Dr. Administrativ sub.

3: Caracteristică generală a autorităţilor

administraţiei publice

I. Noţiunea autorităţii (organului) administraţiei publice;

- Activitatea fiecăreia din cele trei puteri în stat – legislativă, executivă și judecătorească
este înfăptuită de autorități publice proprii.
- Puterea legislativă se exercită prin Parlament iar Președintele Republicii Moldova
exercită doar unele atribuţii, iar puterea judecătorească se înfăptuiește de instanțele
judecătorești organizate în sistem.
- Puterea executivă se exercită de Guvern, unele atribuţii aparținând şi Președintelui
Republicii Moldova, precum şi de o varietate de autorităţi administrative, care activează
fie la nivel central, fie la nivelul unor unităţi administrativ-teritoriale.

Statutul juridic și elementele autorității (organului) administrației publice:

- Statutul juridic este stabilit prin lege și include locul și rolul organului în sistemul
administrației publice, modul lui de constituire, competența, relațiile cu alte autorităţi şi
persoane, precum şi modul de reorganizare sau încetare a activităţii.

- Elemente componente ale autorității administrației publice:

- statut juridic/capacitate juridică administrativă;
- structură organizatorică;
- personal;
- resurse financiare și materiale (patrimoniu parte a proprietății publice).

Trăsăturile autorității administrației publice:

- Puterea executivă în stat este realizată în principal de autorităţile administraţiei publice;

1) Organele administrației publice sunt un gen de autorități publice, ceea ce implică

posibilitatea de a folosi forța de constrângere a statului;
2) Organele administrației publice sunt înființate prin lege sau în baza legii;
3) Activitatea acestor autorităţi se desfășoară pe baza și în vederea executării legii, inclusiv
prestarea unor servicii publice;
4) Activitatea acestor autorități se desfășoară în interes public (al cetățenilor statului), fie că
la nivel central, fie la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale;
5) Activitatea organului administrației publice este realizată în practică de un personal de
specialitate numiți funcționari sau demnitari publici;
6) Actele juridice adoptate sau emise de autoritățile administrației publice sunt supuse unui
control în special de legalitate prevăzut de lege, inclusiv controlul judecătoresc specializat;
7) Autorităţile administrației publice activează conform competenței sau atribuțiilor stabilite
de lege sau conform legii.
8) Orice organ al administrației publice are o structură internă, formată din diferite
elemente: servicii, secții, direcții generale și alte unități;
9) Aceste autorităţi au un statut juridic independent;
10) Organele administrației publice sunt constituite într-un sistem care formează
administrația publică în Republica Moldova (descris şi în Capitolul VIII al Constituției
Republicii Moldova);

Noțiunea autorității administrației publice:

• Organele sau autoritățile administraţiei publice - o categorie de autorităţi publice,
înființate prin lege sau în baza legii, care înfăptuiesc funcţiile și sarcinile puterii executive
în cadrul statului prin executarea legii, inclusiv prestare de servicii publice sau, altfel
spus, înfăptuesc o activitate administrativă în cadrul statului.

• Activitatea administrativă - totalitatea actelor administrative individuale și normative, a

contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative
realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează
aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea (art.5 din Codul administrativ al Republicii
Moldova, nr. 116/2018).

Pentru a stabili dacă o autoritate publică este sau nu organ al administrației publice, este
necesar de a stabili dacă acesta întrunește trăsăturile examinate mai sus.

II. Clasificarea autorităţilor administraţiei publice:

◈ Autoritățile administrației publice se caracterizează prin mai multe trăsături comune, dar
între ele există deosebiri determinate de modul lor de formare, activitate, competență și alte
criterii.
◈ Autorităţile administrației publice se clasifică în mai multe categorii conform anumitor
criterii.

Criterii de clasificare a autorităților administrației publice:

◈ Ordinea de formare a autorităților administrației publice:
Potrivit acestui criteriu autoritățile administrației publice se clasifică în:
1. organe ale administrației publice formate de către cetățeni (exemplu: consiliile locale şi
raionale, primarii);
2. organe ale administrației publice formate de organul legislativ și Președintele Republicii
Moldova (exemplu: Guvernul Republicii Moldova, ministerele);
3. organe formate de către însăși autorităţile administrației publice (exemplu: diferite
agenții, inspectorate de stat).

◈ Modul de formare a autorităților administrației publice:

Potrivit acestui criteriu autorităţile administrației publice sunt de două feluri, și anume:
1. organe ale administrației publice alese (cum ar fi: consiliile locale, Adunarea Populară a
Găgăuziei, primarii şi preşedinţii raioanelor);
2. organe ale administrației publice numite (cum ar fi: Guvernul Republicii Moldova,
ministerele).
◈ Natura sau modul de activitate al autorităţii administraţiei publice:
Potrivit acestui criteriu, autoritățile administrației publice se împart în:
1. organe colegiale, alcătuite din mai multe persoane (cum ar fi: Guvernul, consiliile
locale, Adunarea Generală a Găgăuziei);
2. organe individuale (unipersonale), adică acele organe care sunt conduse de o singură
persoană (cum ar fi: ministerele, primăriile, etc.).

