Tema 3. Analiza logic a normelor. Elemente de logic deontic 1. Sistemul logic al dreptului. 2. Interpretarea normelor juridice.

Noiune de logica deontic. 3. Caracterul i coninutul i validitatea unei norme. 1.Sistemul logic al dreptului nainte de toate dreptul este un sistem de norme. Si ca orice sistem el poate fi abordat si dintr-o perspectiva logica. Att logicienii (J. Kalinowski, J. Wroblenski, A. Joja etc.) ct i juritii (M. Djuvara, E. Sperantia etc.) au observat caracterul de sistem axiomatic al dreptului. Sistemul logic al dreptului este alcatuit pe de o parte dintr-o structura de norme organizate n ramuri i instituii juridice (exist discuii aprinse pe tema delimitrii dintre unele ramuri de drept sau pe tema dependenei i subordonrii unor ramuri fa de altele) iar pe de alt parte dintr-o structura paralela de principii, notiuni si reguli juridice desprinse prin analiza sistemului legislativ sau impuse ideologic de catre sistemul politic. Dreptul este un sistem ierarhizat - normele constitutionale sunt superioare celor din alte ramuri ale dreptului. Interdependenta normelor din drept e data atat de faptul ca toate normele sunt subordonate normelor constitutionale cat si datorita faptului ca se supun unor principii comune. Aceste principii pot fi principii ale intregului drept roman (principiul democratiei, principiul egalitatii in fata legii, principiul separatiei puterilor in stat etc.), principii de ramura (principiul proprietatii, cel al egalitatii in fata legii civile sau principiul ocrotirii si garantarii drepturilor subiective civile in dreptul civil; principiul legalitatii raspunderii, principiul legalitatii incriminarii si a pedepsei, principiul individualizarii raspunderii penale etc. in dreptul penal) sau principii ale unei sau unor institutii de drept (de ex. principiul proximitatii gradului de rudenie in cazul institutiei succesiunii legale). Principiile au rol de axiome in sistemul dreptului - ele pot servi ca fundament in orice demonstratie sau argumentare. Principiile asigura flexibilitatea in timp a sistemului de drept, adaptarea lui de-a lungul timpului la cerintele ideologice. Asa se explica faptul ca unele legi au fost interpretate conform spiritului vremii diferit in epoci diferite, ele fiind privite prin optica altor principii de drept. Dreptul este un sistem deschis, dinamic - el se intregeste in fiecare moment cu legi noi. Criteriile de admitere ale noilor legi sunt date de axiomele constitutionale. De asemenea, legiuitorul trebuie sa articuleze sistemul de drept astfel incat sa nu dea nastere unor contradictii, ambiguitati sau suprapuneri. Hans Kelsen era de parere ca sistemul normelor juridice este partial dinamic, pentru ca dinamismul sistemului excepteaza asa-numita Grundnorm, norma initiala, constitutia. Restul normelor suporta o actiune de permanenta transformare, de adaptare la cerintele timpului. Kelsen considera ca sistemul normativ nui este alcatuit numai din normele scrise, ci si din consecintele lor, din normele desprinse prin inferente logice admise de doctrina juridica a tarii in cauza. Deci un sistem juridic are totodata un caracter deschis intr-o portiune a sa si relativ inchis in domeniul normelor constitutionale. Caracterul de sistem al dreptului face posibila economia de expresie pentru ca e posibil ca o lege sa faca trimitere la alte legi pentru detalierea unor reglementari. Uneori o norma este compusa din mai multe dispozitii care sunt precizate in texte normative diferite - o dispozitie precizeaza caror subiecte li se impune prescriptia respectiva, alta cuprinde comportamentul prescris, iar alta circumstantele in care acest comportament urmeaza sa fie realizat. Alteori o singura dispozitie determina elementele unui mai mare numar de norme. Ziembinski exemplifica aceasta idee cu cazul dispozitiei potrivit careia furtul trebuie pedepsit cu inchisoarea. Aceasta dispozitie trimite la alte dispozitii ale codului penal, indeosebi din partea sa generala, ale codului de procedura penala si ale legilor de organizare judiciara cuprinzand cel putin trei norme: una care obliga tribunalul sa-l condamne pe hot la o perioada de detentie, alta care obliga organele executive sa execute sentinta pronuntata de tribunal, conform dispozitiilor de procedura penala si in al treilea rand este o norma prohibitoare care interzice furtul.

