Sunteți pe pagina 1din 38

Arta de a avea Óntotdeauna dreptate

*

Arthur Schopenhauer

Arta de a avea Óntotdeauna dreptate * Arthur Schopenhauer

Cuprins

1.

Exagerarea

17.

Introducerea

unei

29.

Crearea unei diversiuni

2.

Jocul de cuvinte

 

distinc˛ii

30.

Mistificarea

3.

Generalizarea

18. Deturnarea conversa˛iei

31.

Declararea

4.

Camuflarea inten˛iilor

 

19. Generalizarea

 

incompeten˛ei

5.

Argumentele

false

ale

20. Conchiderea

32. Introducerea unei

adversarului

 

21. La o Óntrebare stupid,

asocieri degradante

6.

Afirma˛ia peremptorie

un rspuns

stupid

33. Opunerea teoriei i

7.

Œnc‚lceala total

22.

Petitio principii

practicii

8.

Provocarea

furiei

23.

Respingerea

34. Insistarea pe momentul

adversarului

exagerrilor

 

de derut

9.

Amestecarea pistelor

la

24.

For˛area tezei

35. A-i sugera c- i taie

10.

Prin antitez

25.

Gsirea unei excep˛ii Œntoarcerea

craca de sub picioare

11.

Induc˛ia

26.

36.

Nucirea cu vorbe

12.

Titulatura sforitoare

argumentului

 

37. Respingerea prin

13.

Contrastul Ómbietor

27.

Agravarea

furiei

anularea probei

14.

Triumful proclamat

adversarului

38. Ultima stratagem:

15.

Ie irea din Óncol˛ire

28.

Ridiculizarea autorit˛ii

injuria

16.

Incitarea

cont‚nd

pe

naivitatea

autodiscreditare coerent

auditoriului

Baza oricrei dialectici

Mai Ónt‚i, esen˛ialul Ón orice controverseste ca Ón prealabil o tezsfie afirmatde ctre adversar (sau de noi Ón ine, prea pu˛in conteaz). Pentru a o respinge, existastfel douci posibile:

1. Modurile:

a. ad rem 1

b. ad hominem 2 sau ex concessis

- altfel spus, demonstrm fie c:

a. aceastteznu e Ón acord cu natura lucrurilor, adevrul obiectiv

absolut; b. fie cea contrazice alte afirma˛ii sau concesii ale adversarului, adicadevrul subiectiv relativ. Œn acest ultim caz, nu e vorba dec‚t de o dovadrelativcare nu are nimic de-a face cu adevrul obiectiv.

1 Potrivit cu adevrul dupnatur, obiectiv;
2 Aici, adevr subiectiv (v. nota din infra).

2. Metodele:

a. respingerea direct

b. i cea indirect

a. Respingerea directatacteza Ón fundamentele ei,

b. cea indirect, Ón consecin˛e.

a. Cea directdemonstreazcteza nu e adevrat,

b. cea indirect, cea nu poate fi adevrat.

Iatbaza oricrei controverse. Œnstoate acestea pot avea loc Ón chip real sau numai Ón aparen˛. i cum nu e u or sai certitudini Ón materia aceasta, dezbaterile pot fi lungi i Ónver unate. Nu se poate ti cu certitudine cine are obiectiv dreptate, iar lucrul acesta nu poate fi hotr‚t dec‚t prin controvers. Œn rest, Ón orice controverssau argumenta˛ie, e nevoie ste sprijini pe ceva, un principiu plec‚nd de la care vei judeca problema supus: nu se va putea discuta cu cineva care contestaceste principii.

Stratageme

1. Exagerarea

Extinderea afirma˛iei adversarului dincolo de limitele ei naturale, interpretarea ei de maniera cea mai generalposibil. Lucrul e mai u or de fcut cu oamenii care fac afirma˛ii generalizante.

Ex.: ChineziiÖ FemeileÖ, brba˛iiÖ TineriiÖ HomosexualiiÖ

Invers, pentru a asigura victoria propriei afirma˛ii, ea trebuie restr‚ns i trebuie vorbit strict de cazuri particulare.

2. Jocul de cuvinte

Utilizarea omonimului pentru a extinde afirma˛ia la ceea ce, Ón afara cuv‚ntului ca atare, nu are mare lucru sau absolut nimic Ón comun

cu obiectul dezbaterii, apoi respingerea de o manierstrlucitoare i astfel impresia de a fi respins afirma˛ia Óns i.

Ex.: - Nu sunte˛i Óncini˛iat Ón misterele filozofiei kantiene.

- A, c‚t prive te misterele, sunt lucruri care nu mintereseaz.

3. Generalizarea A lua afirma˛ia fcutrelativ ca i c‚nd ar fi fcutde o maniergeneral, sau mcar conceperea ei Óntr-un raport pe de-a Óntregul diferit i respingerea ei Ón acest sens.

Ex.: - Anumi˛i homosexuali pot avea comportamente perverse.

- Homosexualii sunt oameni normali iar nu perver i.

4. Camuflarea inten˛iilor C‚nd vrei sajungi la o concluzie, nu trebuie so la i sse Óntrevad, ci sob˛ii discret admiterea mai Ónt‚i a premiselor ei, risipindu-le neglijent Ón conversa˛ie. Trebuie ob˛inutaprobarea premiselor de-a valma, pentru a ne ascunde inten˛iile i a evita ca adversarul sÓncerce tot felul de manevre pentru a ne contrazice teza.

