Erori DE

argumentare
Curs formare CCD:
Logica în activităţi de dezbatere şi argumentare
 Erori in argumentare
• Este cunoscută în logică împărţirea erorilor în
formale (nerespectarea regulilor şi principiilor
logice) şi materiale (non-formale).
•
• Se impune aici şi o altă distincţie clasică între
erorile intenţionate şi cele neintenţionate
respectiv sofisme şi paralogisme.
•
• Există locuri privilegiate în care erorile de acest
fel se simt bine: publicitate, politică, articole
polemice sau partizane în orice tip de mass
media.
 Erori in argumentare

ÎNCĂLCAREA UNUI PRINCIPIU DE ALCĂTUIRE A

UNUI ARGUMENT BUN

•o greșeală de structură
•o premisă care este irelevantă pentru
concluzie
•o premisă care nu poate fi acceptată
•un set de premise care nu sunt suficiente
pentru a accepta concluzia
•neprezentarea unor contraargumente
eficiente împotriva criticilor ce pot fi
anticipate
 Erori in argumentare

• În situaţiile argumentative obişnuite

(în sensul că intenţia de a înşela nu
este atât de evidentă ca într-o
reclamă publicitară sau campanie
electorală) erorile sunt (sau par a fi)
atât de multe încât o clasificare a
lor este dificilă.
 De ce sunt atât de multe erori?
• Oamenii se înşeală deliberat unii pe alţii, nu pot trăi fără
aşa ceva, stă în natura noastră să inducem în eroare şi
să fim ispitiţi cu aşa ceva?
• Descartes la un moment dat voia în întreprinderea sa
filosofică să caute adevărul şi constata că ar fi mai bine
să elimine tot ceea ce ar putea fi fals, tot ceea ce conţine
cea mai mică urmă de îndoială.
• Noi vom proceda aici însă într-un sens invers: Eliminăm
argumentele care par a fi bune, tari, concludente,
convingătoare, iar ceea ce rămâne ar fi argumentele rele,
slabe, neconcludente, eronate.
 Erori in argumentare
• Vom considera despre erorile care urmează că sunt
intenţionate în sensul că argumentatorul, situat la
limita corectitudinii (logice, morale) caută să-şi
sprijine teza prin (aproape) orice fel de mijloace.

• Cum ne dăm seama în calitate de

argumentator sau de public (destinatar al
argumentării) că s-a comis o eroare?

• Prin faptul că acceptăm concluzii inacceptabile.

 Ce ar trebui sa contina un argument
corect
• Aşadar, un ARGUMENT BUN/ CORECT ar trebui să
aibă (din perspectiva logicienilor):

• 1. premise consistente, care pot fi

împreună adevărate,
• 2. premise care se întemeiază pe
concluzia pe care tocmai vrem să o dovedim
cu ajutorul lor,
• 3. concluzie care să fie la fel de credibilă
ca premisele, adică să decurgă din ele şi să
fie de acelaşi gen.
Tipuri de erori logice
• În teoria argumentării, un argument
este privit ca un protocol interactiv
între indivizi care încearcă să rezolve
un dezacord. Protocolul este
reglementat de reguli prestabilite
de interacțiune, iar violările acestor
reguli sunt considerate erori logice.
• Recunoașterea erorilor logice în argumente
poate fi câteodată dificilă, mai ales când
argumentele sunt structurate folosind o
retorică ce maschează conexiunile logice
între afirmații.

• Erorile logice pot exploata emoțiile și

slăbiciunile intelectuale sau psihice ale
interlocutorului.

• Depistarea erorilor de raționament în

argumente poate să împiedice adoptarea
unor concluzii false.
 Erori de argumentare

• Aşa cum se regăsesc ele mai departe,

erorile de argumentare sunt cele care
nu se înscriu în sfera logicii inductive
sau deductive, care nu verifică o
relaţie de cauzalitate sau nu stabilesc
o legătură între premisă şi concluzie
etc. Dar în funcţie de context, ele pot
fi persuasive.
 Erori de argumentare
• Nu trebuie privite ca o listă de rufe murdare, ci mai
degrabă în contextul lor, în măsura în care ele
validează un raţionament sau nu. De multe ori, un
argument mai sofisticat va cuprinde şi referiri la
posibile contraargumentări. Dacă acest lucru e făcut
bine, sporeşte puterea de persuasiune a
argumentului.

