtine detalii importante a clarifica folosirea termenilor ntrebarile trebuie astfel formulate, nct sa nu para amenintatoare pentru interlocutor. Asigurati-va ca aveti un motiv bun pentru a le pune, identificati clar ce doriti

44

sa aflati, folositi coduri non verbale si acceptati responsabilitatea unor ntrebari nu prea bine formulate. Cum sa punem ntrebari: 1. Formulati ntrebarile clar si concis: Cu ct ntrebarea este mai lunga cu att este mai greu de urmarit. La ntrebarile scurte se raspunde mult mai usor dect la cele lungi ;2 2. Formulati intrebarile pe rand,una cate una.Punnd mai multe ntrebari odata creati confuzii. Ascultatorii nu vor sti la care sa raspunda; 3. Lasati o pauza dupa ntrebare: Este nevoie de timp pentru formularea raspunsurilor si pentru a se gndi putin la ceea ce se va raspunde. Cnd o ntrebare nu este urmata de un timp de gndire ascultatorii tind sa evite sa raspunda, tind sa creada ca nu li se acorda timp pentru a-si formula raspunsul. De asemenea, cei care tind sa raspunda mai repede sunt singurii care raspund la modul general. Daca nu primiti raspunsul nu ncercati sa va raspundeti la propria ntrebare, ci reformulati-o sau spuneti ceva care sa faca legatura cu o alta problema ce urmeza a fi discutata ; 4. Formulati mai curnd ntrebari deschise dect ntrebari nchise: ntrebarile deschise ncurajeaza raspunsurile si ncep cu ce, de ce, cum, cnd, unde, cine ; Exemple de ntrebari deschise: Ce parere ai despre ce s-a spus aici? Ce fel de expresie ai vazut pe fata lui? Cum crezi ca o sa te simti dupa acest seminar? Cnd te vei ntoarce? Cine si poate asuma raspunderea n aceasta problema?. Intrebarile nchise permit numai raspunsuri prin da sau nu si sunt ncarcate, dirijate, sau amenintatoare. Tonul si inflexiunile vocii pot indica faptul ca vorbitorul are deja un raspuns la ntrebare cnd de fapt nu este asa. Exemple de ntrebari dirijate sau ncarcate: Sunteti de acord cu asta, nu? sau Nu spunem acelasi lucru? sau N-ar fi cea mai buna solutie sa facem asa? Sensul de amenintare al unei ntrebari poate fi redat prin tonul si inflexiunile vocii sau prin alegerea cuvintelor. Exemple de ntrebari cu motivatie personala: Gigi, de ce nu l-ai trecut si pe Vasile pe lista? sau De ce ma dezaprobi asa, Mariana? Adresarea unei ntrebari unui individ: Geta nu mi-ai raspuns la ntrebare. Nu stii ce trebuie sa raspunzi? sau Punem pariu, Virgile, ca nu stii sa raspunzi la ntrebare? Intrebari ultimatum: Te potolesti sau raportez sefului? 5.Puneti ntrebarea ntr-o maniera pozitiva: n loc de a formula ntrebarea: De ce nu merge planul acesta?, folositi formula Ce probleme vom avea de depasit daca adoptam planul acesta?. n loc de

45

 Ce a mers rau la seminarul acesta? , ntrebati Ce ar fi trebuit sa facem n seminarul acesta ca rezultatul sa fi fost mai bun ? ; 6. Evitati ntrebarile care implica existenta unei modalitati total gresite sau a unei modalitati perfecte de a crede sau de a actiona, n zone ca relatiile interumane, atitudini, valori, obiceiuri, credinte si comportamente. Interactiunea umana este mult 26 prea complexa pentru a tine la raspunsuri obisnuite ; ntrebari cu continut moralizator sau care cer un standard absolut:Care este singura cale justa de a ne comporta unii fata de altii? sau Cum ar putea cineva inteligent crede asa ceva? sau Cum se formeaza corect membrii personalului? sau Care este raspunsul la problemele noastre legate de angajati? sau Ar trebui sa fie mai atenti, nu? 7. Ascultati raspunsul verbal si observati-l pe cel non verbal n cazul fiecarei ntrebari. Observati-le atent. Ascultati-va pe dumneavoastra nsiva: cuvintele, tonul si inflexiunile vocii. Cnd puneti intrebarea , fiti constienti de sentimentele personale, de tensiunile si postura corpului, de miscarea ochilor si mimica ; Trebuie simtit climatul din ncapere si atmosfera din cadrul relatiilor interpersonale ca raspuns la ntrebari. Cnd se formuleaza un raspuns verbal ascultati fara a-l ntrerupe, priviti persoana respectiva fara nsa a-i pierde din vedere pe ceilalti membri ai grupului. Concentrati-va asupra a ceea ce exprima verbal si non verbal cel care raspunde. Aceasta va poate ajuta sa evitati sa va lasati furati de propriile gnduri n loc sa fiti atenti la raspunsul dat la ntrebarea dumneavoastra. 8. Felul n care cel care pune ntrebarea confirma primirea raspunsurilor poate avea un efect favorabil sau nefavorabil asupra dorintei celuilalt de a participa, de a se exprima. Dndu-si seama de acest lucru, cel care pune ntrebari ncearca sa confirme primirea raspunsurilor asa nct sa ntretina o atmosfera n care toti sa se simta liberi sa se exprime. Incercati sa nu alterati raspunsul cnd l reformulati pentru a-l confirma. Raspunsurile pe care le dati ntr-o conversatie dovedesc ca ati nteles ceea ce vi s-a transmis. Ele pot sa sustina, sa interpreteze, sa aprecieze si /sau sa critice constructiv. Clasificare: raspunsuri de sustinereau rolul de a aproba, de a reduce o tensiune sau de a mpaca. Cnd cineva a facut sau a spus ceva bun este bine sa i-o spuneti. De cele mai multe ori lucrurile bune trec neobservate, desi aprecierea exprimata este ntotdeauna binevenita si poate mbunatati relatia ; raspunsuri irelevantesunt cele care nu au nici o legatura cu ceea ce s-a discutat ; raspunsuri tangentialesunt cele n care
46

se recunoaste n treacat ce s-a discutat si apoi se spune altceva (adica se schimba subiectul); raspunsurile contradictoriisunt cele n care mesajul verbal contrazice mesajul non verbal si scad valoarea mesajului primit ; Comunicarea raspunsurile care ntrerupsunt acele raspunsuri date de persoane care intervin n discutie, nainte ca cel care vorbeste sa-si fi transmis mesajul complet. De obicei oamenii ntrerup cnd cred ca ei stiu mai bine despre ce este vorba, cnd cred ca stiu ce se va spune sau nu acorda suficienta atentie subiectului. Cnd ntrerupeti pe cineva, asteptati-va la o reactie defensiva. Cu ct ntrerupi mai mult, cu att nrautatesti situatia si, implicit comunicarea. Ascultarea-Parte integranta a procesului de comunicare Ascultarea, alaturi de vorbire, scriere si citire este o componeta a procesului de comunicare. .a De ce este nevoie de ascultare n general ascultarea este un aspect al comunicarii neglijat sau chiar neluat n considerare, ascultarea fiind privita ca o abilitate pasiva n privinta careia sunt putine de facut. Se presupune ca atta timp ct nu suferim de deficiente de auz suntem automat capabili sa ascultam si prin urmare nu este nevoie sa mai nvatam sa facem acest lucru. Urmare a unor studii statistice cu privire la modul de ocupare zilnica a timpului n cazul unor lucratori din administratie si servicii, s-au ajuns la urmatoarele rezultate: 9 % scris 30 % vorbit-adica 39 % transmitere 16 % citit 45 % ascultare-adica 61% receptionare Daca aceasta statistica este corecta nseamna ca lucratorul si petrece 45% din comunicare ascultnd. Prin urmare, ascultarea este cea care duce povara comunicari. Dupa alte statistici, petrecem n jur de 45% din timpul de comunicare ascultnd, 30 % vorbind, 16% citind si 9 % scriind. Dupa alte statistici, pentru o buna comunicare este nevoie ca mai mult de 50 % din timpul de comunicare sa fie folosit n procesul de ascultare. S-a gasit ca aproximativ 60 % din nentelegerile care apar n general sunt datorate ascultarii incompetente. Concluzia comuna a acestor studii este ca , componenta de ascultare a comunicarii este extrem de importanta. A asculta este o arta si o disciplina. Ca si n cazul altor maiestrii (ndemnari) este nevoie de auto-control. Individul trebuie sa ntelega ceea ce implica ascultarea si sa-si dezvolte auto-stapnirea pentru a fi tacut sau a asculta, lasnd deoparte propriile sale nevoi si concentrndu-si atentia asupra celorlalti participanti la conversatie. Ascultarea se bazeaza n mod evident pe perceperea si ntelegerea lucrurilor pe care ceilalti ni le spun.
47

A auzi se transforma n a asculta numai atunci cnd dam atentie celui care vorbeste si urmarim cu grija mesajul transmis. Ascultarea este vitala att pentru studentul al carui succes depinde de buna ntelegere a mesajelor, ct si pentru managerul care trebuie sa stie ce rol are n coordonarea diverselor activitati. Vnzatorul trebuie sa stie cum sa-si asculte clientii. Parintele trebuie sa stie cum sa-si asculte propriul copil. Exista nsa unele domenii profesionale n care ascultarea este principalul atribut al comunicarii: psihiatria, consilierea educationala si de cuplu, interviurile personale. Instruirea medicala, de asemenea, pune un accent deosebit pe dezvoltarea si educarea ascultarii, att timp ct pacientul este principala sursa de informatie pe care doctorul se bazeaza n stabilirea diagnosticului. nsa nu trebuie sa se nteleaga ca trebuie sa devenim doar ascultatori sau sa avem tendinta de a deveni tacuti. Un scriitor spunea: un om care asculta pentru ca el nu are nimic de spus, poate fi cu greu o sursa de inspiratie. Singurul interlocutor valabil este acela care alternativ absoarbe si exprima idei. .b Bariere si blocaje n ascultare ce trebuiesc evitate: 1. Ascultarea nceputa-oprita Acest obicei nefericit de ascultare provine din faptul ca majoritatea indivizilor gndesc de circa 4 ori mai repede dect poate sa vorbeasca o persoana obisnuita. Ca atare, ascultatorul, are dintr-un minut de ascultare drept timp liber de gndire. Uneori el utilizeaza acest timp suplimentar pentru a se gndi la el (sau ea), la propriile probleme, preocupari sau necazuri n loc sa asculte, sa faca legaturi sau sa rezume ceea ce vorbitorul tocmai a spus. Acest lucru se poate depasi acordnd atentie nu numai cuvintelor ci si semnelor non-verbale, ca de exemplu gesturilor, ezitarilor, etc, pentru a putea concretiza nivelul sentimentelor. 2. Ascultarea ca un steag rosu Pentru unii indivizi, unele cuvinte sunt ca un steag rosu pentru un taur. Cnd aud aceste cuvinte se supara si nu mai vor sa asculte. Acesti termeni variaza n cadrul fiecarui grup, societati sau organizatii: comunist, capitalist, bani, tineret modern, prozelitism, etc. Acestea sunt semnale la care noi raspundem aproape automat, oprindu-l pe vorbitor sa continuie (sau ncetam sa-l mai ascultam). n acel moment pierdem contactul cu el si nu-l mai putem ntelege. Prima etapa n depasirea acestei bariere constau n a afla care sunt cuvintele, care sunt steaguri rosii pentru noi personal si sa ncercam sa le constientizam pentru a scapa de reactii respective la aceste cuvinte 3. Ascultarea cu gndirea blocata- urechi deschise Uneori ne decidem cam repede ca fie subiectul, fie vorbitorul este prea plictisitor si ca ceea ce spune nu are nici un sens. Alteori ne grabim sa tragem concluzia ca putem spune dinainte ceea ce vorbitorul stie sau ceea ce el va spune, ca urmare tragem
48

concluzia ca nu are rost sa ascultam deoarece nu vom auzi nimic nou. Este mult mai bine sa asculti pentru ca sa-ti dai seama cu certitudine daca acest lucru este adevarat sau nu. 4.Ascultarea cu ochii ca sticla Uneori ne uitam n mod intens la o persoana si dam impresia ca ascultam dar gndul nostru poate fi la alte lucruri sau locuri ndepartate. n acele momente cadem n confortul propriilor noastre gnduri. Ochii nostrii sunt ca sticla si o expresie visatoare apare pe fetele noastre. Cu putina experienta ne puteam da seama atunci cnd oamenii au o asemenea expresie. n mod similar si ei pot vedea acest lucru la noi si noi nu reusim sa pacalim pe nimeni. Amnati visele din timpul zilei pentru alte momente. Daca veti remarca oameni cu privirea ca sticla, gasiti momentul potrivit pentru a sugera o pauza sau o schimbare de ritm. 5. Prea complicat pentru mine ca sa ascult Cnd ascultam idei care ne par prea complexe sau complicate, suntem tentati sa nu ascultam.Totusi, trebuie sa facem un efort pentru a urmari discutia si pentru a ntelege. S-ar putea sa descoperim ca subiectul si discutia sunt interesante si sa ntelegem ceea ce persoana spune. Este posibil ca nici altii din grup sa nu nteleaga si atunci este foarte util sa avem curajul sa punem ntrebari de clarificare sau sa cerem exemplificare atunci cnd este posibil. 6. Nu clatina barca n timp ce asculti Oamenilor nu le place sa aiba ideile lor favorite, prejudecatile si punctele de vedere, contrazise. Ca atare, cnd un vorbitor spune ceva care este n contradictie cu ceea ce credem sau gndim noi, s-ar putea ca n mod inconstient sa ncepem sa nu mai ascultam sau chiar sa intram n defensiva si sa planuim un contra-atac. Chiar daca vrem sa facem acest lucru, este mai bine sa ascultam; aflati ceea ce vorbitorul gndeste, constientizati si cealalta latura a problemei astfel nct sa puteti ntelege mai bine si sa raspundeti ntr-un mod constructiv. .c Tipuri de ascultare: ascultarea pasiva, ascultarea activa Ascultarea pasiva- este ascultarea care lasa n seama celuilalt gasirea ideilor Tacerea -a nu spune si a nu face nimic, poate duce la emiterea de presupuneri si acceptarea tacita a unor situatii sau stari de fapt. Presupunerile si acceptarea unor stari de fapt favorizeaza n mod constructiv evolutiile ulterioare si modificarile ce se pot ivi. Ascultarea n tacere poate fi sustinuta, n mod ingenios, prin urmatoarele reactii, n ceea ce priveste gradul de atentie: contactul vizual gestica ( a da aprobator din cap, scuturari sau clatinari din cap, schimbari bruste de pozitie) mimica exprimari de genul: Aha, Oh?, Hm, Da?, etc

