Matricilor Progresive Raven Testul Matricilor Progresive Standard (MPS) elaborat de J.C. Raven in colaborare cu L.S.

Penrose in 1938, revizuit in 1947 si 1956, este un test omogen de inteligenta generala. Matricile Progresive Standard (seriile A,B,C,D si E) sint construite astfel incit sa acopere nivele variate (slab-mijlociu-bun) ale abilitatii mintale si sa fie aplicabile la toate virstele (copii-adulti-batrini), indiferent de nivelul de scolarizare,nationalitate sau conditie fizica.
J.C. Raven accentueaza ca testul propus de el nu masoara pur si simplu o performanta intelectuala, ci o capacitate generala de organizare a Gestaltului si de integrare a relatiilor.

Prezentarea testului. Testul consta din trei serii (A, Ab si B) de cite 12 matrici. Seriile A si B din MPC si MPS sint identice, cu exceptia faptului ca seriile A si B din MPC sint prezentate pe un fond colorat. Seria Ab nu are corespondent in testul MPS. Fiecare matrice este formata dintr-o figura sau o succesiune de figuri abstracte. In coltul din dreapta jos lipseste un fragment, sau unul din elementele componente ale matricii. Segmentul care lipseste este dat, intre alte desene mai mult sau mai putin asemanatoare, in partea de jos a foii, subiectul trebuind sa-l indice. Probele din cadrul unei serii sint de dificultate crescinda, dar ele se rezolva pe baza aceluiasi principiu pe care subiectul trebuie sa-l descopere. Datorita faptului ca rezolvarea primelor probe este deosebit de usoara, subiectul intelege sarcina cu o instructie prealabila minima si-si exerseaza tehnica de rezolvare in insusi cursul probelor. Pentru ca proba sa fie mai atractiva si sa mentina atentia copiilor, figurile sint desenate pe un fond viu colorat. In plus, in afara de prezentarea testului sub forma de caiet , s-a creat o varianta in care sarcina apare mai clara, deoarece matricea este data sub forma unei plansete, iar piesele, intre care se gaseste cea adecvata, sint mobile, completarea avind loc in mod practic. Principiile care stau la baza construirii testului. In dezvoltarea activitatii intelectuale, Raven indentifica, in urma unor studii experimentale premergatoare construirii testului, 5 stadii sau momente cruciale: 1) copilul devine capabil, inainte de toate, sa distinga figurile identice de cele diferite si apoi pe cele similare de cele nesimilare. 2) Ceva mai tirziu, el apreciaza corect orientarea figurii atit in raport cu propria sa persoana, cit si fata de obiectele din cimpul perceptiv. 3) Mai tirziu reuseste sa perceapa ca formind un intreg doua sau mai multe figuri distincte, izolate. Apoi copilul poate sa analizeze elementele, caracteristicile intregului perceput si sa faca distinctie intre ceea ce este dat in test si ceea ce trebuie sa adauge el insusi. 5) In cele din urma, copilul ajunge sa compare schimbarile similare in caracteristicile percepute si sa adopte comparatia ca metoda logica de gindire.

Testul M.P. (s) cuprinde 60 de itemi sau probe elementare. Fiecare item consta dintr-un desen abstract, adesea dintr-un grupaj de figuri (matrice), din care lipseste o parte (un element). In urma examinarii matricei, subiectul trebuie sa decida care este figura unica (din cele 6 sau 8 oferite pe aceeasi plansa sub matrice) potrivita pentru incheierea corecta a matricei. Probele simple sunt grupate in serii de cate 12 matrici, seriile fiind notate de la A la E. Fiecare serie dezvolta o tema diferita (A - stabilitatea de relatii in structura matricei continue; B - analogii intre perechile de figuri ale matricei, C - schimbari progresive in figurile matricei; D - permutari, adica grupari de figuri in interiorul matricei; E - descompuneri in elemente ale figurilor matricei). Testul M.P.