Se pot chiar utiliza premise care nu au nici o legturcu teza, pentru a-l pune pe piste false.

5. Argumentele false ale adversarului

Ce e adevrat nu poate avea premise false, iar ce e fals nu poate niciodatsdecurgdin premise adevrate. Œn acest fel se pot respinge propozi˛iile false ale adversarului prin mijlocirea altor propozi˛ii false pe care el le consideradevrate. Cci asupra lui ne concentrm i modul lui de g‚ndire trebuie s-l folosim.

Ex.: Dacinterlocutorul e adeptul unei secte de orice tip cu care noi nu suntem de acord, putem utiliza Ómpotriva lui preceptele acelei secte.

6. Afirma˛ia peremptorie

Orice discurs se sprijinpe premise. Pentru a elabora o tez, trebuie sne sprijinim pe un anumit numr de afirma˛ii. Iar pentru a ne sprijini pe un Ñadevr evidentî, postul‚nd ce anume am demonstra cu el, interlocutorul poate fi condus la recunoa terea validit˛ii tezei noastre.

Replica promptla aceaststratagemconstÓn respingerea sistematica oricrei premise a interlocutorului nostru.

Ex.: Afirmarea incertitudinii medicinei prin afirmarea incertitudinii oricrei cunoa teri umane.

7. Œnc‚lceala total

Formularea mai multor Óntrebri Ón acela i timp i extinderea contextului, pentru a ascunde ceea ce vrem cu adevrat sfie admis. Œn

schimb, expunerea rapida argumenta˛iei noastre plec‚nd de la concesiile ob˛inute, cci acei care au o Ón˛elegere lentnu pot urma exact demonstra˛ia i nu pot s-i vadeventualele lacune.

Ex.: Orice dezbatere din Camera comunelor furnizeazo mul˛ime de exemple Ón materie.

8. Provocarea furiei adversarului

Œnfurierea adversarului, cci Ón starea de furie el e Ón afara capacit˛ii de a face o judecatcorect i de a- i vedea interesul. Œl vom

Ónfuria fiind pe fa˛nedrep˛i cu el, provoc‚ndu-l i, Ón general, d‚nd

dovadde sfidare. DacÓl cunoa tem personal, Ói putem exhiba punctul slab. Vorbind deschis de lucrurile de care Ói este ru ine, Ói vom tulbura g‚ndirea i va fi incapabil sformuleze o judecatcoerent.

Ex. : tiind cinterlocutorul nostru a fost deja condamnat pentru un delict Ón penal sau Ón civil, putem aminti deschis acest lucru Ón dezbatere pentru a-i mina integritatea.

9. Amestecarea pistelor Œntrebrile nu se vor pune Ón ordinea cerutde concluzia pe care vor s-o stabileasc, ci prin tot felul de permutri; Ón felul acesta, nu poate ti unde vrem sajungem cu ele i nu- i poate lua msuri de precau˛ie. Se pot utiliza i rspunsurile sale pentru a trage din ele felurite concluzii, chiar opuse, Ón func˛ie de natura lor. Aceaststratageme Ónruditcu cea de-a patra, Ón msura Ón care se disimuleazprocedeul.

Ex.: Inspectorul de poli˛ie, Ón interogatoriul su, va pune tot felul de Óntrebri frnici o legturaparentÓntre ele, pentru ca la sf‚r it spoat

desprinde concluzii care merg Ón sensul anchetei sale, frca anchetatul s- i fi dat seama.

10. Prin antitez

C‚nd ne dm seama cadversarul respinge inten˛ionat Óntrebrile care ar fi avut nevoie de un rspuns pozitiv pentru a ne sus˛ine teza, trebuie s-i punem Óntrebri despre teza contrar, ca i cum pe aceasta din urmam vrea so aprobe; sau cel pu˛in s-l punem saleagÓntre cele dou, Ón a a fel Ónc‚t snu tie care e teza la care vrem sadere.

Ex.: Important este sdominm adversarul, s-i artm cgre e te i cnoi avem dreptate. Putem deci sne prefacem un timp caderm la teza lui, s-l sprijinim cu propriile noastre argumente, pentru ca apoi s-l gsim Ón eroare Óntr-un punct care invalideazteza.

11. Induc˛ia

S-l facem pe adversar screadca recunoscut el Ónsu i un Ñadevr general admisî determin‚ndu-l sadmitmai multe cazuri

particulare prin induc˛ie.

Ex.: O˛elul este un metal solid la temperatura ambiant. i aurul este un metal solid la temperatura ambiant. La fel precum aluminiul, bronzul etc. Deci, se poate spune ctoate metalele sunt solide la temperatura ambiant.

12. Titulatura sforitoare

Alegem o denumire flatantpentru a desemna teza noastr, func˛ia noastr, titlul nostru. Sau, invers, utilizm termeni murdari pentru a desemna o tezpe care cutm so discreditm. Un orator Ó i trdeazadesea dinainte inten˛iile prin felul cum nume te lucrurile.

