1.

3 Erorile de argumentare
În viaţa de zi cu zi ne confruntăm cu multe exemple de gândire eronată şi multe
dintre argumentele eronate pe care le folosesc oamenii ne pot convinge, dacă nu
avem cunoştinţe despre erorile de argumentare. De asemenea, pentru a ne face
înţeleşi, nu este suficient doar să afirmăm că cineva a comis o eroare, ci trebuie să
explicăm modul în care aceasta s-a format şi de ce. Deci, numele erorilor de
argumentare sunt doar pentru identificare, însă ce este mai important în această
problemă este înţelegerea procesului prin care acea eroare de argumentare s-a
produs.
Gândirea critică este esenţială în aflarea adevarului, deci, pentru a susţine
credinţele şi opiniile noastre într-un mod corect este important să cunoaştem erorile
de argumentare pentru a ştii ce să evităm, sau pentru a verifica argumentele
celorlalţi.

Non sequitur este numele dat unei concluzii care nu decurge logic din premise.
Practic, toate erorile de argumentare sunt non sequitur, însa ne limităm la a spune
doar că toate erorile formale sunt non sequitur. Deşi unele enunţuri pot apărea non
sequitur, este necesar să le analizăm mai în detaliu pentru a stabili dacă nu există
nişte asumpţii neenunţate.

1 Argumentul ad hominem
În această eroare de argumentare este atacată persoana, nu argumentul său.
Participanţii unei dezbateri dure atacă uneori caracterul oponenţilor prin negarea
inteligenţei sau toleranţei acestora, îndoindu-se de integritatea caracterului acestora
etc. Dar caracterul unui individ este irelevant când se vorbeşte despre valoarea de
adevăr a afirmaţiilor sale.

` 1
 Argumentul relativ la persoană este de cele mai multe ori o tehnică retorică,
deoarece discreditarea sursei unui argument lasă de obicei argumentul în sine intact.
1
Argumentul ad hominem ia mai multe forme, însă cele mai cunoscute sunt:
- ad hominem abuziv: în loc să se atace afirmaţia, este atacată persoana care a
facut afirmaţia.
Forma argumentului:
X spune că Y. Y este greşit deoarece X este un om rău (prost, imoral etc.) Exemplu:
Maria nu are dreptate când spune că homosexualii trebuie toleraţi, deoarece Maria
nu învaţă bine.
- ad hominem circumstantial: sunt atacate circumstanţele în care s-a făcut
argumentul, iar autorul indică o relaţie între cel care a făcut afirmaţiile şi
circumstanţele în care se află.2
Forma argumentului:
X susţine că Y, dar părerea lui X despre Y nu contează deoarece X are n motive să
susţină Y.
Exemplu:
Este normal ca ea să îţi spună că ai probleme cu greutatea, pentru că stim că ea
comercializează produse pentru slăbit.
- ad hominem tu quoque: în acest tip de argument i se reproşează celui atacat
că nu a spus sau a acţionat în conformitate cu argumentul său şi în alte situaţii,
deci nu ar trebui să folosească acel argument.
Forma argumentului:
X susţine Y. Parerea lui X despre Y nu contează deoarece X a făcut/ a spus ceva ce
nu este în coformitate cu părerea sa despre Y.
Exemplu:
Faptul că tu eşti împotriva fumatului nu contează, deoarece ştim că tu eşti fumător.

1
Warburton, Nigel, Cum să gândim corect şi eficient, Editura Trei, 1996, pag. 34-35
2
Copi, Irving M. and Cohen, Carl. Introduction to Logic (8th Ed.), Pearson Prentice Hall, pag..
97-100.

` 2
 - argument prin asociere- şi acesta poate fi un tip de argument ad hominem
atunci când argumentul atacă o sursă, din cauza unor similarităţi cu o altă
persoană rea.
Forma argumentului:
X consideră că Y.
Grupul Z/ persoana Z consideră că Y. Grupul Z/ persoana Z este rau/rea.
Oricine are parerea că Y este rău. Deci, X este o persoană rea.
Exemplu:
Sigur cş tu eşti ateu. Şi Hitler era ateu şi uite cât de rău a fost Hitler. Orice ateu este
la fel de rău ca şi Hitler.
Argumentarea ad hominem poate fi în multe cazuri rezonabilă; între anumite
limite, de exemplu, în procese este legitimă punerea în discuţie a caracterului şi
credibilităţii unui martor. Însă acest tip de argumentare este cu totul neprincipial
dacă este împins prea departe, ori dacă se foloseşte în contexte nepotrivite. 3

Apelul la motive în loc de dovezi:

2 Apelul la autoritate (Ad Verecundiam)

Argumentul apelului la autoritate poate fi considerat opusul argumentului ad
hominem, deoarece se referă la calităţile pozitive pe care le are sursa care face
afirmaţia. Dar domeniul în care sursa este autoritate, poate să nu aibă relevanţă cu
domeniul căruia îi aparţine argumentul. Nigel Warburton afirmă că: responsabil
pentru această eroare de argumentare este publicul naiv care de multe ori face
supoziţia că dacă cineva este o autoritate recunoscută într-un domeniu, trebuie să fie
capabil să vorbească cu egală autoritate despre orice alt subiect. 4
Deci avem câteva cazuri în care apelul la o autoritate nu este corect:

3
Walton, Douglas - Searching For the Roots of the Circumstantial Ad Hominem articol , p.5
4
Warburton, Nigel - Cum să gândim corect şi eficient , Editura Trei, 1996 p. 54

` 3
 - atunci când autoritatea pe care o invocăm nu aparţine domeniului din care
provine argumentul nostru; 5
- atunci când experţii în domeniu se contrazic;
- când autoritatea care a fost invocată nu vorbea serios atunci când a emis
părerea respectivă.
Forma argumentului:
Autoritatea X spune că Y. Deci Y.
Exemplu:
Un fizician ne spune că este bine să luăm medicamentul X deoarece acel
medicament ne face bine.
Fizicianul este într-adevăr o autoritate, dar numai în domeniul fizicii, iar părerea sa
despre medicamentul X are aceeaşi greutate cu cea a unui om care nu este o
autoritate în niciun domeniu. Singura părere pe care trebuie să o respectăm este cea
venită de la o autoritate din domeniul din care face parte elementul pe care trebuie
să-l argumentăm.

3 Apelul la o credinţă comună/ practică comună(adevăr prin consens)

Această eroare de argumentare se referă la tendinţa oamenilor de a crede că
ceva este adevărat doar din cauză că există un acord general asupra acelei credinţe
sau idei. Dacă toată lumea consideră că ceva este adevărat, asta nu înseamnă
neapărat că acel lucru este adevărat. Faptul că există un acord general asupra unei
probleme, nu face ca acel lucru să fie adevărul absolut.
De asemenea, dacă o practică este comună, ea devine şi corectă în concepţia
oamenilor prin acelaşi raţionament.
Forma argumentului:
Toată lumea ştie că X. Deci X.
Exemplu:

5
Walton, Douglas – Apeal to expert opinion , Penn State Press, Pennysilvania, pp. 84-86

` 4
Toată lumea ştie că nu se întâmplă nimic grav dacă bei. Deci nu se întâmplă nimic
grav dacă bei.
Majoritatea oamenilor cred în Dumnezeu. Deci, Dumnezeu există.

4 Apel la emoţie
Această eroare de argumentare se comite atunci când cineva manipulează
emoţiile celorlalţi pentru a-i face pe aceştia să accepte că o afirmaţie este adevărată.
Mai formal, aceast tip de gândire include şi înlocuirea dovezilor cu afirmaţii care ar
provoca emoţii puternice. Atunci când emoţii favorabile sunt asociate cu un lucru,
este mai uşor pentru o persoană să accepte acel lucru. Invers, atunci când cineva
arată că argumentul oponentului nu trebuie acceptat, el poate lega emoţii negative
de argument pentru a-l face neplăcut oamenilor.
Emoţii favorabile îi sunt asociate lui X. Deci X este adevărat/bun.

Exemplu: Parfumul X te face să te simţi foarte bine. Mirosul său îţi aduce aminte de
verile calde ale copilăriei. De aceea, tu îţi doreşti parfumul x.

5 Apelul la consecinţele unei credinţe (gândire dezirativă)

Gândirea dezirativă sau apelul la consecinţele unei credinţe, se referă la
tendinţa oamenilor de a crede ceva doar pentru că îşi doresc ca acel lucru să fie
adevărat. Acest tip de gândire este foarte periculos deoarece se ascunde în mod
voit adevărul.
Forma argumentului:
Vreau ca ceva să fie adevărat, deci este adevărat.
Exemplu: Fumatul nu are cum să-mi facă rău, ba chiar mă ajută să învăţ, deoarece
mă calmează.

6 Apelul la frică (Ad Baculum, Apelul la forţă)

Emiţătorul unui argument care face apel la frică încearcă să convingă oamenii
să nu aleagă un anumit lucru raportând acel lucru la ceva ce produce frică. Acest tip

` 5
de argument este foarte folosit în propagandă politică, dar şi în tehnicile de
manipulare folosite în marketing.
Forma argumentului:
Ori P ori Q este adevărat.
Q este înfricoşător.
Deci P este adevărat.
Exemplu:
Este înfricoşător să te gândeşti că nu există viaţă după moarte, deci trebuie să existe
viaţă după moarte.

7 Apelul la ignorantă (argumentul ignoranţei, Ad Ignorantium)

Argument în care se conchide că o opinie este adevărată doar datorită faptului
că nu există dovezi împotriva ei. Acest argument poate avea la bază prezumţia de
nevinovăţie folosită în instanţă sau faptul că cineva este considerat nevinovat în
lipsa dovezilor, însă acest lucru nu arată clar nevinovăţia cuiva. Deşi nu se ştie
nimic despre A, se trage o concluzie despre A.
Forma argumentului:
Nu poţi aduce dovezi împotriva lui A, deci A există.
Exemplu:
Nu poţi dovedi că nu am dreptate când spun că există fantome, deci există fantome.

8 Apelul la nou(Ad Novitam)

În acest tip de argument se presupune că dacă ceva este nou trebuie să fie mai
bun, deoarece înlocuieşte ceea ce este vechi şi depăşit. Acest lucru nu este
întotdeauna valabil, iar ceva ce este nou nu este neapărat şi mai bun.
Forma argumentului:
X este nou deci este mai bun decât Y care este vechi.
Exemplu:

` 6
Noul CocaCola Zero este mai bun decât vechiul Coca Cola Light, deoarece este un
produs nou.

9 Apelul la tradiţie (Ad antiquitatem)

Acest tip de eroare de argumentare este opusul argumentului apelului la nou.
Emitaţorul unui astfel de argument este de părere că ceea ce a fost făcut/analizat
în mod tradiţional, este mai bun decât orice altceva făcut/analizat prin metode
noi. Apelul la tradiţie este frecvent în argumentarea zilnică, mai ales dacă avem
de-a face cu oameni conservatori. Tradiţia este o practică comună care este
rareori pusă prin prisma critică, de aceea le este foarte greu oamenilor să renunte
la acest lucru. În combinaţie cu apelul la o credinţă comună, acest argument
poate fi foarte greu de înţeles şi de combătut.
Forma argumentului:
Întotdeauna am făcut/spus X. Deci X este corect.
Exemplu:
Bărbaţii trebuie întotdeauna să plătească la o întâlnire, deoarece aşa au făcut
întotdeauna.

10 Apelul la ridicol (Reductio ad absurdum, Ad Absurdum)

Când se face apel la ridicol se creează un om de paie reducând la absurd

ceva ce a fost spus. Atunci când ridiculizăm ceva, îi degradăm poziţia socială.
Dacă o persoană este asociată cu acel lucru, atunci şi persoana respectivă este
pusă pe o poziţie socială inferioară. Când oamenii văd o persoană pe o poziţie
socială inferioară, nu se vor asocia cu acea persoană şi nu vor accepta ideile
acesteia de teama să nu fie consideraţi la fel. Persoana care apelează la ridicol
ştie acest lucru şi îl foloseşte împotriva oponentului său.
Forma argumentului:
X este amuzant sau ridicol. Deci X este fals.
Exemplu:

` 7
Să crezi în teoria evoluţiei înseamnă să crezi că te tragi din maimuţă! Ce ridicol.
(Aici teoria este redusă la absurd considerându-se că oamenii au apărut brusc din
maimuţe, astfel negându-se chiar ideea de evoluţionism)

11 Apelul la popularitate (eroare democratică)

Un apel la popularitate cunoscut şi ca eroarea democratică, este o eroare de

argumentare care “conclude că o propoziţie este adevărată deoarece foarte multă
lume crede că este adevărată.”6 Acest tip de raţionare este totuşi nesigură
deoarece mulţi pot fi ignoranţi în problema pentru care votează.

Erori de argumentare bazate pe inductivitate:

12 Analogia falsă

Argumentele prin analogie se bazeză pe compararea a două lucruri pretinse

asemănătoare. Argumentele prin analogie se bazează pe principiul potrivit căruia,
dacă două lucruri se aseamănă sub anumite aspecte cunoscute, este probabil ca
7
ele să se asemene şi în alte privinţe, deşi acestea nu sunt direct observabile.
Analogia este o metodă folositoare pentru explicaţii şi pentru găsirea
similarităţilor, dar uneori lucrurile care par asemănătoare pot fi total diferite, de
aceea nu trebuie să ne bazăm pe analogie decât dacă analizăm foarte corect toate
aspectele problemei.
Forma argumentului:
A şi B sunt similare.
A are caracteristica X.
Prin urmare, B are caracteristica X.8
Exemplu:
Universul este ca un ceasornic complex.
***, ro.wikipedia.org/wiki/Argumentum_ad_populum
6

7
Warburton, Nigel - Cum să gândim corect şi eficient, Editura Trei, 1996 pp.25-26
8
***, http://ro.wikipedia.org/wiki/Falsa_analogie

` 8
Un ceasornic trebuie să fie proiectat de un ceasornicar.
Prin urmare, universul trebuie săa fi fost proiectat de un Creator.9

13 Generalizare pripită

În acest tip de eroare de argumentare exemplul sau exemplele date sunt în

număr prea mic pentru a se putea face o generalizare.
Forma argumentului:
X este Y. X aparţine lui Z. Deci Z este Y.
Exemplu: Americanul acela este prost, deci americanii sunt proşti.
Generalizarea pripită include dovezi anecdotice. Dovezile anecdotice includ
argumente bazate pe dovezi despre ceea ce ni s-a întamplat nouă sau celor din jurul
nostru.
Alte tipuri de generalizări pripite sunt: provincialismul, prejudecata şi gândirea de
tipul “nu am păţit nimic rău din asta”.

14 Exemplu nereprezentativ

La fel ca şi în cazul generalizării pripite, exemplul dat nu este reprezentativ

pentru argument, deoarece poate exprima o excepţie de la regulă.

Erori formale:
15 Diviziunea (gândirea deductivă)

Erorile formale pot fi orice formă de argument nevalid. Un argument nevalid

este acel argument în care premisele pot fi adevărate, însă concluzia să fie falsă.
Structura acestor argumente nu garantează o concluzie adevărată din premise
adevărate. În gândirea deductivă se porneşte de la general pentru a se deduce
instanţe specifice.
Forma argumentului:
X are caracteristica Y. Z este o parte din X, deci are caracteristica Y.
9
***, http://ro.wikipedia.org/wiki/Falsa_analogie - Argumentul teleologic al lui William
Paley

` 9
Exemplu:
Toţi jucătorii de tenis de performanţă au palete de tenis. Tu ai paletă de tenis, deci
trebuie să fi jucător de tenis de performanţă.

16 Afirmarea consecventului

Eroare formală foarte des întâlnită care poate părea o formă corectă de
argumentare la prima vedere.
Forma argumentului:
Dacă P, atunci Q,
Q.
Prin urmare P.
Exemplu:
Dacă nu ai benzină, ţi se opreşte maşina.
Ţi s-a oprit maşina.
Deci nu ai benzină.

17 Negarea antecedentului

Negarea antecedentului este o eroare formală de forma:

Dacă P, atunci Q
Nu P.
Deci nu Q.
Exemplul pentru această eroare oferit de Nigel Warburton este:
Dacă preţul acţiunilor creşte, te vei îmbogăţi.
Preţul acţiunilor nu a crescut.
Deci nu te vei îmbogăţi. 10

18 Eroarea temeiurilor nesatisfăcătoare

10
Warburton, Nigel - Cum să gândim corect şi eficient,Editura Trei, 1996, pag.126

` 10
Această eroare formală presupune că dacă dovezile pentru o concluzie sau
temeiurile unui argument sunt false, în mod necesar acea concluzie va fi falsă.

19 Ambiguitatea
Atunci când acuzăm sau suntem acuzaţi de ambiguitate, aceasta se referă la
dublul sens pe care îl poate avea o expresie, un cuvant sau o propoziţie.
- Ambiguitate lexicală(Echivocaţie): un cuvant cu două sau mai multe
sensuri este folosit astfel încât propoziţia în care acesta este folosit poate
avea mai multe înţelesuri;
- Ambiguitatea referenţială, apare atunci când un termen este folosit astfel
încât poate fi considerat ca referindu-se la oricare din două sau mai multe
lucruri;
- Ambiguitatea sintactică, întâlnită şi sub numele de amfibolie, apare atunci
când ordinea cuvintelor permite două sau mai multe interpretări.

