Universitatea Spiru Haret,

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Master în Psihologie Clinică și intervenție psihologică, anul I
Neuropsihologie clinică și neuropsihopatologie

”Stresul din mintea noastrӑ şi

rӑzboiul din lumea celulelor”
Dragoș Cîrneci

Echipă de lucru:

Ciobanu (Oprea)L. Oana Mihaela – Grupa 1

Mihai (Krupp)G. Camelia – Grupa 2

Panpu (Iachimov)N. Virginia Florența – Grupa 2

1
Pavel (Țalea)C.I. Alexandra – Grupa 2
1.1 Știința bunului simț
Studii privind diferențele între psihologie și științele exacte

 Unii autori, la sfârșitul anilor ‘90 începutul anilor 2000, au făcut analize de text și au comparat
conținutul manualelor de psihologie cu cele de biologie, chimie, sau fizică (Smith, 2001), studii în
urma cărora au remarcat faptul că, dacă în manualele de biologie există date certe, ca de exemplu:
alcătuirea neuronului sau funcționarea sinapsei, în cele de psihologie, datele sunt prezentate destul de
vag cu expresii de genul ,,destul de’’, ,,mai mult sau mai puțin”, ,,în mare parte”, ușor diferite în
funcție de autor iar altele sunt chiar contradictorii.

2
1.1 Știința bunului simț

 De asemenea, autorii analizelor au relevat faptul că, în textele psihologice, pentru explicarea oricârui
proces psihic, fie memoria, fie comportamente sociale, este nevoie de enumerarea mai multor
cercetători și a demersurilor experimențelor pe care le-au întreprins, ,,de la începutul abordării
subiectului și până astăzi (Smith, 2001), comparativ cu textele din manualul de biologie, în care, datele
sunt considerate date autonome, nemaifiind nevoie de citarea mai multor autori (ne referim la termen
ca ,,neuronul’’).

 Toate demersurile editoriale ale psihologilor au ca scop conferirea aurei de știință exactă, psihologiei.,
analiștii aratând și faptul că, experimentele pe care le-au făcut psihologii au fost studiate în condiții
controlate, ,,de laborator’’ , că s-au folosit softuri performante, iar datele au fost prelucrate prin
tehnici sofisticate de statistică., iar redactarea materialelor s-a făcut conform regulilor APA.

3
1.1 Știința bunului simț

Critici aduse produselor psihologiei științifice

 Concluzia acestor analize este că, psihologia, fie nu și-a ales obiectul de studiu in mod adecvat, fie
nu are instrumente adecvate de strângere a datelor (Smith, 2001).

 În texte se face referire la diferite modele teoretice care nu au valoare explicativă dovedită, ci sunt niște
propuneri, speculații teoretice

 Psihologia pare mai degrabă o știință a ,,cum se face” și mai puțin a ,,cum se obține”

 Studii mai recente, au arătat că tendința psihologiei de a ignora ipotezele neconfirmate este de 5 ori mai mare
decât in științele exacte (Fanelli, 2010) și asta pentru a încerca să apere cumva imaginea de știiță serioasă.

 Nu s-au realizat progrese majore o lungă perioadă de timp deși s-a întreprins o activitate de cercetare asiduă;

 ”Împrumutarea” din limbajul comun – plin de idei contradictorii – a unor concepte științifice.

4
1.1 Știința bunului simț

 Un exemplu citat de Kelley a fost studiul efectuat de John Huston in 1980, care a construit un chestionar
cu 21 de itemi formulati intr-un limbaj cotidian, pentru a observa diferite aspecte legate de memorie si
invatare, itemi care se refereau la extintia unei conditionari, organizarea subiectiva a materialului in
memorie, intaririle si conditionarile operante.

Chestionarul a fost aplicat unui grup de 50 de student din anul I, care inca nu cunosteau principiile
pssihologiei cognitive. La 15 din 21 de itemi au raspuns corect mai multi student decat se asteptala nivel de
sansa iar pentru a reduce sansa ca rezultatele sa fie atribuie abilitatilor de a raspunde la chestionare, acelasi
chestionar a fost aplicat si unui grup de 50 de persoane intalnite aleatoriu intr-un parc, care au raspun correct
la 16 itemi, peste nivelul sansei.