Ex.: A-i desemna pe protestan˛i drept ÑBiserica Unitî Ón vreme ce catolicii Ói considerÑereticiî. A vorbi despre muncitori ca de ni te Ñludro iî sau despre intelectuali ca de ni te Ñsc‚r˛a-sc‚r˛a pe h‚rtieî, pentru a le discredita func˛ia social.

13. Contrastul Ómbietor

Pentru a-l face saccepte teza noastr, trebuie s-i prezentm contrariul ei i s-l lsm saleag, av‚nd grijssubliniem aspectul

peiorativ al acestei antiteze. Adversarul, pentru a nu lsa impresia ccultivarta paradoxului, nu va putea sfacaltfel dec‚t sse ralieze manierei noastre de a g‚ndi.

Ex.: Este ca atunci c‚nd griul, a ezat l‚ngnegru, pare alb, iar l‚ngalb pare negru.

14. Triumful proclamat C‚nd a rspuns la mai multe Óntrebri frca aceste rspunsuri smeargÓn sensul concluziei spre care tindem, Ói putem juca o farsredutabildeclar‚nd cs-a dovedit astfel deduc˛ia la care vroiam sajungem, frca ea srezulte, de fapt, de nicieri. Lucrul trebuie proclamat triumfal.

Ex.: Interlocutorul va fi complet destabilizat de faptul c, negsind nici o legturÓntre discurs i concluzie, lsm sse Ón˛eleagfaptul cea nu e totu i a a de greu de sesizat. Are deci de ales Óntre a pierde partida i a prea un ins cu o g‚ndire lent. Sunt toate ansele saleagpostura perdantului, pentru a da de Ón˛eles ca priceput legtura Ónchipuit i a- i pstra reputa˛ia de Ñinteligentî.

15. Ie irea din Óncol˛ire Dacam formulat o tezparadoxalpe care ne e greu so demonstrm, trebuie s-i prezentm adversarului orice propozi˛ie exact, Ónsde o exactitate nu foarte evident, pentru ca el s-o accepte sau so resping. Dac, din neÓncredere, o respinge, o declarm absurd i triumfm; dar daco accept, Ónseamncam sus˛inut afirma˛ii rezonabile i ne putem regla tirul Ón consecin˛de-aici Ónainte. Sau putem sadugm stratagema nr. 14, afirm‚nd astfel cparadoxul nostru e demonstrat. Pentru acest lucru e nevoie sfim de o pruden˛extrem, Ónsexistoameni care reu esc spractice lucrul acesta cu multdibcie, Óntr-un mod instinctiv.

16. Incitarea la autodiscreditare coerentC‚nd adversarul face o afirma˛ie, vom cuta svedem dacea nu e Óntr-o anumitmsur, fie i Ón aparen˛, Ón contradic˛ie cu ceva ce el a spus sau a admis anterior, sau cu principiile unei coli sau ale unei secte creia Ói face el elogiul, sau cu actele adep˛ilor acestei secte, fie c

sunt sincere sau nu, ori cu propriile lui fapte sau gesturi. Aceaststratageme foarte u or de aplicat deoarece, neav‚nd p‚nacum posibilitatea sfacÑcur˛enieî Ón ideile lor primite de-a gata, cei mai mul˛i dintre oameni sunt paradoxuri ambulante.

Ex.: DacargumenteazÓn favoarea sinuciderii, Ól Óntrebm pe loc:

ÑAtunci, de ce nu te sinucizi?î.

17. Introducerea unei distinc˛ii

Dacadversarul se aprbine pun‚ndu-ne Ón dificultate, putem sdep im adesea situa˛ia printr-o distinc˛ie subtilla care nu ne g‚ndisem Ónainte ñ presupun‚nd cobiectul dezbaterii admite o dublinterpretare sau doucazuri distincte.

18. Deturnarea conversa˛iei

Dacne dm seama cadversarul a dezvoltat o argumenta˛ie care- i va permite sne Ónving, trebuie s-l Ómpiedicm sajungla captul demonstra˛iei Óntrerup‚nd la timp cursul discu˛iei, eschiv‚ndu-ne sau deturn‚nd dezbaterea spre alte afirma˛ii.

Ex.: C‚nd adversarul vspune cgre i˛i, anun˛a˛i-l ci s-a desfcut un iret la pantof.

19. Generalizarea

Dacadversarul ne cere Ón mod expres sargumentm Ómpotriva unui anumit aspect al afirma˛iei sale, i dacnu avem nimic valabil de spus, trebuie sne lansm Óntr-o dezbatere generalprin care artm cne opunem.

Ex.: Dactrebuie sspunem de ce o anumitipotezfizicnu e fiabil, vom vorbi despre caracterul Ón eltor al cunoa terii umane i Ól vom ilustra cu tot felul de exemple.

20. Conchiderea

Daci-am ascultat premisele pe care le-a admis, nu trebuie sÓi mai cerem i concluzia, ci so desprindem noi Ón ine; i chiar daca imaginat una sau alta dintre premise, o vom considera ca admis i vom trage concluzia. Œi vom da astfel adversarului iluzia caprobde fapt aceastconcluzie, de vreme ce e sus˛inutde premisele lui proprii.