20 Petitio Principi (argument circular, cerc vicios)

În acest tip de argument propoziţia de demonstrat este deja afirmată implicit

sau explicit în una din premise. Această eroare se produce şi atunci când se pune
o întrebare ce presupune un răspuns subînţeles la o altă întrebare care nu a fost
rostită în mod explicit, ci este sugerată în mod perfid. În acest caz se numeşte
întrebare complexă.
Exemplu: Te mai întâlneşti cu acel grup de oameni degeneraţi ?
Răspunsul la această întrebare implică indiferent de răspuns şi afirmarea faptului
că acel grup este unul de degeneraţi. Din această categorie fac parte şi: întrebările
cu supoziţie, întrebările multiple, întrebările conducătoare şi întrebările compuse.

21 Falsă dihotomie (falsă dilemă, gândire în alb negru)

Prezentarea greşită a alternativelor existente. O dihotomie este o diviziune

în două variante; de exemplu, toţi peştii fie au solzi, fie nu au solzi. O falsă

` 11
dihotomie apare când cineva introduce o dihotomie într-un asemenea mod, încât
pare că nu sunt decât două concluzii posibile, când de fapt mai sunt alte variante
nemenţionate.
Forma argumentului:
Nu avem decât varianta A sau varianta B.
Exemplu: Eşti cu noi sau eşti împotriva noastră.

22 Eroarea jucătorului de noroc

Eroarea jucătorului de noroc se comite atunci când o persoană presupune că

un şir de evenimente nefavorabile cresc pentru ca un eveniment favorabil să se
întâmple.
Forma argumentului:
X s-a întâmplat. Şansele ca X să se întâmple sunt mai mici. Deci X nu se va mai
întâmpla în curând.
Exemplu: Am pierdut la jocul de noroc de mai multe ori, deci şansele mele să
câştig au crescut.

23 Argumentul pantei alunecoase ( A face primul pas, Continuum)

Argumentul pantei alunecoase se referă la faptul că odată pornit pe un drum nu mai

există cale de întoarcere; dacă se face o mişcare într-o anumită direcţie este foarte
greu sau imposibil să previi o următoare mişcare în aceeaşi direcţie.
Forma argumentului:
X duce la Y. Y duce la Z. Z duce la A. Deci X duce la A.

24 Minciuna/Minciuna prin omisiune

Minciuna este denaturarea voită a adevărului cu scopul de a înşela pe cineva.
Spre deosebire de minciuna propriu-zisă, minciuna prin omisiune este ascunderea
adevărului prin omiterea sa. Minciuna este în general blamată, iar unii oameni
consideră că aceasta nu poate fi justificată nicicum.

` 12
 25 Aserţiune

Enunţ dat de cineva ca fiind adevărat fară a aduce dovezi care să-i sprijine
afirmaţia

26 Cercetările arată că…

Aceasta expresie este foarte des folosită pentru a demonstra că o concluzie

are dovezi. Dar vaguitatea acestei expresii nu ne lasă să o considerăm ca o
dovadă clară. Prin simplul fapt că spunem că “cercetările arată că…” nu
demonstrăm că argumentul nostru este şi unul bun.

27 Eroare genetică

Eroare neformală de forma "x provine din y, deci x trebuie să aibă acum
nişte trăsături comune cu y", deşi de obicei raţionamentul este mai degrabă
sugerat decât enunţat explicit. Nu este un mod de argumentare sigur, deoarece în
multe cazuri singura legătură dintre un lucru şi descendentul său este cea
genetică; doar din faptul că un lucru s-a născut din altul nu rezultă că el are vreo
trăsătură importantă comună cu originea sa.
“O formă obişnuită a erorii genetice apare atunci când se examinează originile
unui cuvânt cu scopul de a determina sensul său actual. Aici, şi în toate cazurile
de erori genetice, poate fi adevărat că există o legătură importantă între origine şi
descendenţii ei, dar simpla relaţie genetică nu garantează acest lucru.” 11

28 Eroarea Van Gogh

Această formă de argumentare are ca origini exemplul artistului Van Gogh.
Acesta a fost sărac şi neînţeles în timpul vieţii, dar acum este recunoscut ca un
mare artist. Cel care argumentează în acest fel ajunge la concluzia că el deşi este
sărac şi neînţeles, va fi recunoscut ca un mare artist.

11
Warburton, Nigel - Cum să gândim corect şi eficient, Editura Trei, 1996, pag.78-79

` 13
 29 Heringi roşii

Când se comite eroarea heringi rosii, autorul acesteia introduce o pistă falsă
pe care o urmează în discuţie. Această eroare poate fi făcută din neatenţie sau
poate fi o formă de distragere a atenţiei.

30 Ignoratio elenchi sau irelevanţa

Irelevanţa se comite atunci când într-o discuţie se introduc elemente care nu

au legătura cu tema abordată. Acest lucru se poate face pentru distragerea atenţiei
(răspunsul politicianului, zig zag, heringi roşii etc. ) sau din neatenţie.

31 Om de paie
Omul de paie este o strategie folosită pentru că doboră mai usor argumentul
oponentului. Acesta pune într-o formă absurdă argumentul şi apoi îl critică. Poate
fi un truc deliberat sau o neînţelegere a argumentului iniţial.
Forma argumentului:
Persoana A are opinia X.
Persoana B prezintă opinia Y (care este o versiune distorsionată a lui X)
Persoana B atacă opinia Y.
Prin urmare, X este falsă/incorectă/greşită.
Oamenii ar trebui să citească mai des.
Nu poţi să obligi oamenii să nu facă altceva decât să citească. Este absurd şi nu
este corect.

32 Post hoc ergo propter hoc

Este eroarea care înseamnă literal "după aceasta, de aceea, din această
cauză".Aici nu se face diferenţa dintre "după aceea" şi "deoarece". Doar pentru
că un anumit eveniment survine după un alt eveniment, nu atrage cu necesitate

` 14
concluzia că primul a fost cauza celui de-al doilea. Deci este o eroare să luăm
coincidenţa drept cauză.

33 Răspunsul politicianului

Eroare bazată pe irelevanţa folosită deseori de politicieni pentru a evita să dea un

răspuns la întrebările incomode. În loc să răspundă clar la întrebare aceştia
alcătuiesc un discurs pe o temă asemanatoare pe care îl prezintă drept răspuns.

34 Zig Zag
Este o formă de distragerea atenţiei în care autorul sare de la o temă la alta
încercând să se apere de eventualele contraargumente.

1.4 Diagrame şi scheme argumentative

Schemele argumentative pot fi definite ca forme de argument care pot apărea în
argumentarea ştiinţifică sau legală şi reprezintă structuri ale argumentelor folosite în
viaţa de zi cu zi. Chris Reed şi Douglas Walton consideră că schemele
argumentative sunt unelte puternice în înţelegerea structurii argumentelor şi joacă
un rol important în pedagogia gândirii critice. 12
Pe lângă formele deductive şi inductive de argument, Chris Reed şi Douglas
Walton aduc o altă categorie care conţine forme ipotetice sau prezumtive, dar acest
tip de argument poate fi anulat în masura în care apar noi dovezi. Un argument care
poate fi anulat este unul în care concluzia poate fi acceptată drept probă în relaţie cu
dovezile cunoscute într-un anumit moment al investigaţiei pe care o facem în
căutarea premiselor. Pe de altă parte, concluzia poate fi anulată sau schimbată pe
masură ce descoperim dovezi noi.
Schemele argumentative sunt definite ca modele stereotipice de raţionare anulabilă
care se regăsesc în argumentarea zilnică. Aceste scheme argumentative sunt

Reed, C. & Walton, D.. Argumentation schemes in dialogue (pp. 1-11),

12

2007

` 15
realizate cu ajutorul următoarelor componente: reprezentarea formei argumentului şi
setul de întrebări propriu fiecărei forme de argumentare.
Schemele argumentative sunt necesare pentru identificarea argumentelor şi
căutarea premiselor lipsă. Acest lucru ajută în analizarea şi evaluarea argumentelor.
Uneltele folosite pentru evaluare sunt seturile de întrebări proprii fiecărui argument.
Dacă argumentul nu răspunde la acele întrebări, atunci el nu este un argument
susţinut de dovezi solide.

CAPITOLUL 2
PREZENTAREA PRINCIPALELOR ABORDĂRI ALE ERORILOR DE
ARGUMENTARE

2.1. Abordarea formalistă sau deductivistă - abordarea clasică (Aristotel,

Copi, Hamelin)
La Aristotel se consideră că adevărata cunoaştere nu se obţine decât în mod
deductiv din alte adevăruri. Deductivismul care îl caracterizează pe Aristotel vine
din faptul că pentru el un model al logicii îl constituie matematica.
Metoda tradiţională de abordare este metoda folosită şi de Copi. Aceasta presupune
trei tehnici de valoare inferenţială care folosesc trei sisteme logice. Acestea se
compun din: sistemul silogistic, versiunea deductivă a calculului propozitional şi o
versiune deductivă a calculului predicatelor.
Silogistica este limitată şi nu se poate aplica decât în forme silogistice standard şi nu
multe argumente din limbajul comun au proprietatea de a fi scrise într-o asemenea
formă sau pot fi exprimate astfel. Dar acest lucru se poate rezolva cu ajutorul
diagramelor Venn pentru evaluarea raţionamentelor.

2.2. Abordarea retorică a lui Perelman şi Olbrechts-Tyteca

` 16
 Neoretorica, redefinită din perspectiva teoriei argumentării, îi numără
printre fondatori şi teoreticieni pe Chaim Perelman, Tzvetan Todorov, Nicolas
Ruwet, Gérard Genette , Lausberg. „Logicile non-formale“ au contribuit decisiv
la schimbarea perspectivei asupra retoricii şi teoriei argumentării.
Fondatorii neoretoricii, Chaïm Perelman şi Lucie Olbrechts-Tyteca, au corelat
aspectele logice ale teoriei lor cu „logicile non-formale“ şi au repus în discuţie
termenul de „evidenţă“ prin reconsiderarea plauzibilului şi a perechii
consens/conflict. Cercetările actuale asupra argumentării încearcă să asigure un
echilibru şi o armonizare între tendinţele neoretoricii, ale logicii naturale şi ale
teoriei discursului.
Chain Perelman nesatisfăcut de soluţiile date de neopozitivism problemei
judecaţilor de valoare ca fiind strict subiectivă şi deci inapte de a fi redate obiectiv,
impersonal, şi-a propus să cerceteze modul în care oamenii îşi intemeiază în
discursul lor opţiunile şi judecăţile de valoare, ajungând la concluzia că nu există şi
nu poate fi creată o teorie logică despre judecăţi de valoare. A ajuns la concluzia că
există o anume teorie a raţionalismului cu premise incerte sau probabile, teorie
cercetată de Aristotel ca teorie a raţionalismului dialectic.
Se apreciază la autorii belgieni preocuparea acestora de a descoperi scheme sau
structuri argumentative utilizabile în disciplinele sociale. Ei formulează nişte
principii sau reguli de transfer de la evaluarea pozitivă(negativă) a acţiunii A la
evaluarea pozitivă (negativă) a agentului sau persoanei ce a executat acţiunea şi
invers.
Tehnicile de argumentare, spun autorii neoretoricii, se vor întemeia pe experienţă
Topicii aristotelice, pe locurile comune şi pe dialectica aristotelică ca teorie a
disputelor contradictorii.
La baza teoriei lor despre argumentare, pun urmatoarele teze sau principii:
“1.Tratarea uniformă. Agenţii care se află în aceiaşi situaţie şi au săvârşit fapte
similare, trebuie trataţi similar. Pedepseşte aceeiaşi faptă prin aceiaşi pedeapsă !
2. Fiecăruia după meritele sale;

` 17
3. Fiecăruia după faptele sale;
4. Fiecăruia după trebuinţele sale;
5. Fiecăruia după rangul său.
6. Principiul inerţiei în drept. Dacă un argument a fost eficace în trecut, în cutare
situaţie acţională, atunci acel argument va fi eficace şi în prezent şi în viitor.
7. Sarcina dovedirii revine celui care acuză sau care iese din cutuma deja
instituită.”13
Perelman considera că obiectul teoriei argumentării este “studiul tehnicilor
discursive care permit provocarea sau creşterea adeziunii spiritelor ”14
Clasificarea argumentelor lui Perelman şi Olbrechts Tyteca conţine o sută de
scheme argumentative clasificate în două categorii:
A) 1- Argumente prin asociere
- Argumente cvasi-logice
- Argumente care folosesc „relaţii care stabilesc structura realităţii”
B) Argumente prin disociere
- Argumente care se bazează pe utilizarea unor concepte definite în mod
unitar, dar care sunt separate, introducându-se polisemia.

2.3. Abordarea pragma-dialectică - şcoala lui Van Eemeren şi Grootendorst

Frans H. van Eemeren, Rob Grootendorst, Tjark Kruiger sunt autorii unui
Handbook of Argumentation Theory, publicat în 1987. În cartea Speech Acts în
Argumentative Discussion a lui Eemeren şi Grootendorst aceştia dezvoltă o teorie a
argumentării numită pragma dialectică. Această teorie se identifică imediat cu
dialectica formală, dar este şi diferită. Elementele pragmatice în teoria pragma-
dialectică care implică acte de vorbire şi analiza discursului, sunt inspirate de

13
Cornel Popa, Curs de teoria argumentarii , pp.40-41
14
Chaïm Perelman , The new rhetoric: A treatise on argumentation. (J. Wilkinson and P.
Weaver, Trans.). Notre Dame, University of Notre Dame Press, 1969. p.10

` 18
“limbajul natural”; elementele dialectice sunt inspirate de rationaliştii critici cum
este Karl Popper. 15
În modelul de discuţie critic al abordării pragma-dialecticii sunt distinse patru
etape: etapa confruntării, etapa deschiderii, etapa argumentativă şi etapa de
concluzie.
1. Etapa confruntării
a. Stabilirea faptului că este vorba de o dispută
b. Formularea unui punct de vedere
c. Manifestarea îndoielii faţă de el
2. Deschiderea
a. Decizia de încercare de rezolvare a disputei pe calea unei discuţii
argumentative
b. Participanţi : proepinentul şi opozantul sau adversarul; într-o dispută
simplă :
i. Preopinentul încearcă să-şi apere punctul de vedere printr-un argument
ii. Adeversarul încearcă să critice sistematic punctul de vedere al
preopinetului
iii. Cei doi sunt de acord în privinţa punctelor de plecare şi a regulilor
discuţiei.
3. Etapa argumentativă
a. Preopinentul îşi apăra punctul de vedere
b. Adversarul cere noi argumente dacă îndoielile nu au dispărut
c. « Discuţie veritabilă »
d. Într-o dispută mixtă : pot exista mai mulţi preopinenţi
4. Etapa de concluzie
a. Disputa se rezolvă prin una din modalităţile :

15
Crucial concepts in argumentation theory, de F. H. van Eemeren , Amsterdam University
Press, 2001, p.15

` 19
 i. În favoarea adversarului : abandonarea punctului de vedere
ii. În favoarea preopinentului: abandonarea rezervelor faţă de punctul de
vedere
Cei trei autori olandezi propun un “model” sau o schemă explicativă a
demersului argumentativ. Nu este vorba de un model logic în sensul teoriei
modelelor şi nici de un model în sensul teoriei sistemelor, ci mai degrabă de o
reprezentare grafică intuitivă şi conceptual filozofică. Ei au folosit condiţiile actului
vorbirii ca mijloace de construcţie a discursului argumentativ.

2.4. Abordari actuale: Abordarea semi-formală (Verheij şi metoda logico-

dialectică concretă)
Bart Verheij foloseşte o abordare bazată pe o analiză formală a schemelor de
argumentare. Aceasta este prezentată în cartea sa „Dialectical argumentation with
argumentation schemes: An approach to legal logic” 16
Analiza argumentelor formulate în discursul obişnuit se bazează pe scheme de
argumentare a căror evaluare se face în termeni de contingenţă, context şi
anulabilitate (defeasibility). Deci Concluzia decurge din premise doar în anumite
condiţii şi deci doar în mod contingent şi contextual. Anulabilitatea schemelor o dă
faptul că în anumite condiţii, foarte rare, concluzia nu decurge din premise.
În ciuda acestor distincţii între schemele de argumentare formale şi cele practice,
Verheij consideră că ele au totuşi suficient de multe asemănări care justifică un
tratament formal comun. Câteva exemple din schemele oferite de Verheij:
(1) P.
Dacă P, atunci Q.
Prin urmare, Q. (Modus Ponens)

(2) Toţi P sunt Q.

Unii R nu sunt Q.

16
Douglas Walton, Artificial Intelligence and Law 11: 167-195, 2003

` 20
Prin urmare, unii R nu sunt P. (Silogism categoric)

(3) Persoana E spune că P.

Persoana E este un expert în domeniul de care ţine P.
Prin urmare, P (Schema de argumentare practică: Argumentul opiniei expertului)

(4) Acţiunea A contribuie la realizarea scopului G.

