Tema 2: Dreptul administrativ ca ramură de drept

I. Noţiunea, obiectul şi metoda de reglementare a dreptului administrativ;

- Dreptul administrativ este o ramură a dreptului public.

- Dreptul public împreună cu dreptul privat alcătuiesc sistemul dreptului în statul RM.
- Între puterile statului și principalele ramuri ale dreptului public există o anumită corelație.
- Dreptul constituțional și dreptul internațional public ar corespunde puterii legislative, pe când
dreptul administrativ și dreptul financiar se referă la puterea executivă, iar
dreptul penal, dreptul procesual penal și dreptul procesual civil – puterii judecătorești.

Evoluția și obiectul de reglementare:

- În literatura de specialitate sunt duse mai multe discuţii referitor la obiectul de reglementare al
dreptului administrativ şi aceasta s-ar datora faptului că normele dreptului administrativ
reglementează relaţii sociale destul de variate, şi de multe ori reglementarea acestor relaţii,
dreptul administrativ o împarte cu alte ramuri de drept (cum ar fi dreptul financiar şi dreptul
vamal, dreptul muncii, dreptul civil etc.)

◈ Obiectul de reglementare al dreptului administrativ ar putea fi identificat reieşind din principalii

adresaţi (subiecte participante) ai raporturilor sociale reglementate de normele dreptului
administrativ.
Deci, normele de drept administrativ reglementează:
1) Organizarea şi funcţionarea autorităților administrației publice organizate în sistem;
2) Raporturile ce apar între autoritățile administrației publice, precum și între acestea şi structurile
subordonate sau care ţin de competenţa lor;
3) Raporturile dintre autoritățile administrației publice și particulari persoane fizice și juridice
private).
4) Raporturi cu caracter de organizare internă și de natură similară, ce apar în procesul activității
altor autorități publice cum ar fi cele ale puterii legislative sau judecătorești (de exemplu raporturile
cu funcționarii publici ce formează aparatul de lucru al autorităţilor respective).

Noțiunea dreptului administrativ:

- Dreptul administrativ este acea ramură a dreptului public care cuprinde o totalitate de norme de
drept ce reglementează în principal organizarea și funcționarea autorităților administrației
publice, iar în subsidiar activităţi de natură administrativă a altor entități statale, de asemenea
reglementează raporturile dintre aceste autorităţi, precum şi dintre acestea și particulari
(persoane fizice și juridice private).

- Dreptul administrativ este ramura de drept care reglementează în temei organizarea şi activitatea
autorităților administrației publice pe baza şi pentru executarea legii.
Metoda de reglementare a dreptului administrativ:
- Reprezintă totalitatea mijloacelor sau procedeelor utilizate de normele de drept administrativ
asupra relațiilor administrative, adică asupra comportamentului subiecţilor dreptului
administrativ.

Toate aceste procedee sunt metode de reglementare juridică a relațiilor sociale. Metoda și obiectul
dau o caracteristică mai amplă oricărei ramuri de drept, respectiv și dreptului administrativ.
Problema de discuție este dacă orice ramură de drept are metoda sa de reglementare sau toate
ramurile de drept folosesc aceleaşi procedee.

- Conform unor concepții doctrinale există trei posibilități juridice pe care orice ramură de drept le
folosește în calitate de mijloc de reglementare juridică:
1) Prescripția care reprezintă stabilirea unei obligațiuni juridice directe de efectua o acțiune sau alta
conform condițiilor normei de drept;
2) Interdicția (prohibiția) - aceeași prescripție de fapt, dar de alt caracter, și
anume, stabilirea unei obligațiuni directe de a nu săvârși unele sau alte acțiuni în condițiile
prevăzute de norma de drept, şi
3) Permisiunea care reprezintă o autorizare juridică de a efectua în condițiile prevăzute de norma de
drept unele sau alte acțiuni sau de a se abține de la săvârșirea acestor acțiuni conform aprecierii
personale.