21. La o Óntrebare stupid, un rspuns stupid Œn cazul unui argument specios sau sofistic al adversarului de care nu suntem pcli˛i, putem desigur s-l demontm art‚nd ceea ce e insidios i Ón eltor Ón el. Preferabil este Ónss-i opunem un contraargument la fel de specios i sofistic spre a nu fi mai prejos. Cci ceea ce conteazaici nu este adevrul, ci victoria.

Ex.: Dacadversarul avanseazun argument ad hominem 3 , e de ajuns s-l dezarmm printr-un contraargument ad hominem; i, Ón general, Ón loc sdiscutm vreme Óndelungatdespre natura reala lucrurilor, e mai rapid sproducem un argument ad hominem c‚nd ni se ive te ocazia.

22. Petitio principii Dacne cere s-i recunoa tem unele lucruri din care ar decurge direct problema dezbtut, trebuie srefuzm pretinz‚nd cÓn acest caz

3 argumentum ad hominem: ra˛ionament vicios care se referla persoana adversarului iar nu la ideile i pozi˛iile pe care le sus˛ine.

ar fi vorba de un petitio principii 4 ; cci el i martorii disputei vor avea tendin˛a sconsidere o propozi˛ie apropiatunei probleme ca fiind identicacelei probleme; Ól privm astfel de cel mai bun dintre argumentele sale.

23. Respingerea exagerrilor Contradic˛ia i cearta incituneori adversarul sne exagereze afirma˛ia. Contrazic‚ndu-l, Ól putem Ómpinge astfel sfaco afirma˛ie, eventual exactÓn limitele date, situatÓn afara adevrului: numai c, odatce am respins aceastexagerare, va prea cam respins deopotrivteza original. Invers, trebuie sne pzim de a ne lsa antrena˛i prin contradic˛ie la exagerarea sau lrgirea c‚mpului tezei noastre. De asemenea, adesea adversarul va Óncerca Ón mod direct srestr‚nglimitele pe care le-am fixat: trebuie s-l oprim imediat i s-l readucem la limitele afirma˛iei noastre.

4 petitio principii: ra˛ionament circular, sofism Ón care concluzia e subÓn˛eleasdin premise, const‚nd Ón declararea ca adevrat a lucrului care abia urmeazsfie demonstrat

Ex.: ÑIatce-am spus, i nimic Ón plus.î

24. For˛area tezei

Teza adversarului va fi for˛atspre a extrage din ea concluzii false i a-i deforma conceptele, ob˛in‚nd astfel propozi˛ii care nu existÓn ea

i care nu reflectdeloc opinia adversarului, fiind dimpotrivabsurde sau periculoase. Cum din teza lui par a decurge propozi˛ii care fie se contrazic Óntre ele, fie contrazic adevrurile recunoscute, aceaststratagemtrece drept o respingere indirect, o apagogie (demonstra˛ie prin absurd).

25. Gsirea unei excep˛ii

Trebuie realizato apagogie prin intermediul excep˛iei. Dacadversarul procedeazprin induc˛ie, are nevoie de un mare numr de cazuri pentru a- i afirma teza general. Nu avem nevoie dec‚t s-i punem un singur caz Ón contradic˛ie cu propozi˛ia, pentru ca aceasta sfie rsturnat.

Ex.: Teza Ñtoate rumegtoarele au coarneî e contestabilprin unica excep˛ie a cmilei.

26. Œntoarcerea argumentului Ómpotriva lui O tehnicstrlucitconstÓn Óntoarcerea propriului argument al adversarului Ómpotriva sa, atunci c‚nd argumentul pe care vrea s-l utilizeze la sf‚r it poate fi i mai bun dacÓl Óntoarcem Ómpotriva lui.

Ex.: - E un copil, trebuie sfim indulgen˛i cu el. - Tocmai pentru ce copil trebuie pedepsit, pentru a-l Ómpiedica sdeprindobiceiuri ur‚te.

27. Agravarea furiei adversarului Dacun argument Ól Ónfurie instantaneu pe adversar, trebuie sne strduim sÓmpingem acel argument i mai departe: nu numai pentru ce bine s-l Ónfuriem (vezi stratagema nr. 8), dar pentru cputem presupune ca atins punctul sensibil al ra˛ionamentului su i cpe acest punct Ól vom putea cu siguran˛ataca mai abitir dec‚t crezusem Ónainte.

28. Ridiculizarea autorit˛ii cont‚nd pe naivitatea auditoriului Stratagema aceasta e utilizabilmai ales atunci c‚nd ni te savan˛i au o disputÓn fa˛a auditorilor ignoran˛i. Stratagema constÓn avansarea unei obiec˛ii non-valabile, dar creia numai specialistul Ói poate recunoa te lipsa de valabilitate. Specialistul ne este adversar, nu auditorii. Œn ochii lor, deci, el va putea prea Ónvins, mai ales dacobiec˛ia face ca afirma˛ia lui saparÓntr-o luminridicol. Oamenii sunt Óntotdeauna gata sr‚d, astfel cÓi avem pe glume˛i de partea noastr. Pentru a demonstra nulitatea obiec˛iei, adversarul va fi nevoit sfaco lungdemonstra˛ie urc‚nd p‚nla principiile tiin˛ifice i la alte date, i Ói va fi dificil sse facascultat.