Prin urmare, persoana P ar trebui să facă A. (Schema de argumentare practică:
Argument de care face apel la relaţia mijloace-scopuri)

Metoda lui Verheij foloseşte modul de lucru cu schemele de argumentare aşa

cum este definit în literatura de specialitate (D. Walton, R. Girle, ş.a.) în care
(i) întrebările critice ajută la fixarea explicită a cadrului în care pot fi criticate
argumentele care au o anumită schemă argumentativă;
(ii) întrebările critice indică situaţiile excepţionale în care schemele nu ar
trebui folosite;
(iii) întrebările critice stabilesc condiţiile de folosire a unei scheme;
(iv) întrebările critice sugerează argumente alternative relevante care pot
sprijini concluzia unei scheme.

2.5. Abordarea pragmatistă a lui Douglas Walton

Abordarea pragmatistă pe care Douglas Walton o aduce în teoria argumentării,
presupune adoptarea unei persepective mai descriptive. Din această perspectivă sunt
analizate scheme argumentative în relaţie cu erorile de argumentare. În abordarea
sa, cele mai multe din erorile tradiţionale sunt tipuri de erori care apar în scheme
argumentative particulare. Walton analizează argumentele într-un context
conversaţional specific.
Schemele argumentative includ multe modele de raţionare în dialog.
Argumentele pot avea forme deductive, inductive sau abductive. Ele pot porni de la

` 21
conexiuni cauzale între lucruri, definiţiile de termeni, relaţii dintre interlocutori sau
statutul emiţătorului.
Reed şi Walton atribuie schemelor argumentative pragmatice o funcţie probativă,
care constă în modul în care forţa probativă sau greutatea probativă a premiselor
este transferată către concluzie. Greutatea (sau forţa) probativă are caracter anulabil
(defeasibil). Într-un dialog, rolul său este acela de a înclina balanţa consideraţiilor
asupra unei chestiuni în favoarea uneia sau alteia dintre părţile împlicate în dialog.
Schemele de argumentare sunt evaluate într-o situaţie dată prin folosirea a ceea
ce Walton, urmându-i pe Hastings şi Schellens, numeşte „întrebări critice”.
Iată cateva exemple din cele mai importante scheme argumentative enunţate de
Douglas Walton:
o Argumentul clasificării verbale:
Premisa : A are proprietatea particulară F.
Premisa : Pentru toţi X, dacă X are proprietatea F, atunci X poate fi clasificat ca
având proprietatea G.
Concluzie: A are proprietatea G.
Întrebări critice:
Are a într-adevăr proprietatea F, sau există îndoieli în această privinţă?
Se susţine clasificarea verbală sau este discutabilă?
o Argumentul circumstanţial la persoană
Premisa : X pretinde că toată lumea, inclusiv el însuşi, ar trebui să acţioneze
conform sau să sprijine afirmaţia A
Premisa : Există indicii că X nu crede afirmaţia A
Concluzie: X are credinţe inconsistente, şi astfel este posibil ca argumentul lui X
în favoarea lui A să fie respins
Întrebări critice:
Pretinde X că toată lumea, inclusiv el însuşi, ar trebui să acţioneze?
Care sunt dovezile care arată că X nu crede A?

` 22
 Rezultă dintr-un răspuns afirmativ la prima întrebare că X crede sau ar trebui să
creadă A?
o Argumentul opiniei expertului
Premisa: E este expert în domeniul D
Premisa: E afirmă că este cunoscut faptul că A
Premisa: Faptul că A este specific domeniului D
Concluzie: Se poate susţine în mod plauzibil că A este adevărat
Întrebări critice:

E este într-adevăr expert în domeniul D?

A afirmat într-adevăr E că se ştie că enunţul A este adevărat?
Afirmaţia expertului este citată direct? Dacă nu, se face trimitere la sursa
originală? Poate fi verificată?
Dacă afirmaţia expertului nu este citată, atunci are cel puţin trăsăturile unei
infirmaţii corecte şi importante, sau anumite detalii au fost omise?
Dacă au fost citate mai multe surse, este fiecare autor citat separat? Ar putea
exista dezacorduri între autorii citaţi?

Afirmaţiile autorităţilor sunt suficient de clare? Există termeni tehnici care nu

au fost explicaţi clar?
Dacă afirmaţiile nu folosesc termeni tehnici, ar putea fi acesta un indiciu că
este vorba de o traducere a unor expresii folosite de expert?
A este relevant pentru domeniul D?
A este consistent cu ceea ce spun alţi experţi în domeniul D?

Este A consistent cu dovezile empirice specifice domeniului D?

o Argumentul bazat pe opinia populară
Premisa: Dacă o largă majoritate acceptă că S este adevărat, atunci S poate fi
susţinut, chiar dacă cu rezerve
Premisa: Este adevărat că o largă majoritate acceptă că S este adevărat
Concluzie: Prin urmare, S poate fi acceptat, chiar dacă cu unele rezerve

` 23
o Argumentul adeziunii
Premisa: Persoana a este de acord (aderă la) A
Concluzie: În acest caz concret, persoana a ar trebui să susţină A
Întrebări critice:

Este într-adevăr persoana a de acord cu A, şi dacă da, ce dovadă există că ea

este de acord cu A?

Dacă dovada că persoana a este de acord cu A este indirectă sau slabă, există
vreo dovadă contrară, sau există cel puţin posibilitatea de a respinge această situaţie
ca fiind o excepţie?

Este propoziţia A din premise identică cu A din concluzie? Dacă nu, care este
relaţia dintre ele?
o Argumentul bazat pe analogie
Premisa: În general, situaţia S este asemănătoare cu situaţia Z într-o anumită
privinţă sau dintr-un anumit punct de vedere
Premisa: În ceea ce priveşte situaţia S enunţul E este adevărat (fals)
Concluzie: Prin urmare, enunţul E este adevărat şi în situaţia Z

Întrebări critice:

Situaţiile comparate sunt într-adevăr asemănătoare în privinţa sau din punctul

de vedere menţionate?

Enunţul E este într-adevăr adevărat (fals) în situaţia S?

Există diferenţe între S şi Z care pot să diminueze forţa asemănării menţionate?

Se poate vorbi de o altă situaţie care să fie asemănătoare cu situaţia S, dar în

care aceeaşi afirmaţie sau enunţ să fie fals?

o Argumentul cauzal al pantei alunecoase

Premisa: Afirmaţia A0 este evaluată ca propunere pentru ceea ce urmează să se
facă

` 24
Premisa: Realizarea lui A0 va cauza în mod plauzibil (în circumstanţele date, din
câte ştim) A1, care va produce în mod plauzibil A2, şi aşa mai departe, A2, ..., An.
Premisa: An este ceva oribil, dezastruos
Concluzie: A0 nu ar trebui realizat

Descrierea acţiunii iniţiale Ao exprimă corect propunerea făcută de cel care o

susţine?

Este vreuna din relaţiile cauzale din secvenţele din premisa 1 lipsită de suport
empiric (dovezi)?

Este An un rezultat al secvenţei, şi este atât de rău pe cât spune vorbitorul?

În timp ce evaluarea argumentelor cu ajutorul diagramelor sau schemelor
argumentative tratează în general argumentele ca mulţimi de premise şi concluzii,
analiza şi evaluarea argumentelor pornind de la analiza contextelor dialogale redă
mai “natural” practica argumentativă folosită în comunicarea de fiecare zi.
Walton (2006) prezintă câteva tipuri de dialog pe care le consideră utile în
analiza argumentelor şi a erorilor în argumentare, în funcţie de « situaţia iniţială »,
« scopul participantului » şi de « scopul dialogului ». Astfel, el stabileşte şase tipuri
de dialog : tipul persuasiv, tipul negociativ, tipul deliberativ, dialog de tip
« cercetare », dialog de tipul « căutare de informaţii », şi tipul eristic sau adversativ.
Clasificarea lui Walton derivă din cercetarea erorilor în contexte conversaţionale
argumentative. De asemenea, el a folosit cercetări (Reed şi Norman, 2003) ale
modului în care argumentele sunt folosite în anumite scopuri în cadre
conversaţionale structurate dialogic.
Schema tipurilor de dialog oferită de Walton:

Tipul Situaţia Scopul

Scopul dialogului
de dialog iniţială participantului
Rezolvarea sau
Conflict Convingerea celeilalte
Persuasiunea clarificarea de
de opinii părţi
probleme, dificultăţi

` 25
 Nevoia
de Găsirea şi verificarea A demonstra sau a
Cercetare
a de dovezi empirice respinge o ipoteză
demonstra
Obţinerea unei soluţii
Conflict Obţinerea a ceea ce se
Negociere rezonabile pentru
de interese doreşte cel mai mult
toate părţile implicate
Căutare de Nevoia de Obţinerea sau oferirea
Schimb de informaţii
informaţii informaţie de informaţii
Dilemă
Decizia asupra unui
sau Acţiuni şi scopuri
Deliberare curs disponibil al
alegere coordonate
acţiunii
practică
Dezvăluirea unei baze
Conflict Blocarea (eliminarea)
Eristic mai profunde a
personal verbală a adversarului
conflictului

În continuare se vor exemplifica erorile de argmentare prin schemele argumentative

propuse de Douglas Walton într-o serie de aplicaţii practice în discursul politic.

` 26
 CAPITOLUL 3
APLICATII IN DISCURSUL POLITIC

3.1 Aplicaţii în discursul politic românesc

o “Crin Antonescu: "Domnişoara Elena Băsescu le promite românilor

legalizarea drogurilor. Asta lipseşte în ţara asta! Asta e calea fericirii pentru români!
Asta trebuie să facă oamenii care rămân fără serivicii! Să ia nişte droguri uşoare. Le
dă domnişoara Elena Băsescu. Atâta ne mai lipseşte în România! Legalizarea
drogurilor", a spus preşedintele PNL.

În replică, Elena Băsescu a declarat că preşedintele PNL nu ştie ce au votat

liberalii din Parlamentul European, care au fost de acord cu legalizarea drogurilor
uşoare. "Nu mă miră că dl. Crin Antonescu nu are habar de ceea ce se petrece în

` 27
parlamentul european. Nu are habar de ce se petrece în Parlamentul României la
câte absenţe are", a spus Elena Băsescu. “17

În prima parte a acestui articol aflăm că domnul Crin Antonescu rezumă gestul
Elenei Basescu de a legaliza drogurile usoare la soluţia pentru fericire la români.
Într-o emisiune televizată, Victor Ciutacu i-a cerut părerea legată de teme
controversate la UE, cum ar fi legalizarea drogurilor uşoare, iar aceasta a răspuns:
Probabil că voi fi de acord cu această iniţiativă. Atâta timp cât este o decizie luată
la nivelul Uniunii Europene, poate că aş fi de acord, pentru că trebuie să ne
18
supunem majorităţii. Observăm din declaraţia domnişoarei Băsescu faptul că
propunerea de legalizare a drogurilor nu a pornit de la ea, ci ar fi fost o decizie
bazată pe circumstanţe, votul majorităţii. De aici tragem concluzia că domnul Crin
Antonescu creează un om de paie pe care îl ridiculizează. El interpretează gestul
acesteia ca fiind modul în care aceasta ar rezolva criza în care se află România, fapt
care ar fi într-adevăr ridicol. În plus, aceasta scoate din context declaraţia acesteia
rezumându-se doar la faptul că aceasta ar fi de acord cu legalizarea drogurilor
neluând în seamă circumstanţele în care s-a făcut această declaraţie. De asemenea,
domnul Crin Antonescu comite şi o generalizare pripită nemenţionând faptul că este
vorba de legalizarea drogurilor uşoare şi nu a tuturor drogurilor aşa cum se înţelege
din declaraţia sa. Observăm că acesta face şi apel la emoţie prin retorică, aducând în
discuţie subiecte care ar putea stârni emoţia, ca fericirea şi problema locurilor de
muncă.

În continuare nici declaraţia Elenei Băsescu nu este mai presus, aceasta trăgând
o concluzie irelevantă dintr-o analogie falsă. Întâi ea presupune că domnul Crin
17
http://www.realitatea.net/crin-antonescu--romania-este-o-tara-care-a-facut-vedete-din-
toate-pipitele_527082.html
18
Mădălina DÂRVARU, Raluca DUMITRIU, Bogdan Cristea, “Campania electorală
trage puţin scandal pe nas: Elena Băsescu e candidata drogurilor uşoare, Crin – anti-„pipiţe”
gafează cu "serviciuri", Becali scuipă în sân” , Gândul, mai 2009

` 28
Antonecu nu cunoaşte situaţia din parlament deoarece are absenţe. Această
concluzie este non sequitur deoarece este posibil ca domnul Crin Antonescu să
cunoască situaţia din parlamentul Romaniei în ciuda faptului că are absenţe. După
ce a concluzionat că acesta nu cunoaşte situaţia din parlamentul Romaniei, ea face o
analogie falsă presupunând că acesta nu ar putea cunoaşte nici ce se întâmplă în
parlamentul european. Walton propune un set de întrebări pentru argumentele
bazate pe analogie: Sunt cele două situaţii comparate într-adevăr asemănătoare în
privinţa punctului de vedere menţionat? Cele două situaţii nu sunt asemănătoare,
prin simplul fapt că domnul Crin Antonescu este membru al parlamentului
României, însă nu este membru al parlamentului European.

Este enunţul: nu are habar ce se întâmplă în parlamentul Romaniei adevărat în

acea situaţie? Nu putem cunoaşte cu exactitate valoarea de adevăr a acestui enunţ
deoarece concluzia a fost trasă în mod eronat.

Pentru generalizarea pripită a domnului Crin Antonescu nu trebuie să

răspundem decât la o singură întrebare propusă de Walton, pentru a ne da seama de
eroarea comisă: Dovada invocată, dacă există, este o dovadă suficient de puternică
pentru a justifica generalizarea aşa cum a fost ea formulată? Nu este o dovadă
suficientă deoarece drogurile uşoare propuse spre legalizare reprezintă o parte foarte
mică din totalul drogurilor invocate de domnul Antonescu. Deci nu putem
generaliza la totalul drogurilor doar din exemplul drogurilor uşoare.

Folosind aplicaţia Araucaria, voi face schema argumentului Elenei Băsescu:

` 29
 o “În turul doi va pierde, va fi un vot negativ la adresa lui Băsescu. Lumea
s-a săturat de circ şi de tot ceea ce a văzut până acum în România. Oamenii văd că
Traian Băsescu vrea să fie şi preşedinte, şi premier, şi ministru de Interne şi toate
funcţiile din România", a spus Marian Vanghelie.

"Din păcate, până acum, în România, votul pentru cel care a câştigat alegerile
prezidenţiale a fost dat pe baza unui vot negativ.”19

În această declaraţie observăm că omul politic Marian Vanghelie foloseşte

un argument ad populum bazat pe nişte asumpţii. Acesta introduce o entimemă, o
asumpţie neenunţatăa, aceea că Băsescu este cel care face circul. El presupune ca
va fi un vot negativ la adresa lui Băsescu deoarece lumea s-a săturat de circ şi de
tot ce a văzut în România. În primul rând nu putem trage concluzia că, din cauză
că lumea s-a săturat de circ, Băsescu va primi un vot negativ, deci acest lucru
este non sequitur. Pe de altă parte nu ştim nici cu exactitate dacă lumea s-a
săturat de circ, putem doar presupune acest lucru, deci afirmaţia lui Marian
Vanghelie este fară dovezi. În continuare, acesta face o altă asumpţie cu privire
la mentalitatea oamenilor spunând că oamenii consideră că Traian Băsescu vrea
să fie şi preşedinte, şi premier, şi ministru de Interne şi toate funcţiile din
România. Acesta face şi un apel la ridicol exagerând comportamentul lui
Băsescu, recurgând la o tentativă de discreditare în faţa oamenilor. În final,
domnul Marian Vanghelie ajunge la concluzia că Basescu va pierde alegerile.
Iată cum va arăta argumentul lui Marian Vanghelie în programul Araucaria:

19
http://www.realitatea.net/marian-vanghelie--traian-basescu-va-pierde-alegerile-
prezidentiale-in-turul-doi_489226.html

` 30
 o “Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu a declarat, joi, într-o conferinţă
de presă la Oradea, referindu-se la abordarea succesorului său în ceea ce priveşte
"teama de deficit bugetar", că "Boc nu este în stare să gândească mai mult decât
gândea Ceauşescu, cizmarul".

Fostul premier a apreciat ca "total neprofesionistă" abordarea lui Emil Boc în

ceea ce priveşte "teama de deficit bugetar".

"După al Doilea Război Mondial, ţările occidentale au acceptat intenţionat pe

anumite perioade de timp deficite bugetare mari, cu care şi-au finanţat eforturile de
reconstrucţie. Dar domnul Boc nu este în stare să gândească mai mult decât gândea
Ceauşescu, cizmarul. Şi Ceauşescu a oprit toate investiţiile, ca să nu aibă datorii,
ceea ce a dus la înapoierea tehnologică şi la înapoierea în general a României", a
spus Tăriceanu.

Potrivit acestuia, deficitul bugetar de care actualul premier acuză fostul Guvern
"nu a fost inutil".

