Subiectul 1.

Noţiunea administraţiei publice şi trăsăturile ei caracteristice:

1.1 Definiţi administraţia publică şi identificaţi trăsăturile ei caracteristice. 3 puncte
Administrația publică reprezintă activitatea de organizare a executării și de executare în concret a legii cu
caracter dispozitiv și prestator care se realizează în principal de autprităție publice si funcționarii acestora,
iar în secundar de alte organizații statele (autoritățile publice, instituții publice, întreprinderi) precum și de
particulari care desfășoară activități de interes public.
Trăsăturile administrației publice
1) Administraţia publică este un sistem de organizare socială.
2) Administraţia publică este legată de mediul social, unde este creată şi respectiv funcţionează.
3) Administraţia publică trebuie să posede capacitatea de a se autoperfecţiona, adică de a-şi modifică
structura sistemului şi formele de activitate conform necesităţilor societăţii.
4) Administraţia publică trebuie să aibă un rol important în cadrul transformărilor din societate, ea având ca
scop perfecţionarea vieţii sociale, implementarea noilor realizări ale ştiinţei, tehnicii.
5) Administraţia publică trebuie să fie sistem compatibil cu mediul social.
6) Administraţia publică este un element a mecanismului autoritar statal.
7) Administraţia publică are o manifestare subiectivă. Aceasta înseamnă că ea este personificată prin
activitatea unor subiecţi concreţi care au calitatea de funcţionari sau demnitari publici.
1.2.Determinaţi sensurile noţiunii administraţiei publice. 5 puncte
În sens organic- ansamblul autorităților care în regim de putere publică realizează activități specifice pe
baza legii și în scopul executării legii.
În sens material reprezintă totalitatea acitvităților pe care trebuie să le ducă la îndeplinire aceste autorități.
1.3.Apreciaţi corelaţia între noţiunile „autoritate administrativă”, „autoritate publică” şi „organ al
puterii executive”. 7 puncte
Autorităţi administrative, sunt toate organele care realizează sarcinile puterii executive în stat, iar pentru
realizarea sarcinilor ce le revin, au drept de dispoziţie, de comandă, iar atunci când dispoziţiile lor nu sunt
respectate, aplică sancţiunile prevăzute de lege.
Autoritate publica- orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim
de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.
Organ al puterii executive- organ care are sarcina de a pune in aplicare legile si dispozitiile organelor
superioare.
Corelatia rezulta din faptul ca notiunea de ,,autoritate publica” este mai larga decat notiunea de ,,autoritate
administrativa”, iar termenul autoritate publica se include partial in notiunea de autoritate administrativa.
Astfel, notiunea de autoritate publica depaseste perimetrul de organizare a sistemului administratiei publice,
cuprinzand si sistemul organelor puterii legislative si puterii judecatoresti. Termenul autoritate publica,
utilizat in Constitutia RM, ar putea fi sinonim cu termenul organ statal. Desi administratia publica este strans
legata de organele puterii executive, ea, totusi, depaseste perimetrul puterii executive.
Subiectul 2. Instituirea funcţiei publice şi condiţiile de acces la funcţia publică:
2.1.Determinaţi premisele de apariţie a funcţiei publice şi categoriile de condiţii (exigenţe) privind
accesul la funcţia publică. 3 puncte
În conformitate cu legea 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public funcţiile
publice se instituie în temeiul actelor Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi ale
altor autorităţi publice, emise în limitele competenţei lor, stabilite de Constituţie şi de alte legi. Actele
respective sunt emise sau adoptate in limitile competentelor stabilite de constitutie si de alte legi in scopul
satisfacerii anumitor necesitati ale populatiei in prestarea unor servicii de interes public.
Conditiile de ocupare a functiei publice pot fi divizate in doua categorii:
Conditii de baza (generale ) de ocupare a functiei publice
Conditii speciale de ocupare a functiei publice
a) concurs; b) promovare; c) transfer; d) detaşare; e) asigurare a interimatului funcţiei publice de conducere.
2.2.Comparaţi diferitele condiţii (exigenţe) de acces la funcţia publică şi consecinţele nerespectării
acestora. 5 puncte
Conditiile de baza sunt aplicabile tuturor functionarilor publici si ele rezulta atat din prevederile constitutiei
RM (art. 39), cat si a legii cu privire la functia publica si statutului functionarului public. Astfel, la o functie
publica poate cadida persoana care indeplineste urmatoarele conditii:
a) deţine cetăţenia Republicii Moldova;
b) posedă limba moldovenească şi limbile oficiale de comunicare interetnică vorbite în teritoriul respectiv în
limitele stabilite de lege;
c) are capacitate deplină de exerciţiu;
d) nu a împlinit vîrsta de 63 de ani;
e) este aptă, din punct de vedere al stării sănătăţii, pentru exercitarea funcţiei publice, conform certificatului
medical eliberat de instituţia medicală abilitată, dacă pentru funcţia respectivă sînt stabilite cerinţe speciale
de sănătate;
f) are studiile necesare prevăzute pentru funcţia publică respectivă;
g) în ultimii 5 ani nu a fost destituită dintr-o funcţie publică conform art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) sau nu i-a
încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare;
h) nu are antecedente penale nestinse pentru infracţiuni săvîrşite cu intenţie;
Conditiile speciale – rezulta din specificul functiei si a domeniului de activitate a viitorului
functionar, care necesita cerinte suplimentare. De exemplu, pentru ocuparea anumitor functii, pot fi stabilite
criterii suplimentare de varsta, experienta (cum ar fi functiile de conducere), starea exceplenta a sanatatii
(cum ar fi structurile militarizate etc.).
Nerespectarea conditiilor respective atrage imposibilitatea ocuparii functiei publice
2.3.Evaluaţi gradul de corespundere necesităţilor zilei a legislaţiei privind instituirea funcţiei publice şi
condiţiile de acces la funcţia publică. 7 puncte
Activitatea ce tine de functia publica necesita un grad mare de responsabilitate ,o pregatire profesionala
corespunzatoare si multe alte conditii care sunt prevazute in lege. Dupa mine ce tine de legislatia privind
instituirea functiei publice si conditiile de acces la functia publica sunt indeajuns pentru ca acel functionar sa
si realizeze activitatea intr un mod adecvat rapid si corespunzator necesitatilor societatii. Respectiv,
conditiile de acces corespund cu necesitatile din zilele noastre, si n ar trebui “sa inventam din nou roata”. Eu
as atrage mai mult atenta la sanctiunile privind coruptia care poate fi prezenta la acest nivel , deoarece din
cauza ei (coruptiei) multe lucruri nu sunt asa cum trebuie sa fie.

TEST Nr. 2
Subiectul 1. Noțiunea și însemnătatea fenomenului administrativ în cadrul societății și al statului:
1.1.Descrieţi trăsăturile administraţiei (conducerii) în domeniul social și corelaţia dintre elementele
componente. 3 puncte
Conducerea socială un mecanism de organizare și coordonare a relațiilor sociale apărute între membrii
societății. Ca trăsături de bază enumerăm următoarele:
-conducerea socială apare și există numai acolo unde este prezentă o activitate comună a oamenilor.
-conducerea socială are ca scop principal coordonarea relatiilor dintre membrii societății prin influență.
-conducerea socială are ca obiect de influență comportamentul participantilor la activitatea care o au în
comun și relațiile dintre ei.
-conducerea socială se bazează pe o anumită subordonare a voinței participanților la relațiile
administrative(voința celor care conduc, este urmată de voința celor conduși).
-conducerea socială necesită un mecanism deosebit de realizare, care personifică subiecții administrării.
Elementele: subiectul conducerii(elementul conducător, organele statului, organizațiile, persoane care
conduc cu membri societății); obiectul conducerii(elementul condus, societatea și membrii acesteia).
Corelația: Intre elementele administratiei in domeniul social este o strinsa legatura, necesara
existentei atit asubiectelor cit si a obiectelor. Acestea permanent interacționează pe bazele autoorganizării și
autoconducerii. Conducerea socială apare și există acolo unde are loc o activitate comună a oamenilor.
Respectiv subiectul manifestă o influență deosebită asupra obiectului, administrarea devenind posibilă doar
când există această subordonare. Societatea reprezintă un organism integru cu o structură complicată, care
cuprinde diferite manifestari individuale cu caracter general. Astfel apare necesitatea obiectivă de a asigura
legătura dintre elementul conducător și cel condus pentru mentinerea unui echilibru în administrare, in
cadrul căreia își găsește exprimarea conducerea statală.
1.2.Definiţi conducerea statală și determinaţi importanţa puterii executive în cadrul conducerii statale.5
puncte
Conducerea statală este parte componentă a conducerii sociale, care este exercitată de un sistem de
structuri statale prin intermediul puterii de stat.
Importanța puterii executive în cadrul conducerii statale poate fi exemplificată prin felul următor:
1) Este inadmisibil ca legislatorul singur să execute legile, la fel poate fi spus şi despre puterea
judecătorească, care nu poate executa propriile decizii;
2) Activitatea executivă (puterea executivă) include în sine o influenţă cu caracter administrativ, care are ca
scop realizarea sarcinilor general statale;
3) Organelor ce exercită puterea executivă le revine în rol de primă importanţă în rezolvarea sarcinilor
generale ce stau în faţa societăţii (cum ar fi sănătatea, educaţia, ordinea publică, cultura etc.).
4) În principal activitatea executivă în cadrul statului este realizată prin intermediul administraţiei publice.
1.3.Apreciaţi gradul de corespundere a organelor statale (autorităţilor publice) la fiecare din cele trei
puteri care exprimă conducerea statală. 7 puncte
Pentru a intelege esente conducerii statale, trebuie sa pornim de la premisa ca orice activitate umana consta
din decizie, realizarea ei si controlul executarii. Pe aceasta baza este creat aparatul de stat, in urma caruia are
loc principiul separarii puterilor in stat. Astfel, pe seama organelor puterii legislative era pusa luarea
deciziilor privind cele mai importante problem ale vietii sociale prin intermediul unor norme cuprinse in legi
sau alte acte normative, adoptate conform legilor. Organele puterii executive, in esenta, realizeaza
executarea in practica a normelor respective; iar organelle puterii judecatoresti efectueaza o functie de
ocrotire a valorilor stabilite, inclusive solutionarea litigiilor aparute.
Subiectul 2. Modurile de ocupare a funcţiei publice şi temeiurile de apariţie a raporturilor de serviciu:
2.1.Identificaţi modurile de ocupare a funcţiei publice şi temeiurile de apariţie a raporturilor de
serviciu.3 puncte
În conformitate cu legea 158/2008 cu privire la funcționarul public și statutul funcționarului sunt stipulate
urmăroarele
1. alegere 2. Numire 3. Concurs 4. Promovare 5. Transfer 6. Detaşare
7. Asigurare a interimatului funcţiei publice de conducere
Poziţiile 4-7 se referă doar la persoanele care deţin deja funcţii publice mătoarele moduri de ocupare a
funcției publice.
Temeiurile de aparitie a raporturilor de serveciu reprezinta urmatoarele fapte:
1.Emiterea sau adoptarea actului administrative de numire in functia publica
2.Depunerea juramantului (in termen de 10 zile de la confirmarea in functie publica)
3.Perioada de proba ca un temei suplimentar (este de 6 luni)
2.2.Comparaţi diferitele moduri de ocupare a funcţiei publice şi temeiurile corespunzătoare de apariţie a
raporturilor de serviciu. 5 puncte
Alegerea este reglementată prin diferite acte normative. Pentru ocuparea funcției prin alegere sunt necesare:
Existența funcției eligibile vacante;
Declanșarea procedurii de alegere (depunerea candidaturii și Campania electorală);
Alegerea și stabilirea rezultatelor alegerilor;
Validarea alegerilor;
Investirea în funcție.
Ocuparea funcției de demnitate publică prin alegere
Temeiul legal al apariţiei raportului de exercitare a funcţiei este validarea mandatului de către autoritatea
competentă.
Numirea funcționarului public reprezintă emiterea sau adoptarea unui act administrativ al autorității
competente sau persoanei cu funcție de răspundere, ce determină momentul atribuirii cetățeanului și a
posibilității de a executa atribuțiile determinate de funcția respective
Ocuparea unor funcţii de demnitate publică prin numire - autoritatea competentă să numească în funcţie
demnitarul respectiv o face din oficiu sau lapropunerea autorităţii/organului abilitat.
Promovarea funcționarului public într-o funcție publică superioară se face în bază de merit și se
efectuează de autoritatea publică în care funcția publică este vacantă. În situația în care doi sau mai mulți
funcționari publici îndeplinesc condițiile promovării într-o funcție publică superioară, selecția se face pe
bază de concurs.
Transferul are loc între autoritățile publice sau între subdiviziunile interioare ale aceleiași autorități publice.
Transferul între autoritățile publice se efectuează prin acceptarea transferului de către conducătorul
autorității publice și prin numirea acestuia în functie de către conducătorul autorităților publice în interesul
cărora se efectuează transferul.
Transferul se face:
◈ în interesul serviciului se face numai cu acordul scris al funcționarului public transferat.
◈ la cererea funcționarului public se face într-o funcție publică echivalentă cu funcția publică deținută sau
într-o funcție de nivel inferior.
Detaşarea însemnă trecerea temporară a funcţionarului public la o altă autoritate publică sau instituție
publică pentru realizarea unor sarcini de serviciu în interesul acesteia. Detaşarea se efectuează prin
acceptarea detaşării de către conducătorul autorităţii publice în care activează funcţionarul public, la
solicitarea scrisă a conducătorului autorităţii publice sau instituției publice în interesul căreia se efectuează
detaşarea, prin numirea sau angajarea funcționarului public în funcția pentru care a fost detaşat.
◈ Detaşarea se dispune pentru o perioadă de cel mult un an. Cu acordul funcţionarului public, perioada
detaşării poate fi prelungită cu încă cel mult doi ani. Detaşarea funcţionaruluipublic nu poate fi realizată mai
des decît o dată la 5 ani.
Interimatul funcţiei publice de conducere reprezintă exercitarea temporară a unei funcţii publice de
conducere care se realizează prin asigurarea interimatului de către funcţionarul public din aceeaşi autoritate
publică care îndeplineşte condiţiile de bază şi cerinţele specific prevăzute în fişa postului aferentă funcţiei
publice pentru care se asigură interimatul şi care nu are sancţiuni disciplinare nestinse în condiţiile prezentei
legi.
◈ Nu se consideră interimat situaţia cînd funcţia publică de conducere este exercitată temporar de către
adjunctul titularului funcţiei publice în cauză.
Daca sa ne referim la temeiurile de aparitie a raporturilor de serviciu atunci putem vorbi de emiterea sau
adoptarea actului administrative, conform acestuia raporturile de servviciu apara in baza actului
administrative de numire in functia publica, si respective se refera la modul de ocupare a functiei publice
prin numire. Un alt temei al reprezinta depunerea juramantului, functionarul depune in decurs de 10 zile de
la numirea in funtie juramantul.
Perioada de proba reprezinta un temei suplimentar si este stabilita pentru functionarul debutant. Proba are ca
scop verificarea cunostintelor abilitatilor si atitudinelor profesionale in indeplinirea functiei publice.
2.3.Decideţi asupra celor mai performante moduri de ocupare a funcţiei publice. 7 puncte
Desigur ca cea mai performanta modalitate de ocupare a unei functii publice este Concursul, care e si
principalul mod de ocupare a funcției publice vacante, are la bază principiile compentenței deschise,
transparenței, competenței și meritelor profesionale și principiul egalității accesului la funcțiile publice.
Respectiv prin aceasta modalitatea, ajunge in functie persoana cea mai bine pregatita si cea mai
profesioanala cu alte cuvinte cea mai potrivita, desigur dintre participant, pentru functia respectiva.
Concursul se organizeaza de către:
◈ Comisia de concurs (cum ar fi cea formată din 7 membri specialiști notorii în administrația publică,
desemnați de Guvern) pentru funcțiile publice de adjunct al conducătorului autorității administrative.