• Dar, întotdeauna când se caută greşeli de

argumentare, trebuie luat în calcul şi contextul, şi
scopul şi audienţa.
 1. ArgumentuL RELATIV LA IGNORANȚĂ (ad
ignorantiam)

• Eroare de logica in care se afirma ca o premisa este

adevarata doar pentru ca nu a fost dovedita ca fiind falsa,
sau ca e falsa doar pentru ca nu a fost dovedita ca fiind
adevarata.

• "lipsa evidențelor nu este evidență a lipsei„

• Intr-o dezbatere utilizarea acestui tip de argument

denota de cele mai multe ori o insuficienta in
argumentare.
 Ex em pl e

A)
• "Desi se vorbeste mult, pana acum nu s-a inregistrat nici o dovada
convingatoare in privinta obiectelor zburatoare neidentificate. Putem
presupune asadar ca acestea nu exista."
Premisa gresita aici este ca din moment ce un anumit fenomen nu poate fi
documentat corespunzator si nu se stiu suficiente despre el, acel fenomen nu
poate exista cu adevarat.

B)
• V1: "Violenta de la televizor este responsabila pentru cea din societate."
• V2: "De unde stiti?"
• V3: "Puteti sa-mi demonstrati contrariul?"
Apelul la ignoranta aici se realizeaza mutand sarcina de a demonstra la
celalalt interlocutor. In lipsa unei demonstratii acesta din urma ar trebui sa
accepte premisa exprimata de primul vorbitor.
 2. Argumentum ad populum
(apelul la popor/ mulȚime)
• Se bazeaza pe sustinerea sa de catre un numar foarte
mare de persoane. Este un instrument oratoric care
mizeaza pe numarul persoanelor care procedeaza la
fel, si este mai degraba axat pe emotie decat pe
ratiune.

• Principiul de functionare este ca ar trebui sa facem ce

face si majoritatea si nu sa incercam sa facem ceva
diferit, care poate parea ciudat sau anormal in ochii
unui anumit public.
Acordul majoritatii nu explica in ce mod a
ajuns fiecare dintre persoanele in cauza la
parerea pe care o are, deci nu este util in
demonstrarea unui argument.

Mai mult, nu este nici macar relevant, din moment

ce istoria este plina de exemple in care majoritatea
a fost victima unor rationamente gresite (vezi
conceptia foarte populara pana in Evul Mediu
conform careia Pamantul ar fi fost plat).
Desigur, exista si situatii speciale in care opinia
majoritatii este o motivatie suficienta pentru a
adopta o convingere sau alta. Una dintre
aceste situatii este cea in care vorbim despre
un public specializat, un corp de experti.

In aceasta situatie, parerea majoritatii fizicienilor

cuantici bunaoara, poate fi folosita ca argument
intr-o dezbatere de specialitate, in masura in care
exista si motivatii bine descrise ale acelei pareri.
Exemple

• A)
"20 de milioane de clienti din lumea intreaga nu pot sa se insele!"

Sloganuri de acest tip abunda in lumea reclamelor si sunt exemple

tipice de apel la majoritate. Cu cat numarul e mai mare, cu atat
posibilitatea ca ei sa greseasca (produsele sa nu fie asa bune) scade.

Pot exista numerosi factori pentru care toti acei clienti au cumparat
acele produse (preturi mici, campanii de promovare agresive), dupa
cum este foarte posibil ca nu toti sa fi fost multumiti dupa ce le-au
cumparat.
B)
"90% dintre americani cred ca ar trebui sa se renunte cu totul la
mijloacele conventionale de energie si sa se treaca pe energie solara."

• E o majoritate zdrobitoare, dar inseamna automat ca e o

idee buna? Poate ca in momentul de fata nu se poate
renunta instantaneu la toate sursele conventionale de
energie, sau poate ca energia solara nu ar putea acoperi
niciodata complet nevoile energetice, sau poate ca exista
efecte secundare la care nu s-a gandit nimeni. Un numar
mare de sustinatori nu da automat dreptate unei parti.
 3. Begging the Question/
PETITIO PRINCIPII
• Apare atunci cand, in incercarea de a dovedi ceva, se presupune ca
fiind adevarat chiar ceea ce trebuie de demonstrat. Din acest punct
de vedere se apropie foarte mult de rationamentul circular.
• Premisa include parte din concluzie, sau chiar concluzia in
intregime, chiar daca intr-o forma lingvistica usor diferita.
• Cea mai evidenta situatie in care acest lucru se intampla este cea de
tipul "X este adevarat pentru ca X este adevarat", insa exista si
forme mai subtile de a utiliza aceasta eroare (prin utilizarea
sinonimelor, a reformularilor, sau prin folosirea indirecta sau
partiala a concluziei pe post de dovada in incercarea de a sprijini
premisele).
 Exemplu