"Am curajul de a explica faptul că deficitul bugetar de care domnul Boc ne

acuză, pe care îl înfierează ca un activist de partid, nu a fost inutil. Acel deficit nu a

` 31
însemnat bani care s-au dus în cer. Nu au fost bani irosiţii, ci bani investiţi, pentru
modernizarea infrastructurii, pentru recuperarea decalajelor faţă de ţările mult mai
dezvoltate. Fără asumarea unui deficit bugetar, aceste decalaje s-ar fi adâncit şi mai
mult", a afirmat fostul premier, citat de Mediafax.”20

Călin Popescu Tăriceanu face o analogie între Emil Boc şi Ceauşescu

comiţând eroarea proastei companii. Tăriceanu atacă punctul de vedere al lui
Emil Boc spunând că teama de deficit bugetar a acestuia este asemănătoare cu
cea a lui Ceauşescu. Considerându-l pe Ceauşescu în mod evident un exemplu
negativ, Tăriceanu se foloseşte de acesta pentru a evidenţia teama lui Emil Boc,
că şi în cazul lui Ceauşescu, numind-o pe această atitudine neprofesionistă. De
asemenea, Tăriceanu îl acuză pe Emil Boc că nu este în stare să gândească mai
mult decât un cizmar, făcând analogie şi cu funcţia de cizmar a lui Ceauşescu, pe
care presupunem că o consideră degradantă.
Putem observa, în această declaraţie, că acesta face o comparaţie între
comportamentul politic prezent al lui Emil Boc şi cel al lui Ceausescu, însă
această analogie nu este tocmai bună. Walton ne somează să punem întrebări
critice în astfel de argumente: Sunt cele două situaţii asemănătoare în privinţa
menţionată sau din punctul de vedere menţionat? Există diferenţe între Emil Boc
şi Ceauşescu care pot să diminueze forţa asemănării menţionate? Cele două
situaţi sunt asemănătoare, însă singurul punct comun între cele două persoane
comparate este teama de deficit bugetar.
În continuare, Tăriceanu sugerează prin argumentul pantei alunecoase că
Emil Boc ar putea acţiona ca Ceauşescu, care de teama deficitului bugetar a
oprit toate investiţiile, ca să nu aibă datorii, ceea ce a dus la înapoierea
tehnologică şi la înapoierea în general a României.
Întrebările pe care trebuie să le punem în cazul unei pante alunecoase sunt:

20
http://www.mediafax.ro/politic/tariceanu-boc-nu-este-in-stare-sa-gandeasca-mai-mult-
decat-gandea-ceausescu-cizmarul.html?1687;4462627

` 32
 Exprimă descrierea acţiunii iniţiale corect propunerea făcută de cel care o
susţine? Nu deoarece Tăriceanu nu ia în considerare faptul că nu sunt prea multe
asemănări între cei doi oameni politici pentru a fi făcută o analogie. De
asemenea, contextul social şi istoric este foarte diferit. Este rezultatul pe atât de
rău pe cât spune vorbitorul? În acest caz putem spune că înapoierea României în
general, este un rezultat destul de rău.
Altă întrebare importantă care necesită răspunsul pentru evaluarea acestui
argument:
Este o legatură între premisa 1 şi restul premiselor şi are aceasta suport
empiric? Premisa 1 ar fi faptul că Emil Boc îşi exprimă teama pentru deficitul
bugetar, fapt care nu are niciun suport empiric. De asemenea nu există legatură
între teama lui Emil Boc şi concluzie, deoarece o credinţă sau o idee nu duce în
mod necesar la un lanţ cauzal cu o finalitate catastrofală. Dacă Emil Boc ar fi luat
atitudine acţionând măcar conform ideii sale, puteam vorbi de o oarecare
legătură, însă faptul că acest lucru nu s-a întâmplat, sprijină şi mai mult ideea că
argumentul domnului Tăriceanu nu este un argument bun.
Să vedem şi schema acestui argument în Araucaria:

` 33
 o "Aflat în eterna campanie electorală, Mircea Geoană vrea să se asigure de
sprijinul întregului său partid pentru alegerile prezidentiale care vor urma. Astfel, în
deplinul dispreţ al statului de drept, domnia-sa îl atacă pe preşedintele Traian
Băsescu, făcându-se purtatorul de cuvânt al lui Adrian Năstase. De ani de zile,
Adrian Năstase a decis să se apere de acuzaţiile care i se aduc în dosarele
instrumentate de DNA prin politizarea acestora" se arată într-un comunicat al
secretarului Camerei Deputaţilor, Sever Voinescu deputat PD-L, remis Agenţiei
NewsIn.21

În acest argument domnul Sever Voinescu îl atacă pe Mircea Geoană

presupunând că acesta este de acord cu acuzele pe care le aduce Adrian Năstase lui
Traian Băsescu deoarece doreşte să fie sprijinit de partid. Acest argument nu este
decât un argument format pe o prejudecată. Această prejudecată presupune că
Mircea Geoană nu ar putea sa-l sprijine pe Năstase decât pentru a fi susţinut în
partid, însă Mircea Geoană ar putea avea şi alte motive pentru a-l sprijini, acesta
putând să considere întemeiate argumentele acestuia. Doar pentru că cei doi fac
parte din acelaşi partid nu înseamnă că în mod necesar aceştia se vor apăra unul pe
celălat, deoarece ştim destule cazuri în care membri ai aceleiaşi orgaizaţii sunt
duşmani declaraţi. Pe de altă parte nu putem nici considera că aceasta este o
prejudecată şi nu trebuie luată în seamă. Se poate ca domnul Sever Voinescu să aibă
dreptate când declară acest lucru, însă trebuie examinate argumentele pro şi contra
pentru aceste acuzaţii; în caz contrar, această declaraţie nu este decât o prejudecată.

Să vedem şi schema argumentativă:

Diana Lazar, Sever Voinescu sare la gâtul lui Geoana ca să-l apere pe Băsescu,
21

Cotidianul, Aprilie 2009

(http://www.cotidianul.ro/sever_voinescu_sare_la_gatul_lui_geoana_ca_sa_l_apere_pe_ba
sescu-80727.html)

` 34
 o "Suntem pe un drum bun, chiar dacă nu facem o campanie spectaculoasă,
cu zeci de mii de oameni adunaţi în pieţe. E importantă percepţia favorabilă despre
PNL, care a crescut enorm. Foarte mulţi oameni au început să privească cu
încredere spre PNL şi, mai devreme sau mai târziu, vor şi vota partidul", a spus
Ludovic Orban. 22

În această declaraţie, domnul Ludovic Orban comite eroarea cercetările arată că….
Această eroare este frecvent comisă de politicieni pentru a manipula opinia publică
în a o face să creadă că partidul lor este în ascensiune. Dacă partidul domnului
Ludovic Orban este sau nu în ascensiune, nu ne putem da seama din declaraţia
acestuia, deoarece nu ni se dau mai multe detalii despre sondajele care au fost
făcute. Ascultătorul poate considera că cel care emite un asemenea argument are
dovezi empirice pentru a-şi susţine afirmaţia, însă dacă nu se precizează sursa,
sondajul, cine a făcut sondajul etc. acest argument rămâne unul rău fară dovezi. De
asemenea, acesta consideră că dacă mulţi oameni au început să vadă cu ochi buni
partidul său, ar însemna ca multi oameni să şi voteze partidul său. Acest lucru este
non sequitur deoarece dacă oamenii văd cu ochi buni partidul PNL nu înseamnă cu
necesitate că ei vor vota partidul. Poate oamenii vor vota alt partid sau nu vor vota

22
http://www.antena3.ro/stiri/politica/filialele-liberale-invitate-de-orbam-sa-si-faca-
autoevaluarile-dupa-alegrile-europarlamentare_72520.html

` 35
niciun partid. Deci concluzia domnului Ludovic Orban nu reiese în mod necesar din
premise.

În continuare se va analiza argumentarea opiniilor politicienilor pe probleme tabu.

Fiind implicate chestiuni de etică, consider că aceste argumentari sunt extrem de
interesante şi merită analizate din punct de vedere argumentativ. Într-un interviu
realizat de site-ul HotNews.ro candidaţii la europarlamentare au fost invitaţi să
răspundă la 3 întrebări:

Iată cele trei întrebări transmise primilor trei candidaţi la europarlamentare

de pe listele partidelor:

• Sunteţi de acord cu căsătoriile homosexuale? Da sau nu? Dar cu

parteneriatele civile? Da sau nu? Argumentaţi-vă poziţia.
• Sunteţi de acord cu legalizarea drogurilor uşoare? Da sau nu?
Argumentaţi-vă poziţia.
• Sunteţi de acord cu sinuciderea asistată? Da sau nu? Argumentaţi-vă
poziţia.

În continuare vom analiza unele din declaraţile acestora pentru a stabili dacă
aceştia au greşit sau nu în argumentarea opiniilor.

Adrian Severin şi Ioan Mircea Paşcu au trimis un răspuns comun:

1. Nu acestea sunt actualmente problemele cele mai presante pentru
societatea românească din perspectiva europeană.
2. Le vom aborda şi pe acestea când societatea românească va fi pregatită să
o facă.
3. Aceste chestiuni nu au fost tranşate nici în Parlmamentul European, care
le-a înregistrat doar şi a recomandat numai începerea reflecţiei asupra lor.
4. În plus, în politică nimic nu este alb sau negru, ci, cel mai adesea, cenusiu,
în cel mai bun caz.

` 36
 Observăm aici un exemplu tipic de răspunsul politicianului. Cei doi evită să
răspundă la întrebări incomode. Dacă ar da un răspuns clar, aceştia ar putea primi
proteste din partea celor două tabere existente la fiecare problemă. În schimb,
aceştia evită să dea un răspuns clar, considerănd că problemele nu sunt de mare
interes pentru societate, sau societatea nu este pregatită pentru abordarea acestor
probleme.
Alţii care au folosit aceeaşi tactică au fost:

Theodor Stolojan: "Nu sunt temele mele de discuţie"

Traian Ungureanu: "Mi se pare bizară alcatuirea acestui pachet când

problemele europene ale României sunt cu totul altele."

Doamna Rovana Plumb comite o eroare de argumentare atunci când răspunde

la întrebarea 3:

1. Nu sunt de acord, odată legalizată, nu va putea fi controlată. Dacă

eutanasia ar fi legalizată, ar fi ucişi şi pacienţi care nu şi-au dorit acest lucru.
Dreptul la viaţa este fundamental, iar sinuciderea asistată va submina în cele din
urmă îngrijirea medicală, în special îngrijirea paliativă, şi va submina serios
relaţiile doctor-pacient.

Acest argument de tipul pantă alunecoasă este extrem de des folosit pentru a
argumenta o opinie într-o problemă cu caracter etic. Doamna Plumb consideră că
pasul pe care îl facem în acceptarea acestei probleme, constituie o serie de paşi care
nu pot fi controlaţi.

Douglas Walton vine cu o serie de întrebări care trebuie puse în cadrul unui
argument pentru a putea stabili soliditatea acestuia. Una dintre ele, şi cea mai
importantă în acest caz, este dacă există relaţii cauzale între secvenţele argumentului
care să nu fie sprijinite de suport empiric. ?

Cu siguranţă în acest caz există, deoarece faptul că am legaliza sinuciderea

asistata nu duce în mod necesar la legalizarea uciderii pacienţilor care nu îşi doresc

` 37
acest lucru. E ca şi cum am spune că legalizarea sinuciderii asistate este singurul
lucru care îi mai ţine pe medici să nu îşi ucidă pacineţii. Aceasta aduce în discuţie
argumentul dreptului la viaţă, însă acest argument nu se referă la sinucidere ci la
dreptul de a nu fi ucis deci este irelevant ca argument pentru discuţia dată. Să
facem o schemă a argumentului doamnei Rovana Plumb:

Cristian Preda:

Raspuns la intrebarea nr. 1: Căsatoria trebuie să rămană uniunea dintre femeie şi

bărbat. E o chestiune religioasă. Nu ne stă în putere să redefinim doctrina Bisericii,
indiferent de cultul căruia îi aparţinem. Am, în schimb, convingerea fermă că în
plan civil, politic sau social homosexualii şi lesbienele trebuie să aibă aceleaşi
drepturi, inclusiv la parteneriate sau uniuni care să nu-i discrimineze. Ei pot fi
inegali în faţa lui Dumnezeu, nu şi în faţa semenilor lor.

` 38
Deşi argumentul este unul tolerant şi bine construit, observăm că domnul Cristian
Preda aduce în discuţie căsătoria din punctul de vedere al Bisericii, lucru irelevant
din moment ce întrebarea iniţială se referea la căsătoria din punct de vedere legal.
Într-adevăr nu putem vorbi despre o căsătorie religioasă a homosexualilor din
moment ce o căsătorie relgioasă presupune un barbat şi o femeie, dar este o mare
diferenţă între aceasta şi căsătoria civilă. Putem vorbi de un apel la traditie în acest
sens, deoarece acesta nu doreşte să redefinească problema căsătoriei tradiţionale.
Când se face apel la tradiţie, oamenii încearcă să manipuleze sentimentul de respect
al celorlalţi pentru tradiţie pentru a-i face pe aceştia să accepte o opinie. Dacă un
lucru a fost făcut într-un fel, asta nu înseamnă că este neapărat bine să continuăm în
a face acel lucru la fel. De asemenea, acesta aduce heringi roşii în discuţie vorbind
pe o temă apropiată, casatoria religioasă care are mică legătură cu subiectul pus în
discuţie.

Alţii care au folosit apelul la tradiţie şi confuzia dintre căsătoria civilă şi căsătoria
religioasă:

Norica Nicolau:
Aş dori să dau un răspuns de ansamblu: sunt mamă, sunt o femeie născută şi
crescută în spiritul unor valori creştine bine definite. Fata mea are 14 ani şi este la
vârsta la care descoperă marile provocări ale vieţii. Uitându-mă la ea şi gândindu-
mă la părinţii mei, îmi dau seama că, oricat de tolerantă aş fi, resping tot ceea ce
este împotriva firii umane, tot ceea ce aduce atingere demnitaţii umane, tot ceea ce
este fals, sintetic şi imoral.

Sogor Csaba:
Nu sunt pentru căsătoriile homosexuale. Ca şi crestin, cred însă că şi homosexualii,
ca şi persoanele care se nasc stângaci, sunt copiii lui Dumnezeu chiar dacă au alte
preferinţe. Dacă aş fi Darvinist aş spune că relaţia lor este ca şi o stradă infundată.
Ca şi creştin trebuie să accept diversitatea creată de Dumnezeu. Căsătoria

` 39
presupune o familie, aici se ridică o problemă.
Eu cred că nu este tocmai indicat ca persoanele de acelaşi sex să adopte copii. În
ceea ce priveşte parteneriatul civil eu militez pentru căsatoriile în sensul creştinesc,
adică unuinea dintre bărbat şi femei în faţa lui Dumnezeu.

Adina Valean:
Nu sunt de acord cu căsătoriile homosexuale, dar sunt de acord cu parteneriatele
civile care sunt reglementate în diferite forme în unele ţări din UE. Căsătoria este o
instituţie religioasă şi trebuie să se realizeze între persoane de sex diferite. Repet,
nu am nimic împotriva parteneriatelor civile.

Într-adevăr pentru oamenii religioşi căsătoria religioasă este importantă şi aceasta

trebuie respectată, însă cei care au răspuns mai sus fac o mare confuzie între ceea ce
se doreşte de fapt din punct de vedere legal şi ceea ce consideră ei că se doreşte din
partea homosexualilor. Pe de altă parte ar fi exagerat din partea homosexualilor să
dorească o căsătorie religioasă, căci aceasta este total împotriva condiţiilor impuse
de majoritatea religiilor pentru căsatorie, deci nu se poate pune în niciun caz
problema astfel.

o Nu sunt de acord cu legalizarea drogurilor de nici un fel. Deşi nu le-am

încercat (şi nici nu am de gând să o fac), înţeleg că ele dau o dependenţă care e
mai rea decât cea pe care o dă tutunul. Cum a fost un chin să scap de fumat, mă
gândesc că nu e prea sănătos să încurajăm dependenţe de alt fel. Ar fi o limitare a
libertăţii, iar eu cred că libertatea nu trebuie limitată pe această cale.
o
Cristian Preda consideră că nu trebuie legalizate drogurile deoarece acestea dau
o dependenţă mai rea decât tutunul. Trebuie să precizăm faptul că acesta ar putea
face o generalizare pripită atunci când foloseşte cuvântul drogurile, deoarece nu
este vorba de toate drogurile, ci doar de câteva, considerate a fi droguri care nu dau

` 40
dependenţă. Acesta face o analogie între dependenţa dată de tutun şi dependenţa
dată de droguri, spunând că poate fi mai greu să scapi de dependenţa de droguri
decât de cea de tutun. Acest lucru este foarte adevarat, însă el uită încă o dată de
anumite excepţii pe care le putem face în cazul anumitor droguri, deci analogia este
una slabă. Cum în multe dintre generalizarile pripite se folosesc dovezi anecdotice,
acesta aduce la rândul său una, dându-se pe sine exemplu. El, de asemenea
consideră că legalizarea drogurilor ar duce la o limitare a libertaţii, concluzie non
sequitur deoarece se presupune că oamenii ar deveni dependenţi şi acest lucru le-ar
îngrădi libertatea.
Iuliu Winkler:
o Nu sunt de acord cu căsătoriile homosexuale.
Ca europarlamentar reprezint comunitatea din Romania şi comunitatea mea
maghiară. Ambele sunt profund creştine cu rădăcini creştine adânci. Ca
reprezentant al celor două, preţuiesc instituţia familiei în sensul creştin.
Cred că una din cauzele crizei demografice prin care trec toate ţările din Europa,
cauza îmbătrânirii populaţiei din acest spaţiu şi criza valorilor, care nu poate fi
contestată, îşi au rădăcinile în acestă lipsă a valorilor morale pe care le impune
familia.

