Matricele Progresive Standard

(Raven)
Psihodiagnostic I
Testul Raven
prima formă a testului – în 1938

testul M.P. (s) măsoară funcţia intelectuală bazându-se pe performanţele vizual-

motrice. Scorul total la M.P (s) este influenţat de:
capacitatea inductivă
înţelegerea relaţiilor spaţiale
abilitate de structurare perceptiv - motrică a spaţiului
factori non-intelectuali de personalitate (temperament, afectivitate, motivaţie etc.)
Probe MPR
MPR-c (color)
Aplicabilitate: 6 – 9 ani
Sunt utile şi pentru discriminarea între persoanele cu deficienţă mentală
MPR-s (standard)
Pentru subiecţi peste 7 ani
MPR-a (avansaţi)
utile pentru discriminarea între persoanele cu inteligenţă superioară

La vârsta adultă, se începe cu MPR-s. Dacă scorurile indică deficienţă

mentală, se aplică MPR-c. Dacă scorul este extrem de ridicat, se aplică MPR-a.
Dacă scorul nu este extrem, nivelul QI rezultat permite încadrarea subiectului într-o
categorie de inteligenţă.
Prezentarea testului

Cuprinde 60 de itemi sau probe elementare

fiecare item - un desen abstract, adesea dintr-un grupaj de figuri (“matrice”), din
care lipseşte o parte (un element). În urma examinării matricei, subiectul trebuie să
decidă care este figura unică (din cele 6 sau 8 oferite pe aceeaşi planşă sub matrice)
potrivită pentru “încheierea” corectă a matricei.

Probele sunt grupate în serii de câte 12 matrici, seriile fiind notate de la “A” la “E”.
Fiecare serie dezvoltă o temă diferită.
Desfăşurarea examinării

testul poate fi aplicat individual sau în grup (începând de la 8 ani), fie cu timp limitat,
fie cu rezolvarea în ritm propriu (în care caz se rezolvă în maximum o oră).
timpul mediu necesar rezolvării celor 60 de itemi este de 40-50 minute; ritmul de
activitate al subiectului poate fi considerat normal până la timpul maxim de 60 de
minute.
sub 30 de ani ritmul rezolvării testului este mult mai rapid, timpul mediu fiind de 30-35
minute.

În cazurile în care testul M.P (s) se aplică în scopul ierarhizării membrilor unui anumit grup, cum ar
fi selecţia profesională a candidaţilor, este preferabilă respectarea unui timp limită (se recomandă
timpul maxim de 30 minute), care se comunică subiecţilor. Testul măsoară în acest caz capacitatea
efectivă de rezolvare într-un timp dat.
Consemn

Examinatorul indică subiecţilor modul în care trebuie să răspundă la itemi

Oferă indicaţii pentru primele probe, pentru a se asigura că au înţeles ce au de făcut

Le precizează faptul că toate probele sunt obligatorii şi că nu au voie să revină asupra

unui item din urmă

Le indică ce trebuie să facă dacă doresc să modifice un răspuns

Le precizează timpul alocat pentru rezolvare

Desfăşurarea examinării
în situaţia de examinare colectivă, se distribuie fiecărui subiect un exemplar din test
tipărit (sub formă de caiet) şi o fişă personală de cotare pentru înregistrarea
răspunsurilor

caietul test rămâne închis (în faţa subiecţilor) până la semnalul dat pentru începerea
probei. Subiecţii completează întâi cu datele personale (numele, vârsta, locul de muncă
(şcoală), ocupaţia, data examinării, data naşterii) în rubricile corespunzătoare ale fişei
de cotare

în cazul examinării individuale, însuşi examinatorul notează răspunsurile subiectului

în fişa de cotare. Şi în acest caz se respectă instrucţia (cu mici modificări impuse de
aplicarea individuală a testului şi cu prescurtări posibile). Dacă subiectul îşi modifică
răspunsul ales, examinatorul notează “corectarea” prin tăierea răspunsului anterior şi
înscrierea celui nou în aceeaşi rubrică. La evaluarea rezultatelor, răspunsurile se
cotează ca şi în cazul evaluării colective, adică ultimul răspuns indicat de subiect.
Seria “A” - stabilirea de relaţii în structura matricei continue