49

Ascultarea activa - presupune o serie de activitati menite sa asigure receptionarea corecta a mesajului si retinerea lui optima. Ascultarea activa: este ascultarea care face posibila solutionarea problemei prin forte proprii este ascultarea care necesita un efort sustinut , adoptare unei atitudini mentale corecte, mentinerea atentiei, pentru a rationa logic dar si pentru a obtine o ntelegere deplina,cautnd un raspuns corect la ceea ce ni se comunica. Pentru a ne rezolva problemele si pentru a putea lua decizii corecte, este necesar sa obtinem ct mai multa informatie relevanta. Atentia ncurajeaza vorbitorul sa continuie discutia si furnizeaza ct mai multe date. Cnd detineti suficiente informatii exacte sunteti n masura de a lua decizii corecte. Ascultarea eficienta duce la rezultate cum ar fi: ncurajarea interlocutorilor ; -aflarea tuturor informatilor necesare ; mbunatatirea relatiilor personale ; -rezolvarea problemelor ; -o mai buna ntelegere a celor cu care venim n contact. Cu alte cuvinte un bun ascultator castiga informatie ,ntelegere ,receptie (ascultare) reciproca,cooperare. Etape ale ascultarii active: 1. Asculta ntreaga argumentatie chiar daca intentionezi sa o refuzi ; 2. Ai rabdare atunci cnd asculti ; 3. Repeta ideile principale ale argumentatiei vorbitorului ; 4. Judeca continu ; 5. Fii flexibil ; 6. Intrzie momentul evaluarii ; 7. Fii obiectiv. Nu critica si nu te lansa n argumentatii inutile ; 8. Fa astfel nct vorbitorul sa stie ca exista la tine dorinta reala de al asculta (mesaje non verbale) ; 9. Incearca sa creezi o stare empatica, care sa contribuie la transmiterea completa si corecta a ideilor ; 10. Nu te grabi sa dai sfaturi. Efectul ascultarii active: Ascultarea activa: sprijina (sustine) comunicarea deschisa ; reproduce si multiplica continutul informational al discutiei ; nu produce sentimente sau senzatii negative ; mijloceste atentia fata de partenerul de discutie ; reduce dificultatile (greutatile) de ntelegere ; permite rezolvarea prin forte proprii a problemelor ; creaza disponibilitatea de a asculta cu promtitudine si bunavointa, gnduri, idei si expuneri ;
50

 reduce nentelegerile (confuziile) sau divergentele ntre parti ; n cazul unui volum mare de informatii, continutul de esenta este perceput ; climatul discutiei se imbunatateste n mod sensibil . Parafrazarea O alta tehnica foarte buna de a spune te ascult este abilitatea de a parafraza sau de a reformula cu cuvinte propri ceea ce antevorbitorul tocmai a rostit, de a exprima cu cuvinte proprii sensul atribuit de tine mesajului celuilalt. Aceasta apare n mod deosebit atunci cnd ceea ce crezi ca a vrut sa spuna cineva , nu corespunde cu ntelesul pe care acea persoana l-a dat mesajului. Parafrazarea ti da posibilitatea de a verifica daca ai nteles bine sensul celor comunicate, da interlocutorului sansa sa judece ceea ce a spus si i arata acestuia ca l-ai ascultat. Cnd parafrazezi , te concentrezi asupra continutului mesajului sau asupra atitudinii sursei fata de continut. De exemplu daca Maria spune: De data aceasta voi nvata cu adevarat, ca sa o parafrazezi, vei spune: Vrei sa spui ca vei citi foarte atenta si vei sublinia ceea ce este important, ca sa retii mai usor?. Parafrazarea se foloseste n urmatoarele mprejurari: cnd crezi ca ai nteles ce a spus cineva dar nu esti absolut sigur ; cnd este necesara o mai buna ntelegere a mesajului nainte de a raspunde; cnd realizezi ca ceea ce ti s-a spus reprezinta o contradictie ; cnd ai avut o reactie puternica la ceea ce ai auzit si ai pierdut o parte din mesaj. Cum sa parafrazam: 1. Concentrati-va pe experienta vorbitorului Crezi ca Ceea ce propui este Te-ai enervat atunci cnd 2. Observati faptele ct si sentimentele Niciodata nu ti-au dat vreo sansa sa te explici. Cred ca acest lucru te enerveaza ntr-adevar. 3.Sumarizati n mod empatic: nu judecati sau evaluati Deci crezi din tot sufeltul ca (Nu: vad ca ai deja o opinie despre ce s-a ntmplat, dar ncearca sa-ti pastrezi calmul) 4.Fiti scurt n ceea ce spuneti, mult mai scurt decat vorbitorul. 5.Daca parafrazarea va pare o metoda incomoda sau daca aveti nevoie de sprijin pentru a porni discutia, puteti spune: Vreau sa fiu sigur ca va nteleg corect. Dvs Permiteti-mi sa vad daca pot reda cu cuvintele mele, nainte de a va da un raspuns. Daca folositi fraze ajutatoare n mod mecanic (de ex: Vrei sa spui ca..), nu ascultati cu adevarat; pretindeti doar ca ascultati. Exercitii de parafrazare:
51

1. Hei! Data viitoare cnd plecati de la birou, aveti grija sa nchideti ferestrele, lumina si sa verificati apa si aparatura. M-am saturat sa fiu chemat de acasa de catre Dl. Popescu de fiecare data !. Data viitoare i voi spune sa-l /s-o cheme de acasa pe vinovat/a. 2. De ce nu ti-ai terminat de scris proiectul pentru ultimul Consiliu de Administratie? A trebuit din nou sa-l scriu eu si n plus sa-l prezint n locul tau ! Ct timp crezi ca vom mai muncii n stilul acesta?.

mrIII.Comunicarea

la diferite etape de varste

III.1.Relatia de interdependenta dintre dezvoltarea limbajului si dezvoltarea gandirii Raportul dintre gndire i limbaj a fost subiect de controvers, existnd puncte de vedere deosebite. Conform unei concepii moniste, ar exista o singur realitate, limbajul fiind aspectul exterior al gndirii, iar gndirea
52

fiind latura lui interioar. Mentalitatea dualist conine dou poziii: unii consider gndirea i limbajul ca fiind funcii esenial diferite, vorbirea folosind doar n a exterioriza, a comunica rezultatele obinute de gndire n mod independent, iar alii argumenteaz c, dei nu sunt activiti identice, vorbirea i raionamentul sunt interdependente, n strns relaie att din punct de vedere genetic, ct i structural. Datele tiinifice adunate n ultimele decenii constituie argumente temeinice n susinerea celui din urm punct de vedere. n acest capitol, vom prezenta unele argumente, altele vor fi evideniate studiind esena procesului de gndire abstract. Mai nti, n ce privete lipsa de identitate a gndirii cu limbajul, ne dm seama c uneori avem o idee i nu gsim cuvintele pentru a o exprima. Apoi, n timp ce vorbim, exist un control al gndirii care supravegheaz ceea ce spunem, pentru a fi coereni i logici. n schimb, demenii vorbesc ore n ir, povestind lucruri absurde, ireale ; la ei, lipsete stpnirea limbajului de ctre raiune. n fine, exist gndire, se formeaz noiuni i la fiinele lipsite de limbaj articulat (surdomuii). Acetia au greuti mai mari n nelegere, dar raionamentul este posibil i eficient. Rolul cuvntului n formarea gndirii. La nceput, cuvintele nu spun nimic copilului, fiind simple sonoriti. Asociindu-se mereu cu aceleai obiecte sau fiine, ele direcioneaz atenia i nlesnesc operaiile gndirii: analiza, sinteza, comparaia. Treptat, fiecare termen devine un punct de cristalizare, de fixare a semnificaiilor, fiindc spre deosebire de imagini, care sunt variabile, el este un complex de sunete stabil. W. Hamilton fcea o comparaie pentru a sublinia valoarea acestei proprieti: o armat cucerind un teritoriu i rspndindu-se pe suprafaa lui, nu-1 poate stpni jdect dac stabilete anumite fortree, puncte de control. La fel, nici gndirea nu poate irogresa, fr anume centre de organizare a sistemului de relaii n jurul cuvintelor. Semnificaiile sunt n funcie de experiena individului, dar, ncetul cu ncetul, ele sunt corectate i precizate de ctre societate, vocabularul condensnd experiena milenar a unei societi. nvarea termenilor implic nsuirea unui vast bagaj de cunotine variate. Cu ct un cuvnt se afl n relaie cu mai multe fapte, imagini, noiuni, cu att mai bogat i este nelesul. Termenii, o dat cu noiunile, sunt n strnse raporturi, ei formeaz ceea ce s-ar putea denumi memoria fonetic", indisolubil legat de memoria semantic. Dar acelai cuvnt poate avea mai multe nelesuri, n funcie de context, ca de pild mas", care nseamn fie un obiect, fie o mulime, fie o cantitate de materie a unui corp. Bogia de termeni este n raport cu importana pe care o au anumite obiecte i fenomene n viaa unei comuniti. Astfel, eschimoii au o mulime de
53

cuvinte distincte privind zpada, n funcie de caracteristicile ei: dac e mai uscat ori mai umed, mai fin sau mai aspr etc. Limbajul oblig la raionalizarea i socializarea gndirii. Pentru a ne face nelei trebuie s eliminm ceea ce e prea individual, afectiv, personal, exprimarea trebuie s fie clar, precis. Un cuvnt permite o preciziune pe care imaginaia nu o poate furniza : numrul 999 este deosebit de 1000. Evoluia limbajului de-a lungul mileniilor a fost solidar cu dezvoltarea gndirii, n mare, categoriile limbajului corespund categoriilor intelectului. Substantivele indic n special substane, adjectivele i numeralele vizeaz proprieti, verbele se refer la fenomene i activiti, iar prepoziiile i conjunciile desemneaz relaii. Totui gramatica - logica vorbirii - nu e att de strict cum e aceea a gndirii. Limba a evoluat n sensul favorizrii comunicrii dintre oameni i mai puin n vederea elucidrii adevrului (Kainz, F., 1964). Progresul nvrii limbajului se realizeaz concomitent cu progresul gndirii, comunicnd, ncercnd s elucidm altora o noiune, ne precizm nou nine nelesurile, eliminm neclaritile. Cei care ncep o carier didactic adesea constat c unele concepte nu le erau suficient de explicite, pentru a putea fi lmurite celorlali. Abia atunci, cercetnd noi surse documentare i stabilind noi relaii, ajung la nivelul de claritate necesar pentru a fi nelei de elevi. Este evident strnsa legtur ntre gndire i limbaj, ntre inteligibil i comunicabil Gandirea ca limbaj subvocal.Aceasta perspective extrema asupra gandirii apartine behavioristilor,in special lui Watson (1913); acesta afirma ca gandirea nu este altceva decat o vorbire subvocala pornind de la premisa ca atunci cand incerca sa resolve o problema ,oamenii solicita intr-o oarecare masura si limbajul.In situatia in care se luptacu o problema ,mai les in conditii de stress,oamenii vorbesc adesea cu ei insisi.Daca se intra intr-o clasa cu scolari mici se aude un fel de zumzet care nu este altceva decat o vocala exterioara a gandurilor;acest lucru nu inseamna insa ca este absolute necesar pentru ei sa vocalizeze pentru a putea gandi.Un studio efectuat pe sine insusi de catre Smith si colaboratorii(1947) contrazice insa acest lucru;acesta si-a administrat un compus pe baza de curare,cu effect paralizant,fiind mentinut in viata prin conectarea la un aparat de respiratie artificiala (vorbirea subvocala era imposibila in aceste conditii);relatarile ulterioare au demonstrate ca ,in timpul experimentului,a fost capabil sa inteleaga la cele auzite din jur,desi conform ipotezei lui Watson ar fi trebuit sa fie imposibil sa gandesti. Influenta gandirii asupra limbajului .Piaget afirma ca limbajul este numai un adintre functiile simbolice si sustine ca limbajul si gandirea sunt legate
54

intr-un ciclu geneticla o ultima analiza,ambele depend de inteligenta,care este anterioara limbajului si independenta de acesta(Piaget 1968). Piaget a avut o conceptie total opusa celei a lui Whorf si Sapir referitoare la relatia dintre gandire si limbaj;in conceptia acestuia ,dezvoltarea intelectuala este pe primul loc iar fara aceasta limbajul e doar putin mai mult decat o balbaiala fara inteles.O demonstratie a acestei afirmatii este studiul lui Sinclair-De-Zwart(1969)avand drept subiecti copii care achizitioneaza deja constanta volumului (acel nivel de dezvoltare intelectuala la care copilul stie ca volumul unui lichid ramane constant atunci cand este mutat dintr-un vas mai mare in unul mai mic);acesta observa ca subiectii stapaneau semnificatia cuvintelor mai mult,mai mare,la fel,in vreme ce copiii care nu atinsesera acel stadium de dezvoltare intelectuala nu reuseau aceasta performanta nici chiar dupa un antrenament special de limbaj. Bruner considera separate limbajul si gandirea sustinand existenta a trei modalitati prin care copilul poate retine si folosi informatiile din mediu: 1. Prin reprezentarea actionala,adica prin intermediul actiunilor directe,fizice asupra mediului. 2. prin reprezentarea iconica,adica prin fotografierea mentala a mediului. 3. Prin reprezentarea simbolica ,in particular prin intermediul jocului. Gandirea non-verbala apre prima in ontogeneza (ceea ce el numeste reprezentare actionala sau iconica a lumii)iar dup ace aparelimbajul,dezvoltarea gandirii este amplificata si accelerate prin intermediul reprezentarilor simbolice. Gandirea si limbajul ca procese psihice separate si independente. Vygotski considera ca trebuie luate in considerare doua aspecte ale limbajului: a.instanta ce inregistreaza si controleaza gandurile persoanei (vorbirea interioara) si b.modalitatea de transmitere a castor ganduri celorlalti (vorbirea exterioara).Acesta afirma ca, in perioada copilariei,gandirea si limbajul sunt independente;primele incercari ale copilului de a vorbi au o determinare exclusive sociala fiind doar simple preluari ale modelelor de vorbire;simultan copilul isi dezvolta si forme primitive de gandire si ratiune,care nu implica insa limbajul;abia spre varsta de doi ani incep sa se stabileasca relatii intre vorbirea sociala si gandirea primitiva.I jurl varstei de sapte ani ,limbajul si gandirea se separa iarasi,limbajul avand deja doua functii distincte a.limbajul interior care ajuta copilul sa gandesca (vorbirea egocentrica) b.limbajul exterior ca instrument de transmitere a gandurilor celorlalti.
55

Luria si Yudovich (1956) au studiat doi gemeni,care pana la varsta de cinci ani s-au jucat aproape numai impreuna si isi dezvoltasera o forma rudimentara de limbaj.Copiii au fost plasati in gradinita si rezultatele au fost urmatoarele: Intreaga structura a vietii psihice a ambilor gemeni s-a schimbat brusc si in acelasi timp; o data cu asimilarea unui limbaj obiectual / obiectiv,copiii eru capabili sa-si formuleze verbal scopul activitatii si numai dupa trei luni am observat inceperea jocului cu semnificatie.Aceste rezulate contrazic afirmatiile lui Vygotski;relatiile dintre limbaj si dezvoltarea intelectuala si dependenta acestora de nivelul socio-cultural,evidentiate de catre Bernstein precum si aprtenenta de rasiala, demonstrate de catre Labov, se constitue in argumente suplimentare ale faptului ca limbajul mediaza dezvoltarea intelectuala. III.2..Comunicarea la nou-nascuti (0-1 ani) Limbajul propune n egal msur i decodificarea formelor de limbaj verbal dar i a celui nonverbal i paraverbal astfel decodific zmbetul adultului, gestica minilor, intonatiile, acestea constituind i la vrstele ulterioare element de fixare a informatiei. Comunicarea verbal este raportat la regulile de formare a reflexelor condi tionate deoarece cuvntul este initial un excitant sonor simplu, dup gnguritul i lalatiunea din perioada anterioar; prin imitatie copilul reproduce silabe, intonatii iar pronuntiile ntmpltoare trebuie ntrite. Pronuntia ntrit devine ca utilizare extins dar nu e acoperit de semnificat ii, nu are functii gramaticale,evidentiindu-se dou aspecte: competenta performanta. Competenta se refer la capacitatea de a ntelege limbajul adultului, ce i se spune, ce i se cere, ascult de ordine, de interdictii precum i indicatii orientative. Performantele sunt sczute pentru c vizeaz capacitatea de a utiliza cuvinte. Limbajul are caracter pragmatic, evidentiat prin forma bisilabic prin care prescurteaz astfel nct maina devine ina holofraza format din dou silabe n forma de fraz. n acelai timp caracterului pragmatic i se adaug cel social ntruct aa cum evidentiaz Hull spatiul dintre persoanele care comunic are functie de comunicare specific ce poart numele proxemimic. Existnd un spatiu intim cu maxim ncrcare de afec tiune manifestat prin apropierea fetei copilului de a mamei, a mbrtirii trupului, este n aceeai msur expresia afectiv i sentiment de sigurant.
56

Exist un spatiu mai personal mai socializat n interiorul cruia apare inten tia de mers i n cadrul creia relatia afectiv dei prezent e valorificat doar la distant. La adult spatiul personal e mai restrns iar invadarea lui creeaz disconforturi. Spatiul social este spatiul de autoritate n care se comunic decizii i pe care adultul l folosete pentru demonstrarea autorittii. Plansul este prima cale prin care nou-nscuii comunic cu lumea. La natere, primul ipt semnaleaz faptul c nou-nscutul i-a umplut plmnii cu aer i ncepe s respire i implic nevoia copilului de hran, confort i stimulare. Studii atente au demonstrat c plnsul copilului este un comportament complex din punct de vedere fizic i emoional. Wolff (1966) a identificat 4 paternuri distincte ale plnsului la nou nscui: 1. plnsul de baz este asociat de obicei cu foamea, dar are un patern ritmic comun tuturor celorlalte forme de plns; 2. plnsul furios; 3. plnsul de durere; 4. plnsul pentru atenie, care se dezvolt mai trziu, la cca 3 sptmni dup natere. Plnsul de copil stimuleaz reacii puternice la oricine se afl n apropiere. Studiile au artat c ritmul inimii i rezistena electric a pielii la adulii care ascult plnsul nregistrat al copiilor, ca parametri fiziologici, se modific semnificativ att n cazul prinilor, ct i n cazul adulilor fr copii. Acest efect puternic este probabil programat biologic n toate fiinele umane, pentru a asigura nou-nscuilor necesarul lor de griji i protecie pentru a supravieui. Prinii, la primul lor copil, rspund la iptul copilului cu ceva mai mult excitaie dect prinii care au avut mai muli copii, probabil fiindc investesc mai mult n nevoia de a nva s interpreteze diferitele tipuri de plns. Dei nu interpreteaz corect ntotdeauna semnificaia plnsului, experiena n ngrijire le mbuntete acurateea. n plus, s-a demonstrat c prinii disting mai bine plnsetul propriilor lor copii fa de cel al altora; de asemenea, plnsul de durere pare s determine un rspuns imediat i necondiionat din partea prinilor (dar i a altor aduli), spre deosebire de celelalte tipuri de plns care determin de obicei rspunsuri exclusive din partea prinilor. Plnsul este, de obicei, determinat de stri de disconfort fizic sau fiziologic, cum ar fi: foamea, schimbrile de temperatur, sunetele brute i intense. Starea precedent a copilului este un factor important n determinarea plnsului ca rspuns la un stimul vizual sau auditiv. La nou-nscui, plnsul poate fi cauzat frecvent de suprastimulri senzoriale momentane, reacie care descrete n frecven cu timpul, pe msur ce copilul devine mai capabil s tolereze mai muli stimuli senzoriali i s ignore ceea ce este prea mult.
57