TEST Nr. 3
Subiectul 1. Sistemul autorităţilor (organelor) administraţiei publice:
1.1.Descrieţi sistemul autorităţilor (organelor) administraţiei publice. 3 puncte
Sistemul autorităţilor administrației publice reprezintă totalitatea autorităților publice care realizează
activitatea de organizare a executării și de executare în concret a legii şi între care există legături prin care se
asigură funcționalitatea și integritatea sistemului. Acest sistem include Guvernul Republicii Moldova, care
este expresia puterii executive a statului, fiind cea mai importantă autoritate publică prin intermediul căreia
se asigură legătura dintre diferite autorităţi ale administrației publice care formează sistemul administrației
publice
1.2.Determinaţi părţile componente ale sistemului autorităţilor (organelor) administraţiei publice. 5
puncte
Părțile componente ale sistemului autorităților administrației publice în conformitate cu capitolul 7 din CRM
sunt APL și APC
- administrația publică centrală de specialitate care include ministerele, agenţiile, birourile, serviciile,
inspectoratele de stat, comisiile şi consiliile, comitete interministeriale, structuri organizatorice din sfera lor
de competență, inclusiv desconcentrate în teritoriu. Aceste organe împreună cu Guvernul formează
administrația publică centrală;
- administrația publică locală care include consiliile locale (săteşti, comunale, orăşeneşti, municipale) şi
raionale; primarii şi primăriile satelor (comunilor), oraşelor (municipiilor); preşedinţii raioanelor şi aparatul
acestora, alte servicii locale, inclusiv din unitățile administrativ-teritoriale cu statut special, adică un șir de
autorități deliberative și executive.
1.3.Apreciaţi gradul de corespundere (atribuire) a autorităţilor administrative (executive) din cadrul
statului sistemului autorităţilor (organelor) administraţiei publice. 7 puncte
În urma efectuării unei analize referitor la gradul de corespundere a autorităţilor administraţiei publice s-au
depistat necorespunderi la un şir de acte normative în privinţa aprobării structurii autorităţilor administrative
din subordinea Guvernului. Statutul juridic al unor autorităţi publice nu este stabilit cu respectarea
termenilor de specialitate expuşi. Sunt utilizaţi termeni în detrimentul celui de autoritate administrativă în
subordinea ministerului sau altei autorităţi administrative centrale. Sunt confundaţi termenii de autoritate
administrativă în subordine şi instituţie publică. Într-o serie de autorităţi administrative nu sunt instituite
subdiviziunile structurale autonome obligatorii, stabilite prin acte normative ale Guvernului. Dreptul
administraţiei locale la autoorganizare este limitat. Echilibrarea centralizată a statelor de personal pentru
toate autorităţile locale nu este justificată, deoarece comunităţile sunt înzestrate cu potenţial diferit de
dezvoltare, unele având diverse avantaje economice şi sociale sau premise pentru crearea lor, iar altele – nu.
Un număr mare de competenţe şi responsabilităţi de o importanţă majoră pentru dezvoltarea colectivităţilor
locale prevăzute de către lege, nu au acoperire cu funcţii şi specialişti, ceea ce diminuează calitatea
procesului decizional local şi reduce capacitățile de a se implica în soluţionarea problemelor sociale şi
economice.
În acest context, este nevoie de un proiect ce ar introduce aspecte noi în ceea ce priveşte structurile
organizaţionale ale autorităţii administraţiei publice centrale de specialitate, prin indicarea listelor acestora
care vor fi incluse ca anexe la structura organului central de specialitate sau a altei autorităţi administrative,
cu respectarea termenilor de specialitate, ajustarea cadrului normativ în concordanţă cu prevederile legii
menţionate, precum şi în uniformizarea structurii regulamentelor de organizare şi funcţionare ale
autorităţilor administraţiei publice centrale. Acest proiect însă să nu presupună cheltuieli financiare
suplimentare şi să fie compatibil cu prevederile actelor legislative şi normative care să reglementeze
domeniul în cauză și să corespunde exigenţelor tehnicii normative.
Autorităţile publice centrale şi locale trebuie să respecte pe deplin cadrul legal, iar deciziile şi reglementările
să fie aprobate în strictă corespundere cu procedurile stabilite prin lege şi să fie puse în aplicare în mod
imparţial. Trebuie să se garanteze posibilităţi reale de cooperare între autorităţile centrale şi locale, sectorul
privat şi societatea civilă, precum şi informarea şi consultarea de către stat, în timp util, a autorităţilor
publice locale, în procesul de planificare şi de luare a deciziilor, prin structurile lor asociative. În afara
reglementărilor legale, administraţia publică trebuie să facă lucrurile corect astfel încît să fie un partener
onest şi de încredere pentru cetăţeni şi pentru mediul de afaceri. Administraţia publică trebuie să aplice
tratament egal tuturor cetăţenilor şi mediului de afaceri, ceea ce implică respect faţă de toţi, corectitudine şi
echitate, obiectivitate în procesul de luare a deciziilor, precum şi evitarea discriminării. Deciziile trebuie să
fie formulate, aprobate şi puse în aplicare urmînd reguli şi proceduri clare. Toată informaţia cu caracter
public să fie accesibilă pentru orice cetăţean. Abilităţile profesionale ale celor care asigură guvernanţa
trebuie să fie permanent menţinute şi consolidate pentru a-şi îmbunătăţi rezultatele şi impactul. Activitatea,
structura, procedurile şi deciziile administraţiei publice trebuie să justifice aşteptările şi nevoile cetăţenilor.
Administraţia trebuie să ia în vizor optimizările şi eficienţa pe termen mediu şi lung. Rolul fiecărei instituţii,
organ colegial şi actor în procesul de elaborare a politicilor publice trebuie să fie clar stabilit, aceştia fiind
responsabili de deciziile pe care le iau.
Subiectul 2. Drepturile şi obligaţiile demnitarilor și funcţionarilor publici:
2.1.Enumeraţi drepturile şi obligaţiile demnitarilor și funcţionarilor publici. 3 puncte
În conformitate cu legea 158/2008 cu privire la funcționarul public și statutul funcționarului public și
totodată cu legea 190/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică, drepturile și
obligațiile demnitarilor și funcționarilor publici ar fi următoarele:
190* Articolul 5. Drepturile demnitarilor
a) să adopte decizii în limita competenţelor legale şi să ceară executarea acestora;
b) să obţină în modul stabilit informaţia şi materialele necesare pentru exercitarea funcţiei şi, după caz, să
aibă acces la documentele şi la informaţiile ce conţin secret de stat;
c) să viziteze, din oficiu sau la solicitare, întru exercitarea funcţiei şi în modul stabilit, alte autorităţi publice,
alte persoane fizice şi juridice, de drept public sau privat;
d) să beneficieze de dreptul la integritate personală, la o atitudine adecvată şi respectuoasă din partea
subordonaţilor, altor factori de decizie şi a cetăţenilor;
e) să beneficieze de dreptul la remunerarea şi stimularea muncii în condiţiile legii;
f) să beneficieze de dreptul la dezvoltare profesională continuă din contul bugetului din care este
remunerată;
g) să beneficieze de dreptul la protecţia securităţii, la ocrotirea sănătăţii şi la condiţii favorabile pentru
exercitarea eficientă a funcţiei deţinute;
*Obligațiile demnitarilor:
a) de integritate profesională;
b) de a informa agenţii publici despre cerinţele specifice de integritate profesională pentru activitatea
agenţilor publici în cadrul entităţii publice, precum şi despre sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate
pentru nerespectare;
c) de a informa agenţii publici despre posibilitatea de a fi supuşi testului de integritate profesională;
d) de a adopta planurile de integritate, a asigura şi a raporta implementarea lor în termenele prevăzute de
prezenta lege.
158* Articolul 14. Drepturile generale ale funcţionarului public
Funcţionarul public are următoarele drepturi generale:
a) să examineze probleme şi să ia decizii în limitele competenţei sale;
b) să solicite, în limitele competenţei sale, şi să primească informaţia necesară de la alte autorităţi publice,
precum şi de la persoane fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma lor juridică de
organizare;
c) să-şi cunoască drepturile şi atribuţiile stipulate în fişa postului;
d) să beneficieze de condiţii normale de muncă şi igienă de natură să-i ocrotească sănătatea şi integritatea
fizică şi psihică, precum şi de un salariu corespunzător complexităţii atribuţiilor funcţiei;
e) să se adreseze Guvernului asupra cazurilor de încălcare a legislaţiei referitoare la funcţia publică şi la
statutul funcţionarului public
f) să beneficieze de stabilitate în funcţia publică deţinută, precum şi de dreptul de a fi promovat într-o
funcţie publică superioară;
g) să beneficieze de egalitate de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la
încadrare în funcţia publică, la procesul de dezvoltare profesională continuă şi la promovarea în funcţie.
Articolul 22. Obligaţiile generale ale funcţionarului public
(1) Funcţionarul public are următoarele obligaţii generale:
a) să respecte Constituţia, legislaţia în vigoare, precum şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova
este parte;
b) să respecte cu stricteţe drepturile şi libertăţile cetăţenilor;
c) să fie loial autorităţii publice în care activează;
d) să îndeplinească cu responsabilitate, obiectivitate şi promptitudine, în spirit de iniţiativă şi colegialitate
toate atribuţiile de serviciu;
e) să păstreze, în conformitate cu legea, secretul de stat, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele,
informaţiile sau documentele de care ia cunoştinţă în exerciţiul funcţiei publice, cu excepţia informaţiilor
considerate de interes public;
2.2.Stabiliţi corelaţia dintre drepturile şi obligaţiile demnitarilor și funcţionarilor publici. 5 puncte

2.3.Formulaţi garanţiile ce asigură exercitarea drepturilor şi obligaţiilor demnitarilor și funcţionarilor

publici. 7 puncte
Pentru ca functionarul si demnitarul public sa si poata exercita drepturile si obligatiile sunt prevazute
garantii care ar asigura acest fapt atât în legea 158 cât și în 199. Asadar mai intai de toate vorbim despre
Salarizarea funcţionarului public cât și a demnitarului. Salarizarea le asigură condiţii necesare pentru
exercitarea eficientă a atribuţiilor şi contribuie la completarea autorităţilor publice cu personal competent.
O altă garanție a acestor personae ar putea fi stimularea f/p și d/ prin:
Pentru succese în muncă, persoanele cu funcţii de demnitate publică și funcționarii publici pot să
beneficieze de stimulări în formă de:
a) mulţumiri; b) premii; c) diplome de onoare.
(2) Pentru succese deosebite în activitate, pentru merite faţă de societate şi faţă de stat, persoanele cu funcţii
de demnitate publică cât și persoanele cu funcție publică pot fi decorate cu distincţii de stat.
Garanțiile sociale:
În cazul demnitorului public la expirarea mandatului, în caz de demisie, revocare sau eliberare din funcţie,
persoana cu funcţie de demnitate publică beneficiază de o indemnizaţie unică egală cu 2 salarii de bază, dacă
legea specială ce reglementează activitatea acestei persoane nu prevede un alt cuantum al indemnizaţiei. Iar
funcționarul public i se acordă ajutoare materiale în vederea soluţionării problemelor sociale şi de trai în
conformitate cu legea, de asemenea beneficiază de pensie, iar în cazul pensionării anticipate ori obţinerii
dreptului la pensie pentru limită de vîrstă sau în cazul încetării raporturilor de serviciu, funcţionarul public,
la cererea lui scrisă, depusă pînă la data survenirii situaţiilor menţionate, beneficiază, pentru fiecare an
complet de vechime în serviciul public, de dreptul la o indemnizaţie unică în proporţie de 15% din salariul
de bază determinat conform clasei de salarizarela momentul depunerii cererii în cauză

TEST Nr. 4
Subiectul 1. Principiile dreptului administrativ / administraţiei publice:
1.1.Definiţi şi enumeraţi principiile dreptului administrativ / administraţiei publice. 3 puncte
Principiile administrației publice(dreptului administrativ) reprezintă idei de bază ce se caracterizează
prin impretivitate, univerisalitate și importanță deosebită, privind organizarea și funcționarea administrației
publice. Acestea se clasifică în:
Principii fundamentale,
Principii organizatorice și funcționale
Principii de perspectivă.
1.2.Clasificaţi principiile dreptului administrativ / administraţiei publice în raport cu legislaţia şi
doctrina.5 puncte
La rândul lor, principiile enumerate mai sus, în raport cu legislația și doctrina, se clasifică și ele în anumite
subcategorii, acest fapt, cu certitudine ne demonstrează complexitatea majoră a fenomenului administrației
publice.
Principii fundamentale:
-principiul legalității(rezultă din prevederile art 15 CRM-universialitatea) -principiul democratismului și
pluralismului politic (art 5 din CRM) -principiul egaității în drepturi art 16 -principiul descentralizării
serviciilor publice art 109 -principiul autonomiei locale art 109
Principii organizatorice și functionale:
-principiul diferentierii și fixarii functiilor si atributiilor in domeniul administratiei publice
-principiul imbinarii conducerii colegiale cu conducere unipersonala(individuală) in domeniul adm.
-principiul îmbinării conducerii ramurale, interramurale și locale în domeniul adm.pub -principiul
raspunderii în limitele competenței.
1.3.Formulaţi principiile bunei guvernări în spațiul european (principii de perspectivă). 7 puncte
Principii de perspectivă
Sunt prevăzute de forurile internaționale privind buna guvernare, cum ar fi structurile Consiliului Europei,
etc.:
1) principiul obiectivităţii 2) principiul participării 3) principiul respectării intimităţii
4) principiul emiterii deciziei în interesul particularului (notă: parțial aplicat în cadrul răspunderii juridice) 5)
dreptul persoanei private de a fi audiate cu privire la deciziile individuale 6) principiul contribuţiei corecte
şi rezonabile a persoanei private la costurile pentru deciziile administrative 7) principiul accesului la
informaţie 8) principiul obligativităţii de a lua o decizie 9) dreptul persoanelor private de a se implica în
anumite decizii non-reglementare (care poate afecta un număr nedeterminat de persoane, sunt necesare
proceduri care să permită participarea acestora la procesul de luare a deciziilor, cum ar fi observaţii scrise,
audieri, reprezentarea într-un corp consultativ al autorităţii competente, consultări şi anchete publice.
Procedura respectivă trebuie să aibă loc într-un termen rezonabil).
Subiectul 2. Incompatibilităţile, restricţiile și alte limitări faţă de demnitari și funcţionarii publici:
2.1.Identificaţi incompatibilităţile, restricţiile și alte limitări faţă de demnitari și funcţionarii publici. 3
puncte
În conformitate cu legea 199 și 158 Demnitarul nu este în drept să desfăşoare orice altă activitate
remunerată, cu excepţia activităţilor didactice şi ştiinţifice. Calitatea de funcţionar public este incompatibilă
cu orice altă funcţie publică. Funcţionarul public nu este în drept să desfăşoare alte activităţi remunerate:
a) în cadrul autorităţilor publice;
b) în funcţie de demnitate publică sau în funcţie din cadrul cabinetului persoanei care exercită funcţie de
demnitate publică, cu excepţia cazului în care raporturile de serviciu sunt suspendate pe perioada respectivă
în condiţiile legii;
c) prin contract individual de muncă sau prin alt contract cu caracter civil, în cadrul societăţilor comerciale,
cooperativelor, întreprinderilor de stat sau municipale, precum şi al organizaţiilor necomerciale, din sectorul
public sau privat;
d) în calitate de expert antrenat în proiecte implementate peste hotarele țării; Funcţionarul public poate
cumula atribuţiile funcţiei sale cu atribuţiile funcţiei
publice temporar vacante.
Funcţionarul public nu poate fi mandatar al unor terţe persoane în autoritatea publică în care îşi desfăşoară
activitatea.
2.2.Clasificaţi incompatibilităţile, restricţiile și alte limitări faţă de demnitari și funcţionarii publici. 5
puncte
Daca sa ne referim la restrictiile in ierarhia functiei publice, atunci putem spune că: Funcţionarul public nu
poate exercita o funcţie publică în subordinea unei rude directe (părinte, frate, soră, fiu, fiică) sau a unei rude
prin afinitate (soţ/soţie, părinte, frate şi soră a soţului/soţiei) în cadrul aceleiaşi autorităţi publice.
Aceeaşi prohibiţie se aplică şi în situaţia în care conducătorul superior al funcţionarului public are calitatea
de persoană ce exercită funcţie de demnitate publică.
Incompatibilităţi generale
(1) Demnitarul nu este în drept să desfăşoare orice altă activitate remunerată, cu excepţia activităţilor
didactice şi ştiinţifice.
(11) Prin derogare de la prevederile alin. (1), persoana care deține funcția de secretar de stat are dreptul de a
exercita activitate remunerată în cadrul consiliului de administrație al întreprinderii de stat și în cadrul
consiliului societății pe acțiuni în care statul deține o cotă parte din capitalul social.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care Constituţia sau legea specială ce reglementează
activitatea demnitarului conţine prevederi referitoare la situaţia de incompatibilitate specifică a demnitarului
respectiv ori prevederi referitoare la o situaţie similară.
(3) Situaţia de incompatibilitate urmează să înceteze în decursul unei luni din momentul apariţiei acesteia,
dacă legea specială ce reglementează activitatea acestui demnitar nu stabileşte alt termen. Dacă demnitarul
nu va întreprinde acţiuni î
2.3.Estimaţi nivelul eficienţei incompatibilităţilor, restricţiilor și altor limitări prevăzute pentru demnitari
și funcţionarii publici. 7 puncte
Incompatibilitatea fiind o stare care este inseparabilă de cetăţean, de persoana omului, şi este determinată de
existenţa anumitor restricţii ce sunt impuse de către stat, în calitatea sa de putere publică. Incompatibilitatea
nu urmăreşte anume persoana, privită individual, ci statutul acesteia şi capacitatea juridică, având ca
finalitate ocrotirea unor interese generale.
Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică. Funcţionarul public nu este în
drept să desfăşoare alte activităţi remunerate: a) în cadrul autorităţilor publice; b) în funcţie de demnitate
publică sau în funcţie din cadrul cabinetului persoanei care exercită funcţie de demnitate publică, cu excepţia
cazului în care raporturile de serviciu sunt suspendate pe perioada respectivă în condiţiile legii; c) prin
contract individual de muncă sau prin alt contract cu caracter civil, în cadrul societăţilor comerciale,
cooperativelor, întreprinderilor de stat sau municipale, precum şi al organizaţiilor necomerciale, din sectorul
public sau privat; d) în calitate de expert antrenat în proiecte implementate peste hotarele țării
Funcţionarul public poate cumula atribuţiile funcţiei sale cu atribuţiile funcţiei publice temporar vacante.
Funcţionarul public nu poate fi mandatar al unor terţe persoane în autoritatea publică în care îşi desfăşoară
activitatea.