Proprietatile logice esentiale ale oricarui sistem juridic sunt completitudinea si consistenta inglobate de J. Wroblenski in notiunea de omogenitate a sistemului juriclic. Un sistem juridic este omogen daca este in acelasi timp complet si consistent. Completitudinea sistemului juridic este data de capacitatea acestuia de a da o solutie oricarei probleme juridice, adica de a determina consecintele juridice ale oricarui fapt. Consistenta unui sistem juridic este data de compatibilitatea normelor sale, de lipsa contradictiilor din interiorul sau. Un sistem juridic este inconsistent atunci cand unele dintre normele sale ordona iar altele interzic in acelasi timp aceleiasi persoane acelasi comportament in aceleasi imprejurari. Aceasta situatie contrazice principiul noncontradictiei si duce la imposibilitatea respectarii simultane a tuturor normelor de drept. Completitudinea sistemului juridic, sau mai bine zis completitudinea normelor care il alcatuiesc este de cele mai multe ori un simplu deziderat. Realitatea sociala este in continua evolutie iar legislatorul nu poate tine pasul cu ea. Aceasta duce la aparitia lacunelor in drept i la necesitatea interpretarii extensive a legilor existente pentru a le aplica la situatia noua. n cazul ca legile nu ofera nici o solutie posibila, se poate face apel la analogia dreptului (analogia juris) prin raportarea la principiile directoare din sistemul de drept sau in ramura de drept respectiva. 2. Interpretarea normelor juridice. Analiza propoziiilor care introduc norme, reguli, instruciuni, a debutat n 1951,cnd G.H.Von Wright a publicat articolul Deontic Logic, un adevrat certificat de natereal logicii deontice, aa cum mai este numit logica normelor. Propoziiilor normative le sunt proprii n general funcia direcionar-sugeratoare alimbajului, adic cea care orienteaz, direcioneaz sau avertizeaz. Spre deosebirile de propoziiile cognitive, deja amintite, cele normative nu pot primi valoare de adevr, pentru c nu dein funcia informativ a limbajului. Structura logic a normelor cuprinde apte componente, dintre care trei se consider c alctuiesc nucleul normei (caracterul normei, coninutul normei icondiia de aplicare a normei), celelalte elemente fiind autoritatea normativ,subiectul normei, ocazia i sanciunea. Dac autoritatea normativ (sau cea care instituie norma) i subiectul normei (alcrui comportament l reglementeaz autoritatea) sunt mult mai cunoscute, despre caracterul normei se poate spune c acesta este dat de faptul c ea poate obliga, interzicesau permite. Coninutul normei este acea stare de lucruri prevzut n norm, a creirealizare este sau nu permis. Condiia de aplicare a normei se refer la cum i la ce trebuie s fac subiectul pentru a se conforma normei. Ocazia apare att n legtur cutimpul, ct i cu spaiul specificate n textul normei. n sfrit, sanciunea este cea care oblig fptaul la repararea daunelor.Aceste trei capitole reprezint nucleul logicii juridice, alturi de ele pe parcursulunui semestru se vor studia si notiuni de Silogistic, Silogism, Definiia, Clasificarea, etc.absolut necesare n structurarea unei analize pertinente din punct de vedere juridic. Norma legal = o relaie ntre 2 componente: 1) descrierea unei stri de fapt 2) sanciunea legal Cele dou componente legale sunt legate printr-un operator deontic. Pentru normele legale sunt 6 componente: caracterul coninutul condiia de aplicare autoritatea subiectele ocazia Primele 3 constituie nucleul normei i se ntalnesc la toate tipurile de norme, celelalte numai la normele legale ( prescripiile). Wright menioneaz nc 2 elemente ale prescripiilor: promulgarea i sancionarea, fr a le considera ns elemente intrinseci ale normelor.