Fazele pregtirii limbajului: gngurit lalaiune autoascultare imitarea sunetelor primele cuvinte ntre 3 i 4 luni sugarii pot emite sunete verbale associate,este faza lalaiunii; dincolo de 5 luni se desfoar o faz a autoascultrii, adic sugarul scoate sunete, ateapt puin, apoi emite altele; dup 7-8 luni poate imita sunetele pronunate de aduli; n jurul a 10-12 luni sugarul pronun primele cuvinte: mama, tata, papa, apa etc. Aceste prime cuvinte sunt foarte simple din punct de vedere fonetic, sunt foarte legate de trebuinele copilului i sunt polisemice, adic pot semnaliza mai muli stimuli. De exemplu, papa nseamn: i e foame, vede biberonul, este aezat acolo unde este hrnit de obicei, o vede pe mama, etc. Fetele vorbesc n genere mai repede dect bieii. III.3.Comnicarea la anteprescolari(1-3 ani) Limbajul ncepe s fie cu adevrat achiziionat abia n cursul acestui stadiu. La ncheierea primul an de via copilul poate pronuna doar 3-5 cuvinte. Urmeaz o perioad de cteva luni n care parc s-ar fi oprit acest proces, adic nu mai nva dect foarte puine cuvinte, n schimb, nelege i execut ceea ce-i cer adulii. Dar n jurul a 1 an i 6 luni, 1 an i 8 luni se produce un nou Vocabular : activ: 300-400 cuvinte pasiv: 1100 cuvinte proces de maturizare neurocerebral i copilul ncepe s nsueasc din ce n ce mai multe cuvinte. La sfritul stadiului are un vocabular pasiv (cuvinte care sunt doar nelese) de 1100 cuvinte i un vocabular activ (cuvinte folosite de el n comunicarea cu alii) de circa 300400 cuvinte. Totodat, cuvintele sunt acum nu o parte a unei situaii concrete, ci semnificani pentru stimulii concrei, ncepnd s-i nlocuiasc pe acetia din urm n comunicarea cu cei din jur i n activitatea mental. Aceti semnificani verbali permit: a) realizarea cu mai mare vitez a comunicrii; b) ajut la apariia gndirii; c) uureaz desfurarea tuturor proceselor psihice ale anteprecolarului. Cuvintele ncep s fie folosite n comunicare i treptat se nsuesc structurile verbale specifice limbii materne. Mai ales n dialogul cu mama, copilul reuete s imite vorbirea ei i s alctuiasc propoziii foarte scurte, dar din

58

ce n ce mai corecte. Sunt ns cteva faze pe care copilul le parcurge pn ajunge s nsueasc structurile verbale corecte: - limbajul telegrafic: copilul altur 2-3 cuvinte cam aa cum se face ntr-o telegram. De exemplu: bebe pap, bebe nani; - imitarea absolut a exprimrii adultului fr adaptarea acesteia la propria persoan. De exemplu, o feti spune mamei mai vrei portocal!, pentru c aa o ntrebase aceasta mai nainte; - nceputul adoptrii modelului preluat de la adult la persoana sa. De exemplu, un bieel de doi ani spune Ec eu acolo acest ec fiind o transformare a verbului este (folosit mereu de aduli); - fraza gramatical cnd structurile verbale, dei sunt foarte simple, corespund modelelor corecte de exprimare La nivelul comunicrii verbale se realizeaz a doua mare descoperire a vrstei i anume el descoper c toate obiectele i fenomenele au un nume. Exist pe de o parte tendinta de a se face nteles dar pe de alt parte tendinta de a verbaliza experientele senzoriale(rou, negru, srat), senzatiile interne(foame, durere), tendin a de evalua pe scale grosiere mrimile, tendin a de a verbaliza aspectele legate de propria activitate i a altora. Exist un limbaj mic sau primitiv utilizat de copii n comunicarea cu persoanele apropiate, uneori cu forme de expresivitate intim. Exist un limbaj situativ i unul contextual cu text i context n care apar elemente descriptive, apreciative supunndu-se ns acelorai principii ntlnite pn la1 an, al economicittii i al repetitiei. Tendintele de comunicare verbal sunt cele legate de amintirea unor silabe, nlocuirea unor cuvinte mai complexe cu unele simple, onomatopeice, perseverarea, nlocuirea unor sunete apropiate(S devine , R devine L), chiar dac nu sunt expresii ale unor deficiente de vorbire,ci doar rezultatul unei insuficiente dezvoltri a aparatului fono-articular. Limbajul neverbal rmne nc prezent sus tinnd sau nlocuind uneori argumentarea verbal, fapt pentru care copilul prefer pozitia fat n fat.. La sfritul primului an de via, deja cunoate valoarea social a limbajului, respectiv faptul c prin intermediul limbajului poate obine satisfacerea unor trebuine. n jurul vrstei de 2 ani, el folosete limbajul ca mijloc de comunicare curent. Vocabularul su poate conine de la 8 pn la 20 de cuvinte, jargonul folosit este impregnat de coninut emoional, se joac repetnd un cuvnt sau o fraz. La 2 ani, ritmul i fluena vorbirii este nc slab, produce propoziii din care lipsete de cele mai multe ori verbul, vocea nu este controlat n volum i modulaie.
59

La 3 ani, aproape majoritatea coninutului exprimat de copil este inteligibil, nelege ntrebri simple ce au legtur cu mediul su i activitile sale. Este capabil s relateze despre experiena sa i relatarea s poat fi urmrit i neleas. n evoluia limbajului la copil, pot fi evideniate mai multe stadii. Dup M. Zlate identificm urmtoarele stadii: stadiul cuvntului-fraz, n care copilul exprim atitudini afective i mintale, care conin o mare ncrctur informaional. Acest stadiu se ntinde de la 1 an la 1 an i jumtate. Stadiul prefrazei dureaz de la 1 an i jumtate pn la 2 ani. Copilul pronun cuvintele unele dup altele n ordinea importanei pe care acestea par s o aib pentru el. Stadiul frazei gramaticale n care copilul exprim relaii ntre noiuni i judeci. Stadiul debuteaz la doi ani i cteva luni. Stadiul structurii sintactice debuteaz la 3 ani. Stadiul diferenierii formelor gramaticale, la 3 ani i jumtate. De la exerciiul vocal din primul an de via n care sunt incluse gnguritul i iptul, copilul trece la exerciiul cuvintelor cnd jocul cu cuvintele i silabele este aproape permanent. Sunt active majoritatea funciilor limbajului: - cea de comunicare copilul exprim ceea ce vede, aude, simte, vrea - funcia reglatorie declaneaz aciuni cu ajutorul limbajului - predominant este funcia ludic copilul se joac i exerseaz vorbind . n Romnia, indicii dezvoltrii normale a comportamentului verbal sunt urmtorii: 1 lun sunete laringiene, 2 luni gngurete, 3 luni vocale i consoane izolate, 4 luni tendina de modulare, 5 luni sunete n ritm alert, 6 luni sunete mai variate, 7 luni vocalizeaz silabe, 8 luni pronun silabe, 9 luni silabe repetate, 10 luni nelege cuvinte folosite des, 11 luni cuvnt cu sens, 12 luni 2 cuvinte cu semnificaia precis, 15 luni 4 pn la 6 cuvinte n vocabular activ i folosirea jargon-ului, 18 luni 8 pn la 10 cuvinte, n vocabular activ, folosete cuvintepropoziii,

60

24 luni propoziii din 2, 3 cuvinte (substantive, verbe, adjective, pronume), 27 luni i vorbete singur cnd se joac, 30 luni vocabular activ bogat, cuvinte din mai multe silabe, verb conjugat, pronume personal, 33 luni poezii scurte, sensul pluralului, 36 luni relateaz situaiidin viaa lui i a familiei, receptiv la cuvinte noi, limbaj constituit gramatical, folosete corect pluralul. Nu trebuie uitat ns n aprecierea dezvoltrii c fiecare copil are ritmul su de dezvoltare i caracteristicile sale individuale i evaluarea trebuie realizat pe mai multe dimensiuni, pentru ca aprecierea sa fie corect. III.4.Comunicarea la prescolari (3-6 ani) La nceputul acestei perioade, ctre vrsta de 3 ani, limbajul este n plin expansiune i au loc progresele spectaculoase privind construcia frazei. Dac dezvoltarea fonologic este aproape ncheiat,vocabularul va crete exponenial i se va dezvolta sintaxa, devenind din ce n ce mai complex. Importante pentru nvarea limbajului sunt cel puin trei secvene de dezvoltare interdependente: dezvoltarea cognitiv (capacitatea de a recunoate, identifica, discrimina i manipula), dezvoltarea capacitii de a discrimina i nelege vorbirea pe care o aude de la ceilali din apropiere i dezvoltarea abilitii de a produce sunete i succesiuni de sunete ale vorbirii care corespund din ce n ce mai exact structurilor vorbirii adulilor. Se dezvolt latura fonetic a limbajului, dei, datorit unor particulariti ale aparatului fonator, ale analizatorului verbo-motor i ale celui auditiv, pronunia nu este nc perfect. Sunt posibile omisiuni (cnd este vorba de mai multe consoane alturate), substituiri (loc n loc de joc su sase n loc de ase), inversiuni de sunete (se refer la schimbarea ordini fonemelor din cuvinte: pentru n loc de pentru) . La intrarea n coal, copiii pronun aproape toate sunetele, erorile fiind din ce n ce mai rare. Volumul vocabularului crete de la un vocabular mediu de 700-800 de cuvinte la 3 ani, la 1.000 de cuvinte, la 4 ani, pn la 2.500 de cuvinte, la 6 ani (W. Stern), i crete preponderena vocabularului activ fa de cel pasiv. Din punctul de vedere al dezvoltrii codului lingvistic se arat c acum limbajul copilului se mbogete nu numai cu substantive, ci i cu verbe, adjective, pronume. Utilizarea corect a diferitelor elemente ale frazei are loc progresiv. Pronumele personale i posesive sunt cele care faciliteaz dialogul, ele sunt achiziionate ntre 2 i 4 ani, mai nti n forma lor de singular i abia apoi n forma de plural, ctre vrsta de 5 ani. Primele sunt achiziionate prepoziiile i adverbele ce exprim posesiunea, apoi, ctre vrsta de 3-4 ani, cele de loc, iar cele de timp par s fie ultimele achiziii,
61

ntre 4 i 5 ani . Tatiana Slama Cazacu evideniaz c n utilizarea verbelor se fixeaz mai nti timpul prezent, contaminnd celelalte timpuri verbale construite mai trziu, mai ales perfectul compus care este la nceput format dup structura prezentului Pe parcursul perioadei, copiii folosesc din ce n ce mai corect acordul gramatical al cazurilor i timpurile verbale. Privitor la intonaie, copilul o folosete chiar din primii ani, pentru a da frazei sensul interogativ, afirmativ sau imperativ. Intonaia ascendent sugereaz o ntrebare, cea descendent un ordin, iar o intonaie egal una informativ. Negarea este exprimat, de asemenea, devreme, prin cuvinte, iar de la 4 ani, integreaz negaia n enun. Exprimarea interogaiei se perfecioneaz prin achiziia pronumelor i adjectivelor interogative, iar spre vrsta de 6/7 ani se deprinde vorbirea indirect. ntre 3 i 6 ani, copilul produce fraze din ce n ce mai complexe, ncepe cu cele construite prin juxtapunere, apoi este achiziionat subordonarea propoziiilor i, n final, deprinderea folosirii circumstanialelor Sintetic spus, pentru aceast perioad, indicii dezvoltrii normale minimale a limbajului sunt : 3 ani i 6 luni copilul este capabil s redea pn la 2 strofe; 4 ani este uzual folosirea pluralului n vorbirea curent i a pronumelui (eu, tu, noi, voi); 5 ani sunt folosite cel puin dou adverbe de timp (azi, mine); este capabil s relateze despre 3 imagini cu detalii; 5 ani i 6 luni folosete 3 adverbe de timp (ieri, azi, mine); recit poezii lungi cu intonaie 6 ani 3 adverbe folosite corect; relateaz despre 3 imagini; recunoate corect 3, 4 litere. Pn spre vrsta de 5 ani se dezvolt i limbajul intern. Limbajul intern este un limbaj interior, structurat pe baza mecanismelor vorbirii sonore, cuprinde componente auditive i vizuale, kinestezice, precum i componente eferente motorii. Vorbirea interioar are o funcie cognitiv, dar i de reglaj (Ana Tucicov-Bogdan, 1973 p. 266). Dezvoltarea limbajului intern se face prin eliberarea vorbirii de legtura ei nemijlocit cu aciunea concret. La nceput, limbajul intern este mai puin automatizat, restrngerea lui are loc n consecina activitii colare. Concomitent cu dezvoltarea limbajului are loc i dezvoltarea celor mai importante funcii ale sale, i anume: funcia de comunicare, de fixare a experienei cognitive i de organizare a activitii Privitor la funcia de comunicare a limbajului, au puse n eviden conduite precoce de comunicare (Tatiana Slama-Cazacu, 1966). Observaiile arat construirea timpurie a competenelor de comunicare prin limbaj, iar concluziile cercettoarei se refer la exersarea precoce a funciei de
62

comunicare a limbajului i la faptul cformele de comunicare se modific o dat cu vrsta, n msura n care ele sunt tributare cunotinelor, motivaiilor, obiectivelor, care sunt, de asemenea, n dezvoltare. Dei monologul este extins n aceast perioad, el nu reflect, n concepia cercettoarei, egocentrismul, ci este o premis a unui limbaj interiorizat, pregtind activitatea social ulterioar. Examinarea mimicii i gesturilor copilului indic utilizarea acestora n scopul exprimrii dorinelor, cunotinelor i nevoilor. Cuvintele cu predominan afectiv sunt emise n acelai scop, i anume, a atrage atenia asupra s, a se face ascultat, a convinge. Cu toate acestea, coninutul informativ este srac, argumentarea apare ca fiind aproape inexistent, iar marea mobilitate a temelor abordate de ctre copil antreneaz o structur lax a dialogului, care se caracterizeaz prin fraze ntrerupte i producii eliptice. Aceste inconveniente sunt surmontate prin mimic, intonaie i gesturi, care precizeaz ntoarcerea constant la context. Concluziile sunt c foarte devreme (cercetrile au fost fcute pe un lot de 360 de copii, cu vrste ntre aproape 2 ani i pn la 6 ani) copiii simt nevoia de a vorbi pentru ceilali, de a intra n relaie cu ceilali prin limbaj, de a utiliza limbajul pentru a comunica gndurile proprii i chiar de a folosi limbajul pentru a coopera. Vocabularul pasiv crete ctre sfritul stadiului pn la 30003500 de cuvinte, cel pasiv cuprinde 700-800 cuvinte. Semnificaiile cuvintelor dei nc restrnse sunt mult mai clare i mai corecte. Dar sensurile figurate ale structurilor verbale nc nu Creaia de cuvinte sunt nelese. Au o mare preferin pentru diminutive. i dezvolt o atitudine important fa de limbaj, adic sunt ncredinai c aceste poate folosi ca s comunice orice i tot ce exist n jur poart un nume. Dac ntlnesc obiecte sau situaii noi i nu tiu cuvintele corespunztoare nu ezit s le creeze. Prin urmare, fr nici un fel de reinere, precolarii creeaz cuvinte noi. Acest fenomen a fost cercetat n psihologia romneasc de prof. univ. dr. Tatiana Slama Cazacu. Iat cteva dintre creaiile precolarilor gsite de domnia sa: Influenele puternice ale grdiniei urlre adic cel ce plnge foarte tare, modrobree adic ceva n dezordine. Iat i alte exemple: armatist angajat n armat, nsforit legat cu sfoar, bananaman prin analogie cu superman. nsuirea structurilor verbale se face n primul rnd prin imitarea prinilor i apoi prin respectarea modelelor propuse de grdini. Acestea conin o gramatic implicit i servesc pentru pstrarea corectitudinii vorbirii proprii i pentru corectarea altora. Grdinia transmite precolarilor cunotine i formeaz capaciti de flexionare corect a substantivelor dup gen, numr, caz iar a verbelor dup persoan, numr i timp. Totodat, n grdini este special antrenat auzul fonematic i asigurat nsuirea
63