• V1: Pari omul potrivit pentru acest post, dar as avea nevoie de o
recomandare suplimentara pentru dumneata.
• V2: Sigur ca da, X va poate da o recomandare despre mine.
• V1: Este X o persoana de incredere?
• V2: Bineinteles, il cunosc eu.

Acest exemplu ilustreaza o situatie mai complexa a erorii, in care

concluzia nu este implicata direct in premisa, dar exista o anumita
circularitate. Eu recomand persoana X ca fiind o persoana de
incredere, care la randul ei ma va recomanda pe mine ca fiind o
persoana de incredere. Aceasta serie de pasi nu aduce insa nici un
progres real starii de fapt.
 4. Argument relativ la persoanĂ (ad
hominem)

• Atacarea caracterului unei persoane cu care suntem în

dispută, în loc de a găsi o greşeală în argumentaţia sa.

• Este de cele mai multe ori o tehnică retorică, deoarece

discreditarea sursei unui argument lasă de
obicei argumentul în sine intact
 Un argument ad hominem eronat are următoare
formă de bază:

• O persoană A face afirmația X

• Este ceva criticabil la adresa persoanei A

• Prin urmare, afirmația X este falsă

Exemplu:

• - Femeia de serviciu spunea că a văzut cum nepoţii

dumneavoastră au spart geamul apartamentului
meu!
- Femeia aia e o proastă! Deci tot ce spune este o
minciună.
•  
•
Faptul că femeia care a observat scena spargerii
geamului este femeie de serviciu nu înseamnă că este o
proastă şi cu atât mai puţin înseamnă că tot ce spune
este o minciună. Dar astfel de false argumente sunt
adesea auzite în special în discuţiile mai aprinse dintre
oameni.
 5. Apelul la autoritate
(ad verecundiam)
• Acest argument presupune în mod greşit
că există o legătură între adevărul unei
afirmaţii şi autoritatea persoanei sau
grupului care o face.

• Dacă cineva este într-o poziţie suspusă,

este celebru sau realizat atunci el trebuie
să fie o garanţie sigură că o anumită
concluzie pe care o susţine este adevărată.
 Ca o regulă generală, nici o propoziţie
nu este adevărată numai pentru că
autorul ei este talentat sau are succes.
• Chiar şi în domeniile în care dispun de experienţă
sau cunoştinţe speciale, experţii se pot înşela.

• Am putea accepta şi evalua mărturia lor ca o

dovadă suplimentară, dar niciodată ca o dovadă
directă a adevărului unei concluzii.

• Personalitatea este irelevantă pentru adevăr.

Exemple:

A)
Că Dumnezeu există este de necombătut. Şi ca să-ți
demonstrez asta îţi pot arăta că Einstein are aceeaşi
opinie.

B)
X: „Am jucat la loterie azi si stiu ca o sa castig ceva”.
Y: „Dar ce ai facut, ai influentat extragerea numerelor?”.
Y: „Nu, am apelat la prietenul meu cu puteri psihice. Dupa ce si-a
consultat cartile de tarot, el mi-a zis care sunt numerele
castigatoare”.
X: „Si tu ai crezut asta?”.
X: „Normal, e un spiritist cu atestat, tot ce imi zice el, eu cred.
Adica, cine altcineva ar putea sa stie care sunt numerele mele
norocoase?”.
 6. Argumentul pantei alunecoase
(Slippery Slope)

• Coreleaza posibilitatea ca un fenomen sa aiba loc cu

aparitia unui alt fenomen.

• Sugereaza ca o anumita actiune va initia un lant de

evenimente ce va culmina cu un eveniment neplacut.