5
1.1 Știința bunului simț

 ”După cum spune Kelley (1992) una dintre strategiile care se folosesc pentru a-i imuniza
pe studenţi faţă de etichetarea în mod necritic a unor afirmaţii ca fiind “evidente”, este de
a le prezenta o listă de aforisme care sunt contradictorii, cum ar fi: “cine se aseamănă se
adună” versus “contrariile se atrag”, sau “omul cât trăieşte învaţă” versus “nu mai poţi
învăţa şmecherii un câine bătrân”, sau “gândeşte-te de două ori înainte de a face ceva”
versus “cine nu riscă nu câştigă”.

 De aici si concluzia lui Huston ca – ”multe dintre principiile psihologiei sunt

evidente.Am sentimentul incomod ca noi ne-am ocupat pana acum de lucruri evidente si
nu ne-am dat seama de asta’’ (Kelley, 1992).
6
1.1 Știința bunului simț

 Faptul că simţul comun este plin de idei contradictorii ar trebui să fie examinat în lumina
comentariilor din psihologia ştiinţifică privind efectul “toate ipotezele rezonabile e probabil să fie
valide”, sau într-o altă formulare mai plastică “opusul unui mare adevăr este, de asemenea,
adevărat”.

 Atât simţul comun cât şi psihologia ştiinţifică identifică deseori relaţii între variabile care sunt
valide doar în anumite circumstanţe. Domeniul total al circumstanţelor însă, include şi situatii în
care inversul relaţiilor este valabil.”

”Îmi amintesc că în anul 2 de facultate, la seminarul de Psihologie socială am făcut vâlvă cu un

referat în care luam teorii din manual și, după ce le prezentam, adăugam un citat din Emil Cioran
care sumariza exact descoperirea științifică sau teoria respectivă.” (Cîrneci, 2014)

7
1.2 Psihologie = Filosofia minţii

Ideile actuale despre minte nu sunt foarte diferite de cele din antichitate.
 Textele sacre ale lui Hermes Trismegistos – Corpus Hermeticum sec II I.C si sec III D.C ale Şcolii de
filosofie esoterice din Alexandria – unde intalnim termeni ca: Gandire, Inteligenta, Limbaj, Facultati
mentale, Afecte, Dispozitii habituale;

 Aristotel 384 – 322 I.C – Fiinţele diferă de lucruri prin faptul că ele posedă un suflet non-corporal.
Acest suflet poseda la rândul său mai multe ‘ facultăţi ’ precum : dorinţa, ideile, memoriile,
imaginaţia, convingerile, gândirea, etc

 Rene Descartes 1596 – 1650 – Ideile lui au avut doua consecinte importante:

1)Studierea funcţiilor corpului, până la nivelul reflexelor prin metode fizice si chimice – inceputurile
Fiziologiei

2)Comportamentul uman a fost plasat în afara ştiintelor materialiste, separând Psihologia de restul
ştiinţelor biologice
8
1.2 Psihologie = Filosofia minţii
Ideile actuale despre minte nu sunt foarte diferite de cele din antichitate.

 David Hume – sec XVIII – furnizeaza o lista de calitati mentale, procese sau stari: invidia, respectul,
dorinţa, aversiunea, tristeţea, bucuria, speranţa, frica, imaginaţia, voinţa, curiozitatea, gândirea,
moralitatea, perseverenţa, răbdarea, vigilenţa, etc.

 William James - The Principles of Psychology – 1890 având capitole ca: Conştiinţa, Senzaţiile, Percepţia
lucrurilor, Percepţia spaţiului, Percepţia realităţii, Percepţia timpului, Atenţia, Gândirea,
Conceptualizarea, Discriminarea şi Compararea, Asocierea, Memoria, Imaginaţia, Instinctele, Emoţiile şi
Voinţa

9
1.2 Psihologie = Filosofia minţii
Istoria științelor

 Istoria ştiinţei poate fi văzută ca un proces gradual prin care teoriile speculative filosofice au fost
înlocuite cu disciplinele experimentale în astronomie, fizică, geologie, chimie și recent, în psihologie
(Churchland, 2008). Ideile lui Aristotel par bizare și primitive. Deși cele privind fizica, chimia sau
biologia au fost demult respinse, cele privind facultăţile mentale persistă şi în zilele noastre în
filosofie, psihologie, psihiatrie şi în simţul comun (Vandewolf, 2007).