Ex.: Adversarul afirm: ÑŒn decursul alctuirii forma˛iunilor muntoase primitive, masa plec‚nd de la care granitul i tot restul acelor mun˛i s-a cristalizat era lichiddin pricina cldurii, deci topit. Cldura trebuia deci sfi fost Ón jur de 200 de grade RÈaumur, iar masa s-a cristalizat deasupra suprafe˛ei mrii care o acopereaî. Avansm argumentul c: Ñla aceasttemperatur, i chiar cu mult Ónainte, Óncde la 80 de grade, marea de mult

vreme ar fi Ónceput sfiarb i s-ar fi evaporat Ón atmosferî. Auditoriul izbucne te Ón hohote de r‚s. Pentru a ne Ónvinge, adversarul va trebui sdemonstreze cpunctul de fierbere nu depinde numai de gradul de temperaturci i de presiunea atmosferic i caceasta din urm, Óndatce de exemplu marea s-ar transforma Ón vapori de ap, ar fi crescut Ón a a msurÓnc‚t n-ar mai fi existat fierbere, nici mcar la 200 de grade RÈaumur. Dar nu va face acest lucru, fiindc, printre non-fizicieni, ar avea nevoie de o Óntreagconferin˛.

29. Crearea unei diversiuni (asemntoare punctului 18) Dacsim˛im cvom fi Ónvin i, trebuie sfacem o diversiune, adicsÓncepem dintr-o datsvorbim de cu totul altceva ca i cum asta ar face parte din subiectul dezbtut i ar fi un argument Ómpotriva adversarului. Lucrul se face cu discre˛ie dacdiversiunea are vreo legturcu tema discutat; el se va face frnici o pruden˛, Óns, dacnu-l prive te dec‚t pe adversar i nu are nimic de-a face cu obiectul dezbaterii.

Orice disputÓntre oamenii obi nui˛i ne aratcaceaststratageme aproape instinctiv. Œntr-adevr, c‚nd cineva Ói face repro uri altuia, acesta nu rspunde resping‚ndu-le, ci fc‚nd repro uri personale adversarului su, ls‚ndu-le deoparte pe cele pe care le-a primit, pr‚nd astfel sle recunoasctemeinicia. Œn certuri, o astfel de diversiune nu valoreaznimic pentru clsm Ón urmrepro urile primite, iar martorii afltot rul posibil referitor la cele doupr˛i prezente. Œn lipsde altceva, o putem utiliza Ón controverse.

Ex.: - Ai un nas mare!

- Nu a a de mare ca al tu!

- Pu˛i!

- E ti nebun!

- i tu!

- Ba tu! Pac! Poc! Paf!Ö

30. Mistificarea

Œn loc sfacem apel la ra˛iune, trebuie sne servim de autoritatea recunoscutÓn materie dupgradul cuno tin˛elor adversarului. ÑFiecare preferscreaddec‚t sjudeceî, a spus Seneca. Suntem deci favoriza˛i dacavem de partea noastro autoritate respectatde adversar. Œnsautoritatea va fi cu at‚t mai valabil, cu c‚t cuno tin˛ele i aptitudinile lui sunt mai limitate. Dacacestea sunt de prim ordin, el nu va recunoa te dec‚t foarte pu˛in sau chiar deloc o autoritate. La rigoare, va avea Óncredere doar Ón oamenii specializa˛i Óntr-o tiin˛, o artsau o meserie pe care o cunoa te pu˛in sau deloc, i Óncaici cu multfereal. Œn schimb, oamenii obi nui˛i au un profund respect pentru specializrile de orice tip. Ei ignorfaptul cmotivul pentru care profesm un lucru nu-l reprezintdragostea pentru acel lucru, ci veniturile pe care ni le aduce. i cacel care predun lucru Ól cunoa te rareori p‚nÓn esen˛a sa, cci, studiindu-l p‚nÓn esen˛, nu i-ar mai rm‚ne Ón general timp sÓl predea. Pentru profan, Óns, existmulte autorit˛i demne de respect. Prin urmare, dacnu gsim una adecvat, trebuie saflm una care ar prea ceste astfel i scitm ce a afirmat cineva Óntr-un alt sens sau Ón circumstan˛e diferite. Autorit˛ile din care

adversarul nu pricepe nici un cuv‚nt sunt cele care fac Ón general cel mai mare efect. Ignoran˛ii au un respect deosebit pentru figurile retoricii grece ti i latine. Putem, Ón caz de necesitate, nu doar sdeformm ci chiar sfalsificm deschis tot ce au spus autorit˛ile, sau chiar sinventm pur i simplu; de obicei, adversarul nu are cartea la Óndem‚n i nici nu tie sse foloseascde ea.

Ex.: Un preot francez care, pentru a nu fi obligat spaveze strada din fa˛a casei lui, ca al˛i cet˛eni, citeazo formulbiblic: paveant illi, ego non pavebo (ÑStremure, eu nu voi tremuraî). Ceea ce va convinge consiliul municipal.