• Deseori implică tragerea de concluzii dintr-un argument

prea depărtat de ideea de bază. Afirmarea că anumite
aspecte derivă din poziţia oponentului (într-un fel de
reacţie în lanţ), când, de fapt, o asemenea inferenţă e
greu sau chiar imposibil de demonstrat.
 Exemplu:

• "Daca interzicem predarea teoriei evolutioniste in scolile

publice in scurt timp o vom interzice si in scolile private,
pentru ca mai apoi sa o interzicem si in cadrul asociatiilor
sau cultelor religioase. De aici n-ar mai fi decat un pas
pana la cenzurarea materialelor tipografice si de informare
in masa, fie ele carti, reviste, sau chiar radio si TV.
Interzicerea unui anumit tip de informatie din institutiile
publice duce in mod inevitabil la interzicerea acelei
informatii din orice cadru al societatii."
 7. „OMUL DE PAIE”
• Eroare logică neformală bazată pe
denaturarea opiniei oponentului. A construi
un argument om de paie constă în a
reformula opinia oponentului astfel
încât să fie mai ușor de combătut.  
• Un asemenea argument poate avea succes
în convingere când se folosește ca tehnică 
retorică, dar de fapt este o eroare de
logică cu rol de a distrage atenția de la
argumentul inițial al oponentului, el nefiind
refutat.
•  În Marea Britanie se folosește și expresia mătușa Sally.

• A nu se confunda cu expresia similară din limba română Om de paie =

om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un
scop personal.

• Construirea unui argument om de paie se poate face în astfel de moduri:

1. Se prezintă o opinie nereprezentativă a oponentului, se combate acea
opinie, după care se pretinde că opinia reală a oponentului a fost
respinsă.
2. Se citează un fragment scos din context -- de exemplu: citarea unor
vorbe care nu sunt reprezentative pentru intenția reală pe care o are
oponentul în argumentul său.
3. Se prezintă cineva care argumentează slab ca fiind apărătorul opiniei, se
combate argumentului lui, după care se pretinde că oricine susține acea
opinie și opinia în sine au fost înfrânți.
4. Se inventează o persoană fictivă care acționează conform unor idei deja
combătute, după care se pretinde că oponentul face parte dintr-un grup
de asemenea persoane.
5. Se exagerează în simplificarea argumentului emis de oponent apelând la
o analogie, care ulterior este foarte ușor de combătut.
Exemplu:

• Persoana A: Eu zic că cei mici nu ar trebui să iasă în

strada aglomerată.
• Persoana B: Iar eu zic că este prostesc să-i încui în casă
toată ziua.

• Pentru a insinua că argumentul persoanei A este mult

mai rău decât pare, persoana B a ignorat problema
originală și a construit un om de paie în care premisa
este că "Singura modalitate de a-i ține pe copii departe
de străzile aglomerate este să-i ții încuiați toată ziua în
casă".
 8. Argumentul complicitĂȚii la vinovĂȚie (Tu quoque)

• Demonstrarea faptului că situaţia în discuţie nu este unică.

• Este folosit de obicei cu intenţia de a slăbi forţa unui

argument arătând că cerinţa de consistenţă ar trebui să-l
determine pe vorbitor să aplice aceleaşi principii şi în alte
situaţii, ceea ce poate nu vrea să facă.

• Este echivalent cu a spune "această critică nu este

valabilă doar pentru punctul meu de vedere, ci şi
pentru al tău”
 Exemplu:
• Boxul profesionist este un sport violent, care are ca rezultat
accidente şi chiar moarte sportivilor. Prin urmare, boxul ar trebui
interzis.

• Acest argument ar putea fi respins sau criticat, de către o persoană

printr-un argument de tipul complicităţii la vinovăţie, cum este
următorul argument:

• Şi cursele de motociclete, rugby-ul, karate sunt sporturi la fel de

violente (fiind astfel „complice la vinovăţie”); prin urmare, şi ele
ar trebui respinse.
 9. Eroare geneticĂ
• Eroare neformală de forma "x provine din y,
deci x trebuie să aibă acum nişte trăsături
comune cu y", deşi de obicei raţionamentul este
mai degrabă sugerat decât enunţat explicit.