3. Caracterul i coninutul i validitatea unei norme. Caracterul unei norme: O norm ordon, interzice sau permite svrirea unei aciuni. Normele care ordon au caracterul trebuiei se mai numesc i norme obligaii, iar cele cu caracter de permisivitate se mai numesc i norme permisive. Normele obligaii n care ntalnim operatorii deontici trebuie sau este interzis,( sunt caractere interdefinibile) si se noteaz cu O trebuie sau - O. Permisivitatea se noteaz cu P. Coninutul unei norme exprim ceea ce trebuie, este interzis sau se poate face. D.p.d.v. al coninutului deosebim 2 tipuri de norme: 1) Norme de aciune ( acte i obligaii) 2) Norme de activitate ( permisiunile) Dac coninutul normei ordon sau interzice efectele unei aciuni, atunci normele pot fi : pozitive i negative, adic din expresii O sau P. Condiia de aplicare reprezint condiia ce trebuie s fie ndeplinit pentru a exista posibilitatea realizrii coninutului normelor. Condiia de aplicare mai este considerat i o premis a validitii normelor, funcie de adevr a normei fcnd legtura ntre elementul descriptiv din cadrul normei si realitatea factual. Din punct de vedere al condiiei de aplicare ntlnim 2 categorii de norme: 1) Norme categorice - acelea n care condiia de aplicare este suficient i nu se mai pune o alt condiie 2) Norme ipotetice acelea pentru a cror ndeplinire se mai cer i alte condiii Autoritatea reprezint agentul care a emis sau adoptat norma sau prescripia respectiv. Normele legale au ca autoritate autoritatea statului - intr aici legile sau alte acte cu caracter de lege. Normele morale care pot avea ca emitent tradiia sau uzuanele sociale. Autoritatea este supraempiric. Norma este rezultatul unei construcii logice, de ctre mecanismele de eleborare a normelor, n care intervin i persoane. Dac norma este emis pentru a fi respectat de altcineva se numete etronorm, iar dac este emis de o autoritate pentru ea nsi se numete autonorm. Subiectul sau subiectele reprezint agentul sau agenii creia i se adreseaz norma respectiv sau celui care a efectuat sau va efectua aciunea ordonat sau permisiv. In funcie de subiectul caruia norma i se adreseaz deosebim: Norme particulare se adreseaz unui singur subiect Norme generale se adreseaz tuturor oamenilor sau unei categorii a acestora Ocazia este locaia temporala sau intervalul ntre care trebuie s se realizeze norma. In funcie de ocazie deosebim: Norme particulare emise sau adoptate exclusiv pentru un numar finit de ocazii Norme generale emise pentru un numr nedeterminat de ocazii norme conjunctiv generale cele care ordon, interzic sau permit realizarea coninutului normei n toate ocaziile norme disjunctiv generale cele care menioneaz necesitatea realizrii normei n cel puin una dintre ocazii

1) 2) 1) 2) -

Validitatea normelor : Fr a putea fi adevrate sau false propoziiile prin care sunt exprimate normele ( prop. normative) se afl n raporturi determinate cu propoziiile cognitive. Aceste raporturi sunt de 3 feluri: 1) Prop. normative sunt ntemeiate n raporturi cu prop.cognitive. Nu pot fi exprimate sub aceeai form ca i propoziiile cognitive, ns anumite prop normative pot fi citite i ca prop. cognitive.