(s) desi cuprinde un singur gen de sarcini, prin varietatea temelor sale poate evidentia, in stransa legatura cu inteligenta generala, capacitatea de restructurare (mobilitatea - rigiditatea mintala) si de transfer intrucat subiectul isi exerseaza tehnica de rezolvare in cursul parcurgerii probelor. Fiecare proba incepe cu o sarcina usoara (a carei rezolvare pare de la sine), urmata apoi de 11 probleme de dificultate crescanda. Unele cercetari arata insa, ca ordinea de dificultate a itemilor nu este riguros progresiva si se propune reordonarea itemilor in interiorul testului. Seriile se succed tot in ordinea dificultatii gradate, ceea ce favorizeaza o invatare reala pe parcursul problemelor. Seria A Cuprinde matrici statice cu modele omogene. Subiectul poate sa gaseasca figura unica necesara pentru completarea matricei din cele 6 figuri asezate sub matrice prin: analiza si diferentierea perceptiva fina a elementelor matricei, intelegerea relatiilor intre elementele structurii, identificarea partii lacunare, completarea marginilor partii lacunare (a campului) cu fiecare figura din cele 6, date sub matrice si prin sinteza marginilor. Seria B In seria B fiecare matrice se compune din 4 elemente dintre care cel de-al IV-lea lipseste. In itemii B1 si B2, cele 4 parti ale matricei sunt identice. In itemii urmatori elementele difera si formeaza un intreg cu o structura relationala logica. Sarcina subiectului consta in descoperirea analogiei intre doua figuri (stabilirea relatiilor), prin diferentierea treptata a elementelor (capacitatea de a concepe simetria intre figuri). Elementul potrivit pentru completarea matricei se alege din 6 figuri. Seria C Seria C este formata din matrici de cate 9 elemente ordonate (3 x 3) din care unul lipseste. Probele seriei se rezolva prin descoperirea schimbarilor progresive ale figurilor in interiorul matricei. Figurile prezinta modificari continue de pozitie si schimbari spatiale dinamice, care determina imbogatirea figurilor atat in plan orizontal, cat si in plan vertical (totalizarea elementelor noi in figura care lipseste). Raspunsul corect se alege din 8 posibilitati. Seriile D si E Seriile D si E cuprind cate 12 matrici, fiecare fiind compusa din cate 9 elemente (dar unul lipseste). Partea care lipseste se alege din 8 figuri prezentate sub matrice. Probele din seriile D sunt repartizate dupa principiul restructurarii figurilor pe plan orizontal si vertical. Rezolvarea corecta presupune urmarirea regularitatii consecutive a figurilor si alternarea lor in structura matricei (descoperirea criteriilor schimbarii complexe). Probele din seria E se rezolva prin operatii de abstractizare si sinteza dinamica ce au loc in procesul gandirii superioare. Se cere observarea evolutiei complexe, cantitative si calitative, a sirurilor cinetice (dinamice). Elementul care lipseste poate fi completat pe baza de operatii algebrice (adunare, scadere) efectuate asupra elementelor matricei. Testul poate fi aplicat individual sau in grup (incepand de la 8 ani), fie cu timp limitat, fie cu rezolvarea in ritm propriu (in care caz se rezolva in maximum o ora). Timpul mediu necesar rezolvarii celor 60 de itemi este de 40-50 minute; ritmul de activitate al subiectului poate fi