În prima parte a argumentului găsim aceleaşi erori pe care le-au făcut şi colegii
săi europarlamentari, însă în a doua parte acesta face o eroare de tip non sequitur
într-un argument bazat pe consecinţe. El consideră că dacă valorile morale ale
familiei (pe care le identifică cu căsătoria între bărbat şi femeie) ar fi mai puternice,
nu am mai avea scădere demografică. Deci dacă nu s-ar aproba homosexualii atunci
aceştia, sau cel puţin unii dintre aceştia şi-ar întemeia familii heterosexuale şi ar
face copii. Acest lucru ori presupune probabil şi obligarea prin codul moral al
familiei a persoanelor homsexuale să îşi întemeieze o familie homosexuală, un lucru
care ar însemna un atentat la libertate sau ar însemna că s-ar promova valorile
morale mai mult, însa fară obligaţii din partea cetăţenilor. În cazul al doilea, nu am

` 41
putea influenţa dorinţa unui homosexual de a-şi întemeia o familie heterosexuală
doar prin promovarea valorilor familiei heterosexuale. Deci aceast argument bazat
pe consecinţe nu are niciun sprijin deoarce răspunzând la întrebările critice am avea:
Cât este de mare posibilitatea ca aceste consecinţe să aibă loc? Probabilitatea
nu este mare, numărul ar rămâne acelaşi.
Dacă are loc legalizarea căsătoriilor, ce dovezi există că aceste consecinţe vor
apărea şi ele? Nu există nicio dovadă că aceste consecinţe ar apărea. Nu putem
obliga homosexualii să urmeze valori morale pentru a ajuta criza demografică, iar
pe de altă parte, aceştia, dacă sunt homosexuali într-adevăr, nu îşi vor întemeia
familii heterosexuale doar pentru că sunt promovate valorile morale ale familiei
heterosexuale.
Există consecinţe de sens opus care ar trebui luate în considerare? Nu există
consecinţe grave care ar putea urma în cazul legalizării căsătoriilor homosexuale
care să fie sprijinite pe dovezi clare şi să formeze un argument puternic în
defavoarea căsătoriilor homosexuale.
Schema argumentativă pentru acest argument se poate scrie în Araucaria în felul
urmator:

Sogor Csaba:

` 42
 o Nu sunt de acord cu legalizarea chiar şi a drogurilor uşoare. Eu aş
interzice politicenilor şi oricărei persoane care deţine o funcţie în stat, să îşi
desfăşoare activitatea dacă este fumător. Şi ţigările sunt un fel de drog care duc la
dependenţă. Un om care nu poate să se abţină de la acest viciu nu poate conduce o
ţară, un guvern sau o instituţie.
o
Sogor Csaba nu numai că nu este de acord cu legalizarea drogurilor, dar consideră
că şi dependenţa de tutun este una nocivă care poate interveni în activitatea politică.
El comite un atac la persoană atunci când consideră că un om care fumează nu ar
putea să conducă o ţară, un gurvern sau o instituţie. Faptul că un om fumează tutun
este irelevant atunci când este vorba de profesia sa, deoarece tutunul nu afectează
judecata astfel încât să vorbim despre o influentă în comportamentul său
profesional. Pentru acest tip de atac avem şi un set de întrebări propuse de Douglas
Walton pentru a stabili dacă acesta este un argument bun.
Are vreo relevanţă acest aspect al caracterului persoanei în competenţa sa
profesională?
Cum am stabilit mai sus, fumatorul este capabil să conducă o instituţie şi să ia
decizii deoarece tutunul nu afectează judecata.
Exista vreo normă morala în profesiile enumerate care ar interzice dependenţa de
tutun în cazul persoanelor cu funcţia respectivă? Nu, moralitatea care este pusă în
discuţie nu este relevantă în funcţiile enumerate şi nu reprezintă o formă de
ipocrizie în cazul în care o legăm de funcţia respectivă.

3.2 Aplicatii practice in campania electorala Obama-McCain

• Fiind întrebat de ziarişti dacă este de acord cu faptul că părăsirea
Iraqului de către trupele militare americane ar duce la un genocid de proporţiile
Holocaustului, Obama a declarat că: “Statele Unite nu îşi poate folosi armata
pentru a rezolva problemele umanitare şi ţinerea forţelor americane acolo nu este
un motiv suficient pentru a preveni un posibil genocid.”:

` 43
 “Dacă acesta este criteriul după care luăm decizii cu privire la evoluţia
forţelo militare americane, atunci tot prin acest argument am avea în această clipă
300.000 de trupe în Congo-unde milioane au fost omorâţi datorită conflictelor
etnice- lucru pe care nu l-am făcut. “
“Am desfăsura forţele în mod unilateral şi am ocupa Sudanul, ceea ce nu am
facut.
Cei dintre noi cărora le pasă de Darfur nu cred că aceasta este o idee bună.
“23
Aici, Obama comite o eroare în argumentarea numită Tu Quoque, un tip de
argument al complicităţii la vinovaţie, care este folosit pentru a slăbi puterea
argumentului celorlalţi şi a întoarce argumentul împotriva lor. Când este confruntat
cu un posibil genocid în Iraq, Obama încearca să atragă atenţia asupra faptului că în
Congo nu s-au luat aceleaşi măsuri, deci nu ar fi normal ca în Iraq să se ia aceste
măsuri, fiind o situatie similara.
Acesta, de asemenea, încearca sa-şi întarească argumentul făcand o analogie
între Darfur şi Afganistan, considerând că cei cărora le pasă de Darfur nu ar
considera ocuparea şi mobilizarea forţelor militare în acel loc o idee bună.
Un model simplificat al argumentului ar fi:
Retragerea trupelor din Iraq ar cauza genocid.
Da, dar deja aţi acceptat genocidul în altă situaţie, deci trebuie să “înghiteţi
găluşca” şi să acceptaţi acelaşi lucru şi în aceasta situaţie.
Obama, de asemenea face o analogie slabă între genocidul din Sudan şi
posibilul genocid din Irak. O analogie slabă este o eroare logică informală care se
aplică la argumentele inductive, deoarece, această eroare apare în esenţa
argumentului şi nu în structura logică a argumentului.

23
The Associated Press, http://www.msnbc.msn.com/id/19862711/

` 44
 Într-o analogie, două concepte, obiecte sau evenimente, sunt propuse ca fiind
similare în esenţă şi având în comun o relaţie cu o proprietate. Premisele acestui
argument sunt că A are proprietatea X şi deci B trebuie să aibă proprietatea X (din
cauza presupusei similaritaţi între A si B). În analogii slabe, deşi A şi B pot fi
similare într-un anumit punct, cele două pot să nu aibă proprietatea comună X.
Folosind schemele argumentative ale lui Walton vom pune întrebarea: Există
diferenţe între cele două analogii care pot să diminueze forţa asemănării
menţionate?

Diferenţa majoră dintre cele două razboaie este contextul istoric diferit al
acestora si cauzele care au făcut favorabilă apariţia lor. Situaţiile comparate sunt
într-adevăr asemănătoare în privinţa sau din punctul de vedere menţionate?

Situaţiile nu sunt asemănatoare deoarece nu se poate vorbi de un genocid în

Irak din moment ce acesta nu s-a întamplat, acest lucru este doar o situatie ipotetica.

• Reporter:Aţi citat proximitatea Alaskăi faţă de Rusia ca experienţă în

politica externă. La ce v-aţi referit?
Palin: Că Alaska are o graniţa maritimă de proporţii mici cu o ţară straină,
Rusia, şi pe partea cealaltă, graniţă pe care o avem cu Canada. E amuzant că un
comentariu ca acesta a fost făcut să ….. Reporterii ăstia.
Reporter: A fost ironizat.
Palin: Da, acesta este cuvântul.
Reporter: Explicaţi-mi de ce acest lucru certifică experienţa dumneavoastra în
politica externă?
Palin: În mod sigur o face, deoarece vecinii noştrii de vis-à-vis sunt ţări
străine, lângă statul al cărui guvernator sunt.
Reporter: Aţi fost implicată în negocieri, de exemplu, cu Rusia?
Palin: Avem misiuni de comerţ, import şi export. Este foarte important când
consideri faptul că şi problema securităţii naţionale e facută prin Alaska. Practic

` 45
prin Alaska ne asigurăm că supraveghem Rusia, această naţiune foarte puternică,
Rusia, căci sunt chiar acolo, sunt chiar langă statul nostru. 24

În acest interviu, Sarah Palin este rugată să explice mai pe larg, la ce anume s-a
referit atunci când a spus că proximitatea Alaskai faţă de Rusia este un lucru care i-
ar valida experienţa în politica externă. Ea explică în continuare, faptul că acest
lucru îi conferă validitate în mod sigur, deoarece, cele două state cu care se
invecinează statul Alaska, sunt state străine. “
Ea spune, practic, că vecinătatea statului Alaska cu cele două ţări străine, Rusia
şi Canada, cauzează certificarea experienţei sale în politica externă. Faptul că Rusia
şi Canada sunt două ţări străine la graniţa cu statul Alaska, nu este un motiv
suficient ca să afirmam că Sarah Palin are experienţă în chestiuni de politică
externa.
În acest argument, concluzia, pur şi simplu nu decurge din premise. Premisele
“Rusia şi Canada sunt la graniţa cu Alaska” şi “Eu sunt guvernatorul Alaskăi”, sunt
irelevante pentru a trage concluzia că Sarah Palin are experienţă în politica externă.
Un argument lipsit de irelevanţă este acel argument ce nu pare a avea legatură cu
afirmaţia pe care o susţine, sau cu baza dovezilor pe care le oferă.
Un astfel de sofism, mai este cunoscut şi sub numele de “non sequitur”, o
sintagmă în limba latină care înseamnă “nu rezultă neaparat că”. Se poate observa
mai usor dacă un argument este sau nu non sequitur, dacă acesta se transcrie într-o
formă mai simplificată folosind programul Radicale:

24
***,http://www.youtube.com/watch?v=nokTjEdaUGg

` 46
 Palin are
experienta in
politica externa.

weakly
Sarah Palin este Alaska este la Rusia si Alaska support
guvernatorul granita cu Rusia si sunt state straine.
Alaskai. Canada.

Iată cum ar arata acest argument folosind programul Araucaria:

Observăm ca premisele nu sprijină argumentul şi niciuna dintre ele nu ar putea

avea legatură cu faptul că Sarah Palin are experienta in politica externă.
• Warren: Toată lumea vorbeşte despre taxarea celor bogaţi, dar nu a celor

săraci, clasa de mijloc. Care este punctul, daţi-mi un număr, daţi-mi un număr clar.
Când te muţi de la clasa de mijloc la bogat?
Mc Cain: “Unii dintre cei mai bogaţi oameni pe care i-am cunoscut în viaţa
mea, sunt cei mai trişti. Cred că bogaţia ar trebui definită printr-o casă, o slujbă
bună, o educaţie şi abilitatea de a oferi copiilor o lume mai prosperă şi mai sigură
decăt cea pe care am moştenit-o noi.
Nu vreau să iau banii de la bogaţi – vreau ca toată lumea să devină bogată.

` 47
 Nu cred în ajutor social pe clase, sau redistribuţia prosperitaţii. Dar pot să vă
spun, de exemplu, că există mici întreprinzători care lucrează 16 ore pe zi, 7 zile pe
săptămână şi pe care unii oameni i-ar clasifica în categoria bogaţi şi vreau să le
măresc taxele şi vreau să le iau impozitele pe venit..
Deci, dacă ne gândim la un venit, ce zici de 5 milioane de dolari?
Dar serios acum, nu cred că poţi- nu cred asta serios- aspectul asupra caruia
vreau să atrag atenţia- şi sunt sigur că acel comentariu va fi denaturat- dar idea
principală e că vreau să menţin taxele oamenilor mici şi să măresc veniturile”. 25

Aici este un exemplu tipic de “raspunsul politicianului”. Lui McCain i se cere

să dea un răspuns clar, însă acesta începe să ţină un discurs pe o temă apropiată,
încercând să evite un răspuns clar. Un răspuns clar ar putea să-i aducă acestuia
prejudicii de imagine, aşa că, acesta recurge la o metodă foarte populară printre
politicieni, spunând că a fi bogat nu înseamnă o sumă anume,şi că el personal a
întalnit oameni bogaţi nefericiţi. Raspunsul lui McCain este menit să îndrepte
atenţia publicului asupra unei probleme asemănătoare, însă nu oferă informaţia pe
care acesta trebuia să o dea într-un răspuns la obiect.

• Barack Obama: “Dar adevărul este că John McCain oferă acelasi lucru.
A spus cu ceva timp în urmă că el crede că noi am facut un progres economic mare
în timpul mandatului lui George Bush. Păi, aceast lucru a ridicat câteva sprâncene.
Un progres economic mare, cu cine vorbeşte?
Şi ne dăm seama cu cine vorbeşte, pentru că unii dintre voi aţi văzut cum la
forumul Saddleback a fost intrebat: Pe cine consideri bogat? Şi el s-a gândit pentru
o secundă”Nu ştiu. Poate dacă faci 5 milioane de dolari”.

25
Interviu tradus din lb. engleza de pe:
http://www.snopes.com/politics/mccain/5million.asp?print=y

` 48
 5 milioane de dolari şi atunci eşti bogat. Ceea ce înseamnă, cred, că dacă faci
numai trei, atunci faci parte din clasa de mijloc- mă gândesc că asta vrut să spună.
Consilierii săi economici au spus zilele trecute că America ar trebui să înceteze să
se mai plângă, căci vor deveni o naţiune de plângacioşi. Şi aceste probleme
economice despre care vorbeşte toată lumea, sunt doar o recesiune mentală, şi
dacă ne-am schimba opinia totul ar fi ok.
Cineva este concediat, planurile îi sunt spulberate, se duce în Mexic sau în
China - schimbă-ţi mentalitatea, totul este bine!
Cineva l-a întrebat pe John Mc Cain: Câte case aveţi? Si el a spus: Nu sunt
sigur, trebuie să-mi întreb personalul. Citat adevarat: Nu sunt sigur, trebuie să-mi
întreb personalul. Şi au întrebat personalul şi au zis: cel puţin 4. Cel puţin 4!
Consider că dacă te gândeşti că pentru a fi bogat trebuie să faci 5 milioane de
dolari şi dacă tu nu ştii câte case ai, atunci nu e deloc surprinzător ca tu să crezi că
are baze puternice.”26

În prima parte a discursului lui Obama, despre modul în care McCain percepe
situaţia economică, acesta scoate din context afirmaţiile acestuia, pentru ca apoi să
le atace ca fiind nişte afirmaţii independente. Acesta încearcă să manipuleze
publicul spunând că McCain consideră că o persoană bogată este aceea care câştigă
5 milioane de dolari pe an.
În realitate, în interviul dat de McCain, acesta face o glumă şi anticipează
faptul că spusele lui vor fi distorsionate. De asemenea, el declară că a fi bogat nu
înseamnă să ai bani şi că a cunoscut milionari care erau din punctul lui de vedere
nefericiţi. Această afirmaţie vine în sprijinul ideii că McCain ar fi facut o glumă
atunci când a afirmat că oamenii bogaţi câstigă 5 milioane de doari. Scoasă din
context, afirmaţia lui McCain este într-adevăr una absurdă, iar Obama încearcă să se
folosească de acest lucru. Ceea ce face Obama în această situaţie, este să

26
***, http://www.youtube.com/watch?v=ycIq8GeDxfo

` 49
construiască un om de paie. Scoaterea din context a unor afirmaţii, pentru ca apoi
acestea să fie atacate, este una dintre metodele prin care se ajunge la omul de paie.
Omul de paie este practic reformularea opiniei oponentului într-un mod în care
aceasta este usor de combătut. După ce s-a construit omul de paie se trece la
combaterea acestuia. Acest argument poate avea mare succes când se foloseşte ca o
tehnică retorică.
Obama încearcă să demonstreze publicului că McCain nu ar putea analiza
corect situaţia economică din America, deoarece acesta are alt sistem de referinţă
când vine vorba despre ierarhia claselor sociale.
De asemenea, Obama adaugă că McCain nu ştie câte case are, deci opinia lui
cu privire la situaţia economica nu ar trebui luată în seamă, deoarece un om care nu
stie câte case posedă, întotdeauna va crede că economia este puternică. Se poate
observa cu usurinţă faptul că Obama comite eroarea ad hominem atacându-l pe
McCain în loc să atace argumentul acestuia.
În loc să analizeze dacă argumentul în sine este slab, acesta atacă persoana
spunând că cineva care nu ştie căte case are, nu are habar de economie. Este
irelevant pentru expertiza lui McCain în domeniul economic, dacă acesta ştie sau nu
cu exactitate câte case posedă. Acesta încearcă să distragă atenţia de la argumentul
în sine, la comportamentul lui McCain, folosindu-se de o afirmaţie a acestuia care
nu are legătură cu problema pusă în discuţie.
Intrebarile critice pe care trebuie sa le punem in cazul acestui argument de tip
ad hominem sunt:
Sunt premisele date inconsistente din punct de vedere logic? Da, putem spune
ca premisele sunt inconsistene din punct de vedere logic in cazul acestui argument.
De asemenea, premisele sunt inconsistente si din punct de vedere circumstanţial.
De exemplu, Obama putea să atace faptul că McCain a folosit o aserţiune,
adică a exprimat o opinie fără ca aceasta să fie susţinută de argumente. Faptul că
McCain crede cu tărie că economia Americii are baze puternice şi afirmă acest
lucru, nu face ca afirmaţia sa să fie adevărată. Dacă ar aduce argumente în sprijinul