Trebuie folosite Ón maniera autorit˛ii i prejudec˛ile cele mai rsp‚ndite. Cci cea mai mare parte a oamenilor g‚ndesc ca Aristotel:

ÑCeea ce pare just unei mul˛imi, noi spunem ce adevratî (Etica nicomahic): nu exist, Óntr-adevr, nici o opinie, oric‚t de absurdar fi ea, pe care oamenii sn-o fi adoptat rapid, imediat ce au fost convin i ce general rsp‚ndit. Exemplul ac˛ioneazasupra g‚ndirii ca i asupra actelor lor. Oile Ól urmeazpe berbecul din frunte oriunde le-ar

conduce: mai u or le e smoardec‚t sg‚ndeasc. E foarte ciudat cuniversalitatea unei opinii are at‚ta greutate pentru ei, de vreme ce pot vedea ei Ón i i copiniile sunt adoptate frjudecat i doar Ón virtutea exemplului. Dar nu- i dau seama deoarece le lipse te orice cunoa tere de sine. Doar elita spune, odatcu Platon: Ñunei mul˛imi de oameni, o mul˛ime de idei Ói par juste, cci profanul nu are dec‚t prostie Ón cap, i dacam vrea so oprim lucrul ne-ar cere multostenealî. Serios vorbind, caracterul universal al unei opinii nu reprezintnici o prob, nici un criteriu de probabilitate asupra exactit˛ii ei. (Nu avem dec‚t sne g‚ndim la toate dogmele recunoscute c‚ndva oficial de societ˛i Óntregi i care dupaceea s-au vdit complet false. De pild, viziunea lui Ptolemeu contra celei a lui Copernic.) Ceea ce numim opinie comuneste, privind cu aten˛ie, opinia a dousau trei persoane; i ne putem convinge de asta doar observ‚nd cum se na te o opinie. [Ca i Ón cazul b‚rfei], putem vedea a adar cdousau trei persoane au admis-o sau au avansat-o sau au afirmat-o, i cau avut candoarea de a crede cele au examinat-o Ón esen˛; prejudec‚nd asupra competen˛ei suficiente a acestora, au adoptat i al˛ii

aceastopinie; la r‚ndul lor, un mare numr de persoane s-au Óncrezut Ón ace tia din urm, lenea lor [sau seduc˛ia] incit‚ndu-i screadÓn Óntregime lucrurile, mai degrabdec‚t s- i dea osteneala de a le examina. A a a sporit de la o zi la alta numrul acestor adep˛i lene i i creduli [ i sedu i]; cci o datce o opinie a avut de partea ei un numr serios de voci care so sus˛in, celelalte voci au presupus c i-a ob˛inut sus˛inerea mul˛umitjuste˛ii fundamentelor ei. Ceilal˛i au fost apoi constr‚n i sadmitceea ce era comun admis, pentru a nu fi considera˛i ni te spirite nelini tite care se revoltÓmpotriva opiniilor universal acceptate sau ni te impertinen˛i care se cred mai de tep˛i ca toatlumea. A adera a devenit astfel o datorie. De-atunci Óncolo, cei care, afla˛i Ón numr restr‚ns, erau capabili sjudece au fost constr‚n i stac; iar dreptul svorbeascl-au avut doar cei absolut incapabili s- i formeze o opinie i o judecatproprii, i care nu erau deci dec‚t ecoul opiniilor altora. Ei sunt, cu toate astea, aprtori cu at‚t mai Ónver una˛i i mai intoleran˛i ai acestora. Cci ceea ce detestei la cel care g‚nde te altfel nu e at‚t opinia diferitpe care o adoptacesta, c‚t Ónfumurarea de a vrea sjudece el Ónsu i ñ ceea ce ei nu fac bineÓn˛eles

niciodat, lucru de care sunt con tien˛i Ón forul lor interior. Pe scurt, foarte pu˛ini oameni tiu sg‚ndeasc, dar to˛i vor saibopinii; ce altceva le rm‚ne a adar de fcut dec‚t sle adopte a a cum ceilal˛i le- au propus, Ón loc sle c‚ntreascei Ón i i? De vreme ce a a stau lucrurile, c‚t valoreazopinia a un milion de oameni? Tot astfel se Ónt‚mplcu un fapt istoric atestat de zece istorici, pe care se dovede te cl-au copiat unii de la al˛ii i care pare astfel a se sprijini pe spusele unei singure persoane. Totu i, c‚nd dezbatem cu oameni obi nui˛i, putem eventual sutilizm opinia universalca autoritate. Œn general, se va putea constata catunci c‚nd douspirite obi nuite se ceart, ele aleg de fapt ca arme douautorit˛i, folosindu- se de ele pentru a- i administra lovituri. Dacun cap mai iste˛ are de-a face cu a a ceva, cel mai bine e saccepte srecurgel Ónsu i la aceastarm, aleg‚nd-o Ón func˛ie de slbiciunile adversarului su. Cci, compar‚nd arma cu argumentele, acestea din urmsunt ca un Siegfried Ón armur, plonjat Ón talazurile neputin˛ei de a g‚ndi i judeca.

Œn tribunal, nu ne luptm de fapt dec‚t prin autorit˛i interpuse, adiccu autoritatea bine stabilita legilor.

31. Declararea incompetentei Dacnu tii ce sopui argumentelor expuse de adversar, trebuie ste declari cu ironie incompetent. Œn acest mod, insinuezi subtil, Ón fa˛a unui auditoriu care te stimeaz, csunt inep˛ii.

