Curs 6

Direcții tradiționale de
cercetare calitativă

 Fenomenologia
 Constructivismul social
 Fenomenologia (Husserl)

 Fenomenologia în concepția lui Husserl se poate
defini ca o metodă "științifică" de gândire
transcendentală, prin care să se ajungă la structurile
universale ale experienței.
 Ea propune o înțelegere a lumii lipsită de
prejudecățile naturaliste, dominante în epoca
respectivă.
 Husserl se bazează pe principiul de intenționalitate
emis de Franz Brentano, care afirmă că
particularitatea conștiinței constă în faptul că este
totdeauna conștiința a ceva.
 
 Se ajunge la diferența între:
 noetic, ceea ce ține de actele conștiinței (a crede, a voi, a
iubi...) și
 noematic, ceea ce apare în urma actului noetic (ceea ce
este crezut, voit, iubit...).
 Fenomenologii ilustrează astfel dorința lor de a
înțelege fenomenele în expresia lor pură prin
fundamentarea relațiilor intenționale.
 Fenomenologia este deci interesată de:


 Studiul experiențelor oamenilor
 Scopul științei este înțelegerea
 Tipuri de cercetare
fenomenologică

 Grounded theory (Glaser & Strauss)
 Analiza fenomenologică interpretativă (Smith)
 Cercetarea istoriei de viață (Denzin)
 Observația participativă (Taylor & Bogdan)
 Analiza protocolului (Ericsson & Simon)
 Constructivismul social

 Este o teorie sociologică a cunoașterii care ia în
considerare modul în care fenomenele sociale sau
obiectele conștiinței se dezvolta in contexte sociale.
 Un construct social este un concept sau o practică a
unui anumit grup, produs al acelui grup.
Constructivismul se articulează în jurul a
două realități:

 Pe de o parte el presupune existența unei realități
ontologice, dincolo de orice cunoaștere
 Pe de altă parte există o realitate trăită a experienței
noastre, din care extragem tot ceea ce denumim
cunoaștere – structuri conceptuale acțiuni și operații.

Omul trăiește în domeniul experienței sale, care este

întotdeauna și în întregime subiectivă.
 Tipuri de cercetare
constructivistă

 Abordările critice (Reason & Rowan)
 Analiza discursului (Potter & Wetherell)
 Cercetarea radicală feministă (Belenky)
 Reprezentarea socială (Moscovici)
 Generarea unei teorii:
consideraţii generale

 Această metodă a fost dezvoltată de sociologii Glaser
şi Strauss în 1967.
 Ei erau interesaţi de găsirea unei metode inductive
de cercetare calitativă care să permită generarea
sistematică a teoriei sociale din date.
 Se pleacă de la ideea ca teoriile să aibă la bază
cercetări empirice riguroase şi nu să fie produse
abstract.
 Grounded theory este o abordare
orientată pe caz.

 Acesta înseamnă că cercetătorul ia în studiu diferite
cazuri ca întreguri indivizibile, în care variabilele
interacţionează unitar pentru a produce anumite
răspunsuri.
 Această perspectivă orientată pe caz pleacă de la
ideea că variabilele interacţionează în foarte multe
feluri.
 Ea este opusă abordărilor cantitative de tipul
ANOVA (Glaser, Strauss, 1967).
 O parte din această metodă centrată pe
caz este orientarea comparativă.

 Cazurile similare în privinţa mai multor variabile dar
diferite ca răspunsuri sunt comparate pentru a vedea
la ce nivel există diferenţele cauzale.
 Această abordare se bazează pe metoda diferenţelor
descrisă de John Stuart Mill în 1843 în lucrarea sa „A
system of logic: Racionative and Inductive”.
 La fel, cazurile care au răspunsuri similare
(comportament similar) sunt examinate pentru a
vedea ce condiţii au în comun.
 
 Aşa cum a fost propusă de Strauss, grounded theory
constă într-un set de paşi a căror execuţie riguroasă
garantează obţinerea unei teorii corecte la sfârşitul
analizei.
 Strauss spunea că putem evalua calitatea unei teorii
prin procesul prin care teoria a fost construită.
 
 Derivată din pragmatismul american şi
interacţionismul simbolic, teoria se centrează pe
înţelegerea acţiunii din perspectiva agentului uman.
 Cercetarea începe prin centrarea pe o arie de studiu
şi culegerea de date dintr-o varietate de surse,
inclusiv interviuri şi observaţia de teren.
 Odată culese, datele sunt analizate utilizând
proceduri de codare şi eşantionare (Haig, 1995).
 În final, cu ajutorul procedurilor de interpretate, sunt
generate teoriile.
 