TEST Nr. 5
Subiectul 1. Noţiunea, obiectul şi metoda de reglementare a dreptului administrativ:
1.1.Identificaţi obiectul de reglementare şi definiţi dreptul administrativ ca ramură a dreptului. 3 puncte
Dreptul administrativ este o ramură a dreptului public constitutită din totalitatea normelor de drept ce
reglementează organizarea și funcționarea autorităților pubice, pe baza și pentru executarea legii, de
asemenea raporturile dintre aceste autorități, precum și raporturile dintre acestea și particulari.
Obiectul de reglementare al dreptului administrativ reprezintă totalitatea raporturilor sociale
reglementate de normele de drept administrativ. În primul rând organizează organizarea și funcționarea
autoritățiolor administrației publice, în al doilea rând raporturile dintre autoritațile administratiei publice și
particulari(persoane fizice și persoane juridice), totodată și organizarea și funcționarea autorităților
administrației publice și nu în ultimul rând raporturile de natură administrativă, cu caracter intern spre
exemplu raporturile puterii legislative și judecătorești.
1.2.Determinaţi particularităţile metodei de reglementare a dreptului administrativ. 5 puncte
Metoda de reglementare a dreptului administrativ reprezintă totalitatea mijloacelor sau procedeelor ce
influențează comportamentul subiecțior dreptului administativ și se caracterizează prin:
-metoda prescriptivă – prin care se prescrie sau se impune un anumit comportament subiecților de drept
conform condițiilor normelor de drept.
-metoda interdictivă(prohibitivă) – este aceeași prescripșie cu sens opus de a nu săvârși anumite acțiuni în
condițiile prevăzute de norma de drept.
-metoda permisivă(dispozitivă) repezintă autorizarea juridică de a acționa sau de a se abține de la
săvîrșirea acțiunilor în condițiile prevăzute de norma de drept conform aprecierii personale.
1.3.Formulaţi trăsăturile care caracterizează dreptul administrativ ca ramură distinctă a dreptului. 7
puncte
Ramura distincă a dreptului administrativ se caracterizează prin următoarele:
 -este o ramură distincă a dreptului public:
 -s-a constituit mai recent, comparativ cu alte ramuri de drept, de ex drept constitutional, drept penal,
drept civil, etc.
 -reglementează domenii foarte variate ale vieții sociale(medicina, învățământ, sănătate, economie,
educație)
 -nu poate fi codificat integral
 -se caracterizeacă prin inegalitate juridică a subiecților raportului administrativ
 -are caracter foarte dinamic, mobil
 -conflictele juridice apărute între autoritățile administrative și particulari(persoane fizice și juridice
se soluționează de regulă pe cale extrajudiciară
 -actele și faptele cu caracter administrativ sunt supuse controlului în instanța de judecată, în special
în contenciosul administrativ.
Subiectul 2. Stimularea demnitarilor și funcţionarilor publici:
2.1.Definiţi şi identificaţi măsurile de stimulare a demnitarilor și funcţionarilor publici.3 puncte
Stimularea exprimă o apreciere și o aprobare a activității funcționarilor publici și are ca scop creșterea
eficienței activității servicilor publice.
Stimularea este influența pozitivă exercitată asupra comportătii funcționarilor publici, ceea ce contribuie la
întărirea disciplinei și legalității.
Conform legislației și doctrinei din domeniu, stimularea este divizată sub două aspecte:
- Înlesniri; - Măsuri de încurajare.
Înlesnirile reprezintă beneficii pentru toți funcționarii publici în scopul de a face mai atractivă și mai
comodă activitatea în serviciul public.
 Funcționarului public i se acordă ajutoare materiale.
 Beneficiază de pensie în condițiile Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat.
 Funcționarului public i se acordă un concediu de odihnă anual, plătit, cu durata de 35 zile.
Măsurile de încurajare, după conținutul lor sunt morale și materiale, iar după ordinea de acordare, măsurile
de încurajare pot fi generale și speciale.
 Cu caracter moral se referă la starea psihică a funcționarului public.
 Cu caracter material au o expresie bănească (premii, cadouri de preț).
 Cu caracter general se aplică conform legislației
 Cu caracter special se aplică în cazuri de excepție.
2.2.Determinaţi deosebirile dintre diferite categorii de măsuri de stimulare a demnitarilor și
funcţionarilor publici. 5 puncte
Dacă să facem o deosebire între înlesnire și măsurile de încurajare a demnitarilor si funcționarilor publici,
atunci :
-înlesnirile sunt niște garanții sociale (cum ar fi îndemnizația unica, 50% din salariu, concediu, concediu
suplimentar(60 zile))
-măsurile de încurajare sunt garanții morale si materiale de aici fac parte: premiu, mulțumire, diploma de
onoare, distinctie de stat.
2.3.Estimaţi gradul eficienţei măsurilor de stimulare a demnitarilor și funcţionarilor publici. 7 puncte
Măsurile de stimulare a demnitarilor și a funcționarilor publici le putem considera drept metode positive de
stimulare a comportamentului demnitarilor și funcționarilor publici, putem menționa că acestea contribuie la
întărirea disciplinei și legalității în rândurile funcționarilor și demnitarilor publici. Consider că aceste metode
de stimulare a demnitarilor și funcționarilor au un grad de eficiență sporit, deoarece atat funcționarul cât și
demnitarul prin asemenea modalități sunt motivați/ stimulați pentru a exercita cu eficiență atribuțiile,
drepturile și obligațiile propria, totodată pentru a le manifesta spiritul de voință, inițiativă pentru a realiza o
activitate eficientă și ireproșabilă față de serviciul public.
TEST Nr. 6
Subiectul 1. Normele de drept administrativ:
1.1.Definiţi norma de drept administrativ şi enumeraţi trăsăturile ei caracteristice. 3 puncte
Normele de drept administrativ reprezintă niște reguli de conduită ce reglementează raporturile sociale
care apar între autoritățile administrației publice în realizarea sarcinilor puterii executive, precum și
raporturile dintre aceste autorități și particulari(persoanele fizice și juridice). Drept trăsături ale normelor de
drept administrativ enumerăm următoarele:
 -după obiectul de reglementare sunt variate, respectiv exeplifică diferite domenii ale vieți sociale.
 -asigură realizarea mecanismului puterii executive conform CRM și legilor.
 -asigură organziarea și funcționarea întregului sistem al administrației publice.
 -nu reglementează relațiile dintre particulari.
 -au grad diferit de generalitate
1.2.Determinaţi structura şi categoriile (clasificarea) normelor de drept administrativ. 5 puncte
Structura normelor de drept administrativ este regăsită în două clasificări:
Structura logico – juridică, care se referă la ipoteză care stabilește împrejurările, condițiile în care se
aplică norma de drept administrativ dar si cercul de subiecți la care se referă, dispoziția reprezintă
conținutul sau fondul reglementării, care poate fi o prescripție, o interdicție, dar si o permisiune și
sancțiunea care reprezintă condițiile juridice ale nerespectării normei de drept administrativ, iar specific
este faptul că sancțiunea nu este prezentă permanent.
Structura tehnico – juridică care se referă la faptul că normele de drept administrativ se exprimă de regulă
în articole ce pot cuprinde alineate, iar articolele se grupează în secțiuni, capitole, titluri și părți într-o
anumită ordine logică.
La capitolul clasificarea normelor juridice enumerăm următoarele:
-după obiectul de reglementare cunoaștem norme materiale – norme care reglementează drepturile și
obigațiile participanților la raporturile administrative. Norme procedurale – norme care reglementează
ordinea de realizare a drepturilor și obligațiilor juridice stabilite de normele materiale.
-după sfera de cuprindere există norme generale – norme care au o sferă largă de reglementare, norme
speciale – norme care reglementează un cerc de raporturi sociale bine determinate și norme excepționale –
norme adoptate în cazuri de excepție pentru reglementarea unei situații excepționale (calamități naturale,
epidemii etc.).
-după conținutul juridic cunoaștem norme prescriptive (onerative) – norme care prescriu, în condițiile
prevăzute de normă, obligația de a fi efectuate acțiuni concrete, norme interdictive (prohibitive) – norme
care prevăd interdicția de a săvârși anumite acțiuni, în condițiile determinate de normă, norme permisive
(dispozitive) – norme care oferă posibilitatea de a alege, de a opta pentru o anumită conduită la aprecierea
sa, în limitele prevăzute de normă, norme de stimulare – norme care asigură prin intermediul mijloacelor
corespunzătoare de influență (morală sau materială), comportarea necesară a participanților la raporturile de
drept administrativ, și norme de recomandare – norme care, de regulă, nu au caracter juridic obligatoriu,
destinatarii acestor norme fiind îndemnați să urmeze o anumită conduită
1.3.Estimaţi asemănarea şi deosebirea normelor de drept administrativ în raport cu alte norme drept. 7
puncte
Comparând caracteristicile normelor de drept administrativ și normele de drept constituțional, am depistat
unele asemănări dar și deosebiri. Astfel după obiectul lor de reglementare normele de drept administrativ
sunt foarte variate având obiectul de reglementare complex, iar obiectul de reglementare a normelor de drept
constituționale îl constituie relațiile sociale ce apar in procesul de instaurare, menținere și exercitare a puterii
de stat. Normele de drept administrativ au grad diferit de generalitate. Astfel deosebim norme ce se referă la
toate personele, norme ce se referă a o categorie largă de persoane și norme care se refeă la o categorie mai
mică de persoane, dar revenind la normele de drept constituțional acestea au forță juridică supremă, cu un
caracter general, impersonal și obligatoriu. Atât normele de drept administrativ cât și cele de drept
constituțional nu reglementează relațiile dintre particulari.
Subiectul 2. Modificarea şi suspendarea raporturilor de serviciu ale demnitarilor şi funcţionarilor
publici.
2.1.Determinaţi temeiurile de modificare şi suspendare a raporturilor de serviciu ale demnitarilor şi
funcţionarilor publici. 3 puncte
Modificarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici și a demnitarilor în conformitate cu legile în
vigoare 158 și 199 are loc prin:
 promovare în funcţie;.
 detaşare;
 transfer;
 interimatul unei funcţii publice de
 conducere.
 Interimatul unei functii de conducere
 g)Avansare in trepte de salarizare
2.2.Clasificaţi temeiurile de modificare şi suspendare a raporturilor de serviciu ale demnitarilor şi
funcţionarilor publici. 5 puncte
Suspendarea raporturilor de serviciu ale demnitarilor publici poate fi clasificata în:
 Suspendarea raporturilor de serviciu de către autoritatea publică
 Suspendarea raporturilor de îîn circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor
 Suspendarea raporturilor de serviciu la cererea funcţionarului public
Raporturile de serviciu se suspendă de către autoritatea publică:
 dacă funcţionarul public este arestat preventiv sau îi este aplicat arestul administrativ;
 pe durata anchetei de serviciu în privinţa funcţionarului public, dacă exercitarea în continuare a
atribuţiilor de către acesta ar putea afecta desfăşurarea obiectivă a anchetei şi rezultatele acesteia
Raporturile de serviciu se suspendă în următoarele circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor:
 alegere sau numire într-o funcţie de demnitate publică pentru perioada respectivă;
 încadrare în cabinetul persoanei ce exercită funcţie de demnitate publică;
 concediu de maternitate;
 boală sau traumă;
La cererea funcţionarului public, raporturile de serviciu se suspendă în caz de:
 înregistrare, în condiţiile legii, în calitate de concurent electoral sau în calitate de persoană de
încredere a unui concurent electoral;
 concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, în condiţiile legii;
2.3.Apreciaţi temeiurile de modificare şi suspendare a raporturilor de serviciu ale demnitarilor şi
funcţionarilor publici. 7 puncte
După cum am menționat mai sus despre căile de modificare a raporturilor de serviciu ale demnitarilor și
funcționarilor publici modificarea raporturilor de serviciu se face în interesul serviciului și la cererea
funcţionarului public.
Putem menționa despre promovarea în funcție care reprezintă dezvoltarea carierei prin ocuparea unei
funcţii publice superioare celei exercitate în bază de merit.Promovarea funcţionarului public se efectuează
de către autorităţile publice în care funcția publică este vacantă și funcționarul a obținut calificativul foarte
bine sau bine la ultimele 2 evaluări anuale.
Dacă să ne referim la detașare, atunci aceasta este trecerea temporară a funcţionarului public la o altă
autoritate publică sau pentru realizarea unor sarcini de serviciu în interesul acesteia. Se dispune pentru o
perioadă de cel mult un an. Cu acordul funcţionarului public, perioada detaşării poate fi prelungită cu încă
cel mult doi ani. Nu poate fi realizată mai des decât o dată la 5 ani. Transferul are loc în interesul
serviciului se face într-o funcţie publică echivalentă cu funcţia publică deţinută de funcţionarul public. La
cererea funcţionarului public poate avea loc într-o funcţie publică echivalentă cu funcţia publică deţinută sau
într- o funcţie publică de nivel inferior. Autorităţile publice pot da publicităţii funcţiile publice care pot fi
ocupate prin transfer la cerere.
Interimatul funcţiei publice de conducere
Exercitarea temporară a unei funcţii publice de conducere se realizează prin asigurarea interimatului de către
funcţionarul public din aceeaşi autoritate publică care îndeplineşte condiţiile de bază şi cerinţele specifice
prevăzute în fişa postului aferentă funcţiei publice.
Dacă funcţia publică de conducere este vacantă, se aplică de către persoana/organul care are competenţa
legală de numire în funcţie pe o perioadă de cel mult 6 luni pe an. În cazul unei funcţii publice de conducere
temporar vacante, interimatul se dispune până la data expirării termenului de suspendare a raporturilor de
serviciu ale titularului funcţiei publice. Deci, toate aceste temeiuri permit funcționarilor publici să își
modifice foarte eficient raporturile de serviciu la care face parte acesta.

TEST Nr. 7
Subiectul 1. Raportul juridic administrativ:
1.1.Definiţi noţiunea raportului juridic administrativ şi enumeraţi trăsăturile lui caracteristice. 3 puncte
Raportul juridic administrativ reprezintă o relație socială de administrare, reglementată de normele
dreptului administrativ, în cadrul căreia părțile apar ca purtători de drepturi și obligații stabilite și garantate
de normele respective, drept trăsături enumerăm următoarele:
 -cel puțin unul dintre subiecții raportului juridic administrativ este o autoritate a administratiei
publice
 -obiectul raportului este determinat de domeniul de activitate al aurotităților administrației publice
 -de regulă raporturile juridice administrative apar, se modifică și se sting in baza manifestarii
unilaterale de voință (la cerere sau din oficiu)
 -raporturile juridice administrative pot aparea, se pot modifica sau stinge in urma procedurii unor
evenimente (atingerea unei anumite vârste, calamitate naturală, epidemii etc)
 -încălcarea obligațiunilor ce izvorăsc din raportul juridic administrativ atrage, de regulă, angajarea
răspunderii disciplinare, contravenționale sau parimoniale.
 -conflictele juridice apărute intre subiecti din nerespectarea obligatiilor se solutioneaza pe cale
extrajudiciară (de regulă autoritățile ierarhic superioare), precum și pe cale juridică în cazurile
determinate de lege.
1.2.Determinaţi elementele (structura) şi categoriile (clasificarea) raporturilor juridice administrative.5
puncte
a. Subiectele raportului. Orice raport juridic administrativ presupune cel puţin două persoane denumite
subiecte al raportului juridic administrativ. Astfel, subiectul este parte al raportului juridic administrativ.
b. Obiectul raportului juridic administrativ îl constituie faptele sau conduita subiectelor (pretinsă de către
subiectul activ). Obiectul raportului juridic administrativeste determinat de domeniul relaţiilor sociale
reglementate de normele de drept administrativ. ---activitatea administrativa
c. Conţinutul raportului juridic administrativ îl formează totalitatea drepturilor şi obligaţiilor reciproce ce
revin subiectelor participante la acest raport juridic, stabilite de norma de drept administrativ.
Orice raport juridic administrativ este constituit din următoarele elementele:
 subiectele raportului;
 obiectul raportului;
 conţinutul raportului juridic administrativ.
În funcţie de subiectele participante la raporturile juridice administrative se clasifică în două categorii: 
1. Raporturi juridice administrative în care ambele subiecte sunt autorităţi (organe) ale administraţiei
publice. La această categorie pot fi evidenţiate următoarele situaţii: 
Cele două subiecte care sunt autorităţi (organe) ale administraţiei publice sunt plasate pe locuri diferite în
ierarhia administrativă (exemplu, raporturile Guvern – Minister, Guvernul se află în poziţie supraordonată
faţă de minister). În acest caz suntem în prezenţa unui raport juridic administrativ de subordonare,
primul subiect (Guvernul) are o poziţie supraordonată faţă de al doilea subiect (minister).
Cele două subiecte care sunt autorităţi (organe) ale administraţiei publice sunt plasate pe acelaşi loc în
sistemul administraţiei publice (exemplu, raporturi între două ministere). În cazul în care cele două subiecte
conlucrează la îndeplinirea unor activităţi administrative ce ţine de competenţa ambelor subiecte vom fi în
prezenţa unui raport juridic administrativ de colaborare.
2. Raporturi juridice administrative în care un subiect este o autoritate a administraţiei publice, iar
celălalt este un particular (persoană fizică sau persoană juridică) din afara sistemului administraţiei
publice. Acest gen de raporturi juridice administrative sunt foarte numeroase în domeniul administraţiei
publice. Raporturile de acest gen sunt, de regulă, raporturi juridice administrative de subordonare,
subiectul activ investit cu putere publică are o poziţie superioară faţă de celălalt subiect care trebuie să
execute prescripţiile prevăzute de norma de drept administrativ. În unele cazuri între subiectul administrării
şi obiectul administrării pot fi stabilite şi raporturi juridice administrative de colaborare. În acest caz
subiectul purtător de putere publică (autoritatea (organul) administraţiei publice) colaborează din poziţii de
egalitate cu celălalt subiect, care nu este investit cu funcţii publice în vederea îndeplinirii unor activităţi în
comun sau adoptării unor decizii în comun (manifestări culturale organizate de organizaţiile
neguvernamentale, sindicatele colaborează cu Guvernul).
1.3.Decideţi asupra specificului raporturilor juridice administrative în raport cu alte relaţii juridice.7
puncte
Raportul juridic administrativ se deosebește de alte raporturi juridice prin trăsăturile sale, enumerate la
punctul a. Ca asemănare cu alte raporturi juridice putem menționa ca pentru apariția raporului juridic
administrativ, dar si a altor raporturi juridice, sunt necesare următoarele condiții:
 Existenta normei de drept administrativ
 Existența subiecților raporturilor juridice care au calitatea de subiectii al dr administrativ;
 Existența faptei juridice
Faptele juridice reprezinta acele condiitii sau imprejurari de a caror savirsire sau survenire legea leaga
aparitia, modificarea ori incetarea raporturilor juridice amdinistrativ. În calitate de fapte juridice apar, de
regula acțiunile(inacțiunile), iar în unele cazuri evenimentele. Respectiv, ca orice rap juridic, raport de dr
administrativ pot apărea doar între doua parti-subiecte, dar aici intervine si o importantă deosebire ,
particularitate a dr administrativ: In raport juridic administrativ, întotdeauna o parte este investita cu putere
administrativa publica. O alta diferenta este ca, spre deosebire de alte raporturi juridice cele administrative
apar, se modifică sau încetează in baza manifestarii de vointa unilaterara, a autoritatii adm pub.
Subiectul 2. Încetarea raporturilor de serviciu ale demnitarilor şi funcţionarilor publici:
2.1.Identificaţi temeiurile de încetare a raporturilor de serviciu ale demnitarilor şi funcţionarilor
publici.3 puncte
În conformitate cu prevederile art. 51 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public
nr. 158 din 04 iulie 2008, suspendarea raporturilor de serviciu presupune încetarea îndeplinirii pentru o
anumită perioadă a atribuțiilor de către funcționarul public și a plății drepturilor salariale de către autoritatea
publică în care acesta activează. Suspendarea raporturilor de serviciu se aprobă sau, după caz, se constată,
prin actul administrativ al persoanei/organului care are competența legală de numire în funcție, cu excepția
situațiilor prevăzute de lege. Cazurile de suspendare a raporturilor de serviciu în circumstanțe ce nu depind
de voința părților, prin acordul părților sau la inițiativa uneia dintre părți sunt expuse în art. 52-54 din Legea
nr.158/2008. În cazurile în care motivele ce au provocat suspendarea raporturilor de serviciu încetează sau,
după caz, la sfîrşitul perioadei pentru care a fost aprobată cererea de suspendare, funcționarul public este
reîncadrat în funcția publică exercitată înainte de suspendare. Reîncadrarea funcționarului public se dispune
prin act administrativ al persoanei/organului care are competentă legală de numire în funcție.
2.2.Clasificaţi temeiurile de încetare a raporturilor de serviciu ale demnitarilor şi funcţionarilor publici.5
puncte
Articolul 21. Suspendarea mandatului (1) Suspendarea mandatului presupune încetarea îndeplinirii pentru
o anumită perioadă a atribuţiilor de către persoana cu funcţie de demnitate publică şi încetarea plăţii
drepturilor salariale de către autoritatea publică în care activează această persoană, dacă legea specială ce
reglementează activitatea demnitarului nu prevede altfel. (2) Exercitarea mandatului se suspendă în temeiul
prevederilor legislaţiei muncii, reglementărilor de drept comun civile, administrative sau penale, al legilor
speciale ce reglementează activitatea demnitarului, precum şi în temeiul participării demnitarului în
campania electorală sau al desfăşurării anchetei de serviciu în legătură cu săvîrşirea de către demnitar a
faptelor imputabile acestuia.
Articolul 22. Încetarea mandatului (1) Exercitarea mandatului încetează la expirarea termenului, dacă
mandatul nu este prelungit în modul stabilit de lege, sau înainte de termen.(2) În cazul demnitarului ales,
încetarea înainte de termen a mandatului are loc în condiţiile prevăzute de legislaţia specială ce
reglementează activitatea demnitarului respectiv. (3) În cazul demnitarului numit, încetarea înainte de
termen a mandatului are loc prin revocarea sau, după caz, eliberarea din funcţie a demnitarului în temeiul
actului administrativ al autorităţii care l-a numit în funcţie.
Articolul 23. Răspunderea demnitarului (1) Demnitarul îşi exercită mandatul cu bună-credinţă. În cazul
încălcării acestei prevederi, demnitarul poartă răspundere personală. (2) Încălcările comise în exerciţiul
mandatului atrag răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală în condiţiile legii. (3)
Neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către persoana cu funcţie de demnitate publică a
obligaţiilor, prerogativelor şi competenţelor sale, indiferent de prezenţa culpei, poate atrage după sine
revocarea sau eliberarea din funcţie. Temeiul şi cauzele revocării sau eliberării din funcţie din motive
imputabile demnitarului se vor indica în actul administrativ corespunzător.(4) Demnitarul are dreptul să
atace în instanţa judecătorească actul administrativ de eliberare din funcţie doar în cazul cînd legea statuează
acest drept.
2.3.Apreciaţi temeiurile de încetare a raporturilor de serviciu din iniţiativa autorităţii publice. 7 puncte
Este important să reținem că în cadrul Sistemului informațional automatizat „Registrul funcțiilor publice și
al funcționarilor publici” (în continuare – SIA „RFPFP”) raporturile de serviciu al funcționarului public care
își suspendă activitatea trebuie să parcurgă aceleași modificări ca și pe suport de hîrtie. Pentru suspendarea
raporturilor de serviciu (în continuare – RS) ale funcționarului public este necesar de a găsi persoana în
modulul Evidență salariați/Raport de serviciu. Ulterior, se va selecta și vizualiza acel RS, care urmează a fi
suspendat. Reieșind din temeiul actului administrativ de suspendare a RS, în compartimentul Suspendare,
prin accesarea butonului Adaugă, se va adăuga una din cele patru modalități de suspendare a RS. La
completarea informației despre suspendarea RS se vor introduce motivul suspendării (se selectează din cele
propuse), tipul, data și numărul actului prin care a fost suspendat RS, perioada pentru care este suspendat RS
(dată început, dată sfîrșit). După salvarea modificărilor operate, RS al funcționarului public trece în stare
„suspendat”. La expirarea perioadei de suspendare a RS, în modulul Evidență salariați/Raport de serviciu, se
vizualizează RS care a fost suspendat și se adaugă, la compartimentul Ocupare, modalitatea de ocupare a RS
prin Reîncadrare. Se completează toate cîmpurile active, în baza actului de reîncadrare în funcție. După
accesarea butonului Salvează, RS devine activ. De menționat că, pe parcursul suspendării RS a
funcționarului public, funcția publică devine temporar vacantă și poate fi ocupată de un alt funcționar public.
În cazul reîncadrării, urmează inițial să fie încetat/modificat RS cu funcționarul public angajat pe perioadă
determinată. Reîncadrarea funcționarului public nu va fi posibilă atît timp cît pe funcția sa va fi activ un alt
RS. Generalizînd cele expuse mai sus, în continuare se prezintă schematic pașii care urmează a fi întreprinși
în SIA „RFPFP” pentru a introduce corect și consecutiv informația cu privire la suspendarea RS.
TEST Nr. 8
Subiectul 1. Noţiunea şi sistemul subiectelor dreptului administrativ:
1.1. Definiţi şi enumeraţi subiectele dreptului administrativ.