 Funcţiile legate de comportamente ale sistemului nervos sunt discutate de obicei în termenii
categoriilor psihologice convenţionale, a proceselor sau facultăţilor mentale care se presupune a fi
localizate în diferite zone ale creierului. Această schemă teoretică se bazează pe o tradiţie filosofică
cu originea în Grecia antică.

 Civilizaţia europeană şi cele non-europene au elaborat sisteme filosofice diferite – concepte familiare
din psihologia tradiţională sunt pure construcţii semantice, folositoare în discursul uman dar care sunt
inventate sub forme diferite ȋn cadrul a diverse culturi

10
1.2 Psihologie = Filosofia minţii

”Patricia Churchland – profesor de filosofie la University of California - neuroştiinţele au schimbat modul

în care filosofii îşi reprezintă acum mintea. Impactul neuroştiinţelor asupra psihologiei şi filosofiei minţii a
fost unul profund. „La fel ca şi lumea în general, şi mintea pare a fi ceva cu totul diferit de ce ne imaginam
că este. Pământul părea plat, luna părea de mărimea unui hambar, iar bolile păreau pedeapsa divină pentru
păcate. La fel ca şi teoriile filosofice sau intuitiv/populare despre fizică şi biologie şi teoriile filosofice
despre minte sunt greşite. Aceasta, în bună măsură pentru că creierul nu ne poate spune prin introspecţie
nimic despre felul în care el funcţionează - de exemplu de ce suntem deprimaţi sau de ce suntem
îndrăgostiţi, sau modul în care nivelul de serotonină ne afectează deciziile”

11
 3.1 Psihologia cognitivӑ sau mirajul explicaţiei
ştiinţifice
 Diverse curente au încercat sa aducă psihologiei ‘’aura de știință serioasa’’

 Critica adusa cognitivismului (anii 50-80)

1. Tentativa nereușită de a implementa un demers științific experimental si formalizat
1. Nu a relevat mintea umana si a ajuns sa studieze aspecte înguste si nesemnificative ale cogniției
2. Cognitiviștii au propus concepte si modele cărora nu le-au dovedit existenta
3. Cognitivismul nu a studiat adecvat domenii dificile precum creativitatea, dar nici simple precum învățarea
4. Cognitiviștii au preluat ‘’facultatile psihice’’ existente in psihologia tradițională si le-au spart in mai mici: atenție
executiva, memorie implicita/explicita

2. Intentia de interdisciplinaritate esuata 12

3.1 Psihologia cognitivӑ sau mirajul explicaţiei
ştiinţifice
 Exemple de studii preluate din psihologia cognitiva care explica speculativ si tautologic
comportamentele (tautologie la nivelul frazei: ‘’ea este ceea ce este’’)

1. Studii asupra Atentiei Selective

2. Studii asupra Atentiei excutive (functiile executive)
3. Studii asupra Modelelor neoconexioniste de functonare a creierului

13
3.1 Psihologia cognitivӑ sau mirajul explicaţiei
ştiinţifice
1. Studii asupra Atentiei Selective: doreau sa explice performanţa la sarcinile care necesitau răspunsul la o
ţintă în condiţiile prezenţei unor stimuli distractori

 S-a bazat pe paradigma atentiei (facilitare /’’ amorsaj’’ vs. Inhibare / ’’amorsaj negativ’’)

 Amorsa: (sau ‘’prime’’ )– primul pas al procedurii de procesare a unei calitati tinta si ignorarea altor caracteristici
distractoare