considerat normal pana la timpul maxim de 60 de minute. Se stie insa ca sub 30 de ani ritmul rezolvarii testului este mult mai rapid, timpul mediu fiind de 30-35 minute. Instructiune: Aveti in fata un caiet cu 60 de planse (desene). Ele sunt aranjate in 5 grupe, notate cu literele A,B,C,D si E. In fiecare serie (grupa) sunt 12 probleme, aranjate in asa fel incat la inceputul fiecarei serii sunt probe mai usoare, iar la sfarsitul lor probele sunt mai grele. Deschideti caietele la prima pagina. In partea de sus a paginii (li se arata matricea A1) se afla un desen notat cu A1, din care lipseste o parte (li se arata pata ramasa alba). Sub aceasta imagine mare se afla 6 figuri, asemanatoare ca forma cu portiunea goala ramasa alba din desenul mare. Numai una din aceste figuri completeaza in mod corect, ca forma si ca desen, imaginea mare (li se arata matricea A1). Care este acea figura unica ? Daca cineva raspunde corect spunem: Foarte bine. Daca cineva raspunde gresit spunem: Mai ganditi-va!. Apoi, indiferent daca au gasit sau nu figura adecvata, continuam: Daca alegem figura nr.1, observam ca ea completeaza desenul ca forma, dar in interior nu are acelasi desen. Si acum, scrieti in rubrica corespunzatoare (A1) a fisei primite de fiecare numarul 4, adica numarul figurii corecte. Aveti grija sa scrieti raspunsul vostru in rubricile care poarta seria si numarul problemei. Dupa ce examinatorul s-a convins (pe baza probelor exercitiu: A 1 - A5 la care este indicat sa se dea ajutor) ca toti subiectii inteleg sarcina, li se precizeaza timpul de rezolvare si se da comanda: Incepeti sa lucrati cat mai corect si cat mai repede posibil - fiind vorba de o examinare cu limitarea timpului. Sau: Lucrati atent. Sa nu va grabiti prea mult. Incepeti. -atunci cand timpul este nelimitat (maximum o ora). Cotarea raspunsurilor: Se acorda 1 punct pentru fiecare raspuns corect. Raspunsurile corecte la cei 60 de itemi sunt date in tabelul 1. Punctajul obtinut prin numararea raspunsurilor corecte se calculeaza atat pentru fiecare serie (cote partiale), cat si pentru testul intreg (cota totala). Subiectul poate realiza cel mult 60 de puncte (cota maxima). Pentru numararea si cotarea rapida a raspunsurilor corecte se recomanda folosirea grilei de corectie (care se va aseza peste fisa personala a subiectului).
Interpretarea rezultatelor: Cota bruta, adica numarul total de raspunsuri corecte obtinute de catre subiect, nu are semnificatie psihologica luata izolat. Ea primeste valoare diagnostica in raport cu rezultatele standardizate (etalon) si comportamentul subiectului in situatia de examen. Datele adunate formeaza un limbaj al sistemelor, care contine si vehiculeaza in forma codificata informatii, sensuri psihologice. Intelegerea semnificatiei psihologice cuprinse in conduite si in performante presupune interpretarea (decodificarea) lor, pe baza cunoasterii codului.

Fixarea nivelelor de reusita la MP (s) in intervale Centile, corespunzatoare gradelor diferite ale inteligentei, permite clasificarea persoanei examinate in functie de scorul realizat. Performanta intelectuala astfel masurata permite includerea subiectului in unul dintre cele cinci grade (nivele) diferite de inteligenta. Gradul I: Inteligenta superioara. Performanta subiectului, raportata la performanta medie a grupului de varsta din care face parte, atinge sau depaseste centilul 95.

Gradul II: Inteligenta deasupra nivelului mediu. Performanta atinge sau depaseste centilul 75. Gradul II +: Performanta atinge sau depaseste centilul 90. Gradul III: Inteligenta de nivel mediu. Performanta se situeaza intre centilele 25-75. Gradul III +: Performanta depaseste centilul 50. Gradul III -: Performanta se situeaza sub centilul 50. Gradul IV: Inteligenta sub medie. Performanta nu depaseste centilul 10. Gradul IV -: Performanta nu depaseste centilul 10. Gradul V: Deficienta mintala. Performanta nu depaseste centilul 5. Cota totala realizata de catre subiect poate fi interpretata si in termeni ce coeficient de inteligenta (QI), intrucat fiecare performanta corespunde unei valori definite QI. Prezentam in continuare - dupa L. Repan - valorile QI care corespund scorurilor realizate de subiectii intre 8 si 30 de ani. (tabelul numarul 7). Pentru subiectii de la 35 la 60 de ani, QI se calculeaza cu ajutorul unei formule de corectie (reusita fiind sensibila la factorul varsta):