Trăsăturile metodei de reglementare a dreptului administrativ:

1) Mecanismului de reglementare a dreptului administrativ îi sunt caracteristice procedee
sub formă de prescripții, de asemenea se aplică interdicţii şi mai rar permisiuni. O
parte a relațiilor reglementate, posedă un volum determinat de împuterniciri juridice
cu caracter autoritar care sunt adresate celeilalte părți obligată să se supună cerinţelor.
2) Reglementarea relațiilor sociale în cadrul dreptului administrativ presupune o exprimare de
voință a doar unui participant la relația socială (în mod unilateral).
3) Exprimarea de voință, din punct de vedere juridic, de cele mai multe ori este
autoritară, adică are o importanță hotărâtoare. Respectiv, manifestarea de voință a unui subiect nu
este identică cu manifestarea de voință a celuilalt subiect şi, în rezultat, raporturile apar, se modifică
sau încetează doar la iniţiativa unui subiect.
4) În anumite circumstanțe pot fi folosite ca procedee de reglementare a dreptului administrativ și
mijloace permisive, în rezultatul cărora pot apărea raporturi de natură administrativă unde există
egalitatea între părți. Dar folosirea permisiunilor de asemenea este prevăzută de normele de drept
administrativ în formă de autorizare.

Trăsăturile dreptului administrativ

1) Este ramură distinctă a dreptului public .
2) S-a constituit mai recent comparativ cu alte ramuri de drept (cum ar fi dreptul penal sau civil).
3) Reglementează domenii foarte variate ale vieţii sociale, deoarece şi activitatea executivă a
statului este multiplă (începând de la sănătate şi educaţie şi finalizând cu economia şi securitatea
publică).
4) Are un pronunțat caracter de mobilitate prin faptul că normele de drept administrativ se
înlocuiesc și se modifică destul de repede după adoptarea lor.
5) Conține norme ce se bazează pe principiul inegalității juridice a subiectelor raportului
administrativ.
6) Unele conflicte juridice apărute între autoritățile administrative și particulari (persoane fizice și
juridice) se soluționează de autorităţi proprii, pe cale extrajudiciară.
7) Actele și faptele în dreptul administrativ sunt supuse controlului în instanța de judecată, în
special în contenciosul administrativ.

II. Normele de drept administrativ (caracterul lor, structura şi clasificarea);

- Normele de drept administrativ reprezintă niște reguli de conduită ce reglementează raporturile
sociale ce apar între autorităţile administrației publice în realizarea sarcinilor puterii executive,
precum şi raporturile dintre aceste autorități şi particulari (persoane fizice și juridice).

Trăsăturile normelor de drept administrativ:

1) După obiectul lor de reglementare aceste norme sunt foarte variate, deoarece activitatea
executivă privește diferite domenii ale vieţii sociale.
2) Asigură realizarea mecanismului puterii executive conform Constituției şi legilor
Republicii Moldova.
3) Asigură organizarea și funcționarea întregului sistem al administrației publice.
4) Determină limitele de conduită corespunzătoare a subiecţilor raporturilor administrative, având
ca scop asigurarea unui regim trainic al legalităţii şi disciplinei în domeniul administraţiei publice.
5) Nu reglementează relațiile dintre particulari fiindcă ele, ca regulă, sunt imperative.
6) Au un grad diferit de generalitate. Astfel, unele sunt obligatorii pentru toate persoanele, cum ar fi
cele ce reglementează asigurarea ordinii publice, altele se referă la o largă categorie de persoane (de
exemplu cele din domeniul învățământului), altele la o categorie mai mică de persoane (spre
exemplu normele ce reglementează statutul
funcţionarilor unei anumite autorități publice).