2)

Prop. complexe ( metapropoziiile) asupra prop. deontice pot fi adevarate sau false. Aseriunile privind realitatea pot fi adevarate sau false pentru c sunt descripii ale realitii, pe cand normele nu fac parte din realitate deci nu au valoare adevrat. Validitatea normelor ine de aplicabilitatea lor. O norm este aplicabil dac cetenii pot s realizeze ce eveniment reglementeaz. n funcie de realia normelor cu realitatea deosebim: 1) Norme Nd, care sunt direct aplicabile la unele evenimente de ctre o persoana A, dac A poate s-i dea seama ce evenimente sunt calificate de norm i daca A poate face acest lucru bazandu-se pe evidena observaional. 2) Norma Ni este indirect aplicabil , daca fie aceasta fie negaia ei reprezint un set consistent de norme aplicabile direct. 3) Norma Ns este cvasiempiric, semnificativ daca orice cetean poate s-i dea seama c este cel puin indirect aplicabil. n concepia altor autori ( ziembiski ) validitatea normelor reprezint o validitate axiologic conform creia comportamentul care este permis de norm este considerat a fi bun, iar cel interzis este considerat a fi rau logic bivalent deontic ( bine si rau). Exist 2 tipuri de validitate: Validitate thetic este dat de faptul c norma a fost emis de o autoritate competent i nu a fost nc abrogat Validitatea axiologic este dat de faptul c comportamentul care este permis de norm este considerat a fi bun, iar cel interzis rau. Depinde de consecintele normei i de realitatea ei. Validitatea normelor poate fi stabilit i prin analiza relaiilor dintre normele care fac parte dintrun sistem sau prin analiza elementelor componente ale normei. Validitatea unei componente trebuie judecat n raport cu celelalte norme existente n sistem. Invalidarea normelor definete ceea ce poate conduce la faptul c aceasta nu mai exist n mod formal: absena acordului asupra tipologiilor absena acordului asupra definiiilor generale absena acordului aspura ceea ce se consider a fi proprieti necontingente ale normelor. O norm poate s se invalideze atunci cand coninutul ei nu este consistent. n acest caz norma inconsistent conine att o comand ct i o interdicie cu privire la acelai eveniment reglementat. Aceast contradicie reflect o inconsisten ( iraionalitate) a unei autoriti normative, un conflict de voin. APLICAII : Formulai trei argumente simple din domeniul juridic care intesc convingerea pe baze psihologice, plecnd de la urmtorul text: S nu iei, nici s dai cu mprumut Cci, dnd, ades pierzi bani i-amici Cnd iei, dai fru risipei [ W. Shakespeare, Hamlet, I, 3 ] 1)____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 2)____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________

3)____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ Fie urmtorul argument: Libertatea presei este una dintre cele mai importante liberti garantatede ordinea noastr constituional. Fr aceast libertate, celelalte liberti ar fi imediat ameninate. n plus, libertatea presei este o surs pentru alte liberti . ncercai s determinai coninutul juridic al argumentului: modul de raportare la lege, specificul cauzei, urmrire inculprii sau disculprii cuiva, definirea juridic a faptei, .a.m.d. Analizai semnificaia logico-juridic a maximelor: nullum crimen sine lege ( i.e. nu exist infraciune fr lege) nulla poena sine lege (i.e. nu exist pedeaps fr lege) [ max. 50 de cuvinte ] Dai cte un exemplu de validitate, respectiv de nevaliditate juridic pentru urmtoarele cinci situaii 1) o lege care este n vigoare vs o lege care a fost abrogat 2) o lege care se aplic la un anume caz (spe) i este relevant pentru a evalua i, eventual, a gsi o soluie la cazul / spea respectiv vs o situaie opus 3) o reglementare ce decurge din competena instituiei care o produce vs o reglementare ce nu decurge din competena instituiei ce o produce 4) o decizie pe baz legal vs o decizie pe baz ilegal 5) dou legi sau reglementri juridice ce nu implic sau genereaz comportamente ce se exclud reciproc, respectiv, care duc la comportamente ce se exclud reciproc discutai (n max. 100 de cuvinte ) principiul tot ceea ce nu este interzis este permis