elementelor grafice necesare mai trziu la nsuirea scrisului n coal. Precolarul poate comunica uor tot ceea ce dorete i poate construi propoziii mai complexe, mai bogate. Dac la nceputul stadiului copilul poate avea un limbaj situativ (amestecnd cuvinte cu gesturi, aciuni, onomatopee), ncepnd cu 4 - 5 ani i este specific limbajul contextual caracterizat prin: exprimarea n cuvinte adecvate a tot ce comunic, legturi logice ntre propoziii i fraze, unitate general a discursului verbal. Atunci cnd povestete ceva precolarul poate vorbi alternativ n locul eroilor acelor ntmplri i poate folosi adecvat i mijloace neverbale de comunicare (gesturi, mimic, micri, intonaia vocii etc.). Cnd se afl n dialog cu alii reuete s se adapteze particularitilor interlocutorilor. Cu copiii mai mici ca el vorbete rar, repet i chiar utilizeaz limbajul mic al acestora. Cnd vorbete cu cei mai mari vrea s se fac neles i-i alege cu grij cuvintele i formeaz propoziii i fraze corecte Un alt eveniment important n acest stadiu este apariia limbajului interior. El este precedat de aa numitul limbaj egocentric (J. Piaget). Copilul se poate afla n apropierea unei alte persoane, Apariia limbajului interior adult sau copil, el vorbete dar fr a avea intenia de a-i comunica acestuia, fr a fi preocupat ca acesta s recepioneze ce spune el i s-l neleag. Este deci o form intermediar ntre limbajul extern propriu-zis i cel intern. n fine, cea mai mare parte a problemelor de pronunie dispar. Pot s mai existe, la unii copiii, dificulti de pronunare al lui r sau s. Este bine s se cear ajutorul logopedului. III.5.Comunicarea la scolari (6- ani-12 ani) Achiziia scris-cititului necesit pe lng dezvoltarea normal a aparatului verbo-motor i dezvoltarea motricitii large i fine. La un alt nivel, pentru deprinderea scrisului este necesar, de asemenea, maturitatea structurilor vorbirii, aceasta punnd n eviden legtura ntre vorbire i scriere. Observaiile arat c dac sunt afectate structurile vorbirii se manifest i o anume incapacitate de achiziie a limbajului scris. nvarea cititului trece prin urmtoarele stadii succesive de acumulare: educarea prealabil senzorial-motrice, n principal vederea i auzul; dezvoltarea vorbirii, corectarea articulrii i pronunrii, dobndirea mecanismelor fundamentale; citirea curent corect; nelegerea celor citite; citirea expresiv; lectura personal cu caracter cultural-informativ . Pentru nsuirea limbii romne, se arat c pentru a nva corect cititul i scrisul trebuie luate n considerare elementele componente ale limbii, iar aceasta se realizeaz prin delimitarea cuvintelor din vorbire, delimitarea sunetelor din cuvinte, pentru ca apoi s
64

fie realizat unirea sunetelor n cuvinte i a cuvintelor n propoziii. Aceasta nseamn c metoda pe care o folosim n familiarizarea elevilor cu cititul i scrisul trebuie s in seama, pe de o parte, de faptul c scrierea concord aproape exact cu pronunarea, deci metoda trebuie s fie fonetic, iar pe de alt parte, c trebuie s se porneasc de la desprinderea unei propoziii din vorbire, s se realizeze delimitarea cuvintelor n silabe i apoi fiecare silab n sunete dup care s se parcurg drumul invers, de la sunete la silab, cuvnt i propoziie ceea ce denot c metoda trebuie s fie i analiticosintetic Etapele pe care copilul le parcurge n deprinderea cititului sunt: descifrarea, citirea textelor simple, automatizarea citirii, creterea vitezei de citire cu voce tare sau n gnd care depinde de ritmul fiecrui copil i nelegerea celor citite. O alt treapt a deprinderii cititului este citirea curent i corect. Aceasta este citirea copilului care tie s transpun n limbajul articulat semnele grafice. n ultima faz, citirea devine expresiv i ar putea fi numit citirea afectiv. Aceasta depinde de gradul de deprindere al citirii corecte i curente. Ea devine un instrument de lucru pentru dobndirea de noi informaii. Etapele necesare n deprinderea cititului sunt relativ aceleai pentru toi copiii, ns timpul necesar pentru parcurgerea acestor etape este diferit de la copil la copil. n privina deprinderii scrisului, mecanismele neuro-fiziologice implicate sunt: dezvoltarea normal a ntregului sistem al limbajului; antrenarea simultan, n nvarea semnelor grafice, a mai multor zone specializate ale scoarei cerebrale; formarea i dezvoltarea mecanismelor de integrare n structuri; antrenarea unor mecanisme de formare a unor scheme complexe, precum i realizarea mobilitii acestora; dezvoltarea capacitilor de a nelege i a opera cu simboluri n general (gesturi, semne convenionale, desen) i n spe. Formarea abilitilor de scris-citit sunt parcurse n coal n trei mari etape: preabecedar, abecedar i postabecedar. Perioada preabecedar este cea n care se formeaz abilitatea de scriere a elementelor grafice disparate, n cea abecedar se dobndesc deprinderile de a scrie toate literele alfabetului i de a-l folosi n grafierea cuvintelor i propoziiilor, perioada postabecedar corespunde celei n care se ating toi parametrii scrierii conform modelelor, se obine o anumit vitez i se nsuesc cteva reguli ortografice. Scrierea, arat Ecaterina Vrsma, este rezultatul legturilor interfun-cionale pe trei niveluri, i anume: nivelul motor, nivelul percepiei i reprezentrilor i a celui afectiv. Este evideniat astfel legtura dintre controlul micrilor i controlul vizual, respectiv controlul kinestezic se realizeaz la nivelul micrii i cel vizual la nivelul traseului grafic. Cele dou micri se unesc, ducnd la anticipaie vizual i apoi la reprezentarea vizual. La acestea se
65

adaug planul afectiv i intenionalitatea. Astfel c momentele dezvoltrii limbajului scris la copil, din perspectiva mecanismelor implicate, sunt: organizarea spaial kinestezic i grafic; controlul kinestezic i controlul vizual; legtura dintre expresia oral, corporal i cea grafic. . III.6..Comunicarea la puberi si adolescenti Se dezvolt capacitatea de comunicare; anterior era mai dezvoltat la fete, acum devine important i pentru biei. Relaiile ntre biei i fete, dar i relaiile n grupuri de acelai sex capt o semnificaie profund. Adolescena este caracterizat de declinul autoritii parentale (Lefrancois) i familiale i creterea importanei grupului de prieteni. Pentru copiii normali, adolescena este un moment de socializare intens. Pe baza schimbrilor survenite n rolul familiei i a prietenilor, se pot descrie 3 stadii ale socializrii din adolescen (Lefrancois). n adolescena timpurie, prinii continu s fie importani din punctul de vedere al dezvoltrii sociale. De asemenea, prinii rmn un factor important al echilibrului emoional i material. Adolescenii, n aceast etap, sunt dependeni de familie n sens propriu, nu numai dac ne gndim la dependena material, financiar, de confort, mai ales relativ la sigurana i confortul oferit de familie. Aceast dependen este perceput acum ntr-un mod mai puin plcut dect era perceput n stadiile anterioare de dezvoltare. Nevoia de independen este n fapt cea care conduce la dezvoltarea adolescentului i implicit care conduce la cel de-al doilea stadiu al socializrii. Acest al doilea stadiu este caracterizat de o stare conflictual att pentru familie, ct i pentru adolescent. Conflictul este determinat, pe de o parte, de dragostea i ataamentul copilului pentru prinii si, de dependena economic i organizatoric de familie i, pe de alt parte, de nevoia de independen crescnd, de nevoia de a aparine i grupului de prieteni n acelai timp cu apartenena la familie i nevoia de a fi acceptat n interiorul grupului de vrst. Temele principale de conflict nu se rezum doar la independena material, ci se concretizeaz n forme precise, cum ar fi diferena de viziune asupra vieii sociale, interferena prinilor n munca colar (ateptarea sau criticarea unor rezultate), interferene n viaa afectiv (criticarea prietenilor), lipsa susinerii financiare a unor proiecte personale ale adolescentului. Aceasta nu nseamn c prinii i adolescentul sunt cu siguran ntr-o stare de conflict permanent, prin aceasta sunt doar relevate surse tipice de conflict. Aadar, de la o stare de total dependen fa de
66

prini, adolescenii progreseaz printr-un stadiu intermediar de conflict ctre achiziiile unui al treilea stadiu, de relativ independen fa de acetia. Independena nou ctigat nu nsemn ruperea tuturor legturilor cu prinii i legarea total a adolescentului de grupul de prieteni, ci funcionarea adolescentului ca individ n cercul de prieteni independen care duce deseori la conflicte n interiorul familiei. Conflictul ntre generaii este un clieu (Lefrancois), n care poate fi recunoscut conflictul ntre generaia dominant i grupul de adolesceni elevi de liceu sau studeni, respectiv noua generaie care se formeaz prin dezvoltare social i personal Comunicarea ntre printi i adolescent este o problem. Adesea printii ntmpin dificultti n cunoaterea opiniilor, atitudinilor, proiectelor, sentimentelor i motivelor propriilor lor copii. Abilittile de a comunica eficient trebuie s fie nvtate. Comunicarea poate fi definit simplu ca fiind procesul de a transmite i de a primi informa ii. Considerm de cele mai multe ori c acest lucru poate fi uor de realizat de ctre persoane care triesc n aceeai cas i vorbesc aceeai limb. n realitate, a comunica nseamn mult mai mult dect a vorbi i exist putini oameni care s nu aib nevoie de mbunt irea abilitilor de comunicare. Cele mai obinuite situatii care creeaz probleme de comunicare sunt urmtoarele: 1. Mesajul transmis nu coincide ntotdeauna cu mesajul recep ionat. Aceasta se poate ntmpla deoarece: a) nu folosim toti cuvintele cu aceeai semnificatie; b) presupunem, de obicei, c suntem n elei; c) presupunem adesea c l-am n eles corect pe cellalt. Deci trebuie s fie verificat corectitudinea recep ionrii mesajului prin ntrebri sau parafraze. 2. Exist o diferet ntre fapt i opinie. Un fapt este ceea ce este adevrat pentru oricine, dar majoritatea lucrurilor pe care le comunicm sunt opiniile, ideile, sentimentele, preferin ele noastre. Consecintele n planul comunicrii, din perspectiva persoanei care presupune c exprim fapte, sunt: a) respingerea altor puncte de vedere ca fiind greite; b) nereceptivitate la alte informa ii; c)inflexibilitate la schimbarea atitudinii; d) determinarea intrrii comunicrii n impas. 3. Exist multe modalitti extralingvistice de comunicare,mesajele fiind primite nu doar prin ceea ce spunem, ci prin felul n care o spunem: tonul vocii, expresia facial, mimic, gestica, postura, dispozi ia. Exist deci posibilitatea transmiterii de mesaje duble atunci cnd mesajul verbal este diferit de cel neverbal. De asemenea, putem comunica chiar dac nu este pronun at nici un cuvnt.
67

4. Dou persoane nu privesc lucrurile exact n acelai fel. Fiecare abordeaz situa iile-problem ntr-un fel unic, n raport cu experien a, cultura, vrsta, valorile i educa ia sa. Adesea, comunicarea este distorsionat pentru c nu se iau n considerare experien a i informa iile celuilalt n legtur cu problema discutat (este cazul tipic al prpastiei dintre genera ii") Aspecte ale comunicrii n relaia prini adolesceni n orice tip de societate copiii i considera prinii responsabili de satisfacerea dorinelor i necesitilor lor, de reuitele sau insuccesele lor. Relaiile ntre prini i copii se bazeaz pe un mecanism de comunicare deosebit, filtrat social, n care se realizeaz un anumit model, un pattern de conduit. n cadrul acestor relaii prinii ncearc, i de multe ori muli dintre ei reuesc, s asigure socializarea copiilor, s contribuie la modificarea i perfecionarea stilului de interrelaionare dezvoltat n copilrie. Dac n timpul copilriei prinii sunt cei care iniiaz efectiv copilul n stabilirea relaiilor n familie, extinse apoi la grupul de joac, n timpul adolescenei prinii nu mai reuesc s supravegheze9 adolescentul dect cu mare dificultate. n copilrie procurarea de jucrii, alimentaia, curenia, conversaia reprezint apanajul exclusiv al adultului. Drepturile parentale n adolescen: exist o serie de drepturile parentale bine statuate, care se circumscriu instituiei conduitei printeti" i comunicrii ntre 2 segmente diferite ca vrst, statut i rol social, nivel de informare i cultur. Acestea se refer generic la: 1. Dreptul de a decide unde i cu cine s locuiasc minorul; 2. Dreptul de a hotr n legtur cu educaia i obligaia, ndatorirea de a se ocupa de educaia minorului; 3. Dreptul de a pedepsi n limite rezonabile; 4. Dreptul i obligaia de a proteja i apra minorul; 5. Dreptul de a administra proprietatea minorului; 6. Dreptul de a consimi sau refuza consimmntul pentru tratamente medicale ale minorului; 7. Dreptul de a consimi sau refuza n legtur cu adopia; 8. Dreptul de a consimi sau refuza consimmntul la cstoria unui minor ntre 16 i 18 ani; 9. Dreptul de a se comporta ntr-un litigiu ca aprtor al intereselor copilului; 10. Dreptul de motenire a proprietii dup deces. . Prinii vorbesc i transmit enorm copilului n perioada micii copilrii; la rndul lor, ei nva efectiv s vorbeasc, s participe la un dialog cu copilul lor. Copiii pun ntrebri la care prinii ar trebui s ncerce s rspund i s
68

ofere rspunsuri ct mai adecvate nivelului de dezvoltare psihic a copilului. n adolescen, tinerii aspir la un alt statut dect cel de copil: la rndul lor, prinii trebuie s nvee ce i cum s comunice cu fiul sau fiica lor. a) Comunicarea printe - adolescent n adolescen, centrul de greutate al comunicrii se deplaseaz de la nivelul exclusiv al familiei la nivelul grupului de colegi i prieteni. Adolescentul petrece alturi de prieteni dou ori mai mult timp dect cu prinii, prietenii fiind totodat i principalii si confesori, pe cnd n relaie cu prinii, adolescentul devine de multe ori participant un la dialog n care comunicarea autentic este minim. De exemplu, atunci cnd prinii l ntreab despre persoanele n a cror companie i petrece timpul, conversaia arat de multe ori astfel (Rcanu, 2000): Printele (mama ori tata): Unde ai fost?, De unde soseti acum? Adolescentul: Afar, De afar Printele: Ce mai facei voi cnd v ntlnii? Adolescentul: Nimic Printele: Ai fcut bine c ai ieit cu prietenii la discotec? Adolescentul: Nu. Dup cum se observ, adolescenii devin treptat experi n a nu transmite nimic, n a vorbi far a comunica cu prinii. b) Reguli generale pentru comunicarea printe-adolescent Regulile cele mai simple care se nva i se respect n familie se reflect n comportamentul din grup (coal, prieteni, strad) i reintr n circuitul de comunicare intrafamilial care st la baza relaiilor intime (inclusiv sexuale) i de munc - dac au fost iniiate prin conversaie i supravegheate de adult. Multe studii analizeaz abilitile de comunicare, conduita, ca i drepturile prinilor pentru a determina care sunt efectelor acestora asupra educaiei, asupra creterii i staturii unor stiluri, moduri de comportament ale adolescentului. Rapaport R., Rappaport M. (1977), Strelitz, Z. & Kews, Pilling,D. & Pringle (1978), Argyle M. & Henderson M. (1985) propun cteva idei pentru a facilita comunicarea n perioada adolescenei, din ambele sensuri: de la prini ctre adolesceni i de la adolesceni spre prini. Reguli pentru prini Respectai intimitatea adolescentului. Oferii nu doar sfaturi ci i exemple de comportament. ncurajai ideile (cutrile) adolescentului. Demonstrai afeciune i suport emoional constat fa de adolescent. Pstrai secretele ncredinate. Nu fii exagerat de posesiv ncercai s tratai adolescentul ca pe un tnr adult responsabil. Uitai-v n ochii lui in timpul conversaiei. Vorbii cu adolescentul despre probleme sexuale i despre moarte. Oferii
69

adolescentului cadouri si felicitri adolescentul atunci cnd nu este adolescentul probleme legate de responsabil pentru comportamentul alegerile i prietenii adolescentului.