Prin subiect de drept administrativ se înţelege persoana fizică sau structura organizatorică care conform
legislaţiei Republicii Moldova poate fi parte (participant) la raporturile sociale reglementate de normele de
drept administrativ (participanţi ai raporturilor juridice administrative).
Ca urmare, subiectele dreptului administrativ se clasifică în două categorii și anume:
- Subiecte individuale de drept administrativ. Din subiecții individuali fac parte cetățenii Republici
Moldova, apatrizii și cetățenii străini. Ca subiecte individuale de drept administrativ specifici apar
funcţionarii publici. Specificul acestora constă în faptul că manifestându-se individual (ca cetăţeni), ei în
acelaşi timp sunt reprezentanţi oficiali al unei sau altei autorităţ publice.
- Subiecte colective de drept administrativ. Subiectele colective de drept administrativ sunt considerate
diferite asociaţii ale cetăţenilor, diferite structuri organizatorice. Ele la rândul lor se divizează în două
categorii: Organizaţii statale (autorităţile administraţiei publice, instituţiile publice) și Organizaţii nestatale
(partidele şi organizaţiile social-politice, asociaţiile obşteşti, organizaţii religioase, sindicate, societăţi
comerciale cu caracter privat, instituţii private).
1.2. Clasificaţi subiectele dreptului administrativ.
Deosebim:
Sub. Individuali:
-cetățenii RM
- cetățeni străini
- apatrizii
- funcționarii publici
Sub. Colectivi:
a)organizații statale:
- autorități ale administrației publice
- instituții publice
- întreprinderi (de stat sau municipale)
b) organizații nestatale:
- organizații social-politice
- asociații obștești
- sindicate
- patronate
- cooperative ș.a
1.3. Formulaţi din ce moment persoana devine subiect a dreptului administrativ.
Problema-cheie este din ce moment aceste persoane pot avea calitatea de subiect al dreptului administrativ.
Astfel apar categoriile de capacitate de folosinţă administrativă şi capacitate de exerciţiu administrativă.
Capacitatea de folosinţă administrativă este posibilitatea de a avea drepturi şi obligaţii cu caracter
administrativ şi ea apare din momentul naşterii (de exemplu, persoana din momentul naşterii are dreptul de a
fi ocrotită împotriva diferitelor atentate de către organele de poliţie, organele de tutelă etc.).
Capacitatea de exerciţiu administrativă este o manifestare a capacităţii juridice generale, adică aptitudinea
persoanei de a dobândi şi exercita prin fapte proprii drepturi şi obligaţii cu caracter administrativ. Această
capacitate prevede obţinerea drepturilor şi obligaţiilor juridice şi purtarea răspunderii pentru realizarea lor.
Prin urmare, capacitatea de exerciţiu administrativă este punctul de plecare în apariţia raporturilor juridice
administrative cu participarea subiectului concret. Tradiţional, capacitatea de exerciţiu administrativă
deplină apare de la vârsta de 18 ani. De exemplu, de la această vârstă persoana poate ocupa o funcţie
publică, poate participa la alegeri şi la constituirea unor autorităţi publice. Spre deosebire de dreptul privat,
aici nu există excepţii (cum ar fi încheierea căsătoriei etc.). O problemă discutabilă ar fi capacitatea limitată
de exerciţiu a subiectului individual. Astfel am putea considera că ea apare odată cu răspunderea juridică,
cum ar fi cea contravenţională (de la vârsta de 16 ani), dar persoana fizică participă independent la raporturi
de natură administrativă deja începând cu vârsta de 6 ani, când devine elev într-o instituţie de învăţământ.
Organizaţiile statale: In ceea ce priveşte momentul de când organizaţiile menţionate devin subiecţi de drept
administrativ sau au capacitatea juridică administrativă, se poate de menţionat că ele devin subiecţi din
momentul constituirii printr-un act legal, cu excepţia întreprinderilor care sunt supuse înregistrării de stat şi
devin subiect din acest moment.
Organizaţiile nestatale: . In ceea ce priveşte din ce moment organizaţiile menţionate devin subiecţi de drept
administrativ sau au capacitatea juridică administrativă, se poate menţiona că ele devin subiecţi din
momentul înregistrării de stat.

Subiectul 2. Noțiunea, trăsăturile și clasificarea contractelor administrative:

2.1. Definiţi contractul administrativ şi enumeraţi trăsăturile lui caracteristice.
Contractul administrativ reprezintă acordul de voință între o autoritate publică sau un împuternicit al acesteia
şi una sau mai multe persoane fizice sau juridice, de drept privat sau de drept public, prin care se urmăreşte
realizarea unui interes public şi căruia i se aplică un regim special, de drept administrativ.

Trăsăturile specifice contractelor administrative sunt următoarele:

- reprezintă un acord de voinţă între o autoritate a administraţiei publice sau alt subiect de drept autorizat de
o autoritate a administraţiei publice şi un particular;
- presupune efectuarea de lucrări, prestarea de servicii etc. de către particulari în schimbul unei remuneraţii
(caracter oneros);
- este destinat să asigure funcţionarea aceluiaşi serviciu public, a cărui organizare reprezintă obligaţie legală
a autorităţii administraţiei publice cocontractante (are ca scop un serviciu public) sau, după caz, punerea în
valoare a aceluiaşi bun public;
- părţile trebuie să accepte unele clauze de natură reglementară stabilite prin lege sau în baza legii, prin
hotărâre a guvernului (clauze reglementare);
- autoritatea administraţiei publice (cel autorizat) nu poate ceda interesele, drepturile sau obligaţiile sale
decât altei autorităţi a administraţiei publice, în condiţiile legii, iar particularul le poate ceda oricărei
persoane, dar numai cu aprobarea administraţiei publice;
2.2. Clasificați contractele administrative conform anumitor criterii.
Potrivit legislaţiei Republicii Moldova contractele administrative se pot fi divizate după:
a) puterea juridică a actului normativ care prevede încheierea contractului: act legislativ; act normativ
al Guvernului, act normativ al organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale sau al altor
autorităţi administrative centrale; act normativ al autorităţilor administraţiei publice locale, autorităţilor
publice de interes naţional;
b) obiectul contractului: de constituire; de muncă; de achiziţii publice; de concesionare; de investiţii; de
delegare a competenţei; de delimitare a competenţei; de asociere (colaborare); de administrare fiduciară; de
locaţiune; de ipotecă;
c) statutul juridic al subiecţilor contractului şi numărul lor: între cel puţin două autorităţi publice sau
instituţii publice; între autorităţi publice şi persoane juridice de drept privat; între autorităţi publice şi
persoane fizice;
d) principiul teritorial: – interne: contracte; acorduri, convenţii; – internaţionale: acorduri, convenţii,
tratate;
e) modul de alegere a părţilor: concurs (licitaţie); cerere de oferte de preţ; negocieri directe;
f) tipul domeniului public care se contractează: de stat; local; g) durată: determinată; nedeterminată.

2.3. Estimaţi importanţa practică a contractelor administrative.

În cadrul executării contractului administrativ, autoritatea administrativă, ca o expresie a puterii unilaterale
de care se bucură în acest tip de raporturi contractuale, poate să controleze, să sancţioneze, să modifice
clauzele acestuia, sau chiar şi să îl rezilieze. La rândul său particularul este obligat să execute personal şi cu
bună credinţă obligaţiile contractuale. Totodată, în anumite situaţii, jurisprudenţa franceză a admis
posibilitatea ca pe parcursul executării contractului să survină fapte noi care să împiedice sau să îngreuneze
realizarea sa.
TEST Nr. 9
Subiectul 1. Izvoarele dreptului administrativ:
1.1. Definiţi şi enumeraţi izvoarele dreptului administrativ.

Izvoarele dreptului administrativ sunt formele în care se exprimă normele dreptului administrativ care nasc,
modifică sau sting drepturi şi obligaţii dintr-un raport de drept administrativ.
Izvor în sens material atât al dreptului administrativ, cât şi al dreptului în general, reprezintă un ansamblu de
valori materiale şi spirituale ale unei anumite societăţi într- o anumită perioadă istorică, care sunt exprimate
în formă juridică normativă (cum ar fi economia de piaţă de orientare socială, egalitatea, democratismul,
pluralismul etc.).
Prin izvoare în sens formal ale dreptului administrativ se înţeleg formele juridice prin care sunt exprimate
normele de drept administrativ. Izvoarele formale ale dreptului administrativ sunt:
- Constituţia Republicii Moldova
- Legile organice care conţin norme de drept administrativ.
- Legile ordinare şi hotărârile Parlamentului.
- Decretele Preşedintelui Republicii Moldova.
- Hotărârile, ordonanţele şi dispoziţiile Guvernului
- Ordine, instrucţiuni şi alte acte normative departamentale ale ministerelor şi altor autorităţi administrative
centrale de specialitate.
- Deciziile şi dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale ce conţin norme de drept
administrative
- Tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
1.2. Clasificaţi izvoarele dreptului administrativ.
Izvoarele dreptului administrativ, ca şi ale oricărei alte ramuri de drept, se clasifică în:
1. izvoare ale dreptului administrativ în sens material;
2. izvoare ale dreptului administrativ în sens formal.
Izvoarele scrise
1. Constitutia si alte legi constitutionale
2. Legile organice
3. Legile ordinare si hotaririle parlament
4. Decretele prezidentiale
5. Ordonantele si hotararile Guverunului
6. Ordinele si instructiunile ministrilor
7. Actele normative ale administratiei publice locale
8. Actele unor institutii publice centrale
9. Conventiile si tratatele internationale
Izvoarele nescrise (nu este corect să le numim izvoare, deoarece în RM, ele nu au influen ă ț juridică, deci
în sens formal, corect, ele nu sunt izvoare de dr. adm, dar influen ează indirect ț baza legislativă-izvoarele dr
adm)
1. Cutuma
2. Principiile generale ale dreptului administrativ
3. Doctrina
4. Jurisprudenta
1.3. Decideţi asupra - ştiinţei juridice, practicii judecătoreşti, inclusiv europene în domeniul drepturilor
omului, hotărârilor Curţii Constituţionale - în aspectul calităţii de izvoare a dreptului administrativ.
Deşi în literatura de specialitate se vorbeşte de izvoare nescrise cutumiare sau jurisprudenţiale, este prematur
de vorbit de ele, odată ce nu putem vorbi la moment de o practică judecătorească uniformă şi previzibilă, iar
regimul juridic existent presupune adoptarea pentru orice grup de situaţii a unui act juridic normativ. Alta ar
fi situaţia cu practica CEDO, dar legislaţia nu permite referinţa la precedentul judecătoresc, cu excepţia
Curţii Constituţionale care utilizează practica respectivă în calitate de fundamentare a hotărârilor sale.
Respectiv, nici practica judecătorească, nici doctrina (ştiinţa juridică) nu le putem considera izvoare formale
ale dreptului administrativ, deoarece ele nu creează şi nu conţin norme de drept administrativ, deşi ele
influenţează direcţia perfecţionării izvoarelor formal dreptului administrativ.

Subiectul 2. Răspunderea disciplinară şi răspunderea civilă a demnitarilor şi funcţionarilor publici:

2.1. Identificaţi răspunderea disciplinară şi răspunderea civilă a demnitarilor şi funcţionarilor publici.
Răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici. Răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici
survine pentru comiterea unor abateri disciplinare, adică încălcarea disciplinei de serviciu. Această formă de
răspundere este reglementată conform Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public,
precum şi conform regulamentelor şi statutelor disciplinare pentru unele categorii speciale de funcţionari,
cum ar fi funcţionarii organelor afacerilor interne, militarii etc.
Conform art. 5 7 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, constituie abateri
disciplinare următoarele fapte:
1. întârzierea sistematică la serviciu; 2. absenţe nemotivate de la serviciu mai mult de 4 ore pe parcursul unei
zile lucrătoare; 3. intervenţiile în favoarea soluţionării unor cereri în afara cadrului legal; 4. nerespectarea
cerinţelor privind păstrarea secretului de stat sau a confidenţialităţii informaţiilor de care funcţionarul public
ia cunoştinţă în exerciţiul funcţiei; 5. refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile de serviciu; 6.
neglijenţa repetată sau tergiversarea sistematică a îndeplinirii sarcinilor; 7. acţiunile care aduc atingere
prestigiului autorităţii publice în care activează; 8. încălcarea normelor de conduită a funcţionarului public;
9. desfăşurarea în timpul programului de muncă a unor activităţi cu caracter politic; 10. încălcarea
prevederilor referitoare la obligaţii, conflict de interese şi restricţii stabilite prin lege; 11. încălcarea regulilor
de organizare şi desfăşurare a concursului, a regulilor de evaluare a performanţelor profesionale ale
funcţionarilor publici; 12. alte fapte considerate ca abateri disciplinare în legislaţie din domeniul funcţiei
publice şi funcţionarilor publici.
Pentru comiterea abaterilor disciplinare, funcţionarului public îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni
disciplinare: a) avertisment; b) mustrare; c) mustrare aspră; d) suspendarea dreptului de a fi promovat în
funcţie în decursul unui an; e) suspendarea dreptului de a fi avansat în trepte de salarizare pe o perioadă de la
unu la doi ani; f) destituirea din funcţia publică
Răspunderea civilă. Această formă de răspundere juridică are ca temei cauzarea unui prejudiciu persoanei
terţe de către autoritatea publică (inclusiv autoritate a administraţiei publice), precum şi răspunderea solidară
a funcţionarului public. Această formă de răspundere rezultă şi din art.53 din Constituţia Republicii
Moldova, conform căreia persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea
dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.
2.2. Determinaţi deosebirile dintre răspunderea disciplinară şi răspunderea civilă a demnitarilor şi
funcţionarilor publici. -
2.3. Estimaţi rolul răspunderii disciplinare şi răspunderii civile a demnitarilor şi funcţionarilor publici în
coraport cu alte forme de răspundere juridică. -
 TEST Nr.10
Subiectul 1. Noţiunea autorităţii (organului) administraţiei publice:
1.1. Definiţi autoritatea (organul) administraţiei publice şi enumeraţi trăsăturile caracteristice.

Prin organ al administraţiei publice se înţelege o structură organizaţională, având ca suport uman unul sau
mai mulţi agenţi, constituită pe baza legii, dotată cu mijloace materialeşi financiare potrivit legii, care are
capacitate juridică şi este învestită cu competenţa necesară, pentru a putea acţiona în vederea organizării
executării şi executării legii sau prestării de servicii publice în limitele legii, făcând parte din sistemul
organelor administraţiei publice
Trăsăturile specifice:
 autoritatile administratiei publice sunt organe de stat, ceea ce implica, pentru asigurarea realizarii
sarcinilor lor specifice, posibilitatea de a folosi forta publica a statului;

 autoritatile administratiei publice sunt infiintate prin lege sau in baza legii, pentru ca infiintarea lor
in alt mod le-ar lipsi de autoritatea publica de care au nevoie in indeplinirea atributiilor ce le revin;

 intreaga activitate a acestor autoritati ale administratiei publice se desfasoara pe baza si in

vederea executarii legii. Aceasta trasatura deriva din faptul ca puterea executiva, ale carei sarcini le
infaptuiesc autoritatile administratiei publice, se exercita, la randul sau, pe baza legii;

 actele juridice adoptate sau emise de aceste autoritati sunt supuse unui control de legalitate prevazut
de lege;

 activitatea acestor autoritati ale administratiei publice este realizata in practica de un personal de
specialitate, de functionarii publici;

 intreaga activitate a acestor autoritati ale administratiei publice se desfasoara in interesul statului,
judetului, orasului si comunei, precum si al cetatenilor ca membri ai acestor colectivitati umane
locale.

1.2. Determinaţi trăsăturile ce deosebesc autoritatea (organul) administraţiei publice de alte autorităţi
publice (organe statale).