• Nu este un mod de argumentare sigur, deoarece în

multe cazuri singura legătură dintre un lucru şi
descendentul său este cea genetică; doar din faptul
că un lucru s-a născut din altul nu rezultă că el are
vreo trăsătură importantă comună cu originea sa.
 Exemple:

• „Puii provin din ouă, iar ouăle se sparg când

cad. Prin urmare, puii se vor sparge când cad.”
• "Doar nu ai de gând să porţi o verighetă ! Nu
ştiai că iniţial verighetele reprezentau lanţul pe
care-l foloseau soţii ca să nu-şi lase soţiile să
fugă ? Nu aş fi crezut că eşti de acord cu o
asemenea practică !"
În acest caz, este ilogică respingerea unui
simbol numai datorită semnificaţiei originale
( pierdute de atunci ).
 10. GENERALIZAREA PRIPITĂ
• Este o generalizare defectuoasă folosind o
generalizare inductivă bazată pe dovezi
 insuficiente.

• De obicei, este emiterea unei concluzii în urma unui

sondaj efectuat asupra unui grup mic și
nereprezentativ pentru întreaga populație.

• Statisticile pot avea probleme, în special în

sondajele unde întrebările sunt prea complexe,
prea vagi sau derutante.
Exemplu:

• "S-a efectuat un sondaj pe un eșantion de 500 de bărbați

de orientare liberală, non-religioși din orașul Brașov, cu
privire la căsătoriile homosexuale. Majoritatea au fost de
acord, înseamnă că majoritatea românilor sunt de acord
cu căsătoria homosexuală".

• Eșantion insuficient și nereprezentativ pentru întreaga

populație a României.
 11. EROAREA DEMOCRATICĂ
• Metodă de raţionare nesigură ce tratează opiniile exprimate prin
vot ale majorităţii ca pe o sursă de adevăr şi ca pe un ghid sigur de
acţiune în orice problemă.

• Oamenii care cedează erorii democratice simt nevoia să supună la

vot o hotărâre ori de câte ori este posibil, presupunând în mod naiv
că aceasta este cel mai bun mod de a descoperi adevărul în toate
împrejurările sau că este cea mai bună
strategie de a lua decizii raţionale.

• Democraţia este preţioasă numai în unele împrejurări; în altele

este complet nepotrivită; în general, este nevoie de o majoritate
informată, nu doar de o majoritate.
 12. Eroarea etimologicĂ

• Trecerea nesigură şi deseori greşită de la sensul originar al unui

cuvânt la sensul său actual.

• Datorită faptului că un cuvânt sau o expresie a avut, la origine, un

anumit înţeles, supoziţia este că va păstra întotdeauna acel înţeles,
chiar dacă este doar o parte a unui cuvânt şi este folosit într-un
context diferit, poate cu mii de ani mai târziu, deseori fără a
cunoaşte sensul originar.
 13. Apelul la EMOȚIE ( mila/ frica/ magulire/
ridicol/ consecinte/ dispret
- argumentum ad misericordiam)
•
• O eroare logică în care cineva încearcă să câștige
suport pentru argumentul sau ideea sa, prin
exploatarea sentimentelor de milă sau de vinovăție
a oponenților.

• Acest mod de a raționa este eronat deoarece mila nu

reprezintă o evidență pentru o afirmație.
Exemplu:

"Cred că mi-ați dat o notă greșită la

examen. Eu am studiat foarte mult,
săptămâni la rând, tocmai pentru că știam
că va depinde cariera mea de o notă bună.
Dacă nu-mi dați o notă de trecere, sunt
ruinat."
 14. Apelul la forȚĂ
(argumentum ad baculum)

• Argumentul în care forța, coerciția, sau amenințarea cu forța

este dată ca justificare pentru concluzie.

• Se încearcă impunerea unei concluzii cu ajutorul

amenințărilor

• În general are următoarea formă: Dacă X nu acceptă P ca

fiind adevărat, atunci Q. Dar Q este o pedeapsă
asupra lui X. Prin urmare, P este adevărat.
Exemplu:
• "Eu susțin războiul, dacă nu, aș fi ostracizat din
comunitatea mea."

• Tinerilor din SUA, care se opuneau războiului din Vietnam

 li se spunea să nu îmbrățișeze o asemenea poziție
pentru că ar putea să fie discriminați de eventualii
angajatori.
• În timp ce acest argument furnizează un motiv pentru a
păstra opiniile anti-război în privat, de fapt nu se referă
la faptul dacă împotrivirea față de război este logic
corectă sau incorectă.
 15. Red herring

• Un "hering rosu" este o metafora pentru distragerea atentiei

de la obiectul discutiei.