de ziua lui de natere. Sprijinii prezent (in absena) Abordai cu politic i religie. Considerai-v adolescentului Nu criticai aspru

Reguli pentru adolesceni Respectai intimitatea prinilor Consultai-v cu prinii n problemele personale (intime) Luai n considerare drepturile prinilor. Fii politicoi cu prinii, mai ales cnd suntei n public, n grup. Pstrai confidenele, secretele mprtite de prini. Invitai prietenii n cas. Nu v criticai prinii n public. Privii-v prinii in ochi in timpul conversaiei. Discutai cu prinii despre aceste probleme. Oferii cadouri si felicitri prinilor de ziua lor de natere. Respectai dorinele lor, chiar i atunci cnd sunt abseni. Discutai cu prinii despre politic i religie. Acceptai supravegherea generala (i grija) prinilor. Respectai aprecierile si evalurile prinilor chiar dac sunt demodate. c) Implicaii ale comunicrii deficitare Atunci cnd copiii sunt respini de prini (reaciile de respindere sunt diferite n relaia tat/fiu, mam/fiic) cresc dramatic ansele ca ei s evolueze la pubertate i adolescen nspre delincven, agresivitate, conduite nevrotice, conduite atipice (schizofreniforme) i, simultan, ansele lor de a vira" spre conduite civilizate, de a fi prietenoi, de a avea capaciti de comportament civilizat, de a fi cooperani, de a purta de grij altora etc. sunt mult mai reduse Stilurile parentale i dezvoltarea personalitii Fluctuaii inerente de natur social i economic induc modificri idiferenieri culturale n aparatul" psiho-moral de conduit, de comunicare ntre prini i copii, care se refer att la abiliti i capaciti de relaionare, dar i nevoia permanent de a cunoate evoluia social i individual a copilului, puberului, adolescentului. Acesta cu att mai mult cu ct se accept c profesia" de printe este extrem de dificil, de solicitant i dinamic. Prinii joac un rol semnificativ n dobndirea unui sim al identitii durabil i stabil. S-a constat c adolescenii care sunt mai slab adaptai i prezint o gam ampl de probleme psihologice au fost mai degrab obiectul rejeciei parentale dect acceptrii i dragostei (Rotter, 1980). n particular, stilul de control parental reprezint un factor important n relaia printe copil. O serie de studii i observaii clinice au indicat mai multe stiluri de comunicare i control caracteristice n relaia prini-copii (
70

a) Stilul dictatorial Acest stil relaional este caracterizat de un control exagerat, cerine mari din partea prinilor, dar cu cldur afectiv redus. n acest caz, prinii solicit i ateapt supunere, obedien indiscutabil din partea copiilor lor, ns fr a explica copiilor motivele pentru aceste pretenii.n consecin, adolescenii care cresc n familii cu prini dictatoriali se structureaz ca personaliti cu o competen social sczut, nu dispun de criterii precise de autoevaluare, sunt mai puin independeni i nu au ncredere n sine, considernd c, prin ateptrile lor, prinii lor sunt absurzi i dau dovad de lips de afeciune (Elder, 1980). b) Stilul democratic autoritar Acest stil parental cumuleaz cei doi factori, cldura i controlul. Fa de copii, prinii manifest cerine nalte n paralel cu o atenie i implicare afectiv crescut. Dei respect dreptul adolescentului de a lua decizii, aceti prini ateapt de la el un comportament disciplinat i i ofer motive pentru a se comporta astfel, ceea ce duce la dezvoltarea independenei i a responsabilitii. Adolescenii care au prini democratici au o apreciere de sine nalt, sunt independeni i ncreztori n sine. Ei vor dobndi o mai mare competen social nsoit de bune capaciti de adaptare, bazate pe o apreciere realist. Comportamentul prinilor caracterizat prin cldur afectiv, rsplata acordat pentru merite are consecine favorabile n achiziionarea de ctre adolescent a unor factori structurali ai personalitii care i ofer independen, o identitate proprie, capacitate de auto-evaluare. Este de preferat o astfel de abordare egalitar a adolescentului fa de una autoritar, de respingere, condiii n care minorii nu ezit s spun c prinii uit c au fost i ei tineri" i nu i cunosc limitele". c) Stilul neglijent Stilul parental neglijent cumuleaz cei factori - controlul i cldur afectiv ns sub un semn negativ, n sensul c se manifest puin cldur i control, iar ca urmare a dezinteresului i neimplicrii prinilor educaia prezint valene sczute. Datorit absenei unor modele i criterii clare, autoevaluare i imaginea de sine are fie o tendin de hipervalorizare, fie o una de lips de valorizare. n acest caz, copiii pot avea o evoluie spre intoleran i pasivitate, cu un slab control emoional i o slab toleran la frustrare. d) Stilul permisiv n acest caz, cldura afectiv este accentuat dar, n schimb, controlul parental este foarte sczut i slab resimit de ctre adolescent. Copii evolueaz nspre o personalitate n care domin o toleran excesiv, cu dependen fa de prini sau persoanele adulte. Nu i asum
71

responsabiliti i manifest comportamente fluctuante i labile, frecvent aggresiv impulsive i fac abstracie de opinia celor din jur. n familiile cu dezvoltare normal adolescenii sunt mult mai cooperani, sunt veseli, nva s spun glume, s rd i s se bucure. S-a constatat c n acest caz adolesceni nva cu mai mult uurin s stocheze i s distribuie informaia, spre deosebire de adolescenii cu tulburri de comportament la al cror viraj prinii i grupul asist de multe ori fr s tie (cum i cnd) s intervin. Aa cum am artat deja, rezultatele cercetrilor nu confirm faptul c toi adolescenii triesc o criz de identitate. ns, studiile privind influena stilurilor familiale asupra dezvoltrii sentimentului identitii arat c acei adolesceni cu o difuzie a rolului provin n general din familii dezorganizate, n timp ce tinerii care dobndesc un sentiment solid al propriei identiti provin din familii care le-au asigurat cldur, susinere, ocazii pentru independen i iniiativ. Ceea ce rezult cu claritate din cercetrile realizate n acest domniu este faptul c dezvoltarea identitii este un proces care se extinde dincolo de perioada adolescenei (cel puin pn n perioada adult tnr) i depinde ntro mare msur de interaciunile dintre adolescent i contextul social n care acesta triete. . III.7.Comunicarea la tineri si la adulti (18-65 ani) Ca i nvarea, comunicarea cu adulii are urmtoarele caracteristicii specifice: Dein un bagaj crescut de experiene de comunicare n diferite contexte; Vin cu ateptri legate de comunicare i cu puternice sentimente n legtur cu acestea, bazate pe experienele trecute de comunicare; Au control asupra procesului de comunicare, n sensul c i pot gestiona reaciile nonverbale i paraverbale n funcie de scopul comunicrii; Adulii trebuie s beneficieze de oportuniti variate de a iniia comunicarea (opiunea personal privind disponibilitatea n comunicare); Procesul comunicrii este puternic motivat de ateptri i interese personale, atmosfera de comunicare i responsabilitile asumate; Comunicarea la aduli este direct influenat de personalitatea celui care iniiaz comunicarea, de credibilitatea acestuia i de tria argumentelor;

72

 Respectarea distanelor n comunicare este mult mai accentuat la adult dect la copil (asigurarea nevoii de intimitate n comunicare). Nevoile adulilor n situaii de comunicare Exist 6 nevoi relaionale fundamentale (n acelai timp ele reprezint i obiectivele oricrui proces de comunicare): 1. nevoia de a spune; 2. nevoia de a fi neles; 3. nevoia de a fi recunoscut; 4. nevoia de a fi valorizat; 5. nevoia de a influena; 6. nevoia de intimitate. Nevoia de a spune Este nevoia de a transmite informaii celor din jurul nostru. Permanent simim nevoia s spunem ceva, s artm, s explicm, etc. Dac simim nevoia s spunem ceva semnificativ pentru noi i nu o facem, transmiterea informaiei se va realiza involuntar, incontient, ntr-un mod mascat (ex: prin stri de tensiune, anxietate, agresivitate, sau chiar somatizri n cazul unui mesaj negativ refulat). Nevoia de a fi ascultat, auzit, neles ntr-o relaie suntem ntotdeauna trei: eu, tu i relaia dintre noi. n momentul n care spun ceva, important este ca mesajul s ajung la celalalt n acelai fel n care l-am transmis, adic s fiu receptat i neles. Teste efectuate cu privire la ascultare au demonstrat c o persoan obinuit i poate aminti numai 50 % din ceea ce a ascultat (dac este chestionat imediat) i numai 25% dup 2 luni. nelegerea unui mesaj presupune potrivirea informaiei primite la nivelul interlocutorului.

Ce doreti s mi comunici Ce mi spui de fapt Ce neleg eu Ce rein eu Ce accept eu

73

Mesajul iniial

Ce am neles eu c doreai s mi Mesajul final comunici Nevoia de a fi recunoscut n orice schimb informaional ntre dou sau mai multe persoane, deci n orice proces de comunicare interpersonal apare nevoia de a fi recunoscut: nevoia ca cellalt s contientizeze prezena mea, valoarea informaiei pe care o transmit, etc. Nevoia de a fi recunoscut funcioneaz n strns legatur cu urmatoarea nevoie, aceea de a fi apreciat. Nevoia de a fi apreciat Este nevoia de a avea sentimentul c suntem importani pentru persoanele cu care stabilim relaii de comunicare. Trim ntr-o societate n care nu suntem suficient valorizai.Vedem ntotdeauna ceea ce nu a fcut cellalt, nu i ceea ce a fcut. Aceste prti negative, repetate slbesc ncrederea n forele proprii, n capacitile noastre de a realiza ceva. I Nevoia de a influena Nevoia de a influena reprezint nevoia de a provoca o reacie, o schimbare de opinii, credine, comportamente, atitudini. Nevoia de intimitate Fiecare dintre noi se simte securizat cnd sunt respectate anumite distane n comunicare. Exista 4 tipuri de distane: distana intim, distana personal, distana social, distana public
Distana intim - aa numita distana "corp la corp" - maximum 15 -

40 cm este distana la care vocea are un rol minor, distana n care acceptm numai persoanele foarte apropiate: parteneri, prini, frai/ surori. Distana personal - este distana "familiar" - 45-75 cm pn la maxim 125 cm - distana n care vocea este familiar, normal, distana n care acceptm persoanele familiare nou-prieteni, colegi, cunoscui. Distana social - 125-210 cm - este distana pe care o impunem n schimburile sociale cu persoanele noi pe care le cunoatem, cu partenerii de afaceri, etc. La aceasta distan vocea este plin, distinct, mai intens.

74

 Distana public - pn la 7.50 m- este spaiul n care acceptm orice

persoan necunoscut. La aceasta distan discursul este formalizat, gesturile sunt stereotipe, formale. Comunicarea se realizeaz: Reinem:
- 10% prin cuvinte. Mesajul verbal trebuie s fie: clar, - 20 % din ceea ce auzim simplu, uor de urmrit, s utilizeze un vocabular adecvat - 30 % din ceea ce vedem persoanei cu care vorbim. - 50 % din ceea ce vedem i - 30% prin tonul vocii (variaii ale nlimii sunetelor, tria auzim simultan lor, rapiditatea vorbirii, calitatea vocii) - 70 % din informaia despre - 30% prin expresia privirii i a feei (un zambet, o care s-a discutat (presupune ncruntare, contactul vizual direct sau evitarea acestuia, implicarea ambilor parteneri) durata contactului vizual) - 90 % din ceea ce aplicm, - 30 % prin expresia ntregului corp - gesturi (micri ale comunicarea divergent poate orientarea confuzii, nesiguran i produce exersam minilor care susin mesajul), poziia corpului, acestuia fa de refuzul coninuturilor transmise chiar interlocutor, proximitatea, contactul corporal;

Pentru o comunicare eficient cu adulii REINEI

Clarificai obiectivele Dac tii clar care este rezultatul la care vrei s

ajungi transmind un mesaj, susinnd o conversaie, etc, i va fi mult mai uor s obii ceea ce vrei. Structurai-v gndirea Deseneaz sau vizualizeaz harta mental a modului cum vei ajunge s obii rezultatul. n acest fel i va fi mult mai uor s urmezi paii necesari pentru a ajunge la obiectivul stabilit. Pregtii-v s influenai. Atrage ct mai multe informaii cu privire la tema conversaiei. Strnge ct mai multe informaii cu privire la interlocutorul tu: afl cum gndete, ce tip de abordare are mai mari anse de a-l influena- verbal, vizual, combinat; gsete puncte comune pentru a putea iniia conversaia: interese comune, etc. Asigurai timpul necesar pentru conversaie Asigur-te nc de la nceputul conversaiei c ai timp s parcurgi etapele stabilite anterior pentru atingerea obiectivelor propuse. Argumentai Prezint-i cu claritate obiectivele conversaiei, argumenteaz-i ideile. Folosii mijloace vizuale. Folosirea mijloacelor vizuale asigur reamintirea de ctre interlocutor a unei cantiti mai mari de informaie din ntregul care a fost trimis.

75

III.8.Comunicarea la batrani (65 ani-) La vrsta a treia are loc o reducere treptat a cmpului social al persoanei pe msur ce aceasta se angajeaz n tot mai puine roluri sociale i interacioneaz cu un numr tot mai mic de persoane. Din acest punct de vedere, chiar societatea n ansamblu are mai puine ateptri de la persoanele n vrst. Pe de alt parte, nsi vrstnicii se dezangajeaz activ, contient, din majoritatea activitilor sociale n care erau implicai; n opinia autorului citat, aceasta ar fi cea bun strategie pentru de a face fa presiunilor interne i externe caracteristice perioadei. Cu toate acestea, persoanele care reuesc s rmn active ct mai mult timp sunt i cele care triesc o stare emoional pozitiv, sunt mai mulumite i mplinite. Aceast idee este ntrit i de rezultatele altor cercetri care arat c este important ca persoanele vrstnice s continue s fie ct mai active cu putin Multe persoane vrstnice sufer, adesea, mai mult din cauza izolrii, a ignorrii, a marginalizrii, a lipsei de comunicare cu cei din jur, dect de o boal sau alta. A-i vorbi unui vrstnic n grab, rstit, plictisit, indiferent, fr a te asigura c te-ai adaptat nelegerii sale, nivelului de cultur, capacitii de recepie, capacitii auditive, poate s-i fac ru, adncindu-i suferintele. ntre abuzurile contra persoanelor vrstnice este inclus abuzul psihologic, emoional sau verbal, care se refer la un limbaj nepotrivit, care se constituie ntr-un stres i se adaug celorlalte probleme pe care este obligat s le suporte o persoan vrstnic. Acesta poate nsemna o condamnare la izolare psihologic i social, la precipitarea regresiei psiho-intelectuale, constituindu-se, n acelai timp, i ntr-un stres de subsolicitare. Comunicarea, nevoie fundamental pentru vrstnic De reinut c, n toate conceptele aparinnd de teoria nevoilor, comunicarea este inclus printre nevoile fundamentale ale unei persoane, n general, ale unei persoane suferinde i vrstnice cu att mai mult. Orice persoan este o entitate uman, ale crei nevoi i resurse sunt individuale i specifice. Astfel, nevoile umane se prezint ca fiind multiple i complexe, scopul satisfacerii lor fiind acela de a obine o stare de bine, de confort, de cretere a calitii vieii; ori, calitatea vieii devine pentru vrstnic unul dintre obiectivele eseniale ale oricrei intervenii de ajutor sau de protecie; uneori, vindecarea sau recuperarea nu mai pot fi posibile, calitatea vieii ns, totdeauna.Pentru vrstnic, se poate afirma c nevoia de comunicare este
76

vital, existena, calitatea i durata vieii sale fiind ameninate de nesatisfacerea nevoii de comunicare, ca i de o comunicare inadecvat. Mai devreme sau mai trziu, o persoan de vrsta a treia i triete ultima parte a vieii, care precede sfritul, ncheind existena. Comunicarea, n acest stadiu, are semnificaii particulare i este, alturi de alte elemente de ngrijire paliativ, o soluie a calitii vieii pn n ultima clip. Cu ajutorul comunicrii, investigm tipologia persoanei, modificrile psihologice determinate de mbtrnire, gradul acestora de mbolnvire, suferina, stresul social i psihologic, handicapul. Prin comunicare, obinem date preioase privind nevoile unei persoane sau alteia, n fine, cu ajutorul comunicrii putem influena chiar i n sens terapeutic (psihoterapeutic) starea persoanei, fr a mai pune la socoteal transmiterea spre nsuire a mesajelor noastre, destinate s-o ajute.