Autorităţile administraţiei publice, care întrunesc un şir de trăsături, ce le deosebesc de alte autorităţi
publice.
1. Organele administraţiei publice sunt un gen de autorităţi publice, ceea ce implică posibilitatea de a folosi
forţa de constrângere a statului.
2. Organele administraţiei publice sunt înfiinţate prin lege sau în baza legii, deoarece înfiinţarea în alt mod
le-ar lipsi de autoritatea publică de care au nevoie la îndeplinirea atribuţiilor ce le revin.
3. întreaga activitate a acestor autorităţi se desfăşoară pe baza şi în vederea executării legii.
4. întreaga activitate a acestor autorităţi se desfăşoară în interesul statului sau al unităţii administrativ-
teritoriale, precum şi al cetăţenilor.
5. Activitatea organului administraţiei publice este realizată în practică de un personal de specialitate numiţi
funcţionari publici.
6. Actele juridice adoptate sau emise de aceste autorităţi sunt supuse unui control în special de legalitate
prevăzut de lege, inclusiv controlului judecătoresc.
1.3. Apreciaţi locul şi rolul autorităţilor (organelor) administraţiei publice în cadrul sistemului
autorităţilor publice.
Activitatea fiecăreia dintre cele trei puteri în stat - legislativă, executivă şi judecătorească - este înfăptuită de
autorităţi publice proprii. Dacă puterea legislativă se exercită prin Parlament, iar Preşedintele Republicii
Moldova exercită doar unele atribuţii, iar puterea judecătorească se înfăptuieşte de instanţele judecătoreşti
organizate în sistem (judecătorii, curţi de apel şi Curtea Supremă de Justiţie), atunci puterea executivă se
exercită de Guvern, unele atribuţii aparţinând şi Preşedintelui Republicii Moldova, precum şi de o varietate
de autorităţi administrative, care activează fie la nivel general statal, fie la nivelul unor unităţi administrativ-
teritoriale.
Subiectul 2. Răspunderea penală a demnitarilor şi funcţionarilor publici:
2.1. Definiţi răspunderea penală a demnitarilor şi funcţionarilor publici.
Răspunderea penală. Răspunderea penală este cea mai severă formă de răspundere juridică aplicabilă şi
funcţionarilor publici pentru comiterea unei infracţiuni prevăzute de legea penală în legătură cu exercitarea
atribuţiilor de serviciu. Răspunderea penală după condiţiile aplicării este asemănătoare cu răspunderea
contravenţională. Astfel, ca funcţionarul public să fie atras la răspundere penală, trebuie să întrunească
următoarele două condiţii: 1. funcţionarul, de regulă, are calitate de persoană cu funcţie de răspundere sau
persoana publică şi persoana cu funcţie de demnitate publică, ori persoana publică străină sau funcţionar
internaţional; 2. infracţiunea ţine de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de
serviciu.
2.2. Determinaţi deosebirile dintre răspunderea penală şi răspunderea contravenţională a demnitarilor şi
funcţionarilor publici. -
2.3. Estimaţi rolul răspunderii penale a demnitarilor şi funcţionarilor publici în coraport cu alte forme de
răspundere juridică. -
TEST Nr. 11

Subiectul 1. Clasificarea autorităţilor (organelor) administraţiei publice:

1.1. Enumeraţi criteriile de clasificate a autorităţilor (organelor) administraţiei publice.

Autorităţile administraţiei publice se clasifică în mai multe categorii, conform următoarelor criterii:
1) După modul de constituire (formare)
2) După natura juridică a autorităţii administrației publice sau după modul de funcționare (activitate)
3) După competenţa autorităţii (organului) administraţiei publice:
- competenţa teritorială;
- competenţa materială;
1.2. Clasificaţi autorităţile (organele) administraţiei publice conform criteriilor stabilite.
1) După modul de constituire (formare)
Potrivit acestui criteriu, sunt organe ale administraţiei publice:
a) autorităţi (organe) ale administraţiei publice alese, cum sunt: consiliile locale, precum primarii şi
preşedinţii raioanelor;
b) autorităţi (organe) ale administraţiei publice numite printr-o procedură specială: Guvernul, miniştrii,
conducătorii organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale, şi conducătorii serviciilor publice
desconcentrate ale ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din
unităţile administrativ-teritoriale.
2. După natura juridică a autorităţii administrației publice sau după modul de funcționare (activitate)
Potrivit acestui criteriu, organele administraţiei publice se împart în:
a) autorităţi (organe) ale administraţiei publice colegiale, – alcătuite din mai multe persoane, cum sunt:
Guvernul Republicii Moldova şi consiliile locale, precum şi cele raionale;
b) autorităţi (organe) ale administraţiei publice unipersonale (individuale), - adică autorităţi (organe)
conduse de o singură persoană: miniştri, conducătorii organelor de specialitate ale administraţiei publice
centrale, conducătorii oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat şi conducătorii serviciilor publice
desconcentrate ale ministerelor şi organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale amplasate în
unităţile administrativ-teritoriale (oraşe (municipii) şi raioane), precum primarii şi preşedinţii raioanelor.

3) După competenţa autorităţii (organului) administraţiei publice

3.1. Din punct de vedere al competenţei teritoriale, autorităţile (organele) administraţiei publice se
clasifică în:
a) Potrivit legii nr. 98 cu privire la administraţia publică centrală de specialitate, autorităţi (organe) ale
administraţiei publice centrale, - îşi exercită competenţa asupra întregului teritoriu al statului, fiind numite şi
autorităţi (organe) naţionale, fără deosebire că această competenţă este, din punct de vedere al competenţei
materiale, generală sau de specialitate.
b) Potrivit legii nr. 436 cu privire la administraţia publică locală, autorităţi (organe) ale administraţiei
publice locale, spre deosebire de autorităţi (organe) ale administraţiei publice centrale, îşi exercită
competenţă numai în limitele unităţii administrativ-teritoriale în care sunt constituite şi funcţionează [(sat
(comună), oraş (municipiu), raion, Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia)]
3.2. După criteriul competenţei materiale, autorităţile (organele) administraţiei publice se clasifică în
următoarele categorii:
a) autorităţi (organe) ale administraţiei publice cu competenţă generală, care au atribuţii în toate sau aproape
în toate domeniile şi ramurile de activitate a administraţiei publice. Din această categorie fac parte:
Guvernul, consiliile locale şi raionale.
b) autorităţi (organe) ale administraţiei publice cu competenţă de specialitate, adică autorităţi (organe) ale
administraţiei publice care au atribuţii într-o singură ramură sau într-un domeniu concret de activitate a
administraţiei publice. Sunt autorităţi (organe) ale administraţiei publice de specialitate: ministerele,
organele de specialitate ale administraţiei publice centrale care se organizează în subordinea Guvernului sau
a ministerelor, serviciile publice desconcentrate ale ministerelor şi ale organelor de specialitate ale
administraţiei publice centrale
1.3. Estimaţi importanţa clasificării autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
Cunoaşterea clasificării organelor administraţiei publice prezintă, pe lângă interesul teoretic, şi un deosebit
interes practic, atât pentru modul de formare şi de organizare, cât şi mai ales al activităţii şi al actelor
juridice pe care acestea le adoptă sau le emit. Astfel, după competenţa teritorială, putem determina acţiunea
în spaţiu a actelor administrative a diferitelor autorităţi. Având în vedere că organele colegiale, care îşi
desfăşoară activitatea prin întrunirea majorităţii persoanelor ce le compun, adoptă acte administrative ca
urmare a deliberării, atunci organele unipersonale emit acte administrative ca urmare a deciziei
conducătorului autoritătii.
Subiectul 2. Noţiunea şi categoriile formelor de realizare a administraţiei publice:

2.1. Definiţi şi enumeraţi formele administraţiei publice.

Prin formă a administraţiei publice se înţelege o acţiune exterioară a autorităţii publice (inclusiv
reprezentantului acesteia), efectuată în limitele competenţei prevăzute de lege sau conform legii, care
generează efecte (consecinţe) fie cu caracter juridic, fie cu caracter nejuridic. Dacă un asemenea gen de
acţiuni produc efecte cu caracter juridic sau au o importanţă juridică concretă, atunci ele sunt considerate ca
forme juridice administrative.
In calitate de forme principale de realizare a administraţiei publice, pot fi considerate următoarele:
1. emiterea (adoptarea) actelor administrative normative şi individuale;
2. aplicarea actelor normative, inclusiv administrative, adică săvârşirea în temeiul lor a unor acţiuni ce
produc efecte juridice;
3. forma de activitate contractuală sau încheierea contractelor administrative;
4. săvârşirea unor acţiuni cu caracter organizatoric;
5. îndeplinirea unor acţiuni tehnico-organizatorice şi a unor operaţiuni material-tehnice.
2.2. Clasificaţi formele administraţiei publice.
Formele menţionate pot fi clasificate în două categorii:
1. forme juridice de realizare a administraţiei publice; şi
2. forme nejuridice de realizare a administraţiei publice.
Formele juridice totdeauna produc efecte juridice bine determinate şi ele sunt numite forme
administrativjuridice ale administraţiei publice. Ele sunt forme ale administraţiei publice în sensul adevărat
al cuvântului, adică forme de realizare a activităţii executive în stat. La această categorie se referă primele
trei forme menţionate (adică emiterea (adoptarea) actelor administrative normative şi individuale; aplicarea
actelor normative; încheierea contractelor administrative).
Act administrativ – manifestare juridică unilaterală de voință, cu caracter normativ sau individual, din
partea unei autorități publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii;
Contract administrativ – contract încheiat de autoritatea publică, în virtutea prerogativelor de putere
publică, avînd ca obiect administrarea și folosirea bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de
interes public, prestarea de servicii publice, activitatea funcționarilor publici care reiese din relațiile de
muncă reglementate de statutul juridic al acestora.
Fapte materiale juridice – acele fapte de a căror existență legea leagă efecte, dînd astfel naștere,
modificînd sau stingînd raporturi juridice, deși faptele respective nu sunt expresia unei manifestări de voință
în scopul creării acestor efecte juridice.
Referitor la formele nejuridice de realizare a administraţiei publice, se poate de menţionat că ele nu
produc efecte juridice directe, deşi în unele cazuri au importanţă pentru realizarea eficientă a formelor
juridice. La această categorie se atribuie ultimele două forme menţionate (adică săvârşirea unor acţiuni cu
caracter organizatoric şi îndeplinirea unor acţiuni tehnico-organizatorice sau a unor operaţiuni material-
tehnice).
Act executiv-politic – act referitor la raporturile dintre Parlament, Președintele RM și Guvern, actele de
numire și de destituire din funcțiile publice exclusiv politice, precum și declarațiile, apelurile, moțiunile,
mesajele, scrisorile și alte acte de acest gen ale autorităților publice, care nu produc efecte juridice.
Operațiuni tehnico-administrative – forme de activitate ale autorităților administrației publice desfășurate
în vederea îndeplinirii de către acesta a atribuțiilor conferite de lege, care nu produc efecte juridice proprii.
Operațiuni material-tehnice – activită și cu caracter auxiliar care asigură funcționarea autoritților publice.
2.3. Formulaţi cele mai răspândite forme de realizare a administraţiei publice.
După părerea mea, emiterea sau adoptarea actelor administrative cu caracter normativ sau individual se
referă la principala formă de realizare a administraţiei publice, având în vedere faptul că autorităţile
administrative (subsidiar şi alte autorităţi publice) pentru a organiza executarea şi a executa în concret
prevederile legii emit (adoptă) un număr impunător de acte normative şi individuale.
TEST Nr. 12
Subiectul 1. Sistemul autorităţilor (organelor) administraţiei publice:
1.1. Descrieţi sistemul autorităţilor (organelor) administraţiei publice.

Prin sistem al autorităţilor administraţiei publice se înţelege totalitatea autorităţilor publice care
realizează activitatea de organizare a executării şi de executare în concret a legii şi între care există legături
prin care se asigură funcţionalitatea sistemului.
1.2. Determinaţi părţile componente ale sistemului autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
Sistemul administratiei publice, în primul rând, include Guvernul Republicii Moldova, care prin natura sa
este expresia puterii executive a statului, fiind cea mai importantă autoritate publică prin intermediul căreia
se asigură legătura dintre diferite autorități ale administrației publice care formează sistemul administrației
publice.
Potrivit legii nr. 98 cu privire la administraţia publică centrală de specialitate, ministerele, agențiile,
serviciile, birourile, inspectoratele de stat, comisiile şi consiliile, structuri subordonate acestora, inclusiv
deconcentrate în unităţile administrativ-teritoriale (în special în ceea ce priveşte ministerele) sunt organele
centrale ale statului.
Potrivit legii nr. 436 cu privire la administraţia publică locală, consiliile locale (săteşti, comunale,
orăşeneşti, municipale) şi raionale; primarii şi primăriile satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor);
preşedinții raioanelor şi aparatul acestora fac parte din categoria organelor locale.
1.3. Apreciaţi gradul de corespundere (atribuire) a autorităţilor administrative (executive) din cadrul
statului sistemului autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
Este important de menţionat că conform prevederilor constituţionale şi angajamentelor internaţionale ale
Republicii Moldova relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei
publice locale au la bază principiile autonomiei locale şi descentralizării serviciilor publice, fiind admis doar
un control de legalitate şi oportunitate - doar în cazurile unor atribuţii delegate de stat, din partea autorităţilor
administrative centrale.
Conform legislaţiei, sunt create un şir de autorităţi executive cu atribuţii în anumite domenii, care se bucură
de independenţă funcţională faţă de Guvern, cum ar fi Banca Naţională a Moldovei, Curtea de Conturi,
Serviciul de Informaţii şi Securitate, Comisia Electorală Centrală, Agenţia Naţională de Reglementare în
Energetică etc. Apare problema dacă asemenea autorităţi pot fi atribuite la sistemul autorităţilor
administraţiei publice centrale de specialitate. Evident că, din punct de vedere funcţional, ele sunt nişte
autorităţi administrative autonome şi, dacă le-am atribui la sistemul autorităţilor administraţiei publice
centrale de specialitate, am intra în contradicţie cu art.96 din Constituţia Republicii Moldova, care prevede
că Guvernul „...exercită conducerea generală a administraţiei publice”.
Subiectul 2. Noţiunea şi însemnătatea juridică a actelor administrative:
2.1. Definiţi actul administrativ şi enumeraţi trăsăturile lui caracteristice.
Actele administrative constituie principala formă juridică a activităţii autorităţilor administraţiei publice,
precum şi, în subsidiar, şi a altor autorităţi publice. De-asemenea actul administrativ reprezintă manifestarea
juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea autorităţii publice în vederea
organizării executării sau executării în concret a legii.
Cele mai importante calităţi care determină natura şi însemnătatea juridică a actelor administrative ar fi
următoarei:
- Actul administrativ reprezintă o variantă juridică a deciziei cu caracter administrativ.
- Actul administrativ este emis sau adoptat, în principal, de către autorităţile publice (uneori chiar legislative
şi judecătoreşti), împuternicite în limitele competenţei stabilite conform legii sau conform legii.
- Actul administrativ este, în general, o manifestare de voinţă unilaterală a autorităţii publice în care îşi
găseşte exprimare natura sa autoritară.
- Actul administrativ determină regula de conduită corespunzătoare în domeniul administraţiei publice.
- Actul administrativ, fie creează baza juridică pentru apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice
administrative (actul administrativ normativ), fie serveşte în calitate de fapt juridic care nemijlocit dă
naştere, modifică sau stinge anumite raporturi juridice administrative concrete (actul administrativ
individual).
- Actul administrativ ocupă un loc determinant în sistemul ierarhic al actelor administrative, ceea ce
presupune corespunderea actului organului administraţiei publice actelor autorităţilor administraţiei publice
ierarhic superioare.
- Actul administrativ poate fi contestat în ordinea stabilită de lege, în special în instanţele de contencios
administrativ.
2.2. Determinaţi rolul actelor administrative.
În viziunea mea, actele administrative constituie principala formă juridică de realizare de către puterea
executivă a funcţiilor şi sarcinilor sale. În mod special, vom sublinia că actul administrativ face parte din
categoria formelor concrete de realizare a activităţii administraţiei publice producătoare de efecte juridice.
Adică activitate prin care se dă naştere, se modifică sau se sting raporturi juridice. Prin urmare, actul
administrativ reprezintă are un rol deoebit de important fiind în același timp unul dintre principalele izvoare
ale raporturilor juridice de drept administrativ.
În baza acestor acte, organele administraţiei publice, în limitele competenţelor lor, reglementează relaţiile
sociale, organizează sfera economică, culturală şi social-politică a vieţii societăţii, asigură ordinea publică şi
securitatea statului, apără drepturile şi libertăţile cetăţenilor, interesele organizaţiilor de stat şi obşteşti.

2.3. Formulaţi asemănările şi deosebirile dintre actul administrativ şi alte acte juridice.
Actele administrative se deosebesc de alte acte juridice. Actele administrative se deosebesc de cele
legislative, în primul rând, prin forţa juridică inferioară, adică ele trebuie să corespundă şi să nu depăşească
prevederile legii.
Actele administrative se deosebesc de actele autorităţilor judecătoreşti prin aceea că au, de regulă, un
caracter pozitiv şi mai rar un caracter jurisdicţional, deoarece pentru autorităţile administrative jurisdicţia nu
este prioritară. Plus la aceasta, actele administrative nu pot anula sau modifica actele judecătoreşti, pe când
ultimele au aşa posibilitate. In sfârşit, actele administrative de multe ori pot servi în calitate de probe în
instanţa de judecată (pe diferite cauze administrative, civile, penale etc.).
Spre deosebire de actele juridice de drept privat, care, de regulă, reprezintă manifestări de voinţă bilaterale
sau multilaterale (adică presupun la încheiere consimţământul părţilor), actele administrative sunt
manifestări unilaterale de voinţă cu caracter autoritar, adică cealaltă parte nu are libertatea de conduită sau
de a rămâne absentă la cerinţe sub riscul survenirii constrângerii juridice. De multe ori, pentru încheierea
unor acte sau desfăşurarea unor activităţi în domeniul dreptului privat, este necesară aprobarea unor acte
administrative cu caracter permisiv sau constatator.
 TEST Nr. 13
Subiectul 1. Locul şi rolul Preşedintelui Republicii Moldova în sistemul autorităţilor publice:
1.1. Determinaţi natura atribuţiilor Preşedintelui Republicii Moldova.

Preşedintele Republicii Moldova se află în fruntea puterii executive şi puterea executivă este bicefală, adică
el împarte conducerea puterii executive cu Guvernul. Însă analizând prevederile constituţionale în ansamblu,
se poate deduce că, prin atribuţiile sale, Preşedintele Republicii Moldova are împuterniciri caracteristice atât
activităţii legislative, cât şi activităţii executive, şi, într-o măsură mai mică, activităţii judecătoreşti.
În anumite condiţii, Preşedintele Republicii Moldova îndeplineşte unele atribuţii împreună cu Parlamentul,
cum ar fi declararea mobilizării generală sau parţială, iar în caz de agresiune armată împotriva ţării, ia
măsuri pentru respingerea agresiunii (art.87). Asemenea atribuţii se exercită cu aprobarea prealabilă sau cu
aducerea la cunoştinţa Parlamentului.
Având în vedere faptul că unele decrete emise de Preşedintele RM (cum ar fi cele prevăzute de art.94 alin.
(2) din Constituţia Republicii Moldova) sunt contrasemnate de către prim-ministru, evident că aceste decrete
ţin şi de domeniul executivului (cum ar fi acreditarea şi rechemarea de reprezentanţi diplomatici ai
Republicii Moldova şi aprobarea statutului juridic al misiunilor diplomatice etc.). De asemenea, în acest
domeniu, Preşedintele Republicii Moldova:
- numeşte Guvernul, în baza votului de încredere acordat de Parlament;
- acordă grade militare supreme prevăzute de lege;
- numeşte în funcţii publice în condiţiile prevăzute de lege;
- suspendă actele Guvernului ce contravin legislaţiei până la adoptarea hotărârii Curţii Constituţionale
etc.