Structura normelor de drept administrativ:

1. Structura logico-juridică:
se referă la conţinutul normelor de drept administrativ;

◈ Ipoteza - stabileşte împrejurările, condiţiile în care se aplică norma de drept administrativ,

precum şi cercul de subiecți la care se referă.
◈ Dispoziţia - reprezintă conţinutul sau fondul reglementării, care poate fi o prescripţie, o
interdicţie, dar şi o permisiune.
◈ Sancţiunea - reprezintă consecinţele juridice ale nerespectării normei de drept administrativ.
Specific normelor de drept administrativ este faptul că sancţiunea nu
este prezentă permanent.

2. Structura tehnico-juridică:
se referă la modul de formulare a normelor de drept administrativ;

- Are în vedere modul de formulare a normelor (de asemenea fiind caracteristic pentru majoritatea
normele de drept).
- Din acest punct de vedere normele de drept administrativ se exprimă, de regulă, în articole sau
puncte cu subdiviziunile lui denumite alineate/subpuncte (care pot fi, sau nu, numerotate prin
cifre sau litere), precum și gruparea articolelor/punctelor în secţiuni, capitole, titluri, părţi într-o
 anumită ordine logică. Este evident că nu este obligatoriu ca să fie prezente toate elementele
menţionate, ci numai unele din ele, totul depinzând de complexitatea reglementării.

Clasificarea normelor de drept administrativ:

A. Obiectul reglementării

◈ Norme materiale – norme care reglementează drepturile și obligațiile participanţilor la

raporturile administrative. Aceste norme determină bazele de interacțiune ale autorităților
administrative cu diferitele genuri de obiecte ale administrării.

◈ Norme procedurale - norme au ca obiect reglementarea unor relaţii procesuale după care îşi
desfășoară activitatea unele organe administrative. Menirea acestor norme este de a determina
ordinea de realizare a drepturilor și obligațiilor juridice stabilite de normele materiale.

B. Forța juridică

În dependență de forța juridică sau actul juridic în care sunt cuprinse, normele de drept
administrativ, atât materiale cât și cele procesuale, pot fi:
1) norme constituționale cuprinse în legi constituționale;
2) norme organice cuprinse în legi organice;
3) norme ordinare cuprinse în legile ordinare;
4) norme subordonate (subsecvente) legii prevăzute în actele administrative normative.

C. Sfera de cuprindere

◈ Norme generale – norme care au sferă largă de reglementare.

◈ Norme speciale - norme care reglementează o anumită grupă de raporturi sociale bine
determinate.
◈ Norme excepționale (derogatorii) – normele adoptate în caz de excepție pentru a reglementa
situații determinate, inclusiv apărute în mod excepțional.

- Această clasificare prezintă importanță pentru interpretarea și aplicarea normelor

de drept administrativ. Principiul priorităţii «normei speciale». În caz de divergenţă între o normă
generală şi o normă specială, care se conţin în acte normative de acelaşi nivel, se aplică norma
specială. În caz de divergenţă între o normă generală sau specială şi o normă derogatorie, care se
conţin în acte normative de acelaşi nivel, se aplică norma derogatorie (art. 5 din Legea nr. 100/2017
cu privire la actele normative).

D. Conținutul juridic al nomelor de drept

administrativ

◈ Norme obligațiuni (onerative) - norme care prescriu, în condițiile prevăzute de normă, să fie
efectuate acțiuni concrete.
◈ Norme interdicții (prohibitive) - norme care prevăd o interdicție în săvârșirea unor sau altor
acțiuni în condițiile determinate de normă.
◈ Norme permisive ( de împuternicire, dispozitive) - norme care oferă posibilitatea de a alege, de
a opta pentru o anumită conduită la aprecierea sa, în limitele prevăzute de normă. Conținutul
juridic concret al normelor de împuternicire depinde de particularitățile adresatului.
Ca varietate de asemenea norme pot fi:
• norme de stimulare – norme care asigură, prin intermediul mijloacelor corespunzătoare de
influenţă (morală sau materială), comportarea necesară a
participanţilor la raporturile de drept administrativ;
• norme de recomandare – norme care, de regulă, nu au caracter juridic obligatoriu, destinatarii
acestor norme fiind îndemnați să urmeze o anumită conduită.