◈ Competența autorității administrației publice, care se împarte în următoarele:

- competenţa teritorială:
Din punct de vedere al competenței teritoriale, autorităţile administrației publice se împart
în:
1. organe centrale – cele care au competență pe întreg teritoriul țării (Guvernul Republicii
Moldova, ministerele, agenţiile);
2. organe locale (teritoriale) – a căror competență se exercită în limitele unei sau câteva
unități administrativ-teritoriale în care funcționează (cum ar fi consiliile locale sau
raionale, primarii, aparatul preşedintelui raionului). O categorie specifică din cadrul
acestora ar fi organele cu competenţă inter-teritorială (de exemplu competenţă pe
teritoriul a câtorva raioane).

Competență teritorială presupune așa aspecte precum:

1) în chestiuni referitoare la bunuri imobile și/sau drepturi asupra lor o are autoritatea
publică în a cărei circumscripție se află bunul imobil;
2) în chestiuni referitoare la funcționarea unei întreprinderi sau a filialei acesteia, la
exercitarea unei profesii sau la o altă activitate de durată o are autoritatea publică în a cărei
circumscripție funcționează întreprinderea ori filiala acesteia sau este exercitată ori urmează
a fi exercitată profesia sau activitatea de durată;
3) în alte chestiuni decât cele prevăzute la pct. 1) și 2) referitoare la:
a) o persoană fizică o are autoritatea publică în a cărei circumscripție își are domiciliul
persoana fizică;
b) o persoană juridică o are autoritatea publică în a cărei circumscripție își are
sediulpersoana juridică;
4) în chestiuni în care competența nu rezultă din pct. 1)–3) o are autoritatea publică în a
cărei rază teritorială se va întreprinde acțiunea oficială.
◈ Prin lege pot fi admise reglementări suplimentare sau derogatorii de la dispozițiile
privind competența teritorială (art. 55 din Codul administrativ al Republicii Moldova, nr.
116/2018).

- competenţa materială:
După criteriul competenței materiale, autorităţile administrației publice se împart în:
1. organe cu competență generală – sunt acele autorităţi ale administrației publice
competente în toate sau în aproape toate domeniile de realizare a administrației publice.
Din această categorie fac parte Guvernul, care are competenţă în toate domeniile de
realizare a administrației publice, iar consiliile locale şi raionale au competenţe în
majoritatea domeniilor administraţiei publice, adică ele au o competență mai restrânsă
 decât Guvernul (de exemplu nu au competenţe în domeniul apărării, relaţiilor externe,
etc.).
2. organe cu competență de specialitate, adică organe ale administrației publice create
pentru a realiza numai o latură de specialitate într-un domeniu sau ramură respectivă a
activității administrative. Sunt organe de specialitate de exemplu ministerele, agenţiile,
birourile, etc.
◈ Dacă legea nu reglementează competența materială, competentă este autoritatea publică a
cărei activitate este cea mai apropiată de natura raporturilor juridice (art. 55 din Codul
administrativ al Republicii Moldova, nr. 116/2018).

- competenţă temporală:
Competenţa temporală reprezintă limitele de timp în care autoritatea administrativă îşi
exercită atribuţiile în conformitate cu legea, respectiv pot fi deosebite următoarele categorii:
1. organe cu competenţă temporală nelimitată (ministerele, agenţiile, primăriile, etc.);
2. organe cu competenţă temporală limitată (consiliul local, primarul, preşedintele
raionului, etc.).

III. Sistemul autorităţilor administraţiei publice

Sistem al autorităţilor administrației publice - totalitatea autorităților publice care
realizează activitatea de organizare a executării și de executare în concret a legii şi între
care există legături prin care se asigură funcționalitatea și integritatea sistemului.

Sistemul administrației publice, în primul rând, include Guvernul Republicii Moldova, care
prin natura sa este expresia puterii executive a statului, fiind cea mai importantă autoritate
publică prin intermediul căreia se asigură legătura dintre diferite autorităţi ale
administrației publice care formează sistemul administrației publice.

Părțile componente ale sistemului Admnisistrației publice:

Celelalte autorităţi care formează sistemul administraţiei publice pot fi divizate în
următoarele 2 părți componente:
1. administrația publică centrală de specialitate care include ministerele, agenţiile,
birourile, serviciile, inspectoratele de stat, comisiile şi consiliile / comitete
interministeriale, structuri organizatorice din sfera lor de competență, inclusiv
desconcentrate în teritoriu (în special în ceea ce priveşte ministerele).
Aceste organe împreună cu Guvernul formează categoria generică: administrația
publică centrală;
2. administrația publică locală care include consiliile locale (săteşti, comunale, orăşeneşti,
municipale) şi raionale; primarii şi primăriile satelor (comunilor), oraşelor
(municipiilor); preşedinţii raioanelor şi aparatul acestora, alte servicii locale, inclusiv
din unitățile administrativ-teritoriale cu statut special, adică un șir de autorități
deliberative și executive.
• Conform prevederilor constituţionale şi angajamentelor internaţionale ale Republicii
Moldova relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice centrale şi autorităţile
administraţiei publice locale au la bază principiile autonomiei locale şi descentralizării
serviciilor publice, fiind admis doar un control de legalitate şi oportunitate - doar în cazuri
unor atribuţii delegate de stat, din partea autorităţilor administrative centrale.
• Prin urmare între administrația publică centrală și administrația publică locală nu există
raporturi de subordonare.