Preşedintele Republicii Moldova are şi atribuţii ce ţin de domeniul puterii judecătoreşti, cum ar fi numirea şi
eliberarea din funcţie a judecătorilor instanţelor judecătoreşti, la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii (art.116 alin.(2) din Constituţia Republicii Moldova); conferirea de grade superioare
lucrătorilor din procuratură şi judecătorilor; sau acordarea de graţiere individuală unor persoane
condamnate.
1.2. Stabiliţi locul Preşedintelui Republicii Moldova în sistemul autorităţilor publice.

Unii autori consideră că Preşedintele Republicii Moldova reieşind din faptul că majoritatea atribuţiilor sunt
cu caracter executiv urmează a fi atribuit la puterea executivă şi el s-ar afla în fruntea acestei puteri şi prin
urmare, în fruntea sistemului administraţiei publice.
1.3. Apreciaţi rolul Preşedintelui Republicii Moldova în cadrul sistemului autorităţilor publice (organelor
statale).
Pornind de la cele menţionate, Preşedintele Republicii Moldova ar avea un rol de mediator (arbitru) între
puterile statului, precum şi între stat şi societate. Sarcina lui principală este ca puterile statului (legislativă,
executivă şi judecătorească) să nu se blocheze reciproc şi să activeze eficient în interesul şi pentru
prosperarea societăţii. Având rol de mediator evident, ne-am contrazice afirmând că el conduce şi cu puterea
executivă şi administraţia publică, deoarece calitatea de bază a unui mediator este imparţialitatea. Această
teză este acceptabilă şi în ceea ce priveşte apartenenţa Preşedintelui Republicii Moldova la un partid pe
parcursul exercitării mandatului. Astfel, Preşedintele Republicii Moldova ar fi o autoritate publică autonomă
ce asigură, pe de o parte, colaborarea puterilor în stat, iar pe de altă parte, suveranitatea, independenţa,
unitatea şi integritatea teritorială a ţării. Rolul Preşedintelui Republicii Moldova este comparabil cu rolul
Curţii Constituţionale care, la rândul ei, garantează supremaţia Constituţiei Republicii Moldova, realizarea
principiului separării puterilor în stat şi a responsabilităţii dintre stat şi cetăţean.
Subiectul 2. Clasificarea actelor administrative:
2.1. Relataţi criteriile de clasificare ale actelor administrative.
1. Conținutul juridic 2. Ordinea de adoptare 3. Modul de exprimare 4. Acțiunea în spațiu
5. Acțiunea în timp 6. Categoria emotentului 7. Natura efectelor produse.
2.2. Clasificaţi actele administrative conform criteriilor stabilite.
I. Unul din criteriile de bază de clasificare este conţinutul juridic al actului administrativ. Conform
acestui criteriu, actele administrative se clasifică în: 1. acte administrative cu caracter normativ; 2. acte
administrative cu caracter individual.
Actele administrative cu caracter normativ exprimă funcţia de reglementare a dreptului administrativ,
adică ele conţin norme de drept administrativ şi servesc ca izvoare ale dreptului administrativ. De asemenea,
aceste acte posedă următoarele trăsături:  ele reglementează raporturile sociale omogene (în domeniul
administrării) şi se aplică, de regulă, pe un termen nelimitat;  actele administrative normative stabilesc
reguli obligatorii de aplicare repetată la un număr indefinit de situaţii juridice; ele servesc ca bază juridică
pentru apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice administrative, dar ele însele nu creează
raporturi juridice administrative concrete etc.
Actele administrative cu caracter individual, spre deosebire de cele cu caracter normativ, servesc pentru
realizarea concretă a sarcinilor administraţiei publice. Ele întrunesc trăsături absolut opuse actelor
administrative normative, cum ar fi: - ele reprezintă manifestări juridice de voinţă concrete ale autorităţilor
publice; - aceste acte se emit (adoptă) cu un scop bine determinat, adică pentru rezolvarea unei sarcini
concrete ce ţine de domeniul administraţiei publice; - actele administrative cu caracter individual, de regulă,
sunt personificate, adică au un adresant concret; - ele se aplică pe un termen determinat, adică după ce şi-au
atins scopul, aceste acte îşi pierd importanţa lor juridică, dar rămân ca document juridic (probă); - actele
administrative cu caracter individual sunt, în acelaşi timp, fapte juridice care generează apariţia, modificarea
sau stingerea raporturilor juridice administrative concrete.

II. După natura juridică:

1. acte administrative de autoritate (de putere publică), care sunt emise sau adoptate în mod unilateral, pe
baza şi în vederea organizării executării legii sau în scopul apariţiei, modificării ori încetării unor raporturi
juridice concrete. O categorie distinctă de asemenea acte, care poartă un caracter negatoriu, ar fi:
2. actele administrative jurisdicţionale - sunt emise sau adoptate în mod unilateral de autoritatea publică
competentă ce exercită jurisdicţia administrativă conform legii, în scopul soluţionării unui conflict apărut, de
regulă, între autoritatea publică şi particulari (aplicarea unei amenzi sau a altor măsuri de constrângere);
3. acte administrative de gestiune - sunt emise (adoptate), în esenţă, pentru administrarea patrimoniului
public din domeniul privat. Aceste acte, de regulă, cuprind manifestări bilaterale sau multilaterale de voinţă
a unei autorităţi publice şi a unei persoane fizice sau juridice.
III. După ordinea de adoptare sau emitere:
1. acte administrative ale autorităţilor publice colegiale (hotărârile Guvernului, deciziile consiliilor locale
etc.);
2. acte administrative ale autorităţilor publice individuale (unipersonale) - cum ar fi dispoziţiile Guvernului;
ordinele, instrucţiunile organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice; dispoziţiile primarului
sau ale preşedintelui raionului.
IV. După modul de exprimare:
1. acte administrative scrise (în formă de document pe hârtie) sau în format electronic (în formă de
document electronic);
2. acte administrative verbale (cum ar fi în domeniul militar, afacerilor interne, relaţiile de serviciu etc.);
3. acte administrative exprimate prin anumite semne (semnele de circulaţie rutieră, semnele în cadrul
transportului feroviar, semnele ce ţin de exploatarea mijloacelor de comunicaţie şi altele).
V. După acţiunea în spaţiu:
1. acte administrative ale autorităţilor publice centrale (Guvern, ministere şi alte autorităţi publice centrale),
care acţionează pe întreg teritoriul statului;
2. acte administrative ale autorităţilor publice locale, care se aplică în limita unui teritoriu definit (de regulă,
în limitele unităţii administrativ-teritoriale (sat, oraş)).
VI. După acţiunea în timp:
1. acte administrative aprobate pe un termen indefinit sau permanente;
2. acte administrative pe un anumit termen sau temporare (provizorii) care, de regulă, sunt aprobate pentru
un anumit scop.
VII. După categoria organului de la care emană:
1. acte emise (adoptate) de autorităţile administraţiei publice;
2. acte emise (adoptate) de alte autorităţi publice (organe ale statului);
3. acte care emană de la alte persoane juridice sau fizice (inclusiv private) în baza împuternicirilor date prin
lege ori delegate, în baza legii, de autorităţile publice - acte administrative prin delegaţie.
VIII. După conţinutul efectelor juridice pe care le produc:
1. acte administrative ce stabilesc drepturi şi obligaţii determinate;
2. acte administrative ce conferă un statut personal (de regulă, conferă anumite drepturi - permis de
conducere, licenţă de activitate etc.)
2.3. Estimaţi importanţa practică a clasificării actelor administrative.
Studiind acest subiect, pot estima următoarele, clasificarea actelor administrative are atât importanţă
teoretică, cât şi practică. De exemplu, se aplică o terminologie diferită referitor la modul de aprobare a
actului administrativ. Astfel, actele autorităţilor publice colegiale se adoptă după deliberare, iar actele
autorităţilor publice individuale se emit în baza deciziei conducătorului autorităţii. Conform criteriilor
acţiunii în timp şi spaţiu, se pot determina limitele de acţiune a actului administrativ concret.
TEST Nr. 14
Subiectul 1. Locul şi rolul Guvernului Republicii Moldova în sistemul administraţiei publice şi puterii
executive::
1.1. Descrieţi locul Guvernului Republicii Moldova în sistemul administraţiei publice şi puterii
executive. 3 puncte
Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care funcţionează în baza votului de încredere acordat
de Parlament şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a
administraţiei publice.
Guvernul, ca instituție politică și administrativă, reprezintă în sistemul de drept cel mai important organ al
sistemului administrației publice, determinarea organizării generale și a funcționalității acestui sistem și
subordonarea în principiul celorlalte instituții administrative.
Executivul Republicii Moldova este autoritatea publica executiva suprema responsabilă în faţa
Parlamentului.
1.2. Determinaţi rolul Guvernului Republicii Moldova în sistemul administraţiei publice şi puterii
executive. 5 puncte
Guvernul este împuternicit să rezolve toate problemele administrării publice, ce ţin de competenţa lui, în
conformitate cu Constituţia Republicii Moldova şi Legea cu privire la Guvern.
Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generala a
administraţiei publice și este responsabil ]n fata Parlamentului . Tototdată guvernul e autoritatea căreia ii
revine rolul de a asigura si coordona organizarea în concret a executarii legilor adoptate de către Parlament,
precum și a autoritatilor administratiei publice centrale si locale. Acsta și are dreptul la inițiativă
legislativă,asigură întreținerea autoritatilor aministrației publice centale,realizează programele dezvoltarii
economice și sociale a republcii, deasemenea poarta tratative și ia parte la negocieri. Nu în ultimul rând
exercita controlul asupra executăriihotărârilor și ordonantelor sale. În exercitarea atribuţiilor, Guvernul se
conduce de programul său de activitate, acceptat de Parlament.
1.3. Decideţi asupra structurilor organizatorice care activează pe lângă Guvern. 7 puncte
Pe lângă Guvern activează aşa organe permanente de lucru cum ar fi :
Cancelaria de Stat, Prezidiul Guvernului -autoritati publice care asigură organizarea activității
Guvernului, stabilește cadrul general pentru definirea priorităților Guvernului, asigură suportul
methodologic și organizatoric, coordonează managementul functiei publice.monitorizeaza executarea
actelor legislative , dispozitiilor Guvernului, indicatiilor prim- ministrului.
Corpul de control al Prim-ministrului este o structură fără personalitate juridică, organizată în cadrul
Cancelariei de Stat, care se subordonează direct Prim- ministrului. Efectuează controlul realizării de către
Cancelaria de Stat, ministere, alte autorități administrative centrale și structuri organizaționale din sfera lor
de competență a atribuțiilor prevăzute de cadrul normativ
Sub aspect structural , Cancelaria de Stat e constituita din conducerea acestei autoritati , cabinetele
peroanelor care exercita functii de demnitate publică precum consiglieri, secretary,) din directii, sectii si
alte subdiviziuni.
Cabinetul Prim-ministrului este o subdiviziune separată în cadrul Cancelariei de Stat, constituită din
consilieri, asistenți și secretari ai Prim-ministrului și condusă de șeful Cabinetului. Modul de
organizare și funcționare a Cabinetului Prim-ministrului se stabilește prin regulamentul privind
organizarea și funcționarea Cancelariei de Stat.

Subiectul 2. Cerinţele înaintate faţă de actele administrative normative:

2.1. Determinaţi cerinţele înaintate faţă de actele administrative normative. 3 puncte
Cerințele înaintate față de actele administrative normative sunt:
✔ Procedura:
a) Examinarea propunerilor, documentarea și luarea deciziei corespunzătoare – astfel,
înainte de elaborarea unui act va fi necesar de a începe cu aspectele sociale prezente și de
perspectivă, dar și cu golurile din actele normative în vigoare. De asemenea, elaborarea
proiectului de lege va fi urmată după anunțarea părților interesate, precum și de
corespunderea acestuia cu legislația națională în vigoare, cea străină, jurisprudența Curții
Constituționale, practica judiciară și doctrină.
b) Anunțarea referitoare la inițierea elaborării proiectului de act administrativ –
autoritatea publică trebuie să plaseze, în termen de cel puțin 15 zile lucrătoare până la
examinarea proiectului, anunțul respectiv pe pagina Web oficială, să-l expedieze pe poștă
electronică părților interesate, să-l afișe la sediul său într-un spațiu accesibil publicului și îl
va difuza în mass-media centrală sau locală. Anunțul respectiv trebuie să conțină:
argumentarea necesității de adoptare a actului, modalitatea în care persoanele și părțile
interesate pot avea acces la proiectul actului și pot propune modificări sau recomandări, de
asemnea datele de contact ale persoanelor responsabile.
c) Asigurarea tehnică, organizatorică și financiară a procesului elaborării – autoritatea
responsabilă trebuie să asigure din punct de vedere tehnic, organizatoric și financiar procesul
de întocmire a proiectului.
d) Determinarea conceptelor și noțiunilor ce vor fi utilizate în proiect și la întocmirea
acestuia – în baza legislației grupul de lucru determină noțiunile și conceptele ce vor fi
utilizate în proiect, acestea trebuie să fie compatibile cu legislația Uniunii Europene.
Conform activității documentare, grupul de lucru întocmește în termen de 1 până la 3 luni
textul inițial al proiectului conform tehnicii juridice.
e) Fundamentarea – concomitent cu elaborarea proiectului, grupul de lucru face o notă
informativă, semnată de persoana responsabilă. Nota informativă include: condițiile,
agumentele necesare pentru elaborarea proiectului; principalele prevederi, locul actului în
sistemul actelor normative; conformitatea actului normativ cu legislația în vigoare;
cheltuielile necesare pentru elaborare; materiale informative și analitice; numele, denumirea
participanților la elaborarea proiectului, denumirea autorităților și instituțiilor care au
efectuat avizarea și analiza proiectului.
f) Avizarea, consultarea publică și expertiza – înainte de aprobare, proiectul este avizat de
către autoritățile responsabile și este consultat public. Proiectul împreună cu nota informativă
prezentat spre avizare este examinat în termen de 10 zile, dar dacă proiectul este complex
sau voluminos – termenul este de până la 1 lună, dacă nu este stabilit altfel de către
conducătorii autorității sau instituției. Curgerea termenului începe în ziua întăririi și
înregistrarii proiectului la autoritatea care avizează, dacă în acest termen nu a fost primit
niciun răspuns, atuncu proiectul se consideră avizat. Autoritățile responsabile de avizare pot
transmite în termenul respectiv organului responsabil obiecții, propuneri referitoare la proiect
sau vor comunica lipsa acestora. La fel proiectul este supus obligatoriu expertizei juridice
pentru a verifica conformitatea lui cu Constituția și legislația în vogoare, tratatelor
internaționale, efectuată de Ministerul Justiției sau serviciul juridic a autorității publice. La
fel proiectul care urmează a fi prezentat Guvernului este supus și expertizei anticorupție.
Avizarea și expertiza poate fi obligatorie sau facultativă. Consultarea publică e obligatorie.
g) Definitivarea – autoritatea responsabilă de proiect îl definitivează conform avizelor,
expertizei și consultărilor publice. În cazul în care sunt divergențe, autoritatea care a elaborat
proiectul va organiza o dezbatere cu părțile interesate. În caz contrar, în proiect va fi punctul
de vedere a autărității care l-a elaborat, iar divergențile vor fi plasate în tabel și va fi
argumentată neacceptarea acestora. După primirea avizelor, expertizei, consultărilor publice,
grupul de lucru întocmește variantă finală a proiectului, care este verificată de conducătorii
autorității care a elaborat proiectul și confirmată de aceștea. Varianta finală se prezintă
autorității competente spre aprobare.
✔ Actul administrativ trebuie să conțină toate elementele necesare (data adoptării,
ștampila, semnătura conducătorului autorității responsabile, cine sunt executorii și
termenul executării în caz de necesitate).

✔ Actul administrativ trebuie să respecte procedura de punere în aplicare. Astfel, actele

administrative cu caracter normativ, cu excepţiile prevăzute de lege, se pun în aplicare nu
mai devreme de data publicării sau data aducerii lor la cunoştinţă publică.
✔ Legalitatea actului administrativ, adică actul administrativ nu trebuie să contravină sau
să depăşească limitele prevăzute de lege sau de actele organelor ierarhic superioare.
✔ Actul administrativ trebuie să fie emis sau adoptat de o autoritate competentă a
administraţiei publice.
✔ Actul administrativ trebuie să fie juridic fundamentat.
✔ Actul administrativ nu trebuie să limiteze sau să lezeze drepturile, libertăţile şi interesele
legitime ale cetăţenilor şi formaţiunile nestatale în domeniul administraţiei publice.

Alte cerințe referitoare la conținutul actului administrativ normativ:

✔ Titlul actului normativ
✔ Preambul, după caz
✔ Clauza de emitere (legalitatea)
✔ Partea dispozitivă
✔ Anexe, după caz
✔ Formula de atestare a autenticității actului (rechizite ce însoțesc actul)

2.2. Clasificaţi cerinţele faţă de actele administrative normative. 5 puncte

1. Cerințe privind ordinea de elaborare a proiectelor de acte normative – sunt prevăzute în
diferite acte normative cum ar fi: Legea privind actele normative ale Guvernului și altor autorități
ale administrației publice centrale și locale, Legea cu privire la Guvern, etc.
2. Cerințe privind ordinea de adoptare și punere în vigoare a actului administrativ – autoritatea
publică trebuie să respecte procedura de adoptare (emitere) prevăzută de lege sau conform legii.
Procedurile sunt prevăzute în diferite acte normative cum ar fi Legea cu privire la Guvern;
Regulamentul Guvernului Republicii Moldova, etc. Procedurile respective diferă în dependenţă de
locul şi rolul organului în sistemul autorităţilor publice, natura sau modul de activitate al organului
(colegial sau unipersonal) şi altele. Actul administrative adoptat trebui să contină toate elementele necesare
care insotesc actul si ii acordă valabilitate. Ele se pun in aplicare nu mai devreme de data publicarii si de
data aducerii la cunostinta.
3. Cerințe privind forma și conținutul actului administrativ - legalitatea actului administrativ,
adică actul administrativ nu trebuie să contravină sau să depăşească limitele prevăzute de lege sau de
actele organelor ierarhic superioare. Actul administrativ trebuie să fie emis sau adoptat de o
autoritate competentă a administraţiei publice. Actul administrativ trebuie să fie juridic fundamentat.
Actul administrativ nu trebuie să limiteze sau să lezeze drepturile, libertăţile şi interesele legitime
ale cetăţenilor şi formaţiunile nestatale în domeniul administraţiei publice.
2.3.Formulaţi care ar fi cele mai importante cerinţe faţă de actele administrative normative 7 puncte
Nu pot spune că una dintre cerințele înaintate față de actele administrative normative este mai
importantă sau mai pițin importantă decât cealaltă, deoarece fiecare etapă, fiecare criteriu este foarte
important în elaborarea și adoptarea actului normativ. Fiecare cerință înaintată față de actul
administrativ are un oarecare temei și scop. Astfel, actul nu va fi legal elaborat sau adoptat în cazul
în care una dintre cerințele înaintate va fi sărită din cauza că este mai puțin importantă. În așa mod
se respectă prevederile legale a statului nostru. Constituția Republicii Moldova în art. 1, alin. (3)
prevede faprul că Republica Moldova este un stat de drept și democratic. În scopul respectării Legii
supreme fiecare cerință înaintată față de actele administrative trebuie să fie respectată și plasată pe
plan de egalitate cu celelalte cerințe, fiindcă doar astfel nu poate fi neglijată procedura legală de
adoptare a actelor administrative.