Cuprinde matrici statice cu modele omogene

Subiectul poate să răspundă corect prin:
analiza şi diferenţierea perceptivă fină a elementelor matricei
înţelegerea relaţiilor între elementele structurii
identificarea părţii lacunare
completarea marginilor părţii lacunare (a “câmpului”) cu fiecare figură din cele 6,
date sub matrice
sinteza marginilor.
“B” - analogii între perechile de figuri ale matricei

fiecare matrice se compune din 4 elemente dintre care cel de-al IV-lea lipseşte
în itemii B1 şi B2, cele 4 părţi ale matricei sunt identice
în itemii următori, elementele diferă şi formează un întreg cu o structură relaţională
logică
sarcina subiectului constă în descoperirea analogiei între două figuri (stabilirea
relaţiilor), prin diferenţierea treptată a elementelor (capacitatea de a concepe simetria
între figuri)
elementul potrivit se alege din 6 figuri
“C” - schimbări progresive în figurile matricei

matrici de câte 9 elemente ordonate (3 x 3) din care unul lipseşte.

probele seriei se rezolvă prin descoperirea schimbărilor progresive ale figurilor în
interiorul matricei
figurile prezintă modificări continue de poziţie şi schimbări spaţiale dinamice, care
determină îmbogăţirea figurilor atât în plan orizontal, cât şi în plan vertical (totalizarea
elementelor noi în figura care lipseşte).
răspunsul corect se alege din 8 posibilităţi.
“D” - permutări, grupări de figuri în interiorul matricei

12 matrici, fiecare fiind compusă din câte 9 elemente (unul lipseşte)

partea care lipseşte se alege din 8 figuri prezentate sub matrice
principiul restructurării figurilor pe plan orizontal şi vertical
rezolvarea corectă presupune urmărirea regularităţii consecutive ale figurilor şi
alternarea lor în structura matricei (descoperirea criteriilor schimbării complexe).
“E” - descompuneri în elemente ale figurilor matricei

12 matrici, fiecare fiind compusă din câte 9 elemente (unul lipseşte)

partea care lipseşte se alege din 8 figuri prezentate sub matrice
operaţii de abstractizare şi sinteză dinamică ce au loc în procesul gândirii superioare
se cere observarea evoluţiei complexe, cantitative şi calitative, a şirurilor cinetice
(dinamice)
elementul care lipseşte poate fi completat pe bază de operaţii algebrice (adunare,
scădere) efectuate asupra elementelor matricei.
Cotarea răspunsurilor

Se acordă 1 punct pentru fiecare răspuns corect.

Punctajul obţinut prin numărarea răspunsurilor corecte se calculează atât pentru

fiecare serie (cote parţiale), cât şi pentru testul întreg (cota totală). Subiectul poate
realiza cel mult 60 de puncte (cota maximă).
Interpretarea rezultatelor
Cota brută, adică numărul total de răspunsuri corecte obţinute de către subiect, nu are
semnificaţie psihologică luată izolat. Ea primeşte valoare diagnostică în raport cu
rezultatele standardizate (etalon) şi comportamentul subiectului în situaţia de
examen

Interpretarea cantitativă
Raportarea performanţei la etalon permite stabilirea nivelul de inteligenţă generală al subiectului.
Interpretare calitativă
Raportarea performanţei la comportamentul manifestat de subiect în timpul examinării
Discrepanţă
Persoana examinată poate “rezolva” (corect sau greşit) prin ghicire, unele din cele 60
de probleme cuprinse în MP (s).

Persoanele cu performanţe scăzute rezolvă corect, în general, mai multe probleme prin
ghicire decât subiecţii cu cote ridicate.

Pentru majoritatea cotelor totale s-au stabilit scorurile parţiale aşteptate la fiecare serie.
Prin scăderea scorului parţial aşteptat din cota parţială realizată se obţine discrepanţa
fiecărei serii.

Aceste discrepanţe se exprimă numeric şi constituie de asemenea un indice al validităţii

şi fidelităţii rezultatelor.

Scorul total compus din cote parţiale care prezintă discrepanţe de peste două puncte nu
poate fi acceptat la valoarea lui normală ca fiind o estimare precisă a capacităţii
intelectuale generale.
Modalitate de utilizare
Aplicarea probei (consemn, caiet de test, foaie de răspuns)

Scorarea probei în note brute: acordarea punctelor pentru fiecare răspuns corect

Calcularea scorului pe serii şi scorul total. Dacă nu avem o discrepanţă ridicată, se

consideră că proba este validă şi se trece la etapa următoare.

Se transformă notele brute în QI.

În funcţie de valoarea QI, se identifică în ce categorie de inteligenţă se încadrează

subiectul testat.