III. Raportul juridic administrativ (trăsăturile, elementele şi clasificarea);

- Raportul juridic administrativ este o relaţie socială de administrare, reglementată de normele
dreptului administrativ, în cadrul căreia părţile apar ca purtători de drepturi şi obligaţii stabilite
și garantate de normele de drept administrativ.

- Cuprinzând o largă și variată categorie de raporturi sociale, raporturile juridice administrative se

deosebesc de raporturile juridice ale celorlalte ramuri de drept și în special de raporturile juridice
ale ramurilor dreptului privat.

Trăsăturile raporturilor juridice administrative:

1) Cel puțin unul din subiectele raportului juridic administrativ este o autoritate a administrației
publice sau, în anumite cazuri, altă autoritate publică (pot apărea două organe ale administrației
publice).
2) Obiectul raportului juridic administrativ este determinat de domeniul activității autorităților
administrative. Sfera obiectului raportului juridic administrativ este largă și variată.
3) De regulă, raporturile juridice administrative apar, se modifică sau încetează pe baza unei
manifestări unilaterale de voință (la cerere sau din oficiu).
4) Apar din oficiu acele raporturi juridice administrative care stabilesc în temeiul unui act normativ
anumite drepturi sau obligații, de regulă, obligații pentru particulari. La cerere apar raporturile
juridice administrative din inițiativa particularilor, adică apar în urma manifestării voinței
particularului de a stabili raporturi juridice cu un organ al administrației publice.
5) Raporturile juridice administrative pot apărea, modifica sau înceta şi din producerea unor
evenimente (atingerea unei anumite vârste, calamitate naturală, etc.).
6) Încălcarea obligațiunilor ce izvorăsc din raportul juridic administrativ atrage de regulă angajarea
răspunderii disciplinare, contravenţionale sau patrimoniale (materiale) .
7) Conflictele juridice apărute din nerespectarea obligațiilor ce revin părților raportului pot
soluționate pe cale administrativă/ extrajudiciară (de regulă de autorităţi ierarhic superioare),
precum şi pe cale judiciară, în cazurile determinate de lege.

Condiții de apariție a raporturilor juridice administrative:

1) Existenţa normei de drept administrativ.
2) Existenţa subiectelor raportului care au
calitatea de subiecte a dreptului administrativ.
3) Existenţa faptei juridice.
Elementele raportului juridic administrativ:
- Subiecţii raportului juridic administrativ sunt titularii de drepturi şi/sau obligații subiective. Cel
puţin unul dintre subiecţii acestor raporturi este învestit cu putere publică, iar al doilea subiect
poate fi fie o altă autoritate a administraţiei publice, fie un particular (persoană fizică sau
juridică).
- Obiectul raportului juridic administrativ îl constituie acţiunile sau conduita subiecţilor, fiind
determinat de sfera relaţiilor sociale
reglementate de normele de drept administrativ (sănătate, educaţie, apărare, cultură etc.).
- Conţinutul raportului juridic administrativ îl formează totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ce le
revin subiecţilor raportului.

Clasificarea raporturilor juridice administrative:

A. Statutul juridic al subiecţilor participanți

• Raporturi juridice în care ambii subiecţi sunt autorităţi ale administraţiei publice;
- dacă subiecţii se află pe poziţii diferite în ierarhia autorităţilor administraţiei publice, suntem în
prezenţa raporturilor de subordonare (de exemplu: raporturile dintre Guvern şi un minister);
- dacă subiecţii se află pe aceleaşi poziţii în ierarhia autorităţilor administrației publice, de regulă,
suntem în prezenţa raporturilor de colaborare (de exemplu, raporturile dintre două ministere), dar
pot fi excepții de la acestea.

• Raporturi juridice în care un subiect este autoritate publică, iar cel de al doilea subiect este un
particular
- de regulă, aceste raporturi au caracter de subordonare, datorită poziţiei supraordonate a
subiectului învestit cu atribuţii de putere publică (a autorităţii administraţiei publice) faţă de
celălalt subiect;
- pot fi însă și raporturi de colaborare ( de exemplu, adoptarea unor decizii în comun
sau organizarea unor manifestaţii, activităţi în interesul public etc.).