TEST Nr. 15

Subiectul 1. Statutul juridic al autorităţilor administraţiei publice locale deliberative:

1.1. Determinaţi modul de constituire şi activitate a autorităţilor administraţiei publice locale
deliberative. 3 puncte
Consiliul local devine autoritatea reprezentativă şi deliberativă a colectivităţii locale. Alegerea
autorităților deliberative. Consiliile locale sunt compuse din consilieri aleşi prin vot universal, egal,
direct, secret şi liber exprimat. Numărul consilierilor fiecărui consiliu local care se stabileşte în dependență
de populaţia unității administrativ-teritoriale existentă la data de 1 ianuarie a anului în care au loc alegerile
locale,
conform datelor statistice. După constituire, consiliul local îşi organizează comisiile consultative de
speci- alitate pentru principalele domenii de activitate. Pot fi membri ai comisiilor respective
numai consilierii, iar activitatea în cadrul comisiilor nu este remunerată.Domeniile de activitate în
care se formează comisii de specialitate şi numărul de membri se stabilesc de către consiliul local, în
funcție de specificul și necesitățile unității teritorial-administrative respective ca, de exemplu:
agricultură și industrie; activități economico-financiare; activități social-culturale, turism și alte
culte; protecția mediului, amenajarea teritoriului; învățământ, protecție socială, sănătate publică,
muncă; drept şi disciplină ş.a.

1.2. Determinaţi categoriile de acte şi modul de încetare a mandatului (activităţii) autorităţilor

administraţiei publice locale deliberative. 5 puncte
În realizarea competențelor legale , consiliul local adoptă decizii , care pot fi cu caracter normativ
sau caracter individual. De ex Proiectele de decizii se transmit spre avizare comisiilor de specialitateale
consiliilor locale. Deciziile cu caracter normativ se adopta cu votul majoritații consilierilor prezenti , cu
unele exceptii de ex deciziile privind adoptarea bugetului local… se adopta cu majoritatea voturilor
consilierilor alesi. Deciziile cu caracter normative intra in vigoare la dta ducerii la cunostinta publica iar
cele cu caracter individual la data comuicarii persoanei vizate.
În mod general, durata mandatului consiliului local este de patru ani și acest termen este stabilit de
prevederile Codului electoral. Mandatul consilierului poate înceta înainte de termen în caz de:
absență, fără motive întemeiate, de la 3 şedințe consecutive ale consiliului sau ale comisiei din care
face parte; încălcare de către consilier a Constituției, fapt confirmat prin hotărâre jude- cătorească
definitivă;incompatibilitate a funcției; intrare în vigoare a sentinței de condamnare la privațiune de
libertate sau a sentinței prin care se interzice de a ocupa funcția de consilier; demisie; deces.
1.3. Apreciaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind statutul juridic al autorităţilor
administraţiei publice locale deliberative. 7 puncte
Gradul de perfectiune a legislatie privind statutl juridic al autoritatilor administratiei publice locale
deliberative sa dezvoltat considerabil
Competenţele consiliilor locale
Articolul 14. Competenţele de bază ale consiliilor locale
(1) Consiliul local are drept de iniţiativă şi decide, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu
excepţia celor care ţin de competenţa altor autorităţi publice.
a) decide punerea în aplicare şi modificarea, în limitele competenţei sale, a impozitelor şi taxelor locale, a
modului şi a termenelor de plată a acestora, precum şi acordarea de facilităţi pe parcursul anului bugetar;
b) administrează bunurile domeniului public şi ale celui privat ale satului (comunei), oraşului (municipiului);
c) decide în privința actelor juridice de administrare privind bunurile domeniului public al satului (comunei),
orașului (municipiului), după caz, precum și privind serviciile publice de interes local, în condițiile legii; 
d) decide în privința actelor juridice de administrare sau de dispoziție privind  bunurile domeniului privat al
satului (comunei), orașului (municipiului), după caz, în condițiile legii;
examinează informaţiile consilierilor, ia decizii pe marginea lor; audiază dările de seamă şi informaţiile
primarului, ale conducătorilor de subdiviziuni, întreprinderi municipale şi instituţii publice din subordine;
ridică mandatul consilierilor în condiţiile legii; iniţiază, după caz, şi decide desfăşurarea referendumului
local;

Subiectul 2. Acţiunea actelor administrative şi consecinţele nevalabilităţii acestora:

2.1. Definiţi actele administrative nevalabile. 3 puncte
sunt considerate nevalabile acele acte administrative care sunt create, aprobate și puse în aplicare cu
încălcarea cerințelor față de aceste acte, în special modul de aprobare și conținutul lor juridic, cu alte cuvinte
daca contin un viciu deosebit de grav DE regula, actele administrative produc efecte juridice până în
momentul scoaterii lor din vigoare printr-un alt act juridic, care aparține, de regula, autoritati eminente,
organului ierarhic superior acestuia sau altei autorități publice, în special instanței judecătorești.
2.2. Determinaţi consecinţele constatării nevalabilităţii actului administrativ. 5 puncte
actele administrative nevalabile, pot fi divizate în următoarele
categorii:
● acte administrative lovite de nulitate absolută
● acte administrativelovite de nulitate relativă
● acte administrative inexistente
Sunt considerate în calitate de acte administrative lovite de nulitate absolută, acele acte
administrative care sunt create şi aplicate cu nerespectarea unor condiţii de fond privind conţinutul
actului cum ar fi încălcarea gravă al legii, a competenţei autorităţii publice emitente. Sunt lovite de
nulitate relativă acele acte administrative care nu respectă nişte condiţii sau cerinţe de formă
(nerespectarea cerinţelor de adoptare). În cazul în care deficienţele respective pot fi înlăturate fără a
afecta conţinutul şi esenţa actului administrativ, acesta va continua să rămână în vigoare. În caz
contrar, ca şi în situaţia actelor lovite de nulitate absolută, actul administrativ lovit de nulitate
relativă urmează a fi scos din vigoare. In linii mari, nerespectarea unor conditii de fond , cum ar fi
incalcari grave ale legislatiei , atrage nulitatea absoluta, cert fiind ca actele lovite de de nulitate absoluta
urmeaza a fi scose din vigoare, inclusive cu effect retroactive. Pe cand nerespectarea unor conditii de
forma ,cum ar fi lipsa unor elemente care nu afecteaza esenta actului va determina nulitatea relativă . De
asemenea e posibila si suspendarea actelor adm, inclusive nvalabile prin care se intelege incetarea
temporara a efectelor juridice cu privier la existenta unor indoieli, intervenita în baza legii si hotariii
judecatoresti.
Autoritățile administrative, de regula ierarhic superioare, in baza raportului de subordonare ierarhică, de ex
guvernul abroga
hotaririle si ordinile ministrilor,conducatorilor altor organe din subordine, ce nu corespund legilor,
hotărârilor si ordonanelor guvernului, inclusiv in cazul in care a rămas definit actul de constatare
prin care s-a stabilit adoptarea de către aceștuia a unui act administrativ sau încheierea unui act
juridic cu incalcarea dispozitiilor legale privind conflictul de interese. In procesul controlului adm
de oportunitate, subiectul controlului poate modifica sau abroga actul autorităților administrative
publice locale; Instantele judecatoresti, in special instantelor de contenciosul administrativ;
2.3. Apreciaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind reglementarea nevalabilităţii actelor
administrative. 7 puncte
Legislația privind reglementarea nevalabilităţii actelor administrative prevede unele modalitatii
concrete prin care inceteaza efectele juridice produse de actele administrative si anume
anularea,revocarea si suspendarea actului administrativ. Prin anularea unui act administrativ se
intelege manifestarea de vointa al administratiei publice, alta decit autoritatea eminenta in scopul de
a determina încetarea efectelor juridice produse de acest act, adică de al disfiinta. Autorii din
literatura juridică supun analizei, din perspectiva celor trei criterii de calitate – accesibilitate,
previzibilitate și claritate, unele prevederi din Codul administrativ al Republicii Moldova și vin cu
argumente care confirmă că este necesară amendarea dispozițiilor cu privire la procedura
administrativă, autoritatea publică, actul administrativ, contractul admi-nistrativ, acte reale,
principiile procedurii administrative, participanții la procedura administrativă etc.

TEST Nr. 16

Subiectul 1. Statutul juridic al autorităţilor administraţiei publice locale executive:

1.1. Determinaţi modul de constituire şi activitate a autorităţilor administraţiei publice locale
executive. 3 puncte
Primăria se organizează şi funcţionează în baza unui regulament aprobat de consiliul local.
Primarul propune spre aprobare consiliului local organigrama şi statele de personal ale primăriei,
ţinându-se cont de statele-tip aprobate prin Hotărârea de Guvern, nr.688/2003. Pentru a activa în diverse
domenii, personalul primăriei trebuie să dispună de competenţe profesionale, iar primarul, în condiţiile legii,
trebuie să contribuie la formarea şi reciclarea profesională a acestora. Conducerea generală şi controlul
asupra activităţii primăriei sunt exercitate, de asemenea, de către primar. 
Primarul este autoritatea reprezentativă a populaţiei unităţii administrativ-teritoriale şi executivă a
consiliului local. El participă la şedinţele consiliului local şi are dreptul să se pronunţe asupra tuturor
proiectelor şi problemelor supuse dezbaterilor, fără drept de vot.  Confirmarea legalităţii alegerii primarului
şi validarea mandatului acestuia se fac în condiţiile Codului electoral.
(2) Validarea sau invalidarea mandatului de primar se aduce la cunoştinţă publică, se
comunică oficiului teritorial al Cancelariei de Stat şi se prezintă de către un judecător la prima şedinţă sau,
după caz, la o şedinţă extraordinară a consiliului.
tribuţiile de bază ale primarului
(1) Pornind de la domeniile de activitate ale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi,
stabilite la art.4 alin.(1) din Legea privind descentralizarea administrativă, primarul exercită în teritoriul
administrat următoarele atribuţii de bază:
a) asigură executarea deciziilor consiliului local;
a1) încheie, în baza deciziei consiliului local și în condițiile legii, acte juridice de administrare sau de
dispoziție privind bunurile domeniului public sau privat al satului (comunei), orașului (municipiului)
respectiv;
a2) încheie, în baza deciziei consiliului local și în condițiile legii, acorduri de cooperare cu alte
autorități ale administrației publice locale, precum și contracte de achiziție, în vederea desfășurării activității
de audit intern;
c) numeşte, stabileşte atribuţiile şi încetează raporturile de serviciu sau de muncă cu şefii de
subdiviziuni, de servicii, de întreprinderi municipale din subordinea autorităţii administraţiei publice locale
respective, personalul primăriei, conduce şi controlează activitatea acestora, contribuie la formarea şi
reciclarea profesională;
e) asigură elaborarea proiectului de buget al unităţii administrativ-teritoriale respective,

Atribuţiile de bază ale primarului pot fi grupate în următoarele categorii:

1. în domeniul asigurării ordinii de drept;
2. în domeniul economic şi financiar-bugetar;
3. în domeniul politicii de cadre;
în domeniul social, cultural şi urbanistic

Preşedintele raionului îndeplineşte în teritoriul administrat următoarele atribuţii de bază:

▪ asigură executarea deciziilor consiliului raional;
▪ convoacă şedinţele consiliului raional şi asigură prezenţa consilierilor;
▪ contribuie la menţinerea ordinii publice, asigurarea securităţii şi apărarea drepturilor cetăţenilor,
etc.
Sub autoritatea preşedintelui raionului/primarului, secretarul consiliului local îndeplineşte
următoarele atribuţii de bază:
− asigură înştiinţarea convocării consiliului local;
− participă la şedinţele consiliului local;
− avizează proiectele de decizii ale consiliului local şi contrasemnează deciziile (cu excepţia
deciziei de numire în funcţie a secretarului consiliului);
− asigură buna funcţionare a primăriei, etc.
Ca structură funcţională, primăria are următoarele atribuţii:
▪ întocmeşte proiecte de decizii ale consiliului local şi proiecte de dispoziţii ale primarului;
▪ aduce la cunoştinţa publică deciziile consiliului şi dispoziţiile normative ale primarului;
▪ contribuie la elaborarea proiectului de buget al unităţii administrativ-teritoriale pentru următorul
an bugetar;
▪ asigură executarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, în conformitate cu deciziile
consiliului local şi respectarea prevederilor legale;
▪ întocmeşte modul de încheiere a exerciţiului bugetar al unităţii administrativ-teritoriale, etc.
▪ Ca structură funcţională, aparatul preşedintelui raionului exercită atribuţii similare cu cele ale
primăriei (aparatul de lucru al primarului), dar atribuţiile sunt exercitate pentru satisfacerea
intereselor populaţiei raionului respectiv.
1.2. Determinaţi categoriile de acte şi modul de încetare a mandatului (activităţii) autorităţilor
administraţiei publice locale executive. 5 puncte
1) Primarul
Durata mandatului este de 4 ani. Mandatul primarului încetează înainte de termen în caz de:
a) demisie;
b) incompatibilitate a funcţiei;
c) imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile pe o perioadă mai mare de patru luni consecutive, inclusiv
pe motiv de boală;
d) intrarea în vigoare a sentinţei de condamnare;
e) demisie;
f) deces.
Mandatul primarului poate înceta înainte de termen şi prin revocare pe cale de referendum local, în
condiţiile Codului electoral. Atunci când se află într-o stare de incompatibilitate prevăzută de lege,
primarul este revocat fără efectuarea unui referendum local, în baza hotărârii judecătoreşti definitive.
Conform prevederilor art.8 alin.(3) din Legea privind statutul alesului local, această procedură de
revocare este iniţiată de către oficiul teritorial al Cancelariei de Stat, din proprie iniţiativă sau la
cererea persoanelor interesate, inclusiv la sesizarea Comisiei Naţionale de Integritate.
De asemenea, primarul poate fi suspendat din funcţie în cazul când a fost deferit justiţiei pentru
săvârşirea unei infracţiuni. Durata suspendării nu poate fi expres determinată, deci mandatul este
suspendat până la soluţionarea definitivă a cauzei. Suspendarea poate fi dispusă numai de către
instanţa de judecată, în condiţiile legii.
2) Președintele raionului
Durata mandatului preşedintelui şi al vicepreşedintelui raionului este de 4 ani, în condiţiile Codului
electoral, şi încetează odată cu mandatul consiliului raional. Poate înceta înainte de termen în
următoarele cazuri:
a) preşedintele raionului poate fi eliberat din funcţie de către consiliul raional cu votul a 2/3 din
consilierii aleşi la propunerea a cel puţin 1/3 din numărul acestora;
b) vicepreşedintele raionului poate fi eliberat din funcţie înainte de termen cu votul majorităţii
consilierilor aleşi la propunerea preşedintelui raionului sau a 1/3 din consilierii aleşi;
c) atunci când mandatul consiliului raional încetează înainte de termen;
d) incompatibilitate a funcţiei;
e) imposibilitatea de a exercita funcţia pe o perioadă mai mare de 4 luni consecutive, inclusiv pe
motive de boală;
f) eliberarea din funcţie de către consiliul respectiv, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
g) intrarea în vigoare a sentinţei de condamnare a acestora;
h) demisie;
i) deces.
Preşedintele şi vicepreşedintele raionului îşi prezintă demisia în faţa consiliului raional.
În cazul când mandatul consiliului raional încetează înainte de termen, preşedintele şi
vicepreşedintele raionului îşi exercită atribuţiile şi soluţionează problemele curente ale raionului
până la alegerea de către consiliul raional nou-constituit a unui alt preşedinte al raionului. Atunci
când mandatul consiliului local este prelungit în condiţiile legii, mandatul preşedintelui şi al
vicepreşedintelui raionului de asemenea este prelungit de drept.

Actele președintelui raionului. În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele raionului emite

dispoziţii cu caracter normativ şi individual. Dispoziţiile preşedintelui raionului şi, după caz, ale
vicepreşedintelui raionului se consemnează într-un registru special.

Actele primarului
(1) În exercitarea atribuţiilor sale, primarul emite dispoziţii cu caracter normativ şi individual.
(
(2) Dispoziţiile cu caracter normativ se remit, în termen de 5 zile după semnare, oficiului teritorial al
Cancelariei de Stat .
(21) Dispoziţiile primarului se includ în Registrul de stat al actelor locale în termen de 5 zile de la
data semnării lor de către acesta. Suplimentar, dispoziţiile cu caracter normativ se afişează în locuri publice.
(22) Dispoziţiile cu caracter normativ intră în vigoare la data includerii lor în Registrul de stat al
actelor locale sau la data indicată în textul dispoziţiei, care nu poate preceda data includerii acesteia în
Registrul de stat al actelor locale.
(3) Dispoziţiile cu caracter individual intră în vigoare la data comunicării persoanelor vizate sau la
data indicată în textul dispoziţiei, care nu poate preceda data includerii acesteia în Registrul de stat al actelor
locale.