` 50
afirmaţiei sale, aceasta ar putea fi luată ca o afirmaţie adevărată însă atâta timp cât
el doar afirmă acest lucru fără a da o explicaţie pentru opinia sa, argumentul sau este
fals. În multe dintre discursurile sale, McCain repetă faptul că economia are baze
puternice, însă fără a aduce argumente pentru a sprijini afirmaţia sa. Repetita este o
forma retorica foarte des folosita de politicieni.
• Sunt John McCain şi aprob acest mesaj:
Răspunsurile lui Barak Obama la prima dezbatere prezidenţială:
-“Cred că senatorul McCain are dreptate absolută că avem nevoie de mai
multă responsabilitate”
-“Senatorul McCain are dreptate absolută că procesul de acordare a
fondurilor a fost abuzat”
-“ John menţionează faptul că taxele afacerilor pe hârtie sunt mari în ţara
asta, şi are dreptate absolută”
Este Obama pregătit să conducă?
Nu.27

Argumentul de tip “om de paie” nu este folosit numai retoric, acesta poate fi
folosit în campanii publicitare, în campanii politice, fiind de multe ori insesizabil.
Un exemplu de spot electoral care foloseşte argumentul omul de paie, este cel de
mai sus. Afirmaţii ale lui Obama la prima dezbatere prezidenţială sunt scoase din
context cu intenţia de a părea afirmaţii independente. Spotul vrea să demonstreze
faptul că Obama este de acord cu opiniile lui McCain pentru că nu are experienţă şi
nu este deci pregătit să conducă. Scoase din context, afirmaţiile lui Obama pot părea
ca nişte premise solide care susţin argumentul că acesta este neexperimentat, însă
dacă studiem contextul în care acestea au fost spuse, ne dăm seama că lucrurile stau
diferit.

27
Spot electoral al lui John McCain tradus din limba engleza de pe site-ul:
http://www.youtube.com/watch?v=Ec3aC8ZJZTc

` 51
 Prima afirmaţie a fost extrasă din contextul următor: Cred că senatorul
McCain are dreptate absolută că avem nevoie de mai multă responsabilitate, însa
avem nevoie de ea nu numai atunci când suntem în criză. (ca raspuns la afirmaţiile
senatorului McCain cu privire la lipsa de responsabilitate care a dus la criza
economică şi faptul că trebuie gasiţi vinovaţii).
Cea de-a doua afirmaţie: Senatorul McCain are dreptate absolută că procesul
de acordare a fondurilor a fost abuzat şi de aceea am suspendat orice cereri din
statul meu natal, chiar dacă era pentru centre de bătrani sau centre “What have
you”28 ,până când îl vom rectifica.
John menţionează faptul că taxele afacerilor pe hartie sunt mari în ţara asta,
şi are dreptate absolută. Uite problema: Sunt atât de multe scăpări care au fost
scrise în Codul Fiscal, de multe ori cu suportul senatorului McCain , că practic
vedem că afacerile noastre plătesc efectiv una dintre cele mai mici taxe din lume.
Puse înapoi în context, afirmaţiile lui Obama nu numai că infirmă faptul că
acesta ar fi un novice, dar chiar sprijină opusul arătând că Obama este destul de
experimentat şi şi-a dat seama de efecte luând chiar măsuri împotriva unora dintre
ele în trecut. Iată cum un tip de argumentare eronată poate manipula opinia publică,
transformând o afirmaţie în exact opusul său.

• Domnilor, în acest moment, care este poziţia dumneavoastră cu privire la

planul de redresare financiară?
Obama: Stiţi, suntem într-un moment definitoriul în istoria noastră. Naţiunea
noastră este implicată în două razboaie, iar noi trecem prin cea mai grea criză
financiară de la Marea Cădere.
(Dar, deşi am auzit multe despre Wall Street, cei dintre dumneavoastră de pe Main
Street cred că se chinuie de ceva timp şi recunoaşteţi că acest lucru ar putea avea
un impact în toate sectoarele economiei.
Şi vă întrebaţi, cum o să mă afecteze pe mine? Cum o să-mi afecteze slujba?
28
Centru de cercetari şi acordare de diplome pentru asistenţi medicali

` 52
Cum o să-mi afecteze casa? Cum o să-mi afecteze economiile pentru pensionare şi
capacitatea de a-mi trimite copiii la colegiu?
Deci, trebuie să ne miscăm mai repede şi trebuie să ne mişcam mai inteligent. Şi am
făcut o serie de propuneri care asigură protecţia platitorilor de taxe pe măsură ce
ne angajăm în acest efort de salvare.
Numărul unu, trebuie să fim siguri că putem supraveghea tot procesul; 700$ sunt o
mulţime de bani.
Numărul doi, trebuie să fim siguri că plătitorii de taxe, când îşi riscă banii, au
posibilitatea să primească acei bani şi câstigurile înapoi; dacă se va întoarce şi
când se va întoarce piaţa.
Numărul trei, trebuie să fim siguri că niciun ban nu foloseşte drept tampon pentru
conturile CEO sau că "golden parachute" (pachet de plăti compensatorii pentru
CEO-ul băncii în cazul în care este dat afară sau compania este preluată/dă
faliment).
Şi, numărul patru, trebuie să ne asigurăm că ajutăm pe propietarii de case
pentru că rădăcina problemei aici are de-a face cu executarea ipotecilor care are
loc în toată ţara.)
Acum trebuie să recunoaştem că ăsta este verdictul final după 8 ani de politică
economică eşuată, promovată de George Bush, susţinută de senatorul McCain; o
teorie care în principiu spune că putem să distrugem legile şi protecţiile
consumatorilor şi să dăm mai mult şi mai mult la cei mai mulţi şi cumva
prosperitatea ne va ajunge din urmă.
Nu a mers şi consider că principiile economiei trebuie să fie măsurate prin şansa
egală pe care o are sau nu clasa mijlocie. De aceea candidez la preşedenţie, şi
despre asta sper că vom vorbi astă seară. 29
29
Prima dezbatere prezidenţiala între John McCain şi Barak Obama, Oxford, Miss., pe 26
Septembrie
(http://elections.nytimes.com/2008/president/debates/transcripts/first-presidential-
debate.html)

` 53
Obama foloseşte un om de paie pentru a-şi construi argumentul şi foloseşte metoda
simplificării opiniei. Obama exagerează în simplificarea politicii economice duse
de Bush pe care o consideră eşuată şi trage concluzia că toată politica susţinută de
Bush se rezumă la eliminarea legilor şi protecţiilor consumatorilor în speranţa că
prosperitatea îi va ajunge din urmă. Simplificată, politica economică poate părea
absurdă şi astfel usor de combătut, iar cineva care nu cunoaşte argumentul original,
poate fi foarte uşor convins de acest argument eronat.
Mc Cain:
….
Nu am niciun dubiu cu privire la magnitudinea acestei crize. Şi nu vorbim de
falimentul instituţiilor de pe Wall Street.Vorbim despre falimentul instituţiilor de pe
main street şi de oamenii care îşi vor pierde slujbele şi creditele şi casele, dacă nu
rezolvăm cea mai mare criză fiscală din timpul nostru, şi eu am trait ceva timp. Dar
ideea e că în sfârşit am văzut republicani şi democraţi stând la negocieri împreună
şi venind cu un pachet.
Acest pachet are transparenţă. Trebuie să aibă responsabilitate şi supraveghere.
Trebuie să aibă opţiuni pentru împrumuturile către afacerile falimentare, în loc să
ia guvernul acele împrumuturi. Trebuie să avem un pachet cu un număr de alte
elemente esenţiale în el.
Şi da, am fost la Washington şi m-am întalnit cu republicani. Şi ei nu au luat parte
la negocieri şi înteleg asta. Dar Casa Republicanilor a decis ca ei o să fie o parte a
soluţiei la problema asta.
Dar vreau să potenţez un lucru pentru toţi americanii, astă seară. Nu este
începutul sfârşitului crizei. Acesta este sfârşitul începutului, dacă reuşim să aducem
un pachet care să menţină stabile aceste instituţii.
Şi avem multă treabă de făcut. Trebuie să creem slujbe. Şi un alt lucru, evident, este
să eliminăm dependenţa de petrol străin.
Sunteţi de acord cu acest plan Senator Obama?

` 54
Obama:Încă nu am văzut limbajul. Şi cred că se poate face muncă constructivă.
Deci, pentru cei care se uită, sunt optimist cu privire la capacitatea noastră de a
veni împreună cu un plan.
Întrebarea pe care cred că trebuie să ne-o punem, este: cum am reuşit să ajungem
în această situaţie?
Acum doi ani, am avertizat că din cauza creditelor ipotecare la risc(subprime
lending) şi a legilor flexibile, o să avem o problemă şi am încercat să opresc unele
dintre abuzurile care se făceau la ipoteci în acea perioadă.
Anul trecut, i-am scris secretarului trezoreriei pentru a mă asigura că a înteles
magnitudinea acestei probleme şi să îl somez să aducă toţi deţinătorii de acţiuni şi
împreună să găsească o soluţie.
Deci, întrebarea e, cred, pe care trebuie să ne-o punem: cum să rezolvăm problema
pe termen scurt? Şi o să trebuiască să intervenim; nu există niciun dubiu cu privire
la asta.

Dar de asemenea trebuie să vedem cum am reuşit să dezmembrăm atâtea legi?

Nu am instalat un şablon de legi pentru secolul 21, ca să avem de-a face cu aceste
probleme. Şi asta are de-a face în parte cu o filosofie economică, care spune că
30
regulamentul este întotdeauna rău.

Tipul de irelevanţă întâlnit aici, se numeşte “heringii roşii” şi este o metodă de a

devia atenţia. Orice încercare de a devia atenţia de la chestiunea aflată în discuţie,
constituie o greşeală, pentru că actul de a evita o chestiune în loc de a o discuta,
pune sub semnul îndoielii integritatea procesului de raţionament. Obama nu
răspunde dacă este sau nu de acord cu acest plan, el încearcă să schimbe subiectul
punând o altă întrebare menită să ia locul răspunsului său. Întrebarea este într-
30
Prima dezbatere prezidenţială între John McCain şi Barak Obama, Oxford, Miss. pe 26
Septembrie
(http://elections.nytimes.com/2008/president/debates/transcripts/first-presidential-
debate.html)

` 55
adevăr pe aceeaşi tema, dar nu înlocuieşte un răspuns clar la întrebarea iniţială.
Continuă, menţionând încercările sale de a avertiza pe cei responsabili cu economia,
de posibila criză, ceea ce este un lucru de luat în seamă într-o dezbatere politică pe
teme financiare, însa fară legătură cu întrebarea la care acesta trebuia să răspundă.
Schimbarea subiectului făra a avea un motiv oarecare, sau ocolirea unei probleme
importante, distrage atenţia de la chestiunile care se află chiar în centrul
argumentului. Această greseală are cele mai mari şanse de a-şi face apariţia atunci
când nu a fost alocat suficient timp pentru analizarea subiectului, cu scopul de a
stabili ce chestiuni sunt inerente în moţiune.
W: O să votaţi pentru acest plan senator McCain?
McCain: Sigur, dar aş vrea să scot în evidenţă: şi eu am atras atenţia asupra lui
Fannie Mae şi Freddie Mac şi am avertizat despre lăcomia şi excesul corporaţiilor
şi salariile CEO şi toate acestea. Mulţi dintre noi au prevăzut acest lucru.
Dar este de asemenea problema responsabilităţii. L-aţi menţionat pe preşedintele
Dwight David Eisenhower. Preşedintele Eisenhower, în noaptea dinaintea invaziei
Normandiei, s-a dus în camera sa şi a scris două scrisori.
Una dintre ele era de felicitare pentru minunaţii membri ai armatei şi aliaţii care
conduseseră şi reuşiseră în cea mai mare invazie din istorie, de până acum, şi
dintotdeauna.
Şi a scris şi o altă scrisoare, care era o scrisoare de demisie din Armata Statelor
Unite pentru eşecul aterizării în Normandia. Cumva am pierdut acea
responsabilitate. Am fost aspru criticat, deoarece am cerut demisia directorului
SEC (Securities and Exchange Commissio, trad: Comisia Valorilor Mobiliare şi a
Burselor).Trebuie să începem să facem oamenii responsabili şi trebuie să răsplătim
pe cei care au succes. Dar cumva în Washington astazi şi din pacate şi pe Wall
Street, lăcomia este răsplătită, excesul este răsplătit şi corupţia- şi eşecul de a ne

` 56
purta vina este răsplătit. Ca preşedinte SUA, oamenii o să fie făcuţi responsabili
sub administraţia mea. Şi vă promit că asta o să se întâmple.31

După ce răspunde succint la întrebarea pusă, Senatorul McCain continuă pe aceeaşi

pista falsă impusă de Obama aducându-şi proprii heringi rosii în discuţie. Spune că
şi el la randul lui a avertizat despre ceea ce urma să vină şi schimbă subiectul
discutând despre responsabilitatea care trebuie asumată în timpul crizei finaciare.
Ţine un mic discurs despre preşedintele Eisenhower şi continuă cu relatări din
trecutul său, promiţând că atâta timp cât el va fi preşedinte, oamenii vor fi făcuţi
responsabili. Această metodă folosită şi de Obama şi de McCain, este foarte
neproductivă mai ales în dezbaterile unde este limită de timp. De multe ori în lipsa
unor argumente, sau în încercarea de a evita răspunsul la intrebări incomode, aceştia
îşi umplu timpul relatând lucruri care aparent pot avea legătură cu subiectul, dar nu
constituie un argument la subiect.

• Obama: Dar hai să fim clari: Fondurile sunt de 18 milioane de dolari

în bugetul de anul trecut. Senatorul McCain propune – şi asta este o diferenţă
fundamentală între noi doi – 300 milioane de dolari de reduceri de taxe pentru
unele dintre cele mai bogate companii şi indivizi din ţară; 300 milioane de
dolari. ”
Dacă 18 milioane de dolari sunt importanţi, 300 de milioane de dolari sunt
foarte importanţi. Şi o să aveţi directorii executivi norocoşi, 500 companii
primesc o medie de $700,000 în reduceri de taxe, iar 100 milioane de americani
vor fi excluşi.”
McCain: Senatorul Obama a suspendat acele cereri pentru fonduri după ce a
candidat pentru preşedenţie. Se pare că nu a văzut lumina în timpul primilor trei

31
Prima dezbatere prezidenţiala între John McCain şi Barak Obama, Oxford, Miss., pe 26
Septembrie (http://elections.nytimes.com/2008/president/debates/transcripts/first-
presidential-debate.html)

` 57
ani ca membru al Senatului Statelor Unite ale Americii, cereri în valoare de
$932 milioane de dolari.
Poate pentru senatorul Obama nu sunt foarte mulţi bani. Dar ideea e că – şi vă
daţi seama, aud asta tot timpul- “Sunt numai $18 milioane” . Ştiţi că s-a triplat
în ultmii cinci ani? Ştiţi că a pierdut controlul, a ajuns să corupă oameni?
Corupe oameni!
Acum senatorul Obama nu a menţionat că pe lângă reducerile de taxe, el
propune 800$ milioane de dolari, de noi cheltuieli pentru programe noi.
Asta este o diferenţă fundamentală între mine şi senatorul Obama. Eu vreau să
tai cheltuielile. Vreau să ţin taxele mici. Cel mai rău lucru pe care putem să-l
facem în acest climat economic este să mărim taxele oamenilor. 32

Încercând să îşi justifice alocarea exagerată de fonduri, acesta ne avertizează că

cererile sale de fonduri sunt de 18 milioane în buget, dar că McCain propune o
reducere de taxe pentru mari companii care va însuma 300 milioane de dolari.
Combinaţia de ”tu quoque” (Dacă 18 milioane de dolari sunt importanţi, 300 de
milioane de dolari sunt foarte importanţi.) şi “om de paie” (reducerea politicii
financiare la: Senatorul McCain propune – şi asta este o diferenţă fundamentala
între noi doi – 300 milioane de dolari de reduceri de taxe pentru unele dintre cele
mai bogate companii şi indivizi din ţară, 300 milioane de dolari. ”) nu constituie un
contraargument valabil.