• Mecanismul oratoric cu acelasi nume este unul care distrage

atentia de la chestiunile relevante discutate si aduce in
discutie idei sau argumente lipsite de importanță/ relevanță
pentru motiunea discutata.

• Ideea de baza a folosirii acestei strategii este de a "castiga"

un anumit argument prin indreptarea atentiei si atacurilor
oponentului spre alte chestiuni, lasand argumentul important
neatacat.
 Exemplu:

• "Suntem de acord cu oponentii nostri ca violenta in scoli este o

problema, dar pana la urma trebuie sa ne intrebam daca vrem
ca educatia sa fie cu adevarat un domeniu condus de principii
ale ideologiei conservatoare.“

• Daca ceea ce propune oponentul pentru rezolvarea problemei

violentei in scoli are legatura sau nu cu principiile vreunei
ideologii este absolut irelevant pentru chestiunea discutata.
Asocierea cu o ideologie, nu spune in mod automat nimic despre
eficienta sau adecvarea unei masuri.
 16. FALSA DILEMĂ
• Eroare cunoscută și ca falsa alegere, falsa
dihotomie, eroarea logică a terțului exclus, gândirea în
alb și negru, bifurcație .

• Implică situația în care două propoziții alternative sunt

reținute ca fiind singurele opțiuni, când de fapt în realitate
există alte opțiuni în plus, una sau mai multe, care nu au fost
considerate.

Se folosește umătorul tipar de gândire: „Fie afirmația X este

adevărată ,fie afirmația Y este adevărată (când de fapt ambele
afirmații X și Y pot fi false); Afirmația Y este falsă. Prin urmare
afirmația X este adevărată.”
 Exemplu:

• "Ești cu noi sau împotriva noastră. Ai refuzat

să te alături cauzei noastre, mai mult ca
sigur că tu acționezi împotriva noastră“

• Este o falsă dilemă deoarece neagă posibilitatea

existenței cuiva care nu este interesat sau nu este
cunoscător al cauzei respective.
 17. Apelul la consecinȚe
• Se defineşte prin apelul vorbitorului la
consecinţele nefaste ale
raţionamentului/argumentului celuilalt; nu este
atacat ceea ce spune preopinentul, ci se arată că
ceea ce se susţine nu poate fi adevărat, pentru
că în acest caz consecinţele ar fi
dezastruoase.
• A pretinde că un adversar se înşeală, pentru că
dacă are dreptate, atunci vor rezulta lucruri
negative.
Exemplu:
• „Laureatul premiului Nobel pentru economie din
acest an a susţinut într-o prelegere recentă că
într-o ţară comunistă cum este China proiectele
mari (de exemplu construirea unui baraj ori a
unei autostrăzi ce costă multe miliarde de dolari)
sunt mult mai uşor de pus în practică, pentru că
într-o ţară comunistă opinia jurnaliştilor ori a unei
părţi a populaţiei nu poate stânjeni ori opri
proiectele guvernamentale, aşa cum se întâmplă
în Occident.”
 18. FALSA ANALOGIE
• Constă în a susţine
asemănarea fundamentală
între două lucruri ori oameni,
pornind de la constatarea
existenţei unei caracteristici
comune.
Exemplu:
• „Uitaţi-vă la acest mecanism complex care
constituie un ceas mecanic. Uitaţi-vă la
lumea noastră, cât de complicată, dar bine
orânduită este. Aşa cum acest ceas are un
creator, tot aşa şi Universul trebuie să aibă
un creator, căci nu pot apărea ordinea şi
frumuseţea din întâmplare. Aţi văzut
vreodată vreun ceas elveţian asamblat din
pură întâmplare, fără mâna măiastră a
ceasornicarului?”
 19. INVERSAREA SARCINII DOVEZII
( SHIFTING BURDEN OF PROOF )
• Este comutarea sarcinii celui ce trebuie
să demonstreze ceva. În mod normal, cel
ce face o afirmaţie pozitivă trebuie să
furnizeze dovezile care să o susţină.
• În cazul acestei erori, se pune în sarcina
celui sceptic faţă de afirmaţie să găsească
dovezile pentru a infirma afirmaţia, dovezi
care pot fi imposibil de produs. 
Exemplu:
• "-Undeva, între orbita terestră şi
cea marţiană, există un ceainic
care orbitează în jurul Soarelui !
Nu crezi ? Ai vreo dovadă că nu
există ?"