Administrația publică centrală de specialitate și autorități administrative centrale cu

statut autonom:
• Conform legislației, sunt create un șir de autorități executive cu atribuții în anumite
domenii, care se bucură de independență funcțională, de multe ori și organizatorică faţă de
Guvern, cum ar fi Banca Naţională a Moldovei, Curtea de Conturi, Serviciul de Informaţii
şi Securitate, Comisia Electorală Centrală, Agenţii Naţionale de Reglementare, etc.
• Apare problema dacă asemenea autorităţi pot fi atribuite la sistemul autorităţilor
administraţiei publice centrale de specialitate în particular și sistemul administrației
publice în general.
• Din punct de vedere funcţional acte organe sunt nişte autorităţi administrative autonome şi
dacă le-am atribui la sistemul autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate
am întra în contradicţie cu art. 96 din Constituţia Republicii Moldova care prevede că
Guvernul „…exercită conducerea generală a administraţiei publice”, iar aceste organe nu
se subordonează Guvernului.

IV. Locul şi rolul Preşedintelui Republicii Moldova în sistemul autorităţilor

publice
• Instituţiei Președintelui Republicii Moldova i se acordă o mare atenţie în literatura de
specialitate din domeniul dreptului, mai ales public.
• Interesul faţă de această instituţie s-ar datora faptului că ea a evaluat de la monarh ca
funcţie transmisă prin ereditate până la funcţia de preşedinte sau şef al statului ca funcţie
electivă, constituită prin vot universal sau de un corp electoral.
• În literatura de specialitate există o diversitate de opinii referitor la locul și rolul
Preşedintelui Republicii Moldova.
• Conform unor opinii se consideră că el se află în fruntea puterii executive şi puterea
executivă este bicefală, adică el împarte conducerea puterii executive cu Guvernul.
Suportul în argumentare s-ar datora faptului că foarte multe atribuţii ale Preşedintelui
Republicii Moldova ţin de domeniul executivului.

Atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova:

A. atribuţii în raport cu Parlamentul sau exercitarea unor funcții general statale:
- Preşedintele Republicii Moldova este şeful statului.
- Preşedintele Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranităţii,
independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării (art. 77 din Constituția
RM).
- Poate lua parte la lucrările Parlamentului; adresează Parlamentului mesaje cu privire la
principalele probleme ale naţiunii (art. 84 din Constituția RM).
- Are dreptul de iniţiativă legislativă (art. 73 din Constituția RM).
- Promulgă legile (art. 93 din Constituția RM).
- După consultarea fracţiunilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul, în cazul
imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de
3 luni (art. 85 din Constituția RM).
- Soluționarea problemelor cetățeniei, poate acorda azil politic (art. 88 din Constituția RM)
- Poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală
(art. 87 din Constituția RM).

B. atribuţii din sfera executivului:

- Desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru după consultarea fracţiunilor
parlamentare.
- Numeşte Guvernul în baza votului de încredere acordat de Parlament.
- Revocă şi numeşte, la propunerea Prim-ministrului, unii membrii ai Guvernului, în caz de
remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei.
- Suspendă actele Guvernului ce contravin legislaţiei până la adoptarea hotărârii definitive
a Curţii Constituţionale
- atribuţii în domeniul apărării: este comandant suprem al forţelor armate; în caz de
agresiune armată, ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară stare de război şi le
aduce, neîntîrziat, la cunoştinţa Parlamentului (art. 87 din Constituția RM).
- atribuţii în domeniul politicii externe: poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie
tratate internaţionale în numele Republicii Moldova, etc. (art. 86 din Constituția RM).
- numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege; conferă decoraţii şi titluri de
onoare.
- exercită şi alte atribuţii stabilite prin lege.

C. atribuţii în raport cu justiţia:

- Acordă graţiere individuală.
- Numește și eliberează din funcție judecătorii.
- Conferă grade superioare de clasificare lucrătorilor din procuratură, judecătorii, în
condiţiile legii.

Unele concluzii:
- Președintele Republicii Moldova ar avea un rol de mediator (arbitru) dintre puterile
statului precum și între stat și societate.
- Sarcina lui principală este ca puterile statului (legislativă, executivă și judecătorească) să
nu se blocheze reciproc și să activeze eficient în interesul și pentru prosperarea societății.
- Având rol de mediator el trebuie să fie imparțial. Această teză este acceptabilă și în ceea
privește apartenența Președintelui Republicii Moldova la un partid, în special pe
parcursul exercitării mandatului.
- Astfel Președintele Republicii Moldova ar fi o autoritate publică autonomă ce asigură pe
de o parte colaborarea puterilor în stat, iar pe de altă parte suveranitatea, independența,
unitatea și integritatea teritorială a țării.