B. Scopul juridic urmărit

• Raporturi ce ţin de organizarea, funcţionarea şi realizarea sarcinilor administraţiei publice (cu

caracter pozitiv).
- raporturi juridice administrative materiale
- raporturi juridice administrative procesuale.

• Raporturi jurisdicţionale ce apar în urma conflictelor dintre autoritățile administraţiei publice şi

particulari.

A. Natura sau conținutul raportului juridic

• Raporturi juridice de subordonare

• Raporturi juridice de colaborare
IV. Noţiunea şi sistemul subiecţilor dreptului administrativ;
- Prin subiect al dreptului administrativ se înțelege persoana fizică sau organizaţia care, conform
legislației Republici Moldova, poate fi parte la raporturile sociale reglementate de normele de
drept administrativ (la raporturile juridice administrative).
- Cercul subiectelor dreptului administrativ este variat.
- Principalul moment care le caracterizează este posesia unei calități juridice deosebite și anume,
capacitatea juridică administrativă.

Clasificarea subiecţilor dreptului administrativ:

1. Subiecţi individuali

• În calitate de subiecți individuali apar:

- cetățenii Republicii Moldova
- cetățenii străini
- apatrizii.

• Subiecți individuali specifici sunt considerați funcționarii publici, factorii de decizie sau agenții
publici. Particularitatea lor constă în aceea că manifestându-se individual ca cetăţeni ei, în același
timp, sunt reprezentanții oficiali ai unei sau altei autorităţi publice. Respectiv aceasta își lasă
amprenta asupra statutului lor juridic, deosebindu-se de alți subiecți individuali ai dreptului
administrativ.

2. Subiecţi colectivi:
• Organizații statale
- autorităţile administrației publice (uneori alte autorități publice);
- unităţile structurale ale acestora cu competenţă proprie;
- instituţiile publice (de învățământ, de asistenţă socială, etc.);
- întreprinderi de stat sau municipale şi asociaţiile acestora (concerne, corporații etc.).

• Organizaţii nestatale
- organizațiile social-politice, asociațiile obștești, asociațiile religioase, sindicatele, patronatele,
fundaţiile, societățile comerciale, cooperativele, instituţiile private şi alte structuri private. Ele
devin subiecte din momentul înregistrării de stat.

V. Izvoarele dreptului administrativ;

1. Izvoare ale dreptului administrativ în sens material;
Izvor în sens material atât al dreptului administrativ, cât și al dreptului în general, reprezintă un
ansamblu de valori materiale și spirituale ale unei anumite societăți într-o anumită perioadă istorică,
care sunt exprimate în formă juridică normativă.

2. Izvoare ale dreptului administrativ în sens formal;

Prin izvoare în sens formal ale dreptului administrativ se înțeleg formele juridice prin care sunt
exprimate normele de drept administrativ.
• Izvoarele formale ale dreptului administrativ sunt:
1) Constituția Republicii Moldova.
2) Legile organice care conțin norme de drept administrativ.
3) Legile ordinare și hotărârile Parlamentului care cuprind norme ce reglementează raporturi
administrative.
4) Decretele Președintelui Republicii Moldova dacă au caracter normativ şi reglementează raporturi
din sfera puterii executive.
5) Hotărârile, ordonanţele şi dispoziţiile Guvernului.
6) Ordine, instrucțiuni și alte acte normative departamentale ale ministerelor și altor
autorităţi administrative centrale de specialitate.
7) Deciziile şi dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale ce conţin norme de drept
administrativ.
8) Tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, care conţin norme
referitoare la relaţiile sociale din sfera de reglementare a dreptului administrativ şi au o aplicare
directă.

3. Izvoare scrise
4. Izvoare nescrise (cutumiare)