 Glaser şi Strauss susţin că scopul principal al
metodei lor de cercetare este de a construi teorii
menite să sporească înţelegerea unor fenomene.
 O teorie bună trebuie:
 să fie derivată inductiv din date;
 să fie supusă evaluării teoretice;
 să poată fi evaluată adecvat în domeniul său în funcţie
de un număr de criterii.
 Metode utilizate în grounded
theory

 Ideea de bază a acestei abordări este de a citi (şi
reciti) baza de date (sub formă de text, note de teren)
şi de a „descoperi” sau eticheta variabilele (numite
categorii, concepte sau proprietăţi) şi relaţiile dintre
ele.
 Capacitatea de a identifica variabilele şi relaţiile
dintre ele este numită „senzitivitate teoretică” şi ea
depinde de cunoştinţele teoretice ale cercetătorului
în domeniul studiat şi de utilizarea tehnicilor menite
să mărească senzitivitatea.
 Tehnici de culegere a datelor utilizate
frecvent în Grounded Theory

1 Focus grupul

Interviul de tip focus grup este un interviu de
grup,în care datele sunt culese pentru analiza
percepţiilor, motivaţiilor, sentimentelor,
nevoilor şi opiniilor oamenilor.
2. Interviul
Are menirea de a ne furniza date suplimentare
şi complementare cu privire la tema studiată.
 1. Codarea deschisă

 Face parte din analiza preocupată de identificarea,
denumirea, categorizarea şi descrierea fenomenelor
identificate în text.
 În esenţă, fiecare propoziţie şi paragraf sunt citite în
căutarea răspunsului la întrebarea repetată: „Despre ce
este vorba aici? La ce se referă?”.
 Sunt identificate substantivele şi verbele din text cu sens,
care se leagă în concepte, iar apoi sunt grupate în
categorii mai generale.
 Apoi sunt căutate adjectivele şi adverbele, care constituie
proprietăţile acestor categorii.
 
 Codarea se poate face foarte formal şi sistematic sau
destul de informal. În grounded theory ea se face mai
mult informal. Spre exemplu, dacă după codarea unei
părţi din text apar noi categorii, cercetătorul nu se
întoarce la textul anterior pentru a coda şi aceste noi
categorii.
 Pe parcursul procesului de codare, cercetătorul ţine un
inventar al codurilor şi al descrierilor acestora, precum şi
al locului din text unde apar. De asemenea, pe măsură ce
codurile sunt definite, cercetătorul îşi notează şi propriile
observaţii legate de acestea. Aceste notiţe vor fi ulterior
cuprinse în raportul de cercetare.
 2. Codarea axială

 Este procesul de relaţionare a codurilor (categoriilor
şi proprietăţilor) între ele, prin combinare de strategii
de gândire inductivă şi deductivă.
 Cercetătorul pune accent pe relaţiile cauzale şi
încearcă să potrivească lucrurile într-un cadru de
bază al unei relaţii generice.
Cadrul constă din următoarele elemente
(după Strauss, Corbin, 1990):


 3. Codarea selectivă

 Este procesul prin care se alege o categorie ca fiind
categorie centrală şi toate celelalte categorii sunt
relaţionate de aceasta.
 Ideea de bază este de a dezvolta o singură linie de
interpretare, în jurul căreia să se lege toate
elementele.
 4. Memo-uriile

 Sunt notiţele cercetătorului pe parcursul procesului
de analiză a datelor.
 Ele sunt de două tipuri: notiţele legate de coduri
(descrise mai sus) şi însemnările teoretice.
 Însemnările teoretice reprezintă toate referirile pe
care cercetătorul le face la literatura de specialitate.
 Teoria finală reprezintă de fapt integrarea acestor
însemnări teoretice.
 5. Procesul

 Reprezintă mecanismul explicator.
 Strauss şi Corbin (1990) consideră că este vital ca
cercetătorul să dea atenţie la tot ce este dinamic (ce
se schimbă, se mişcă sau apare de-a lungul timpului).
 Paşii generării unei teorii

 Au fost identificate cinci faze în construirea unei
teorii (după Pandit, 1996):
 designul de cercetare,
 colectarea datelor,
 ordonarea datelor,
 analiza datelor,
 comparaţia cu literatura de specialitate.
 Pentru a parcurge aceste faze trebuiesc urmaţi nouă
paşi (proceduri).