CAP IV. ASPECTE PRACTICE IV.1.Premisa cercetarii.Obiectivele si ipoteza cercetarii: Obiectivele cercetarii
77

1. Obiectivul principal al cercetarii este analiza comparativa a

comunicarii la anumite etape de varsta :9-11 ani versus 16-17 ani. 2. Un alt obiectiv este importanta depistarii criteriilor de eficientizare a comunicarii o data cu inainterea in varsta. 3. S-a urmarit de asemenea identificarea comunicarii ca mijloc de imbunatatire a aspectelor sociale. 4. Un alt obiectiv a fost sa demonstram ca capacitatea de comunicare-relationare e determinate de nivelul inteligentei si de conditiile socio-economice. Ipotezele cercetarii: 1. Presupunem ca la varsta scolara copiii sunt mai putin preocupati de imbunatatirea aspectelor comunicarii ca mijloc de socializare si mai mult de imbogatirea vocabularului ca mijloc de cunoastere,in timp ce la adolescenti raportul e invers. 2. Presupunem ca o data cu inainterea in varsta creste interesul pentru imbunatatirea aspectelor comunicarii si de constientizare a rolului pe care il joaca in viata nostra:de cunoastere si intelegere,relationare,de influenta si persuasiune. 3. Presupunem ca personalitatea copilului/adolescentului determina stilul de comunicare folosit. 4. Presupunem ca exista o relatie de interdependenta intre dezvolatarea limbajului si dezvolatarea gandirii,ceea ce determina ca la persoanele inteligente exista o mai buna si eficienta comunicare. 5. Presupunem ca exista diferente de comunicare in functie de nivelul sociocultural al scolarului si tanarului. 6. Presupunem ca aspectele comunicarii pot fi imbunatatite sau nu in functie de specificul familiei de provenienta si de climatul socioafectiv al acesteia. 7. Presupunem ca perioada adolescentei e cea in care adolescentul comunica mai putin cu familia restransa ,si leaga noi relatii extrafamiliale mai profunde.

IV.2. Subiectii si metodologia de cercetare IV.2.1. Esantion

78

Pentru aceasta cercetare s-au folosit 50 de subiecti, care au fost distribuiti astfel: VARSTA 9-10 ani-scolari mici 17-18 ani-adolescenti NR. SUBIECTI 25 subiecti 25 subiecti

Fig.nr.1-Subiectii cercetarii IV.2.2.Metodologia de cercetare Au fost create doua grupuri experimentale, un grup de subiecti din clasa a III-a B de la Scoala Generala nr 43 din Galati si un grup de subiecti din clasa a XI-a A de la Liceul pedagogic C.Negruti din Galati.Fiecare scolar/adolescent a avut ca sarcina efectuarea urmatoarelor teste:test de inteligenta, chestionar Comunicarea cu parintii,chestionar S.M. stilul de comunicare,chestionar de temperament,chestionar Care e rolul cuvantului in viata ta? Instrumente folosite: 1. Matricile progresive Raven am incercat a evidentia relatia dintre nivelul de inteligenta si capaciatatea de comunicare. 2. Chestionar S.M. am incercat a depista stilul de comunicare folosit. 3. Chestionar de temperament- am incercat a evidentia stransa relatie dintre tipul de temperament si stilul de comunicare 4. Chestionar Comunicarea cu parintii tai am incercat a sesiza relatia de comunicare dintre scolar/adolescent si parintii lui si in ce fel influenteaza comunicarea cu ceilalti acest aspect. 5. Chestionar Rolul cuvantului in viata ta?-am incercat a observa rolul pe care il joaca cuvintele pentru fiecare subiect. 6. Jocuri de comunicare am incerca a observa importanta pe care o acorda fiecare subiect comunicarii. 7. Metoda observatiei. 8. Ancheta. 9. Metoda convorbirii.

79

IV.3..Rezultatele cercetarii si interpretarea lor Relatia dintre coeficintul de inteligenta si capacitatea de comunicare Pentru a sesiza masura in care influenteaza QI capacitatea de comunicare verbala si nonverbala am folosit testul Raven pentru a stabili nivelul inteligentei fiecarui subiect in parte,dupa care i-am animat in jocuri de comunicare pentru a stabili usurinta cu care se exprima verbal si nonverbal .Pentru a evidentia aceasta relatie am folosit Descriptive Statistics Frequencies si Analyze Correlate Bivariate. Comunica usor = +1 Comunica mediu = 0 Comunica mai greu= -1 Fig.nr.2 Reactia la comunicare Frequencies
Statistics qi scolari N Mean Std. Error of Mean Median Mode Std. Deviation Variance Minimum Maximum Valid Missing 25 0 98.4400 .6858 99.0000 99.00 3.4288 11.7567 90.00 102.00 com scolari 25 0 .4000 .1414 1.0000 1.00 .7071 .5000 -1.00 1.00

Frequency Table
qi scolari Frequency Valid 90.00 98.00 3 5 Percent 12.0 20.0 Valid Cumulativ Percent e Percent 12.0 12.0 20.0 32.0

80

99.00 100.00 102.00 Total

7 6 4 25

28.0 24.0 16.0 100.0

28.0 24.0 16.0 100.0

60.0 84.0 100.0

com scolari Frequency Valid -1.00 .00 1.00 Total 3 9 13 25 Percent 12.0 36.0 52.0 100.0 Valid Cumulativ Percent e Percent 12.0 12.0 36.0 48.0 52.0 100.0 100.0

Pie Chart

qi scolari

102.00

90.00

98.00

100.00

99.00

Fig.nr.3 Valorile QI la scolari

81

com scolari

-1.00

1.00 .00

Fig.nr.4 Comunicarea la scolari Din aceste grafice se remarca ca subiectii care au QI 90 le corespunde si o mai slaba capacitate de comunicare in timp ce la subiectii cu valori ale QI in jur de valorile medii le corespunde o comunicare medie sau usoara.,ceea ce confirma ipoteza noastra precum ca gandirea influenteaza dezvoltarea limbajului.
Correlations scolari Pearson Correlation Sig. (2-tailed) N scolari Pearson Correlation Sig. (2-tailed) scolari 1.000 . 25 .852 .000 scolari .852 .000 25 1.000 . 25

N 25 ** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). Statistics

82

Frequencies
qi com adolescent adolescent i i N Mean Std. Error of Mean Median Mode Std. Deviation Variance Minimum Maximum Valid Missing 25 0 103.0800 1.4223 100.0000 100.00 7.1117 50.5767 95.00 116.00 25 0 .5600 .1424 1.0000 1.00 .7118 .5067 -1.00 1.00

Frequency Table
qi adolescenti Frequency 95.00 98.00 100.00 104.00 116.00 Total com adolescenti -1.00 .00 1.00 Total Valid 3 4 8 5 5 25 Frequency 3 5 17 25 Percent 12.0 16.0 32.0 20.0 20.0 100.0 Percent 12.0 20.0 68.0 100.0 Valid Cumulativ Percent e Percent 12.0 12.0 16.0 28.0 32.0 60.0 20.0 80.0 20.0 100.0 100.0 Valid Cumulativ Percent e Percent 12.0 12.0 20.0 32.0 68.0 100.0 100.0

Pie Chart

Fig.nr.5.Valorile QI la adolescenti
83

qi adolescenti

95.00 116.00

98.00

104.00

100.00

com la adolescenti

-1.00

.00

1.00

Fig..nr.6-Comunicarea la adolescenti Din aceste grafice se remarca ca la fel ca si in cazul scolarilor si la adolescenti,cei care comunica usor au QI cu valorile intre 100 si 116 si cei care comunica mai greu au QI 95,ceea ce demonstreaza
84

ipoteza noastra,precum limbajului. Correlations

Correlations

ca

gandirea

influenteaza

dezvoltarea

com qi adolescent adolescent i i com Pearson 1.000 .592 adolescent Correlation i Sig. (2. .002 tailed) N 25 25 qi Pearson .592 1.000 adolescent Correlation i Sig. (2.002 . tailed) N 25 25 ** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Relatia dintre tipul de temperament si stilul de comunicare folosit Pentru a evidentia in ce masura temperamentul influenteaza stilul de comunicare, am folosit chestionarul S(1)C pentru stilul de comunicare (vezi anexa 3) si un chestionar de temperament(vezi anexa 4). Pasionati= 1 Colerici=2 Sentimentali=3 Nervosi=4 Flegmatici=5 Sangvinici=6 Melancolici=7 Amorfi=8 Stilul agresiv= 10 Stilul asertiv= 20

85

Stilul nonasertiv= 30 Stilul manipulator=40 Datele obtinute la scolari Correlations

Descriptive Statistics Mean Tip temperam ental Stilul de comunicar e Correlations Tip Stilul de temperam comunicar ental e Tip Pearson 1.000 .408 temperam Correlation ental Sig. (2. .043 tailed) N 25 25 Stilul de Pearson .408 1.000 comunicar Correlation e Sig. (2.043 . tailed) N 25 25 * Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed). Std. Deviation 4.6000 2.0817 11.3725 N 25 25

27.2000

Frequencies
Statistics Tip Stilul de temperam comunicar ental e Valid 25 25 Missing 0 0 4.6000 27.2000 .4163 2.2745 5.0000 6.00 2.0817 30.0000 40.00 11.3725

N Mean Std. Error of Mean Median Mode Std. Deviation Variance

4.3333 129.3333

86

Minimum Maximum Percentile s

25 50 75

1.00 8.00 3.0000 5.0000 6.0000

10.00 40.00 20.0000 30.0000 40.0000

Frequency Table
Tip temperamental Frequency 1.00 2.00 3.00 4.00 5.00 6.00 7.00 8.00 Total Stilul de comunicare Valid 10.00 20.00 30.00 40.00 Total Valid 2 3 4 1 5 6 2 2 25 Frequency 4 8 4 9 25 Percent 8.0 12.0 16.0 4.0 20.0 24.0 8.0 8.0 100.0 Percent 16.0 32.0 16.0 36.0 100.0 Valid Cumulativ Percent e Percent 8.0 8.0 12.0 20.0 16.0 36.0 4.0 40.0 20.0 60.0 24.0 84.0 8.0 92.0 8.0 100.0 100.0 Valid Cumulativ Percent e Percent 16.0 16.0 32.0 48.0 16.0 64.0 36.0 100.0 100.0

tip temperamental
30

20

10

Percent

0 1.00 2.00 3.00 4.00 5.00 6.00 7.00 8.00

tip temperamental

87

Fig.nr.7-Tipul de temperament la scolari

Bar Chart

Stilul de comunicare
40

30

20

10

Percent

0 10.00 20.00 30.00 40.00

Stilul de comunicare

Fig.nr.8-Stilul de comunicare la scolari Datele obtinute la adolescenti Correlations

Correlations Tip Stilul de temperam comunicar ental e Tip Pearson 1.000 .548 temperam Correlation ental Sig. (2. .005 tailed) N 25 25 Stilul de Pearson .548 1.000 comunicar Correlation

88

e Sig. (2.005 . tailed) N 25 25 ** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Frequencies
Statistics Tip Stilul de temperam comunicar ental e Valid 25 25 Missing 0 0 4.2400 22.4000 .4976 2.7252 4.0000 2.00 2.4880 20.0000 10.00 13.6260

N Mean Std. Error of Mean Median Mode Std. Deviation Variance Minimum Maximum Percentile s

25 50 75

6.1900 185.6667 1.00 10.00 8.00 40.00 2.0000 10.0000 4.0000 6.0000 20.0000 40.0000

Frequency Table
Tip temperamental Frequency 1.00 2.00 3.00 4.00 5.00 6.00 7.00 8.00 Total Stilul de comunicare Valid 10.00 20.00 30.00 40.00 Total Valid 4 5 2 2 3 4 1 4 25 Frequency 12 3 2 8 25 Percent 16.0 20.0 8.0 8.0 12.0 16.0 4.0 16.0 100.0 Percent 48.0 12.0 8.0 32.0 100.0 Valid Cumulativ Percent e Percent 16.0 16.0 20.0 36.0 8.0 44.0 8.0 52.0 12.0 64.0 16.0 80.0 4.0 84.0 16.0 100.0 100.0 Valid Cumulativ Percent e Percent 48.0 48.0 12.0 60.0 8.0 68.0 32.0 100.0 100.0

89

Histogram
6

Fig.nr.9-Tipul de temperament la scolari

Tip temperamental

Frequency

Std. Dev = 2.49 Mean = 4.2 N = 25.00 1.0 2.0 3.0 4.0 5.0 6.0 7.0 8.0

Tip temperamental

90

Stilul de comunicare
14 12 10 8 6 4

Frequency

2 0 10.0 20.0 30.0 40.0

Std. Dev = 13.63 Mean = 22.4 N = 25.00

Stilul de comunicare

Fig.nr.10-Stilul de comunicare la adolescenti In urma aplicarii chestionarelor ata la scolari cat si la adolescenti se confirma ipoteza precum conform careia personalitatea si stilul de comunicare sunt in stransa interdependenta,astfel : -la subiectii cu un stil agresiv de comunicare le corespund temperamentele nervos si pasionat -la subiectii cu un stil asertiv de comunicare le corespund temperamentele coleric si sangvinic -la subiectii cu un stil nonasertiv de comunicare le corespund temperamentele flegmatic si melancholic -la subiectii cu un stil manipulator de comuniacre le corespund temperamentele sentimental si amorf.

Relatia de comunicare in cadrul familiei si influenta asupra capacitatii de comunicare a scolarilor si adolescentilor Pentru a evidentia relatia de comunicare din cadrul familiei fiecare subiect a raspuns la un chestionar din care a reiesit daca parintii sunt deschisi sau nu la problemele si dorintele copiilor.
91

Deschis= 1 Inchis= 2 Statistic

tip de com com com in scolarilor parintilor familie cu parintii cu scolarii Valid 25 25 25 Missing 0 0 0 1.3200 1.2400 1.2400 9.522E- 8.718E- 8.718E02 02 02 1.0000 1.00 .4761 1.00 2.00 25 50 75 1.0000 1.0000 2.0000 1.0000 1.00 .4359 1.00 2.00 1.0000 1.0000 1.5000 1.0000 1.00 .4359 1.00 2.00 1.0000 1.0000 1.5000

N Mean Std. Error of Mean Median Mode Std. Deviation Minimu m Maximu m Percentil es

Frequency Table
tip de com in familie Frequency Valid 1.00 2.00 Total 17 8 25 Percent 68.0 32.0 100.0 Valid Cumulativ Percent e Percent 68.0 68.0 32.0 100.0 100.0

com scolarilor cu parintii Frequency Valid 1.00 19

Percent 76.0

Valid Cumulativ Percent e Percent 76.0 76.0

92

2.00 Total

6 25

24.0 100.0

24.0 100.0

100.0

com parintilor cu scolarii Frequency Valid 1.00 2.00 Total 19 6 25

Percent 76.0 24.0 100.0

Valid Cumulativ Percent e Percent 76.0 76.0 24.0 100.0 100.0

com parintilor cu scolarii Frequency Valid 1.00 2.00 Total 19 6 25

Percent 76.0 24.0 100.0

Valid Cumulativ Percent e Percent 76.0 76.0 24.0 100.0 100.0

tip de com in familie

2.00

1.00

Fig.nr.11-Tipul de comunicarea in familiile de scolari

93

com scolarilor cu parintii

2.00

1.00

Fig.nr.12-Comunicarea scolarilor cu parintii

com parintilor cu scolarii

2.00

1.00

Fig.nr.13-Comunicarea parintilor cu scolarii Correlations

Correlations

94

tip de com com com in familie scolarilor parintilor cu parintii cu scolarii tip de com Pearson 1.000 .819 .819 in familie Correlation Sig. (2. .000 .000 tailed) N 25 25 25 com Pearson .819 1.000 1.000 scolarilor Correlation cu parintii Sig. (2.000 . .000 tailed) N 25 25 25 com Pearson .819 1.000 1.000 parintilor Correlation cu scolarii Sig. (2.000 .000 . tailed) N 25 25 25 ** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