McCain începe cu un argument de tipul “tu quoque” atunci când Obama

critică alocarea iresponsabilă de fonduri spunând că acesta “nu a vazut lumina în
timpul primilor trei ani ca membri al Senatului Statelor Unite ale Americii,
cereri în valoare de $932 milioane de dolari.” şi deci nu ar trebui să critice acest
lucru acum când este în lupta pentru preşedenţie. Senatorul McCain reduce
afirmaţila lui Obama la un “om de paie” trăgând concluzia că ” Poate pentru
32
Prima dezbatere prezidenţială între John McCain şi Barak Obama, Oxford, Miss., pe 26
Septembrie (http://elections.nytimes.com/2008/president/debates/transcripts/first-
presidential-debate.html)

` 58
senatorul Obama nu sunt foarte mulţi bani.” . Ceea ce Obama zice, de fapt, este
că 300 milioane de dolari sunt şi mai importanţi decât 18 milioane de dolari,
lucru foarte adevărat; nu putem deduce din afirmaţia sa că el ar considera 18
milioande de dolari ca fiind neimportanţi. Pur şi simplu acesta vrea să spună că
fondurile sale de 18 milioane de dolari nu sunt mari în comparaţie cu 300$ ai lui
McCain. El continuă, construind un alt om de paie, rezumând planul financiar
pentru criză, al lui Obama, la faptul că acesta vrea să mărească taxele şi
cheltuielile.
Întrebat fiind, ce prioritaţi are cu privire la planul pentru criză şi ce va trebui
să reducă, McCain comite încă o eroare logică în răspunsul său. El începe cu
afirmaţia:
Senatorul Obama are cel mai liberal vot în senatul Statelor Unite. E greu să
traversezi culoarul când te aflii atât de mult în stânga.
Înca o dată acesta face eroarea “ad hominem” “tu quoque“ spunând că i-ar fi
foarte greu lui Obama să se schimbe şi să ducă o altă politică acum, având în
vedere acţiunile sale din trecut care îl pun în altă poziţie decât cea pe care o are
acum.

• Biden: Deci dereglementarea a fost promisiunea. Şi ştiţi ce? Acei

oameni care spun că nu au datorii, dar abia îşi permit să-şi umple rezervorul cu
benzină. Recent, eram la o benzinarie şi l-am întrebat pe un tip pe care îl chema
Joey Danco. Am spus:” Joey, cât costă să îţi umplii un rezervor de benzina?” Ştiţi
care a fost raspunsul lui? A spus:” Nu ştiu, Joe. Niciodată nu am bani să o fac.”
Clasa de mijloc are nevoie de scutiri de taxe. Şi am nevoie de asta acum. Au nevoie
de ajutor acum. Aceasta se va schimba cu Barak Obama.

Biden construieşte un argument defectuos bazându-se pe o generalizare

pripită construită cu ajutorul unei dovezi anecdotice. Biden doreşte să
demonstreze că este nevoie de politica lui Obama, deoarece aceasta se
concentrează pe scutirile de taxe de care are mare nevoie clasa de mijloc. El dă

` 59
exemplu o persoană care face parte din clasa de mijloc şi are nevoie de scutiri de
taxe, deoarece nu face faţă, deducând din acest exemplu că toată clasa de mijloc
are nevoie de taxe imediat, deoarece oamenii nu mai fac faţă.
Această tehnică inductivă de argumentare, generalizarea pripită, duce la o
concluzie care spune mai mult decât îi permit premisele. Generalizarea pripită
survine atunci când generalizarea nu este făcută pe baza unui număr suficient de
cazuri care trebuie de asemenea să alcătuiască un şantion reprezentativ pentru
toate cazurile. Afirmaţia lui Biden nu este justificată, deoarece nu au fost folosite
suficiente cazuri care să constituie un eşantion reprezentativ pentru clasa de
mijloc. Folosită ca o formă retorică, aceasta artă că pledantul nu doreşte decât să
scoată mai mult decât este justificat într-un argument. A susţine o concluzie care
nu este nuanţată, întemeiată pe un număr de cazuri atipice sau insuficientă în
locul uneia nuanţate, în conformitate cu limitările evidenţiate de cercetarea pe
care aţi întreprins-o, constituie o greseala. Generalizarea pripită constituie una
dintre formele cele mai frecvente de raţionament şi este de cele mai multe ori
bazată pe dovezi anecdotice.
Dovezile anecdotice sunt bazate pe relatări ale cunoscuţilor noştri, sau ceea
ce ni s-a întamplat nouă. O dovadă anecdotică, este o formă de generalizare
pripită. Chiar şi un număr mare de cazuri care descriu o anumită problemă, sunt
considerate dovezi anecdotice atâta timp cât nu se înscriu în regulile unei
statistici. Dovada anecdotică pe care o foloseşte Biden în acest argument este
“eram la o benzinarie şi l-am întrebat pe un tip pe care îl chema Joey Danco. Am
spus, Joey, cât costă să îţi umplii un rezervor de benzină? Ştiţi care a fost
raspunsul lui? A spus, nu ştiu, Joe. Niciodată nu am bani să o fac.”.
Argumentul folosit de Biden poate fi scris în felul următor cu Araucaria si
Radicale:

` 60
 Clasa sociala de
mijloc are nevoie
de scutiri de taxe.

weakly
Joey are nevoie de supports
scutiri de taxe.

strongly strongly
Joey face parte din supports
Joey nu isi permite supports
clasa de mijloc. sa isi umple
rezervorul cu
benzina.

La întrebarea lui Douglas Walton “Este acest caz un exemplu suficient

pentru a sprijini concluzia?”, răspundem că Joey nu este un exemplu suficient de
puternic pentru a fi reprezentativ tuturor celor care aparţin clasei de mijloc, deci
argumentul lui Biden este eronat, deoarece dovezile sale nu sunt suficient de
puternice pentru a sprijini opinia acestuia. Poate într-adevăr clasa socială de
mijloc are nevoie de scutiri de taxe, însă Biden ar trebui să folosească alte
premise pentru a sprijini această concluzie dacă doreşte ca argumentul său să fie
suficient de puternic.
Dovezile anecdotice pot fi de forma: observaţii sau studii neştiinţifice,
concluzii sau rapoarte ale unor observatori fără cunoştiinţe ştiinţifice (necesare
pentru a valida observaţia), informaţii transmise oral, dar nedocumentate
ştiinţific. Aceste dovezi pot fi folosite de oamenii de ştiinţă pentru a iniţia o
ipoteză, însă nu reprezintă dovezi care să sprijine acea ipoteză.

` 61
 • Sarah Palin:”Aproape fiecare clasă socială care munceşte în America zice:

ştii, guvernule, dă-te din calea mea. Dacă ai de gând să faci rău şi să-mi ordoni
mai multe lucruri şi să îmi ieii mai mulţi bani şi taxa pe venit şi taxe pe activitaţi
comerciale, va trebui să iei o decizie în doar câteva săptamâni, între a susţine un
program politic care vrea să creeze locuri de muncă, să ridice economia şi să
câştige războiul, sau un program politic care vrea să mărească taxele, lucru care
va distruge locurile de muncă în final şi o să ne afecteze economia.”33

În acest argument, Sarah Palin creează o falsă dihotomie între politica

partidului ei şi un om de paie construit din politica partidului lui Obama pe care o
denaturează, făcând să pară că singura decizie normală ar fi politica partidului
său.
O dihotomie aleasă este o falsă dilemă în care ascultătorilor sau cititorilor li
se prezintă o opţiune foarte simplificată de tipul ”ori, ori” . Formularea
defectuasă a celor două opţiuni, se face cu scopul de a manipula auditoriul să se
simtă obligat în a accepta opţiunea preferată de pledant. Ceea ce face acest tip de
argument să fie eronat, este faptul că cel care îl formulează, ignoră şi celelalte
soluţii la problemă şi nu prezintă decât o variantă foarte negativă (cea a
oponentului) şi varianta sa pusă într-o lumină pozitivă. Aceste false dihotomii
pot fi făcute accidental sau deliberat.
Deoarece argumentul bazat pe dileme implică alăturarea a două sau mai
multe argumente cauzale, dihotomiile false se produc atunci când pledanţii nu
reuşesc să explice posibilitatea unei cauzalităţi parţiale sau multiple. Această
eroare de argumentare poate fi numită şi un sofism de raţionament, deoarece
procesul prin care sunt alese opţiunile pe care le impune, este foarte simplist.
Sarah Palin ne prezintă cele două opţiuni pe care le avem: “a susţine un
program politic care vrea să creeze locuri de muncă şi să ridice economia şi să

33
2008 Dezbatere Vice-prezidentiala cu Gov. Sarah Palin şi Sen. Joe Biden
(http://www.cnn.com/2008/POLITICS/10/02/debate.transcript/ )

` 62
câştige războiul” , care reprezintă politica partidului său transpusă într-o manieră
pozitivă şi politica partidului democrat, care nu numai că este un “om de paie”,
dar de asemenea creează şi o falsă dihotomie între opţiunile pe care le are
auditorul. Sarah Palin reuşeşte să construiască un om de paie bazat pe
argumentul “pantei alunecoase” tranformând programul enconomic al
democraţiilor, într-o situaţie fără ieşire, expusă într-un mod foarte negativ ” un
program politic care vrea să mărească taxele, lucru care va distruge locurile de
muncă în final şi o să ne afecteze economia.”.
Ceea ce Sarah Palin doreşte să demonstreze, este că dacă oamenii vor
sprijinii programul economic al lui Obama, acesta va avea consecinţe în lanţ,
foarte greu de oprit, care vor duce la afectarea economică.

Argumentul pantei alunecoase pe care aceasta îl foloseşte pentru a oferi o

imagine negativă asupra politicii lui Obama, poate fi scris astfel:

Afecteaza
economia.

because
Va duce la
distrugerea locurilor because Afecteaza
de munca. Nu alegeti Obama. economia.

because

Va duce la marirea
taxelor.

because

Alegeti politica lui

Obama.

` 63
 Argumentul pantei alunecoase este o formă de argument Non Causa Pro
Causa (confundarea cauzei cu o non cauză) şi non sequitur, care se referă (fară
dovadă) că A cauzează B, si B nu poate decât să cauzeze C, iar C este o cauză
suficientă pentru D, D duce la E şi aşa mai departe. În acest tip de argument,
cauzele vor fi efecte nedorite, în special ultima parte a legăturii cauzale şi deci se
concluzionează că decizia A nu ar trebui să fie luată din moment ce printr-un lanţ
de cauze ar duce la E, care este un eveniment neplăcut. Deşi panta alunecoasă
poate fi folosită ca un argument valid (în cazul în care se prezintă dovezi pentru
fiecare dintre cauze prin studii, statistici şi exemple), aici relaţiile cauzale sunt de
tipul non sequitur, adică B nu decurge din A , C nu decurge din D, etc. Pe de altă
parte emiţatorul unui astfel de argument ignoră faptul că una dintre cauze poate
avea un efect diferit, deci ar rupe lanţul cauzal pe care acesta îl enunţă.
Există într-adevăr o corelaţie pozitivă între A şi E? Nu există corelaţie
pozitivă între A şi E, deoarece faptul că A cauzează E e sprijinit de un lanţ de
non cauze.
Există un număr semnificativ de instanţe ale corelaţiei pozitive între A şi E?
Cum am stabilit mai sus, acest lucru nu există.
Se poate exclude posibilitatea existenţei unui factor – o cauză comună – care să
fie cauza B, C, E? Nu se poate exclude această posibilitate deoarece există multe
cauze care ar putea duce la aceste cauze componente ale lanţului cauzal. Ex:
Mărirea taxelor poate avea ca şi cauză scopul aducerii mai multor bani la bugetul
statului. Distrugerea locului de muncă poate fi cauzată de lipsa banilor angajatorilor,
datorită crizei.
Dacă există alte variabile, se poate arăta că relaţia cauzală dintre A şi E este
indirectă, adică mediată de alte cauze? Mărirea taxelor si implicit distrugerea
locurilor de muncă pot fi cauzate doar de criza economică fară legatură cu votul
dat lui Barack Obama.
Dacă corelaţia se stabileşte doar între cauze de un anumit gen, limitele
acestui gen pot fi clar indicate? În acest caz Sarah Palin ne atrage atenţia că

` 64
votarea lui Obama şi câştigarea alegerilor de către acesta, ar afecta economia
printr-un lanţ de legături cauzale. Dacă Obama şi-ar fi exprimat în mod explicit
opinia, că ar face lucurile componente lanţului cauzal produs de Sarah Palin, s-ar
fi putut trage concluzia că acesta ar fi afectat economia. Dar concluzia acesteia
şi tot lanţul cauzal sunt non sequitur, deci nu se poate vorbi de un argument bun.
Argumentul pantei alunecoase poate fi o metodă eficace şi la îndemână
pentru a construi un om de paie, demonstrând că, a opta pentru argumentul
oponentului tău, înseamnă a accepta o serie de consecinţe nefaste. Este vreuna
din relaţiile cauzale, din secvenţele din premisa 1, lipsită de suport empiric
(dovezi)?. Cum am stabilit mai sus, în cazul legăturii cauzale dintre elementele
argumentului nu există mare legatură. deci nu putem spune că există dovezi care
să sprijine elementele acestui lanţ cauzal. Este afectarea economiei un rezultat al
secvenţei, şi este atât de rău pe cât spune vorbitorul? Afectarea economiei este un
lucru rău, însă nu este un rezultat al secvenţei, aceasta putând fi afectată din
multe alte cauze, nu datorită votului dat lui Obama.
Putem spune că Sarah Palin face şi un apel la frica în acest argument,
încercând să trezească sentimentul de frică în cazul celor care se gândesc să-l
voteze pe Obama.
• Sarah Palin: “A fost interesant să citesc despre prietenul lui Barak Obama

din Chicago ca fiind un reporter la New York Times. Se pare că unii dintre cei mai
vechi suporteri ai săi, este un bărbat numit Bill Ayers şi conform New York Times
acesta a fost un terorist autohton şi a făcut parte dintr-un grup care a lansat o
campanie de bombardare a cărei ţintă ar fi fost Pentagonul în capitala Statelor
Unite. Şi apoi, e mai mult de povestit, Barack Obama spune că Ayers a fost doar
cineva din vecini, dar asta nu e adevărat. Unul dintre cei mai mari consilieri ai săi
a spus că erau “cu siguranţă prieteni”, de fapt Obama şi-a ţinut una dintre primele
întâlniri din cariera sa politică în sufrageria lui Bill Ayers şi au colaborat pentru

` 65
mai multe proiecte în Chicago. Ştiţi, ăştia sunt aceeaşi tipi care cred că
patriotismul plăteşte taxe mari. “ 34

Deci Obama este

un posibil terorist.

don't
Bill Ayers este un Bill Ayers este un support
posibil terorist. suporter al lui
Obama.

Eroarea comisă de Sarah Palin în discursul său, este eroarea proastei companii,
sau argumentul vinovăţiei prin asociere, prin apel la argumentul ad hominem.
Eroarea proastei companii poate fi câteodată un tip de argument ad hominem, dacă
argumentul atacă o persoană din cauza unei similarităţi dintre ideile sale şi ale unei
alte persoane.
Ea doreşte să îi creeze lui Obama o imagine proastă, vrând să demonstreze că
acesta poate fi un terorist. În argumentul lui Sarah Palin, faptul că unul dintre
suporterii lui Obama este un posibil terorist, concluzionează că şi acesta ar putea fi
implicat în acte de terorism şi deci Obama nu poate fi un bun preşedinte. Eroarea
proastei companii poate fi o formă de argument de tipul ad hominem, cum este
cazul aici, dacă persoana care recurge la acest argument atacă o altă persoană. Acest
argument poate fi definit ca fiind opusul argumentului apelului la autoritate,

34
***,http://www.youtube.com/watch?v=165dmHZga1I,
http://www.breitbart.com/article.php?id=D93JSBFO0&show_article=1

` 66
deoarece în acest argument se foloseşte o persoană presupusă a fi rea, pentru a
denigra imaginea unei persoane pe care aceasta o susţine.

Barak Obama: În acest moment este şansa noastra să menţinem, în secolul

21, promisiunea americană în viaţă.
Deoarece saptamâna viitoare în Minnesota, acelaşi partid care v-a adus
două mandate cu George Bush şi Dick Cheney o să-i ceară acestei ţari un al
treilea.
Şi suntem aici – suntem aici deoarece iubim această ţară prea mult ca să
lăsăm următorii patru ani să arate ca ultimii opt.
Pe 4 noiembrie trebuie să ne ridicăm şi să spunem: opt este suficient. Acum
nu e nicio îndoială. Nominalizatul republican, John McCain, a purtat uniforma
ţării noatre cu distincţie şi curaj, şi pentru asta îi datorăm gratitudine şi respect.
Şi săptămâna viitoare vom auzii de asemenea despre ocaziile acelea în care s-a
separat de partidul său, ca dovadă că poate să ne aducă schimbarea de care
avem nevoie. Dar raportul e clar: John McCain a votat cu George Bush în 90%
din timp. Senatorului McCain îi place să vorbească despre judecată, dar serios
acum, ce spune asta despre judecata voastră când vă gândiţi că George Bush a
avut dreptate mai mult de 90% din timp? 35

În prima parte a declaraţiei sale, Barak Obama atacă partidul lui McCain
spunând că acelaşi partid din care au făcut parte George Bush şi Dick Cheney o să
dorească să candideze la preşedenţie. Ceea ce vrea să spună Obama, este că
presupusul vinovat pentru ce s-a întamplat rău în America, face parte din acelaşi
partid cu John McCain şi practic nu le putem permite celor care au făcut atâta rău să
mai ceară încă patru ani în care să facă rău. John McCain este acuzat că va face

35
http://www.nytimes.com/2008/08/28/us/politics/28text-obama.html?_r=1

` 67
acelaşi lucru pe care l-au făcut Bush şi Cheney, cei care fac parte din partidul său.
Prima parte a acestui argument se poate scrie în felul următor:

Daca va fi ales,
McCain va actiona
la fel de rau ca
George Bush si
Dick Cheney.

weakly
McCain face parte Geroge Bush si support
din partidul Dick Cheney fac
republican. parte din partidul
republican.
Geroge Bush si
Dick Cheney sunt
considerati oameni
rai.