Ex.: ÑCeea ce afirma˛i dep e te slabele mele posibilit˛i de Ón˛elegere; e probabil foarte exact, dar nu izbutesc sÓn˛eleg i atunci renun˛ sjudec.î Odatcu apari˛ia Criticii ra˛iunii pure, sau mai degrabimediat ce cartea a Ónceput sfacsenza˛ie, numero i profesori din vechea coaleclecticau declarat Ñnu Ón˛elegem nimic din eaî, crez‚nd cÓn acest fel au anulat-o dintr-un condei. Œns, c‚nd anumi˛i adep˛i ai colii noi le-au dovedit caveau dreptate i cÓntr-adevr nu Ón˛elesesernimic, le-au stricat buna dispozi˛ie.

Stratagema trebuie folositnumai c‚nd e ti sigur cte bucuri pe l‚ngauditori de o considera˛ie net superioarcelei de care are parte adversarul.

Ex.: Atunci c‚nd un profesor polemizeazcu un elev.

La drept vorbind, aceastmetodface parte din precedenta stratagem i constÓn a te prevala foarte mali˛ios de autoritatea ta Ón loc sfurnizezi argumente valabile. Contraatacul constÓn a afirma: ÑDar, Óngdui˛i-mi, av‚nd Ón vedere marea dumneavoastrptrundere de spirit, ar trebui svfie u or sÓn˛elege˛i; pesemne cde vineste slaba calitate a expunerii meleî i de a repeta acest lucru at‚t de mult, Ónc‚t el sfie nevoit sÓn˛eleag, i deci srecunoascfaptul cnu pricepuse Óntr-adevr nimic Ónainte. Œn felul acesta i-am Óntors replica. Vroia sinsinueze cspunem Ñprostiiî, i iatcnoi i-am dovedit Ñprostiaî. Totul prin cea mai desv‚r itpolite˛e.

32. Introducerea unei asocieri degradante Putem elimina rapid sau cel pu˛in sfacem sparsuspecto afirma˛ie contrara adversarului, r‚nduind-o Óntr-o categorie execrabil, chiar dacnu se potrive te acolo dec‚t prin similitudine sau foarte vag.

Ex.: sta e comunism, e ateism, e tiranie, e banditism etc.

Afirma˛ia presupune doulucruri:

1. Caser˛iunea Ñe bine tiut cÖî e identicacestei categorii, sau mcar e con˛inutÓn ea. 2. Caceastcategorie este deja complet respinsa i nu poate con˛ine nici un cuv‚nt adevrat.

33. Opunerea teoriei, practicii ÑPoate ceste adevrat Ón teorie, dar Ón practice fals.î Aceastafirma˛ie stabile te o imposibilitate: ceea ce e just Ón teorie trebuie sfie i Ón practic; dacnu e cazul, Ónseamncexisto eroare Ón teorie; Ón consecin˛, ea este la fel de falsÓn teorie.

34. Insistarea pe momentul de derutDacun adversar nu dun rspuns direct la o Óntrebare sau la un argument, dar se derobeazprintr-o altÓntrebare sau printr-un rspuns indirect, ori chiar Óncearcsdeturneze dezbaterea, aceasta e dovada evidentcam atins un punct slab (uneori frs tim): nu e cazul stcem. Trebuie deci sinsistm asupra acestui punct slab i snu

slbim adversarul, chiar i atunci c‚nd nu deslu im ÓncÓn ce constcu adevrat slbiciunea pe care am descoperit-o.

35. A-i sugera c- i taie craca de sub picioare Dacreu im s-i sugerm adversarului copinia lui, Ón cazul Ón care ar fi valabil, l-ar dezavantaja considerabil, o va abandona cu viteza cu care i-ar retrage m‚na c‚nd a atins un fier Ónro it.

Ex.: Un om al bisericii sus˛ine o dogmfilozofic. Trebuie s-i atragem aten˛ia caceasta contrazice direct o dogmfundamentala Bisericii sale.

Œn general, un dram de voin˛de convingere c‚ntre te mai mult dec‚t un chintal de inteligen˛ i ra˛ionament. Ceea ce ne este defavorabil pare Ón general absurd intelectului nostru. Aceaststratagems-ar putea intitula Ñatacarea copacului la rdcinî.

36. Nucirea cu vorbe Nucirea, zpcirea adversarului printr-un potop delirant de cuvinte.

Ex.: Debitarea pe un ton foarte serios a unor prostii care au un aer savant i profund.

Œn contrapartid, cel care nu se lasimpresionat va putea extrage din acest potop de vorbe confuziile i le va putea denun˛a, demonstr‚nd c‚t sunt de ie ite din context i de incoerente.

37. Respingerea prin anularea probei (Aceaststratagemar trebui sfigureze printre primele.) Œn cazul Ón care adversarul are dreptate i avanseazo dovadslabÓn spijinul su, ne este u or srespingem aceastdovad, pretinz‚nd astfel crespingem Óntregul. Dacnici o altdovadmai exactnu-i vine Ón minte, am c tigat.

Ex.: Contestarea cuiva care, pentru a dovedi existen˛a lui Dumnezeu, invocargumentul ontologic, care este perfect refutabil. Œn felul acesta ajung spiardavoca˛ii slabi o cauzbun: vor so justifice printr-o lege inadecvat, c‚nd cea potrivitnu le vine Ón minte.