In urma aplicarii chestionarului s-a demostrat ipoteza conform careia relatia de comunicare din familie influenteaza stilul de comunicare a subiectului.astfel la copii ce proveneau din familii deschise spre comunicare subiectii au adoptat in mare parte un stil asertiv de comunicare in timp ce la subiectii unde exstau carente in procesul comunicarii au avut in mare parte un stil manipulator. Totusi e de retinut ca deficitul de comunicare se datoreaza in mare parte aspectelor social economice ,intrucat cei mai multi dintre parinti isi petrec mai mult timp la serviciu decat cu copii lor. Datele obtinute la adolescenti Frequencies
Statistics tip de com in familie com com parintilor adolescent cu ior cu adolescent parintii ii 25 25 25 0 0 0 1.5600 1.8000 1.8400 .1013 8.165E-02 7.483E-02

N Mean Std. Error of Mean

Valid Missing

95

Median Mode Std. Deviation Minimum Maximum Percentile s

2.0000 2.00 .5066 1.00 2.00 1.0000 2.0000 2.0000

2.0000 2.00 .4082 1.00 2.00 2.0000 2.0000 2.0000

2.0000 2.00 .3742 1.00 2.00 2.0000 2.0000 2.0000

25 50 75

Frequency Table
tip de com in familie Frequency Valid 1.00 2.00 Total 11 14 25 Percent 44.0 56.0 100.0 Valid Cumulativ Percent e Percent 44.0 44.0 56.0 100.0 100.0

com parintilor cu adolescentii Frequency 1.00 5 2.00 20 Total 25 com adolescentior cu parintii Frequency Valid 1.00 2.00 Total 4 21 25 Valid

Percent 20.0 80.0 100.0 Percent 16.0 84.0 100.0

Valid Cumulativ Percent e Percent 20.0 20.0 80.0 100.0 100.0 Valid Cumulativ Percent e Percent 16.0 16.0 84.0 100.0 100.0

96

tip de com in familie

16 14 12 10 8 6 4 2 0 1.00 1.50 2.00 Std. Dev = .51 Mean = 1.56 N = 25.00

Frequency Frequency

tip de com in familie

com parintilor cu adolescentii

30

20

10

Std. Dev = .41 Mean = 1.80 0 1.00 1.50 2.00 N = 25.00

com parintilor cu adolescentii

Fig nr.15.Comunicarea parintilor cu adolescentii

97

com adolescentior cu parintii

30

20

10

Frequency

Std. Dev = .37 Mean = 1.84 0 1.00 1.50 2.00 N = 25.00

com adolescentior cu parintii

Fig.nr.16-Comunicarea adolescentilor cu parintii Correlations

Correlations tip de com in familie com com parintilor adolescent cu ior cu adolescent parintii ii 1.000 .564 .492 . 25 .564 .003 25 1.000 .012 25 .873

tip de com Pearson in familie Correlation Sig. (2tailed) N com Pearson parintilor Correlation cu adolescent ii Sig. (2tailed) N com Pearson adolescent Correlation ior cu parintii Sig. (2tailed) N

.003 25 .492

. 25 .873

.000 25 1.000

.012 25

.000 25

. 25

98

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). * Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

In cazul adolescentilor aspectele sunt cu totul altele.Nu putem la fel de usor sa zicem ca relatia de comunicare din familie influenteaza relatia de comunicare a adolescentului cu ceilalti,intrucat in aceasta perioada scade comunicarea in cadrul familiei ,iarnadoelscentul comunica mai facil cu persoanele care nu apartin familiei restranse..

Rolul cuvantului in viata noastra La aceasta proba subiectii au trebuit sa raspunda la intrebarea Care e rolul cuvantului in viata ta?,intrebare la care au avut patru variante de raspuns. Educativ-formativ = 1 Exploatare a lumii inconjuratoare = 2 Imbunatatire a relatiilor sociale = 3 Joc si distractie =4

Correlations
Correlations rolul rolul comunicari comunicari i i rolul Pearson 1.000 .375 comunicari Correlation i Sig. (2. .065 tailed) N 25 25 rolul Pearson .375 1.000 comunicari Correlation i Sig. (2.065 . tailed) N 25 25

99

Frequencies
Statistics rol com rol com scolari adolescent i 25 25 0 0 1.3200 2.8400 .1381 .1701 1.0000 1.00 .6904 1.00 4.00 3.0000 3.00 .8505 1.00 4.00

N Mean Std. Error of Mean Median Mode Std. Deviation Minimum Maximum

Valid Missing

Frequency Table
rol com scolari Frequency 1.00 2.00 4.00 Total rol com adolescenti Valid 1.00 2.00 3.00 4.00 Total Valid 19 5 1 25 Frequency 3 2 16 4 25 Percent 76.0 20.0 4.0 100.0 Percent 12.0 8.0 64.0 16.0 100.0 Valid Cumulativ Percent e Percent 76.0 76.0 20.0 96.0 4.0 100.0 100.0 Valid Cumulativ Percent e Percent 12.0 12.0 8.0 20.0 64.0 84.0 16.0 100.0 100.0

100

rol com scolari

100

80

60

40

20

Percent

0 1.00 2.00 4.00

rol com scolari

Fig.nr 17 .Rolul comunicarii la scolari

rol com adolescenti

70 60 50 40 30 20

Percent

10 0 1.00 2.00 3.00 4.00

rol com adolescenti

Fig.nr.18.Rolul comunicarii la scolari

101

In urma aplicarii acestui chestionar se confirma ipoteza conform careia o data cu inaintarea in varsta devenim constienti de rolul important al comunicarii in viata noastra,astfel la cei mai multi dintre scolari cuvantul are rol de educativ de formare si cunoastere,in timp ce la adolescenti cuvantul e important in imbunatatirea aspectelor sociale. IV.4. .Concluzii generale si sugestii Am incercat prin aceasta lucrare sa demonstrez importanta majora a comunicarii,atat sub aspect cognitiv cat si sub aspect social cu insistenta in partea de cercetare asupra perioadei scolare mici si asupra perioadei adolescentine. Comunicarea este un factor esenial n educarea copilului colar, n formarea personalitii. Nu poate exista o bun dezvoltare psihic i fizic n absena comunicrii. Unii autori aduc argumente n favoarea afirmaiei conform creia activitatea de comunicare constituie scopul primar al existenei umane. Trebuie avut n vedere i faptul c n viaa de zi cu zi comunicarea ne servete n cele mai variate situaii i este din ce n ce mai necesar abilitatea de exprimare clar i eficient n atingerea obiectivelor propuse. De aici necesitatea de a forma abiliti de comunicare la copiii de vrst colar. Relaionarea dintre copii i adulii cu care vin n contact influeneaz pozitiv sau negativ dezvoltarea copilului i de aceea foarte important este nelegerea mesajului pe care ncearc s-l transmit copilul prin manifestrile sale . ntr-o societate aflat de prea mult vreme n tranziie, cu schimbri prea dese n ce privete programele colare, am considerat c aceast tem este de foarte mare actualitate. Provenind din familii preocupate de ctiguri materiale care nu au timp s comunice cu ei sau care le pun la dispoziie televizoare i calculatoare n faa crora devin simpli spectatori, aceti copii,
102

din pcate din ce n ce mai muli, nu tiu s comunice. Lipsa comunicrii duce la apariia tulburrilor. Pentru asigurarea unei comunicri optime este necesar s fie ndeplinite o serie de condiii. Consistena de coninut a mesajelor, dat de cantitatea de informaie principal cuprins n mesaj i semnificativ pentru ambii interlocutori; Expresivitatea comunicrii asigurat prin intonaie, caliti de stil, pauze logice etc. Inteligibilitatea celor comunicate, care depinde nu numai de organizarea informaiilor, ci i de nivelul de acces la ele a interlocutorilor, de compatibilitatea comunicaional a partenerilor. n comunicarea specific uman este implicat ntreaga via psihic. Comunicarea vehiculeaz imagini, noiuni, idei, faciliteaz manifestarea conduitelor afective, produce disonana sau consonana psihic, efecte de acceptare sau refuz, concordan sau neconcordan. Prin comunicare se transmit, de asemenea, trebuine, aspiraii, imbolduri spre aciune, se iniiaz, se declaneaz sau se stopeaz activitile, se manifest rezistena la eforturi. Comunicarea verbal n perioada scolara i pune amprenta asupra dezvoltrii psihice a omului, influennd ansamblul capacitilor sale sociale (chiar stilul social educaional), influeneaz precizia i estetica exprimrii gndirii i chiar nsuirile personalitii. Limbajul constituie un element semnificativ pentru evoluia intelectului i pentru organizarea funcionalitii psihocomportamentale a copilului colar. Prin intermediul limbajului, copilul i lrgete contactul cu cei din jur, realizeaz noi achiziii odat cu mbogirea experienelor sale de via, se deschide spre experiena social i cultural. Prin limbaj, copilul i dezvolt capacitatea de manifestare a
103

gndurilor i sentimentelor i, ceea ce este deosebit, cu ajutorul cuvntului imprim dinamism i ordine la nivelul ntregii activiti psihice, sporete socializarea i nelegerea cu cei din jur, ia parte activ la viaa acestora i reuete s - i fac cunoscute dorinele, aspiraiile, interesele. Vorbirea reprezint instrumentul comunicrii sociale. ns, att de bine ne-am ncorporat cuvintele, nct, chiar cnd nu avem intenia de a comunica, gndim n cuvinte. Exist i o gndire fr cuvinte: o gndire alctuit din imagini, percepii sau senzaii mai mult ori mai puin definite, ale cror raporturi nu sunt clar percepute. O gndire de felul acesta este mereu pe punctul de a se pierde n digresiuni, de a se mpotmoli n contingent; ea se nscrie n memorie, dar este aproape imposibil de a o evoca n lipsa suportului sensibil care i-a dat natere. Neputndu-se scurge n cuvinte, gndurile mele rmn fii de ceaspunea Jean-Paul Sartre pentru c gndul limpede este gndul exprimat cu ajutorul vorbirii. Atunci e stabil, se pstreaz cu uurin, poate fi evocat fr nconjur i ngduie procesul de gndire. Dac struim asupra dezvoltrii vorbirii, punem la ndemna copiilor instrumentul activitii intelectuale. Activitile libere n care sunt antrenai copiii n prima parte a zilei sunt un excelent prilej pentru a culege informaii despre copil din toate punctele de vedere. Modul n care comunic verbal cu colegii de grup, expresiile folosite n timpul jocurilor, al povestirilor libere, al relatrilor unor evenimente petrecute de el, alturi de comunicarea nonverbal utilizat ne pot determina s nelegem care este mediul socio-cultural oferit de familia copilului, dac i ct se comunic cu copilul n familie.

104

Familia, grdinia, coala i educaia nu sunt singurii factori i nici ntotdeauna decisivi n procesul socializrii individului. Strada, ambiana, instituiile culturale sunt de asemenea condiii i factori de socializare.\ Funcia de utilizare a limbii n raporturile cu ceilali oameni este limbajul, care este o funcie complex care presupune o indisolubil conlucrare a celorlalte funcii, n special a celor intelectuale i motorii. nelegerea cuvintelor impune o percepie clar i antreneaz memoria semantic, imaginile i gndirea, iar rostirea sau scrisul implic priceperi motorii foarte complexe, o conduit atent i voluntar. n limbaj sunt prezente i strile afective, influennd vorbirea i transmindu-se celorlali. Am putea spune c limbajul este mai degrab o activitate, dect o funcie. Limbajul este, de fapt, o unealt cu care noi acionm nu asupra lucrurilor, ci asupra oamenilor, iar limba din acest punct de vedere este o realitate supraindividual, ea existnd n afara oamenilor, consacrat n obiecte materiale cum sunt dicionarele, gramaticile, crile. Privind raportul dintre gndire i limbaj au fost mereu puncte de vedere deosebite: -c ar exista o singur realitate, limbajul fiind aspectul exterior al gndirii, iar gndirea fiind latura lui interioar; - gndirea i limbajul fiind funcii eseniale diferite, vorbirea folosind doar n a exterioriza, a comunica rezultatele obinute de gndire n mod independent; -deii nu sunt activiti identice, vorbirea i raionamentul sunt interdependente, n strns relaie att din punct de vedere genetic ct i structural. n formarea gndirii cuvntul are rol de direcionare a ateniei i nlesnete operaiile gndirii: analiza, sinteza, comparaia. Semnificaiile sunt n funcie de experiena individului, dar, ncetul cu ncetul, ele sunt
105

corectate i precizate de ctre societate, vocabularul condensnd experiena milenar a unei societi. Limbajul oblig la raionalizarea i socializarea gndirii ,iar evoluia limbajului a fost solidar cu dezvoltarea gndirii. Progresul nvrii limbajului se realizeaz concomitent cu progresul gndirii; comunicnd, ncercnd s elucidm altora o noiune, ne precizm nou nine nelesurile, eliminm neclaritile. Este evident strnsa legtur ntre gndire i limbaj, ntre inteligibil i comunicabil. Pn la intrarea n coal, copilul nva vorbirea ntr-un anumit fel, mai mult spontan, iar de la aceast vrst, conduita verbal a copiilor capt o serie de caracteristici noi, datorit procesului de instruire verbal a formrii culturii verbale Experiena verbal a copilului din primii 6 ani de via influeneaz ntreaga dezvoltare psihic, iar la intrarea la coal are deja o anumit experien intelectual i verbal. El nelege bine vorbirea celor din jur i se poate face neles prin exprimarea gndurilor n propoziii i fraze alctuite corect. Exprim bine diferenele dintre obiecte i fenomene, este capabil de a face ironii i discuii contradictorii, iar dorinele, preferinele sunt tot mai clar exprimate. Aceast exprimare este facilitat i de volumul relativ mare al vocabularului su: aproximativ 2500 cuvinte din care circa 700-800 fac parte din vocabularul activ Se pot constata diferene nsemnate de la un copil la altul n ceea ce privete dezvoltarea limbajului la intrarea n coal. Ele se datoreaz, pe deoparte, capacitii, potenelor intelectuale ale copilului, iar pe de alt parte, influenelor mediului familial, ale modului de a vorbi al prinilor, ale claritii logice n exprimarea fa de copil, ale felului n care maturii tiu sl stimuleze.
106

Limbajul constituie unul dintre cele mai accentuate fenomene ce i difereniaz pe copii la intrarea n coal. Diferenele apar mai ales pe latura exprimrii, a foneticii, a structurii lexicale, a nivelului exprimrii. Aceste diferene n limbajul copiilor se menin i dup intrarea la coal, ca efect al influenelor instructiv-educative receptate i asimilate diferit. Sub influena procesului citit-scris apare un stil personal de exprimare a ideilor. Dei limbajul nu este suficient automatizat sub raportul stereotipului gramatical i nc mai nc mai ntlnim elemente ale limbajului situativ, vorbirea colarului mic devine un element al exprimrii gndirii cu pronunate note personale. Posibilitile de verbalizare crescute nlesnesc folosirea unui limbaj ce conine deseori elemente literare i estetice pe fondul unui stil vioi i al pronuniei tot mai corecte. Structura cuvintelor, a propoziiilor i frazelor este tot mai complex i mai nuanat. Dac n clasa I i a II-a se ntlnesc expuneri incomplete, n clasa a III-a i a IV-a apar rspunsuri mai complexe, organizate i sistematizate. O astfel de exprimare fluent i coerent este facilitat i de dezvoltarea limbajului interior care constituie cadrul de organizare al limbajului exterior. Dezvoltarea limbajului se face i n contextul altor activiti colare de munc: educaie plastic, educaie fizic, istorie, cunoaterea mediului nconjurtor-cu prilejul crora copilul face cunotin cu o nou terminologie care variaz de la un domeniu la altul. Perioada colar mic este deosebit de semnificativ din urmtoarele considerente: -vrsta colar mic coincide cu perioada cea mai semnificativ ca intensitate n organizarea exprimrii verbale; -n perioada colar mic exprimarea i conduita verbal sunt mai spontane, mai sincere; - n perioada colar mic se manifest o serie de particulariti ale limbajului(dereglrile verbale trec printr-o etap de clarificare, de restructurare i, n general, de reorganizare);
107