Deci prin generalizare pripită ajungem la concluzia că dacă George Bush şi

Dick Cheney fac parte din partidul republican şi sunt consideraţi oameni răi
(entimema), atunci tot partidul republican, inclusiv McCain, este rău. Douglas
Walton spune că “este o problemă cu generalizările pripite, în sensul că oamenii
care cred cu pasiune un punct de vedere tind să ignore alte lucruri de care este
nevoie în cazuri specifice.” 36
Această eroare este comisă atunci când o persoană trage o concluzie despre
o întreagă mulţime bazată doar pe un exemplu care nu este destul de
reprezentativ, dar care aparţine mulţimii în discuţie. Dovada invocată, dacă
există, este o dovadă suficient de puternică pentru a justifica generalizarea aşa
cum a fost ea formulată? Nu este o dovada suficient de puternică deoarece dacă
într-un grup exista doi oameni consideraţi răi, nu putem trage concluzia că şi
ceilalti oameni sunt răi.

36
Douglas Walton, Fundamentals of Critical Argumentation, p.20

` 68
 În continuare, Obama foloseşte o formă de petitio principi numită “otrăvirea
fântânii” încercând să discrediteze dinainte modul în care oponentul şi-ar putea
apăra punctul de vedere, spunând: “Şi săptămâna viitoare vom auzii de
asemenea despre ocaziile acelea în care s-a separat de partidul său ca dovadă
că poate să ne aducă schimbarea de care avem nevoie.”. Un om poate să
anticipeze argumentele pe care le va aduce oponentul său. El ar putea să le
menţioneze dinainte, ca acela să aibă ocazia să le folosească. În acest mod,
auditoriul ar putea avea impresia că celalat a fost discreditat, deoarece oponentul
său deja a anticipat argumentul şi acela a fost slăbit, însă fără contraargumente
solide la argumentele oponentului nostru nu putem convinge pe nimeni, chiar
dacă folosim unelte de genul otrăvirii fântânii.
În următoarea parte a discursului, Obama foloseşte o altă formă de
generalizare pripită care se mai numeşte şi generalizare statistică. Această eroare
este comisă atunci când nu sunt observate destule motive pentru a valida o
concluzie. La fel ca şi în celelalte cazuri de generalizare pripită, trebuie să
hotărâm dacă exemplul este suficient de bun şi cuprinzator pentru a se trage o
concluzie asupra categoriei din care face parte.

John McCain nu
judeca corect in
90% din cazuri.

because because

Geroge Bush nu a John McCain a

avut dreptate in votat cu George
90%din cazuri. Bush in 90% din
timp.

` 69
 Este acestă dovadă invocată suficient de puternică pentru a justifica
generalizarea aşa cum a fost ea facută? Se poate spune într-adevăr că John McCain
s-a înşelat de câteva ori când a votat pentru Bush. Însă nu este corect să spunem că
dacă Bush s-a înşelat de 900 de ori, atunci şi John McCain s-ar fi înşelat de 900 de
ori. Cât este de puternică este generalizarea, dacă este adevărată? Există o eroare de
10% în care McCain nu s-ar fi putut înşela; într-adevăr acesta putea să o facă chiar
şi de 900 de ori, însă acest lucru nu este clar menţionat în premise, deci nu putem
trage această concluzie. Tot ce putem spune este că Bush s-a înşelat în cele mai
multe cazuri, însă nici măcar acest lucru nu-l ştim, deoarece asta este o aserţiune,
dat fiind faptul că nu ni se oferă dovezi care să afirme când anume s-a înşelat Bush.
Argumentul generalizării pripite se continuă cu o formă de argument de tipul ad
homninem, deoarece McCain este criticat că nu poate să judece corect din moment
ce susţine un om care nu a judecat corect “ Senatorului McCain îi place să
vorbească despre judecată, dar serios acum, ce spune asta despre judecata voastră
când vă gândiţi că George Bush a avut dreptate mai mult de 90% din timp?”Nu
numai că această eroare este ad hominem, dar aceasta este şi o exagerare. Din
moment ce mai sus am demonstrat că George Bush s-a înşelat în 90% din cazuri, iar
McCain votând cu el în 90% din timp s-ar fi înşelat în maxim 90% din cazuri, nu
putem trage concluzia că McCain nu are o judecată corectă deoarece consideră că
George Bush a avut dreptate mai mult de 90% dintre cazuri deoarece el nu putea
crede acest lucru dat fiind faptul că l-a susţinut pe acesta în maxim 90% din cazuri
şi deci putea să se înşele în maxim 90% din cazuri. Ca o formă simplificată a acestui
argument avem:

` 70
 John McCain nu
poate vorbi despre
judecata.

because

John McCain
considera ca
George Bush a
avut dreptate in mai
mult de 90% din
timp.

because

John McCain nu
judeca corect in
90% din cazuri.

because because

Geroge Bush nu a John McCain a

avut dreptate in votat cu George
90%din cazuri. Bush in 90% din
timp.

• BIDEN:…Nimeni care face mai puţin de 250 000 dolari în planul lui
Barak Obama nu va vedea taxele crescute cu nici măcar un singur ban, chiar dacă
e impozitul pe câştigurile de capital, taxă pe venit, taxă pe investiţii, orice taxă. Şi
95% dintre oamenii din America care fac mai puţin de 150 000$ o să primească o
scutire de taxe. Mie asta mi se pare că e pur şi simplu corectitudine.

PALIN: Nu sunt de acord cu o parte din principiul acela, cu principiul

redistribuirii bogăţiei care pare expus de tine…

BIDEN: Nu o numim redistribuţie de acolo de unde vin eu - Scranton,

Claymont, Wilmington, locurile unde am crescut- să împarţi corect înseamnă să nu
îi dai lui Exxon Mobil încă 4 milioane de dolari de scutiri de taxe aşa cum doreşte

` 71
John, şi să îi dai celor care fac parte din clasa de mijloc pentru că aceştia să le
poată plăti copiiilor colegiul, noi nu numim asta redistribuţie. Noi o numim
corectitudine…

Binden foloseşte o definiţie stipulativă pentru ceea ce el numeşte corectitudine.

Deşi acesta refuză să numească strategia sa pentru criza fianciară, o distribuţie de
bogăţie, aşa cum remarcă Sarah Palin, el face acest lucru, însă o numeşte
corectitudine. În cele mai multe cazuri de acest gen, autorul unei astfel de definiţie
stipulativă nu doreşte să folosească un anumit cuvânt, deoarece şi-ar putea pierde
susţinătorii. Aşa el preferă să apeleze la emoţie şi să folosească cuvântul
“corectitudine” pentru că nimeni nu ar putea fi împotriva corectitudinii.

• BIDEN: A fost acum două zile de Luni când John McCain a zis la ora
9 dimineaţa că bazele economiei noastre sunt puternice…

PALIN: John McCain, când s-a referit la bazele economiei noastre ca fiind
puternice, se adresa forţei de lucru americane. Iar forţa de lucru americană este
cea mai mare din lume, cu ingenuozitatea şi etica muncii care sunt pur şi simplu
înrădăcinate în puterea noastră de muncă. Acesta e un lucru pozitiv. Asta e
încurajare. Şi acesta e lucrul la care făcea referire John McCain.

Strategia de argumentare de tipul “Humpty Dumpty” (după cum o numeşte

Nigel Warburton37) îşi are numele de la Humpty Dumpty din cartea “Through the
Looking Glass”. Acesta avea obiceiul de a da alte înţelesuri cuvintelor, decât cele
normal folosite. Şi aici McCain foloseşte aceeaşi metodă când se referă la
“bazele economiei”. Bazele economice pot fi definite ca ratele băncii, inflaţia,
bugetul – acele lucruri care construiesc o bază a unui tip de economie. În acest
context, cu singuranţă McCain s-a înşelat, deoarece experienţa şi criza
economică arată că bazele acelei economii nu erau prea solide şi deci afirmaţia sa

37
Warburton, Nigel - "Cum să gândim corect şi eficient", Editura Trei, 1996, pag.152-153

` 72
era falsă. Acum, această sintagmă capătă un nou sens mulţumită lui Palin şi unei
declaraţii mai vechi de-ale lui McCain. Se pare că aceştia, de fapt, se referiseră la
forţa de muncă americană. Un argument de genul acesta este foarte persuasiv şi
de asemenea induce auditoriul în eroare făcându-l să creadă că oponentul unui
asemenea argument ar critica forţa de muncă americană.
Acest tip de argument este bazat pe echivocaţie. Conform lui Niger
Warburton echivocaţia este un tip de ambiguitate lexicală în care acelaşi cuvânt
sau expresie este folosit de două sau mai multe ori într-un argument, dar de
fiecare dată într-un sens diferit. Ambiguitatea limbajului interferează cu
argumentarea eficace atunci când un termen este folosit în chip diferit de cele
două părţi angajate într-o dispută. Facem erori de echivocaţie atunci când folosim
expresii sau cuvinte ambigue pentru a ascunde adevărul sau pentru a evita să
adoptăm o poziţie clară, deoarece echivocaţia apare de cele mai multe ori atunci
când un cuvânt care joacă un rol important într-o argumentare îşi va schimba
sensul în timpul acesteia.

Concluzii

Putem concluziona că există motive bine întemeiate care justifică folosirea

metodelor de argumentare în multe dintre situaţiile cotidiene, dat fiind faptul că
alegerile, credinţele şi concluziile noastre pot avea uneori consecinţe foarte
serioase. Argumentarea are un scop practic pe care Walton îl descrie “ca o

` 73
manieră de a raţiona ce are drept menire descoperirea unui curs de acţiune,
precum şi a stabili dacă un curs de acţiune este rezonabil din punct de vedere
38
practic, sau prudent într-o anumită situaţie” . Pe de altă parte folosim
argumentarea şi în scop teoretic, aceasta ajutându-ne să decidem ce este adevărat
şi ce nu este adevărat, deci ce putem crede şi ce nu putem crede. Acest tip de
judecată este descris de Walton ca o tendinţă de orientare spre argumente pro sau
contra pentru a considera o propoziţie sau un enunţ adevărat sau fals. Indiferent
dacă abordarea noastră este una de natură practică sau una de natură teoretică,
argumentarea ne este necesară pentru a putea lua hotărâri în situaţii în care apar
diferenţe de opinie, incertitudini, sau în situaţii în care se doreşte manipularea.
Găsirea unei soluţii cu ajutorul argumentării este un proces amplu de schimburi
de idei care avansează odată cu trecerea timpului. În politică, de exemplu,
argumentarea poate fi o metodă credibilă pentru a ajunge la adevărul probabil al
unei chestiuni aflate în dispută.
O altă faţă a argumentării pe care o putem observa din declaraţiile politice
studiate în această lucrare este faptul că o gândire critică ne ajută să avem o mai
mare flexibilitate personală. Atunci când convingerile noastre sunt întemeiate de
tradiţii, obiceiuri şi prejudecăţi, nu ne mai putem adapta la schimbările din jurul
nostru care pot contesta aceste convingeri şi implicit comportamentul nostru.
Din punct de vedere filosofic, argumentarea este îndeletnicire liberală, o
disciplină care ne umanizează, deoarece argumentarea impune respectul faţă de
ceilalţi. Cel care argumentează porneşte de la premisă că oamenii sunt capabili să
gândească şi, deci, trebuie convinşi cu argumente bune. Pe de altă parte, putem
observa utilitatea argumentării pe măsură ce persuasiunea devine o tehnică tot
mai des folosită în mass media. Cel care pledează nu îl manipulează pe
ascultător, deoarece acela participă activ la procesul argumentării fiind în măsură
să analizeze argumentarea propusă. Persuasiunea obţine reacţii automate bazate

Walton, Douglas, Plausible arguments in everyday conversation, State University of

38

New York Press, New York, 1992 p.33

` 74
pe emoţii, nu reacţii bazate pe o gândire critică. Observăm acest lucru în
discursul electoral menit să manipuleze oamenii, nu să-i convingă cu argumente
pentru ceea ce se pretinde a fi adevărat. După analiza discursurilor politice se
poate trage concluzia că erorile de argumentare cele mai frecvente sunt cele
bazate pe emoţii, opinii formate de prejudecăţi sau superstiţii.
O modalitate prin care individul poate evolua este schimbul de idei,
confruntarea acestora într-o manieră civilizată şi un continuu proces de adaptare
la mediu.

` 75
 Bibliografie:

1. Dârvaru, Mădălina şi Dumitru, Raluca, Campania electorală trage

puţin scandal pe nas. Elena Băsescu e candidata drogurilor usoare, Gândul,

http://www.gandul.info/politica/campania-electorala-trage-putin-scandal-pe-
nas-elena-basescu-e-candidata-drogurilor-usoare-crin-anti-pipite-gafeaza-cu-
serviciuri-becali-scuipa-in-san.html?3928;4466533
2. Kuhnhenn, Jim, http://www.breitbart.com/article.php?

id=D93JSBFO0&show_article=1
3. Lazar, Diana, Sever Voinescu sare la gâtul lui Geoana ca să-l apere pe

Băsescu, Cotidianul, Aprilie 2009,

http://www.cotidianul.ro/sever_voinescu_sare_la_gatul_lui_geoana_ca_sa_l_
apere_pe_basescu-80727.html
4. McCain, John şi Obama, Barack, Prima dezbatere prezidentiala dintre

John McCain şi Barack Obama , 2008,

http://elections.nytimes.com/2008/president/debates/transcripts/first-
presidential-debate.html
5. Obama, Barack,

http://www.nytimes.com/2008/08/28/us/politics/28text-obama.html?_r=1
6. Obama, Barack, Chester, Virginia, 2008,

http://www.youtube.com/watch?v=ycIq8GeDxfo
7. Palin, Binden, Dezbatere vice-prezidentiala între Binden şi Palin,

http://www.cnn.com/2008/POLITICS/10/02/debate.transcript/
8. Palin, Sarah , http://www.youtube.com/watch?v=nokTjEdaUGg

9. Palin, Sarah ,http://www.youtube.com/watch?v=165dmHZga1I

10. Perelman, Chaïm, The new rhetoric: A treatise on argumentation. (J.

Wilkinson and P. Weaver, Trans.). Notre Dame, University of Notre Dame

Press, 1969
11. Popa Cornel, Curs de teoria argumentarii,

www.fil.unibuc.ro/~cpopa/argum.html

` 76
 12. Tariceanu, Calin Popescu, http://www.mediafax.ro/politic/tariceanu-

boc-nu-este-in-stare-sa-gandeasca-mai-mult-decat-gandea-ceausescu-
cizmarul.html?1687;4462627
13. van Eemeren, F. H. , Crucial concepts in argumentation theory,

Amsterdam University Press, 2001

14. Walton, Douglas, Searching For the Roots of the Circumstantial Ad

Hominem PAPER –articol, www.dougwalton.ca/papers%20in

%20pdf/01roots.pdf
15. Walton, Douglas, Reed, C. & Walton, D. (2007). Argumentation

schemes in dialogue, (pp. 1-11) 2007- articol

16. Walton, Douglas, Artificial Intelligence and Law Vol. 11, 2003.

17. Walton, Douglas, Fundamentals of critical argumentation, Cambridge

University Press, 2006

18. Walton, Douglas, Plausible arguments in everyday conversation, State

University of New York Press, New York, 1992

19. Warburton, Nigel - Cum să gândim corect şi eficient, Editura Trei,

1996
20. ***, www.hotnews.ro

21. ***, http://ro.wikipedia.org/wiki/Falsa_analogie

22. ***, http://www.realitatea.net/marian-vanghelie--traian-basescu-va-

pierde-alegerile-prezidentiale-in-turul-doi_489226.html
23. ***, http://www.realitatea.net/crin-antonescu--romania-este-o-tara-

care-a-facut-vedete-din-toate-pipitele_527082.html
24. ***, http://www.antena3.ro/stiri/politica/filialele-liberale-invitate-de-

orbam-sa-si-faca-autoevaluarile-dupa-alegrile-europarlamentare_72520.html
25. ***, http://www.snopes.com/politics/mccain/5million.asp?print=y

26. ***, http://www.youtube.com/watch?v=Ec3aC8ZJZTc

` 77
` 78