38. Ultima stratagem: injuria

Dacvedem cadversarul e superior i cnu vom avea c‚ tig de

cauz, trebuie strecem la afirma˛ii nepoliticoase, jignitoare i vulgare.

A fi nepoliticos Ónseamnaici a abandona obiectul polemicii (de vreme

ce partida e pierdut) pentru a-l viza pe adversar, atac‚ndu-l Ón toate felurile pentru ceea ce este. Œnsatunci c‚nd treci la atacuri personale,

abandonezi complet obiectul dezbaterii i Ó˛i Óndrep˛i atacurile exclusiv asupra adversarului. Devii astfel suprtor, rutcios, jignitor, vulgar. Œn acest caz aptitudinile spiritului fac apel la cele ale corpului sau la animalitate. Aceaststratagemeste foarte apreciatdeoarece e la Óndem‚na tuturor i este, deci, frecvent folosit. Problema este s tim ce aprare poate folosi adversarul.

Deoarece, dac i el procedeazÓn acela i fel, se ajunge la o Óncierare,

la un duel sau la un proces de defimare.

Ar fi o eroare gravscredem ce de ajuns snu fim noi Ón ine nepolitico i. Cci, demonstr‚ndu-i cuiva Ón mod calm cgre e te i c, pe cale de consecin˛, apreciaz i g‚nde te str‚mb, cum e cazul Ón

orice victorie dialectic, Ól rne ti mai mult dec‚t daci-ai adresa cuvinte jignitoare i vulgare. De ce? Pentru c, a a cum spune Hobbes,

ÑOricare bucurie sufleteasc, orice stare de bundispozi˛ie survine din faptul cexistoameni Ón compara˛ie cu care putem savem o Ónaltpre˛uire de sineî. Nimic nu se compar, pentru om, cu satisfacerea vanit˛ii, i nici o suferin˛nu este mai mare ca aceea a vanit˛ii rnite. Aceastsatisfacere a vanit˛ii vine Ón principal din faptul cne comparm cu ceilal˛i, din toate punctele de vedere, dar mai ales din punctul de vedere al capacit˛ilor intelectuale. Exact acest lucru se petrece cu adevrat i foarte violent Ón orice controvers. De aici furia Ónvinsului, frca noi s-i fi fcut vreun ru, de aici recursul su la aceastultimresurs, la aceastultimstratagempe care rm‚n‚nd politicos ar fi nevoit s i-o reprime. i totu i, a dovedi mult s‚nge rece te poate ajuta la fel de mult:

trebuie deci, atunci c‚nd adversarul trece la atacuri personale, s-i rspunzi calm casta n-are nimic de-a face cu obiectul dezbaterii, srevii imediat la acesta i scontinui s-i dovede ti cgre e te frsdai aten˛ie cuvintelor lui jignitoare, deci, Óntr-un anumit sens, sfaci ceea ce-i spunea Themistocle lui Eurybiade: ÑLove te, dar ascultî. Œnslucrul acesta nu e la Óndem‚na tuturor.

Unica pavzsigureste deci cea indicatde Aristotel Ón ultimul capitol al Topicelor: snu por˛i dezbateri cu primul venit, ci numai cu oameni pe care Ói cuno ti i despre care tii csunt suficient de rezonabili pentru a nu debita absurdit˛i i a se acoperi de ridicol. i Ón scopul de a te sprijini pe argumente fondate i nu pe sentin˛e frapel; i pentru a asculta argumentele celuilalt i a le recunoa te; oameni despre care tii, Ón fine, c˛in la mare pre˛ adevrul, cle place sasculte argumente Óntemeiate, chiar din gura adversarului lor, i care au suficient sim˛ al echit˛ii pentru a putea suporta snu aibdreptate atunci c‚nd adevrul se aflde partea cealalt. Rezultdin aceasta c, din o sutde persoane, cu greu se va gsi una demnde a purta o discu˛ie. C‚t despre celelalte, sle lsm sspunce vor, cci este un drept al oamenilor acela de a bate c‚mpii, i sreflectm la cuvintele lui Voltaire: ÑLini tea valoreazmai mult dec‚t adevrulî. Cu toate acestea, controversa, competi˛ie Óntre douspirite, este adesea beneficpentru ambele pr˛i, cci le permite s- i corecteze propriile idei i de asemenea sÓ i formeze opinii noi. Trebuie Ónsca ambii adversari saibcam acela i nivel de erudi˛ie i de inteligen˛.

Dacunuia dintre ei Ói lipse te erudi˛ia, nu va Ón˛elege totul i nu va fi la Ónl˛ime. DacÓi lipse te inteligen˛a, iritarea pe care o va resim˛i din aceastcauzÓl va incita srecurgla reaua-credin˛, la viclenie i la vulgaritate.

Arthur Schopenhauer, Eristische Dialektik oder Die Kunst, Recht zu behalten, mic Óndreptar aprut postum Ón 1864. Textul urmeazversiunea francezLíArt díavoir toujours raison [et de se faire dÈtester de tous] oferitde …ditions Mille et une nuits,

oujours%20raison.htm