- n perioada colar mic, locul conduite verbale de fiecare zi este luat, treptat, de ,,vorbirea oficial,, care se transform i se dezvolt acum; - n perioada colar mic se precizeaz sensul i semnificaia ce se poate acorda diferitelor cuvinte, forme de exprimare; - n perioada colar mic , cunoaterea caracteristicilor comportamentului verbal are o deosebit importan pentru procesul instructiv-educativ n general, pentru influenarea gndirii, memoriei, imaginaiei i a altor procese psihice i nsuiri ale personalitii n special. Aadar, n perioada colar mic, se dezvolt toate formele de limbaj. Conduitele verbale ncep din ce n ce mai mult s subordoneze toate celelalte comportamente, s le organizeze i s le dinamizeze. Conduitele de ascultare, care se integreaz n limbajul oral, contribuie nu numai la nsuirea celor comunicate, dar i la o disciplinare mintal a copiilor. Rolul nvtorului este foarte important deoarece el reprezint persoana oficial din partea societii i prin metodele didactice activparticipative folosite n cadrul activitilor ce se desfoar la clas ct i n activitile extracurriculare, poate, i chiar are datoria profesional i moral de a-i ajuta pe cei cu deficiene de limbaj pn la o corectare total ,dac este posibil, iar celorlali s le nfrumuseeze i s le mbogeasc vocabularul la un nivel ridicat, nivel ce va fi o ramp de lansare pentru o via frumoas. Adolescena reprezint o cotitur n dezvoltarea unui individ; domeniul intereselor de pn atunci se amplific i se deplaseaz. Pn la aceast vrst copilul nu manifesta preocupri pentru rolul pe care l-ar putea juca n societate, dar la adolescent se remarc apariia contiinei sociale; el devine brusc contient c este membru al unei colectiviti (familie, coal). Din acest moment se strduiete s ctige stima colegilor, profesorilor, a prinilor i frailor mai mari i devine extrem de sensibil la influena lor. Copilul i alege un idol. El devine contient de personalitatea altuia, chiar i de a lui proprie i nu se mai poate defini dect fcnd comparaie cu ceilali membri ai societii creia i aparine. Copilul capt sentimentul
108

responsabilitii, al datoriei i, de obicei, include nvtura n valorile i sensul vieii. Adolescentul i concentreaz interesul asupra unui numr relativ restrns de preocupri, apar hobby-urile (filatelie, muzic, electronic, cinematograf, sport etc.) Valoarea moral i estetic a acestor preocupri ncepe s depeasc interesul pur intelectual. Foarte caracteristic acestei perioade de dezvoltare este scderea comunicrii cu membrii familiei i crearea de relaii n medii extrafamiliale, de obicei, ntre colegi sau chiar n afara colii. Copilul se desparte psihologic de familie i i stabilete propria identitate, prefernd compania colegilor i prietenilor n locul familiei. Prinii se obinuiesc greu cu noul tip de relaii ale copilului lor i au o senzaie de frustrare. Probabil ca mai degraba ar trebui spus "spinoasa problema", intrucat, cu siguranta nu este deloc un lucru simplu. Modul in care decurge relatia dintre adolescent si parinti le poate da dureri de cap celor din urma, iar pentru tanarul respectiv ar putea constitui o veritabila sursa de stres.
Bineinteles ca intentiile bune ale parintilor se pierd undeva pe drum, iar adolescentul ramane cu impresia ca, in cel mai fericit caz, "ai lui" sunt niste demodati si conceptiile lor sunt depasite demult. Iata numai doua exemple edificatoare. Sa presupunem ca descoperi in camera lui, in mod evident nu prea bine ascuns, un pachet de tigari. Tras la raspundere, iti va spune ca... i lea dat un prieten spre pastrare, de exemplu. Nu ia in calcul ca prezumtivul "prieten" i-a dat sa pastreze si bricheta. Evident ca o minciuna atat de stravezie ar scoate din sarite pe oricine si de aici pana la cearta nu mai e decat un pas. Analog, daca parintii sunt ingrijorati ca adolescentul a inceput deja sa iasa la o bere "cu baietii", el va ajunge la concluzia despre care vorbeam ceva mai devreme: parintii au o mentalitate descinsa din secolul trecut, in definitiv ce greseste daca bea si el o bere, e baiat mare de acum etc. Cu fetele, lucrurile stau aproximativ la fel, cu exceptia faptului ca, la varsta aceasta, nu le place prea mult berea. Dar si ele au "puseuri de emancipare", in special atunci cand vor sa se machieze provocator sau sa plece la discoteca in timpul saptamanii, fara a-si fi terminat lectiile. Daca esti mama unui adolescent, sunt toate sansele sa te fi confruntat deja cu acest gen de probleme, a caror rezolvare nu o gasesti intotdeauna cu usurinta. Dincolo de a fi rabdatoare si a astepta sa treaca varsta aceasta dificila, sunt si alte lucruri pe care le poti face in asa fel incat sa imbunatatesti calitatea comunicarii cu fiul sau fiica ta.

109

Arta de a asculta La baza unei bune comunicari cu adolescentii, in special, se aflata de a-i asculta. Iar acest lucru se simte imediat (mai ales ca tinerii sunt atat de sensibili), iar acest lucru ii va face sa se deschida mai usor si sa fie mai receptivi la ceea ce vrei sa le transmiti. Sa luam tot unul dintre exemplele mentionate: cel in care il surprinzi ca are un pachet de tigari. Primul tau impuls este acela de a-l lua la rost, eventual pe un ton ridicat. Rezultatul? Previzibil: va intra in defensiva, va nega pe un ton vehement si te va acuza ca i-ai scotocit prin camera. Gandeste-te ca, in definitiv, nu este nimic iesit din comun ce face, chiar daca e nociv si ti-ai dori din tot sufletul sa nu inceapa sa fumeze. Tocmai de aceea ar trebui sa nu tratezi faptul ca fiind ceva deosebit si sa nu dramatizezi; pe un ton calm si (aparent) relaxat, intreaba-l despre ce e vorba. Nu ca n-ar fi evident, insa a-l acuza din primul moment ar insemna ca tot demersul tau pacifist este sortit esecului. Ar putea fi mai multe motive pentru care fumeaza: din teribilism, pentru a fi acceptat de grupul sau de amici, din spirit de fronda - sunt argumente importante din punctul lui de vedere. Abia dupa aceea poti decide care este cea mai buna conduita pe care ar trebui sa o adopti. Masoara-ti cuvintele Pe fondul furiei si al frustrarii, parintii pot ajunge sa rosteasca vorbe grele. Chiar daca ei de fapt nu cred ceea ce spun, efectul asupra copiilor ar putea fi extrem de puternic. Nu uita nici un moment ca sunt la varsta cand orice fleac dobandeste valente de tragedie greaca si ca ei pun totul la suflet. Numara pana la zece in gand (stiu ca pare ceva banal, dar chiar functioneaza) si spune-i ce ai de spus, fara a folosi insa invective. Nu-ti poti imagina cat de mult l-ar afecta. Iar pe tine asta nu te va ajuta decat sa te descarci pe moment, insa dupa aceea vei regreta. Cu atat mai mult cu cat una dintre consecinte ar putea fi ca se va inchide in sine si nu va mai avea curaj sa-ti destainuie problemele si framantarile sale.

110

Nu "predica" Ceea ce adolescentii numesc "un discurs moralizator" nu reprezinta nici pe departe cea mai buna metoda pentru a-l face sa te asculte. Daca speri ca vorbele tale sa ajunga in sufletul si constiinta lui, foloseste fraze scurte si pune-i intrebari care sa-l conduca exact la concluzia vizata de tine. Acest lucru il va face sa aiba mai multa incredere in el. Astfel, sunt mai multe sanse sa tina cont de aceste lucruri. Daca observi ca devine monosilabic si nu mai are chef de vorba, nu-l presa. Poate ca are nevoie sa reflecteze. Datoria ta, ca parinte, este sa-l asiguri ca vei fi intotdeauna disponibila sa stai de vorba cu el.

Sfaturi pentru a va imbunatati comunicarea cu adolescentii 1. Incercati mai intai sa intelegeti, apoi sa va faceti inteles. Stephen Covey, un celebru psiholog american, ne-a oferit unul dintre cele mai bune sfaturi de a imbunatati comunicarea in general: Incercati mai intai sa intelegeti, apoi sa va faceti inteles. Acest lucru este deosebit de util de aplicat in comunicarea cu adolescentii dumneavoastra. Parintii au uneori tendinta de a reactiona rapid, iar acest lucru se poate intoarce impotriva dorintei dumneavoastra de a imbunatati comunicarea. De exemplu, copilul vine acasa cu un 5 la testul de franceza. Inainte de a sari prea rapid, intrebati-l ce s-a intamplat. Tanarul dumneavoastra fiu, posesor de curand al permisului de conducere sau doar proaspat posesor al unui scuter, vine seara acasa dupa ora stabilita. Dumneavoastra patrulati prin casa, bolnava de ingrijorare. Este usor sa sariti la gatul lui cand intra pe usa, chiar daca sunteti usurata ca-l vedeti teafar acasa. Insa mai intai ascultati ce are de spus. Nu numai ca puteti evita sa-l umiliti, dar invata astfel ca il veti asculta intotdeauna si ca respectati ce are de spus
111

2. Fiti pe-aproape in ciuda faptului ca va respinge Adolescentul dumneavoastra va poate rani sentimentele daca, intr-un fel sau altul, pare sa va respinga. Aceasta evolutie poate fi o parte naturala a procesului sau de maturizare; pe masura ce adolescentii invata sa fie pe picioarele lor si sa-si dezvolte increderea in propriile decizii, parintii pot avea sentimentul ca sunt respinsi. Iar uneori parintii se imbufneaza sau se confrunta cu sentimentul ca sunt inutili. Dar chiar daca aveti sentimentele ranite, trebuie sa mentineti deschiderea catre comunicarea cu copiii. Ei se afla in toiul unor schimbari dramatice de dezvoltare, sunt uneori coplesiti de evenimente si de schimbarile care fac parte din viata lor. Dumneavoastra trebuie sa fiti pe aproape, deschisi spre comunicare, aratandu-le si spunandu-le tot timpul ca-i iubiti, orice ar fi. Nu interpretati gresit replicile lor taioase reducand comunicarea cu ei; continuati sa le ramaneti aproape deoarece au nevoie de dumneavoastra mai mult ca niciodata. 3. Urmati-va inima si aveti incredere in intuitie Ati avut incredere in intuitie cand copilul era mic. Mai tineti minte ce discutie ati purtat cu medicul cand stiati micutul are o infectie la ureche desi la consultatie medicul nu era de parerea dumneavoastra? Parintii adolescentilor permit uneori stereotipurilor sa capete mai multa importanta decat are propria intuitie. Nu lasati sa vi se intample asa ceva. Chiar daca adolescentul dumneavoastra este in plin proces de schimbare, tot dumneavoastra il cunoasteti mai bine decat oricine. Daca intuitia va spune ca este tot un copil bun, nu cadeti in capcana de a va pierde increderea in el. Daca intuitia va spune ca este ceva in neregula, actionati in consecinta si nu veti gresi. Trebuie sa aveti incredere in toate instinctele dumneavoastra si sa va dezvoltati capacitatea de a asculta (de a fi receptiva la el) pe toate lungimile de unda disponibile. 4. Negociati cu adolescentul este un lucru bun! Este foarte corect ca parintii sa negocieze cu adolescentii lor. Adolescentii merita sansa de a avea acces la regulile pe care trebuie sa le respecte. Pe masura ce se maturizeaza regulile se schimba, iar capacitatea lor de a negocia va ofera informatii despre nivelul lor de maturitate. Aceste
112

informatii sunt foarte pretioase pentru dumneavoastra. De asemenea, este un mod de a va ajuta adolescentul sa dezvolte aptitudini importante in viata. Negocierea este buna si pentru ca le impune parintilor sa examineze regulile pe care le aplica si sa le schimbe in mod constient si atent pe masura ce se dezvolta adolescentii. Asta nu inseamna ca trebuie sa cedati presiunilor sau sa le permiteti lucruri care nu vi se par corecte. Inseamna insa sa discutati cu ei regulile si motivele din spatele lor. 5. Uneori comunicarea indirecta functioneaza cel mai bine. Nu toti adolescentii pot sta la discutii de la suflet la suflet. De fapt, probabil ca foarte putini pot face asta. Cum puteti sa tratati subiectele importante cand copiii dumneavoastra nici macar nu se opresc destul de mult pentru o mica discutie? Ajutati-va de comunicarea indirecta. Scrieti un bilet, o scrisoare, un e-mail. Planificati o scurta discutie cand adolescentul se afla in masina cu dumneavoastra. Ei asculta tot ce spuneti chiar daca nu par sa o faca. Poate va trebui sa le dati timp pentru a absorbi ceea ce spuneti, fara a fi nevoiti sa raspunda imediat. Obisnuiti-va sa comunicati indirect, este adesea cea mai eficienta metoda de comunicare cu adolescentii. REGULI PENTRUREGULI PENTRU PARINTI ADOLESCENTI Respectati Respectati intimitatea intimitatea parintilor adolescentului Pastrati Dati sfaturi dar si confidentele, exemple de secretele comportare Luati in Incurajati ideile considerare (cautarile) drepturile adolescentului parintilor Demonstrati Fiti politicosi cu ajutorul parintii, mai ales
113

emotional cand sunteti in (afectiv) public, in grup Pastrati secretele Sprijiniti dorintele incredintate lor in absenta Oferiti cadouri si Nu fiti exagerat felicitari pentru de posesiv ziua lor de nastere Incercati sa tratati Priviti in ochi adolescentul ca parintii in timpul pe un tanar adult conversatiei responsabil Vorbiti cu Uitati-va in ochii parintii despre lui in timpul probleme sexuale conversatiei si moarte Oferiti adolescentului Invitati prietenii in cadouri si felicitari casa de ziua nasterii Sprijiniti Discutati cu adolescentul cand parintii despre nu este prezent politica si religie (in absenta) Vorbiti cu Consultati-va cu adolescentul parintii in despre probleme problemele sexuale si moarte personale (intime) Respectati Abordati cu aprecierile adolescentul evaluarile problemele de parintilor politica si religie daca demodate si chiar sunt

114

Considerati-va responsabil de Nu va criticati comportamentul parintii in public adolescentului Nu criticati aspru Acceptati alegerile supravegherea prietenilor generala (si grija) adolescentului parintilor

Cap V.Bibliografie
115

1. Albu, G. (2005). O psihologie a educaiei. Iai: Institutul European.

2. Allport, G.W. (1991). Structura i dezvoltarea personalitii. Bucureti: Editura Didactic i Pedagogic. 3 . Banciu, D., Rdulescu, S.M., Voicu, M. (1987). Adolescenii i familia. Bucureti: Ed. tiinific i Enciclopedic. 4.Bougnoux D (2000) .Introducere in stiintele comunicarii.Editura Polirom.Iasi 5.. Braconnier, A. (2001). Copilul tu de la 10 ani pn la 25 de ani. Bucureti: Ed. Teora. 6.Cosmovici Andrei (1996).Psihologie generala.editura Polirom Iasi. 7. Cretu TInca,(2005) .Psihologia copilului. Ed.Ministerului educatieiProiect pentru invatamantul rural 8.Cretu Tinca (1994).Psihologia varstelor.Editura Universitatii din Bucuresti 9.. Debesse, M. (1970). Psihologia copilului de la natere la adolescen. Bucureti: EDP. 10. Debesse, M. (1981). Etapele educaiei. Bucureti: EDP. 11. Dinc, Margareta. (2004). Adolescenii ntr-o societate n schimbare. Bucureti: Paideea. 12.Dobrescu E.M. (1998).Sociologia comunicarii.Editura Victor Bucuresti 13.Fiske J.(2003). Introducere in stiintele comunicarii.Editura Polirom Iasi 14.Golu, P., Verza, E., Zlate, M., Psihologia copilului. Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1993. 15.Graur Evelina (20001 ).Tehnici de comunicare.Editura Mediamira Cluj Napoca 16 .Iovanut Simona 2001ComunicareaEditura Worldpress 17.Lungu Ovidiu (1998).Ghid introductive pentru spss,Editura didactica si pedagogica Bucuresti 18.Minulescu, Mihaela, Psihologia copilului mic, Editura Psyche, Bucureti, 2003 19.. Modrea, Margareta (2006). Imagine de sine i personalitate n adolescen. Studii teoretice i experimentale. Focsani: Ed. Aliter. 20.Munteanu Anca (2000)Psihologia varstei adulte si ale senectutii .editura Eurobit 21.Panisoara Ion Ovidiu (2008).Comunicarea eficienta.Polirim Iasi 22.Popescu D. (1998).Arta de a comunica .Editura economica Bucuresti 23.Rascanu Ruxandra (2002).Psihologie si comunicare.Editura Universitatii din Bucuresti

116

24Sion, Gratiela, Psihologia vrstelor, Editura Funda iei Romnia de Mine, Bucureti, 2003. 25.chiopu Ursula, Verza E., Psihologia vrstelor, 1995, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti 26.Soitu L (1997) Pedagogia comunicarii .Editura didactica si pedagogica 27.Verza Emil si Verza E.Florin (2000) .Psihologia varstelor.Editura Pro Humanitate 28.Zlate ,Mielu (2006).Fundamentele psihologiei. Editura Universitara 29.www.didactic.ro

117