 Amorsaj negativ: efectul inhibator al stimulilor ignorati anterior; ‘’probe’’ – pasul 2 in care elementele ignorate devin
tinta de procesat si trebuie numite rapid, masurandu-se timpul de reactie, care in acest caz este mai mare

 Efectul: subiecţii erau mai lenţi şi/sau mai puţin exacţi atunci când trebuiau să răspundă la stimuli care aveau legătură
cu cei care tocmai au fost ignoraţi

 Explicatia cauzei acestui efect a variat si a ramas greu de urmarit si inteles : teoria ‘’blocarii’’, reactulizarii
episodice, amorsajul negativ ca fenomen al atentiei dar si al memoriei episodice, amorsajul negative ca parte din
inhibitia cognitiva (proces de suprimare a informaţiei nerelevante (sau a distractorilor)) 14
3.1 Psihologia cognitivӑ sau mirajul explicaţiei
ştiinţifice
2. Studii asupra Atentiei Executive (functie executiva):

 Atenţie executiva ( Posner & Peterson, 1990)- se referă la controlul şi integrarea

cunoştinţelor, gȃndurilor şi acţiunilor
 Mai poarta numele de compoentan central executiva (Teoria lui Baddeley 1995) =
memoria de lucru sau mai general ‘’sistem de supervizare’’ (Norma & Shalolic, 1986)
 Studiul imagistic a aratat activarea intregului creier in fuctionarea executiva, neputandu-
se vorbi de o ‘’retea executiva’’ decat metaforic
 Proprietatea fundamentala a neuronilor din aceste structure: capacitatea de a invata o
regula prin care se transforma un set de inputuri intr-un output
 Organisme simple – o singura regula este encodata: asociarea dintre lumea externa si o actiune (stimul-raspuns)
 Comportament uman – circumstante externe indentice pot fi perfromate actiuni diferite
 Acţiunea finala este rezultatul competiţiei dintre puterea unei conditii dintr-un set de conditii care
favorizează un raspuns in defavoarea altora (Nachev, Kennard şi Husain, 2008) 
15
3.1 Psihologia cognitivӑ sau mirajul explicaţiei
ştiinţifice
3. Modele neoconexioniste:

 Teoriile conexioniste sau neo-conexioniste sunt variante mai recente de asociaţionism

 Nu furnizeaza informaţii prin care să înţelegem cum au loc procesele mentale /cum lucrează creierul,
ignorand sau necuprinzand in totalitate procesele biologice care stau la baza si căutând doar
coerenţa logică - doar exercitii intelectuale
 Studiu asupra performantei intr-o sarcina de amorsaj negative a oamenilor anxiosi - coerenta logica
dar premisele neurofunctionale ale modelului nu aveau legatura cu realitatea

16
Concluzii
 ‘’Ştiinţele cognitive, nu s-au dovedit capabile să furnizeze liantul necesar şi dorit, şi nici să atingă măcar suprafaţa
câtorva dintre aspectele cele mai importante ale vieţii mentale”(după Erneling, 1997)’’ (explicarea vietii mentale esuata)

 ‘’Există la ora actuală o mulţime de rezultate experimentale – deci ştim mult mai mult decât în anii ’50 – dar nu putem
spune că există o viziune comună care să unească aceste rezultate’’ (interdisciplinaritate esuata)

‘’Fӑrӑ a fi vulgari putem asemӑna demersul de a explica acţiunile umane fӑrӑ a

cunoaşte baza lor biologicӑ, specificӑ psihologiei inclusiv celei cognitive, cu
ȋncercarea unui mecanic amator de a explica problemele ȋn funcţionarea unei
maşini fӑrӑ sӑ aibӑ nici un fel de cunoştinte privind funcţionarea motorului sau
altor componente mecanice. Astfel, el ar apela probabil la explicaţii de genul
« rezistenţӑ la urcat dealul », « inflexibilitate la viraje », sau « hipersensibilitate la
denivelӑri». Evident cӑ o astfel de abordare l-ar ȋmpiedica sӑ gӑseascӑ remediul’’
17
Bibliografie:

Cȋrneci, D. (2014). Stresul din mintea noastră şi războiul din lumea celulelor.
Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

18