1.3. Apreciaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind statutul juridic al autorităţilor

administraţiei publice locale executive. 7 puncte
Primarul
Legislatia privind…. Corespunde tuturor standartelor, incluzind diverse garantii si obligatii. În calitate de şef
administraţiei publice locale şi în exercitarea mandatului participă la şedinţele
consiliului local şi are dreptul să se pronunţe asupra tuturor problemelor supuse dezbaterii. În
exercitarea mandatului primarul are statut de ales local şi, respectiv, cade sub incidenţa Legii privind
statutul alesului local, nr.768/2000. Prin calitatea sa de ales local şi de reprezentant al unităţii
administrativ-teritoriale, primarul este obligat să fie în serviciul colectivităţii care l-a ales.
Calitatea primarului de autoritate executivă a consiliului local semnifică că el este cel ce răspunde
de ducerea la îndeplinire a deciziilor consiliului local, în condiţiile legii. Exercitându-şi mandatul de
ales local, primarul nu poate fi supus persecuţiilor sau tras la răspundere contravenţională sau penală
pentru opiniile politice exprimate. Alesul local va depune, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri
şi proprietate. Pentru evitarea conflictelor de interese Mandatul alesului local este incompatibil cu:
            a) calitatea de deputat în Parlament;
            b) funcţia de membru al Guvernului;
            c) calitatea de funcţionar public în cadrul oficiului teritorial al Cancelariei de Stat;
Subiectul 2. Noţiunea metodelor de realizare a administraţiei publice şi corelaţia dintre ele:
2.1. Identificaţi metodele administraţiei publice. 3 puncte
Metoda administratiei publice reprezinta un mijloc de influenta in scopul realizarii sarcinilor puterii
executive in cadrul statului. In dependenta de destinația lor , metodele administratiei publice pot fi.
1)Metode de influenta administrative , ele intotdeauna au o exprimare și importanta autoritară,
reprezentand metode administrative juridice in limitele carora se realizeză puterea executive
2)Metode de organizare a activitatii aparatului autorității publice.
In dependenta de proccesul de influenta asupra obiectului administrarii, se manifesta doua metode universale
:
 Metoda convingerii este mijlocul principal de influiență care asigură transformarea benevolă
a voinței obiectului administrării conform voinței subiectului administrării.
 Metoda constrângerii ce reprezintă mijlocul de influiență cu caracter secundar,folosită în
cazul
ineficienței convingerii, de regulă se aplica fata de persoanele nedesciplinate.
2.2. Determinaţi corelaţia dintre metodele administraţiei publice. 5 puncte
Este necesar ca toate prescripțiile dictate de leges a fie realizate în practică benevol. Insa aplicarea
convingerii ca metoda principală nu exclude aplicarea masurilor de constrangere. Interesele ocrotirii
legalității necesita uneori ca autoritățile statului sa asigure transpunerea în viața a vointei statale prin
aaplicarea masurilor de constrangere celor care nu urmeaza benevol acesata vointa. Altfel vorbind, in
procesul administrării trebuie sa fie asigurată imbinarea optima a convingerii și constrîngerii. Deci
convingerea trebuie să apară ca mijloc de prevenire a încălcărilor de drept, a abaterilor, iar în cazurile
excepționale sa se aplice constrangerea. Îmbinarea corectă a acestora serveste drept condiție primordial de
asigurare a eficienței activității auoritatilor administrative. A semna un act administrative, a ordona este
mai usor decat a convinge, dar stilul de comandă e putin efficient, astfel aplicarea convingerii ajuta la
evitarea unor fenomene negative.
2.3. Recomandaţi metode ale administraţiei publice într-o societate democratică. 7 puncte
În orice societate democratică,binevenită ar fi metoda convingerii ale administrației publice. Pentru
îndeplinirea sarcinilor şi funcţiilor sale, administraţia publică, trebuie să aibă ca fundament convingerea
membrilor societăţii în necesitatea unor sau altor transformări dictate de politica statului. Este necesar ca
toate prescriptiile dictate de lege ,cerintele determinate de actele administrative să fie de majoritatea
membrilor societatii ca un obiectiv necesar si sa fie realizate benevol , stimulîndu-se comportamentul
corespunzator a participantilor la relatiile administrative, apelăndu-se la masuri de educatie( inclusive
juridică), de lamurire, de recomandare si alte masuri cu caracter de influenta morală.
Metoda convingerii trebuie să fie metoda principală în procesul de guvernare, inclusive reieşind din faptul că
aceasta reiese din principiul democratismului.

TEST Nr. 17
Subiectul 1. Modul de funcţionare şi atribuţiile Guvernului:
1.1. Determinați modul de funcționare a Guvernului. 3 puncte
Guvernul este o autoritate publică colegială care activează în ședințe. Ședința plenară reprezintă
unica modalitate de lucru a întregului Guvern. Conform art. 28 din Legea cu privire la Guvern, nr.
136 din 7 iulie 2017 Guvernul se convoacă în ședințe ordinare și ședințe extraordinare. Ședințele
ordinare se convoacă, de regulă, săptămânal. Ședințele extraordinare se convoacă ori de câte ori este
necesar, prin decizia Prim-ministrului.Desasemenea se întruneste în sedinte pe masura necesitatii dar nu mai
rar decat o data pe trimestru. Ședințele Guvernului sânt conduse de către Prim-ministru.
În perioada de vacanță sau sărbători, perioada dintre ședințele ordinare nu poate fi mai mare de 21
de zile calendaristice. Ședințele Guvernului sînt deliberative dacă la ele participă majoritatea
membrilor Guvernului. Guvernul în cadrul ședințelor adoptă acte, care în temei sunt cu caracter
juridic, dar pot fi și politic şi se adoptă cu votul majorităţii membrilor Guvernului (art. 37 alin. (2)
din Legea cu privire la Guvern nr.136 din 7 iulie 2017). De regula sedintele sunt publice. La ședințele
Guvernului este obligatorie prezența membrilor Guvernului, a conducătorilor autorităților administrative
centrale și a angajaților responsabili din cadrul Cancelariei de Stat și ministerelor.
(2) La ședințele Guvernului pot asista Președintele Republicii Moldova, deputații Parlamentului,
reprezentanții desemnați ai Președintelui Republicii Moldova și ai Parlamentului.

1.2. Determinaţi şi clasificaţi atribuţiile Guvernului. 5 puncte

Atribuțiile Guvernului se pot clasifica în mai multe categorii. Conform criteriului competenței
teritoriale, atribuțiile Guvernului pot fi clasificate în:
1. atribuții privind politica internă;
2. atribuții privind politica externă.
a)atribuţiile în domeniul dezvoltării sociale, a învăţămîntului, culturii şi ocrotirii sănătăţi.
În acest domeniu Guvernul promovează o politică de stat unitară în vederea asigurării populaţiei unui
nivel de trai decent;
realizează politica de stat în domeniul reglementării proceselor migraţionale;
asigură condiţii social-economice, creează o bază tehnico-materială şi fondurile speciale pentru dezvoltarea
învăţăm întului, culturii, cultelor, ocrotirii sănătăţii, protecţiei mediului înconjurător etc.
b)Atribuţiile în domeniul economiei,
-reglementează activitatea tuturor ramurilor economiei naționale
 ia măsuri în vederea ocrotirii şi exploatării raţionale a pămîntului, subsolului,a resurselor de apă,a faunei i
c) Atribuţiile în domeniul finanţelor, creditelor, impozitelor, preţurilor şi circulaţiei monetare.
- ia măsuri în vederea traducerii în viaţă a politicii statului în domeniul finanţelor, creditelor şi circulaţiei
monetare - elaborează anual proiectele bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat;
d)Atribuții în domeniul muncii și salarizării 
În acest domeniu Guvernul -promovează politica în domeniul utilizării forţelor de muncă,al muncii şi
salarizării,ia măsuri în vederea perfecționării ei  - elaborează sistemul de pregătire, reciclare şi
perfecţionare a cadrelor, asigură transpunerea lui în viață.
e)Atribuţii în domeniul științei și tehnicii
- promovează politica unitară în domeniul ştiinţei şi tehnicii, asigurînd crearea bazei tehnico-materiale
necesare dezvoltării lor - asigură elaborarea şi realizarea programelor de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii,
creînd în acest scop fonduri speciale
f)Atribuţii în domeniul asigurării legalității.
Astfel, Guvernul  întreprinde acțiuni vizînd asigurarea drepturilor și libertăților cetățenilor,apărarea
intereselor statului,menținerea ordinii publice 
- organizează controlul asupra executării legilor de către ministerele,departamentele, serviciile și
inspectoratele de stat, întreprinderile, instituțiile și organizațiile care își desfășoară activitate pe teritoriul
statului -elaborează proiecte de legi în scopul perfecţionării legislaţiei în vigoare şi reglementării juridice
în sfera economico-socială
g)Atribuţii în domeniul asigurării securităţii şi capacităţii de apărare a statului.
- ia măsuri în vederea asigurării securităţii statului, pazei frontierelor de stat şi a teritoriului Republicii
Moldova -exercită conducerea generală a construcţiei Forţelor Armate,
h)Atribuţii în domeniul politicii externe;
-încheie contracte cu state străine, cu organizaţii internaţionale şi asigură îndeplinirea lor -stabileşte
relaţii multilaterale între Republica Moldova şi alte state străine, organizaţii internaţionale,
1.3. Apreciaţi corelaţia dintre atribuţiile Guvernului şi atribuţiile Prim-ministrului şi viceprim -
miniştrilor. 7 puncte
Odata cu aribuțutiile Guvernului , ar fi necesar de mentionat atributiile prim-ministrului si ale viceprim-
ministrilor, care sunt persoanele cheie ce asigura activitatea Guvernului
Corelatia dintre atributiile Guvernului și atributile Prim-ministrului și viceprim-ministrilor este că
Prim-ministrul conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectînd
atribuţiile ce le revin. reprezintând Guvernul în raporturile cu Parlamentul și Președintele Republicii
Moldova;
b) reprezintă Guvernul în țară și peste hotare;
c) convoacă și conduce ședințele Guvernului;
d) semnează actele adoptate de către Guvern;
e) monitorizează activitatea membrilor Guvernului;

Iar viceprim-miniştrii Republicii Moldova înfăptuiesc

în conformitate cu obligaţiile lor coordonarea activităţii ministerelor, departamentelor şi a celorlalte
organe din subordinea Guvernului, exercită controlul asupra activităţii lor şi le dau în mod operativ
indicaţii pentru asigurarea îndeplinirii hotărîrilor, ordonanţelor şi dispoziţiilor Guvernului şi
soluţionării altor probleme ce ţin de activitatea lor; examinează în prealabil propunerile şi proiectele
hotărîrilor, ordonanţelor şi dispoziţiilor, prezentate în Guvern. Corelația dintre toate aceste atribuții
este că atribuțille Guvernului Rm sunt generale în care intră și atribuțile Prim-miniatrului și
viceprim-miniștrii, nu am putea vorbi despre atribuțiile Guvernului fără să denumi și atribuțiile
Prim-ministului și viceprim-ministrilor

Subiectul 2. Constrângerea administrativă:

2.1. Definiţi constrângerea administrativă şi identificaţi trăsăturile ei. 3 puncte
Constrângerea administrativă – reprezintă mijlocul psihologic sau fizic de influenţă asupra
conştientului şi comportamentului oamenilor, aplicată în sfera administraţiei publice, având ca scop
preîntâmpinarea, curmarea încălcărilor administrative şi atragerea persoanelor vinovate la
răspundere administrativă. Trasaturi:
se reduce la influenta psihica, fizica, materiala si organizatorica asupra participantilor la raporturile
administrative; însotită de aplicarea diferitor limitary(anumite dr si libertati), ;Se aplică cu scopul de a
preveni anumite fapte ilegale,asigurând ordinea de drept, se exercita de regula pe cale extrajudiciară..
2.2. Clasificaţi măsurile de constrângere administrativă. 5 puncte
-Măsuri administrative de prevenire se aplică în scopul de a preveni posibilele încălcări în domeniul
administrative, precum și anticiparea unor fenomene negative regimului securitatii publice, de ex:controlul
și acțiunile de supraveghere;:controlul obiectelor și controlul corporal; controlul actelor de identitate;
stabilirea stării de carantină., Controlul medical al persoanelor și starea sanitară a organizațiilor din
domeniul alimentației publice, interzic circ trnsp cu defect tehnice
-Măsuri administrative de stopare se aplică pentru întreruperea unor fapte ilegale și prevenirea
consecințelor negative ce pot apărea în urma acestor fapte, de ex cerința de a înceta acțiunile ilegale politia
cere cetatenilor respectarea ordinii de drept) aplicarea forței fizice;aplicarea mijloacelor speciale (cătușe,
mijloace de imobilizare) aplicarea armei de foc,arestul contraventional etc.
-Măsuri administrative de răspundere se aplică pentru încălcarea normelor de drept, în special a celor
administrative, de regulă, de către autoritățile administrative competente., se exprima prin aplicarea
rspunderii contraventionale sau dinsciplinara, aplicata functionarilorpublici, ex: avertismentul, amenda sau
destituirea din functia publica in cazul functionarilor.
2.3. Apreciaţi locul şi rolul constrângerii administrative ca formă a constrângerii statale (juridice).
7 puncte
Constrângerea administrativ apare ca un element sau ca o formă a îndepinirii sarcinilor şi funcţiilor sale a
administrației publice. pot afirma că constrangerea administrativa are un rol foarte important, în scopul
preintampinarii, curmarii încalcarilor administrative. Astfel,aplicarea masurilor de constrangere, în toate
variantele lor, se intensifica în conditiile exceptionale, în asemenea cazuri, organele si persoanle cu functii
de raspundere competente se doteaza cu imputerniciri speciale, necesare pentru normalizarea de urgenta a
situatiei,asigurarea si mentinerea ordinii, legalitatiile si lichidarea pericolului de securitate a cetatenilor
Interesele ocrotirii legalităţii şi ordinii de drept, menţinerea disciplinei de stat duce inevitabil la aplicarea de
către autoritățile statale a constrângerii administrative ce este obiectiv necesara , IMPREUNA CU ALTE
MASURI FORMAND FORTA COERCITIVA a statului Aplicarea acestei metode joacă un rol major în
societate deoarece permite realizarea consecventă a voinţei majorităţii populaţiei prin intermediul puterii de
stat, si nu sunt applicate doar în rol de pedeapsă dar si pentru preîntampinareaincalcarilor de drept.
TEST Nr. 18
Subiectul 1. Actele Guvernului ca o categorie de acte administrative:
1.1. Identificaţi actele Guvernului. 3 puncte
Guvernul adoptă hotărîri, ordonanțe și dispoziții.
Hotărîrile, ordonanțele și dispozițiile se semnează de către Prim-ministru. Hotărîrile și ordonanțele se
contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii în aplicare a acestora .
Hotărîrile se adoptă pentru organizarea executării legilor, având carcter normativ cat și indiviual. Hotărîrile
se adoptă în cadrul ședinței Guvernului cu votul majorității membrilor Guvernului.
Ordonanțele sînt acte normative cu putere de lege ordinară. Ordonanțele se adoptă în temeiul și în
conformitate cu legea specială de abilitare adoptată de Parlament.
Ordonanțele se supun aprobării de către Parlament dacă legea specială de abilitare, în temeiul căreia
ordonanța a fost emisă, prevede acest fapt. Proiectul de lege privind aprobarea ordonanțelor se prezintă în
termenul stabilit în legea de abilitare.
Ordonanțele se abrogă, se suspendă sau se modifică de Guvern prin adoptarea de ordonanțe în limita
perioadei stabilite de legea specială de abilitare.
Dispozițiile Guvernului se emit de către Prim-ministru pentru organizarea activității interne a
Guvernului.
1.2. Comparaţi diferitele categorii de acte ale Guvernului. 5 puncte
 Hotărârile sunt actele administrative normative sau individuale ale Guvernului, „adoptate în urma
unor dezbateri colective și a aprobării date de majoritatea membrilor, care, dezvoltă o reglementare
stabilită prin lege și asigură punerea în executare a legii. Hotărârile Guvernului sunt acte
subsecvente legii, se emit în scopul concretizării, executării corecte și efective a acesteia, normele
cuprinse în hotărâri nu pot avea caracter primar, nu pot schimba cadrul stabilit prin actul legislativ,
,hotărârea fiind un act juridic secundar legii. Hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor Guvernului
în cadrul ședinţelor acestuia. Ele contin insasi norme juridice de baza adica sunt acte de reglementare a
anumitor relatii sociale sau pot fi hotarari prin care aprobă alte acte juriice, precum hotararile de
probare a regulamentelor
Proiectul de hotărâre a Guvenului se elaborează sub formă de: act care conţine norme de drept
pentru exercitarea atribuţiilor sale și pentru organizarea executării legilor; act privind modificarea,
completarea sau abrogarea actului sau actelor emise anterior; etc…..
 In comparatie cu hotararile guvernului,ordonanțele sunt actele normative cu putere de lege
ordinară
adoptate de Guvern în temeiul unei legi de abilitare a Parlamentului. Legea de abilitare conţine două
elemente obligatorii și unul facultativ. Cele două categorii de dispoziţii obligatorii privesc perioada
de abilitare și domeniile în care se pot adopta ordonanţe. Asadar ordonantele sunt adoptate intr-o anumita
prioada de timp in domeniile care nu fac obiectul legilor organice
 La randul sau,dispoziţia prezintă măsura sau hotărârea luată de un organ ierarhic superior,
obligatorie pentru organul aflat în subordine . În cazul dat, dispoziţiile se emit de Prim-ministru
pentru organizarea activităţii interne a Guvernului.Spre deosebire de hotarire,dispoziţiile nu pot avea
caracter normative. Sunt cu caracter individual si se refera la situatii si personae c.oncrete
Intr-un final mentionam ca desi toate categoriile de acte adoptate de parlament
difere(hotararile-acte administrative individuale,ordonantele-acte normative cu putere de lege
ordinara adoptata in temeiul unei legi de abilitare a Parlamentulu,dispozitiile-sunt hotarari luate de
un organ ierarhic superior) toate ele joaca un rol decisiv intr-un stat de drept.La fel observam ca si
modul de adoptare difera de la una la alta. Se asemana si prin modalitatea de intrare in vigoare , la data
publicarii in MO sau la data mmentionata in textul acestora.
1.3. Decideţi asupra coraportului dintre actele Guvernului şi actele Prim – ministrului. 7 puncte
Din legea cu privire la Guvern si anume din  Articolul 22 (d). Atribuțiile Prim- ministrului,reese ca prim
ministrului ii revine obligatia de a semna actele Guvernului,ce presupune faptul ca prim-ministrul raspunde
in particular de prevederile lui.. Deasemenea ultima categorie de acte ale Guvernului si anume dispozitiile
reprezinta acea categorie de acte atribuita stric Prim-ministrului pentru organizarea activitatii interne a
Guvernului, cu caracter individual. De asemenea unele ordonante si hotarari se contrasemneaza la decizia
prim-ministrului de catre ministrul respnsabil. Deci prim-minisrul e cel care e responsabil atat de actele
Guvernului cât si de cele emise de el.

Subiectul 2. Caracteristica răspunderii juridice în dreptul administrativ:

2.1. Identificaţi formele de răspundere juridică în dreptul administrativ. 3 puncte
În cazul încalcarii normelor de drept administrative s a ordinei de drept survine raspunderea juridică care ia
mai multe forme:
-Raspunderea contraventională ce prevede aplicarea sanctiunilor contraventionale de catre autoritatea
competenta sau instanta de judecata fata de persona carea comis o contraventie, sanctiunile fiind diverse, cu
caracter moral, material, inclusive elemente restrictive, de la arrest pana la privarea dreptului de a desfasura
o anumita activitate.
-Raspunderea dinciplinară- are ca temei abaterea disciplinara, subiectii fiind functionarii publici, poarta un
caracter moral sanctiunile dar pot avea si mixt precum eliberarea din functie.
-Raspunderea materiala – preluata din dreptul muncii, ca subiectii sunt functionarii publici care , au cauzat
un prejudiciu serviciului public. Sanctiunea constand in repararea prejudiciului real, inclusive a celui moral.
Stipulate in art 53 Constitutie
2.2. Determinaţi temeiurile de apariţie a diferitor forme de răspundere juridică în dreptul
administrativ. 5 puncte
In primul rand ca temei pentru raspunderea juridica in dr adminisrativ serveste incalcarea normelor de drept,
astfel in cazul:
-Raspunderii contraventionale- comiterea unei contraventii de catre pers fizica sau juriidica.
-Raspunderii disciplinare- are ca temei abaterea disciplinară, adica neexecutarea sau executarea
necorespunzătoare a atributiilor de serviciu.
-Raspunderii materiale-ca temei serveste cauzarea unui prejudiciu materialautoritatii publice sau altei
organizatii statale/

2.3. Apreciaţi gradul de corespundere a opiniilor din doctrină cu prevederile legislaţiei privind
răspunderea în dreptul administrativ. 7 puncte
Opiniile din doctrina nu corespund in totalitate cu preveerile legislatiei , de ex in doctrina sunt specificate
formele de raspundere cu caracter contraventional, disciplinar si material, iar in legea cu privire la statutul
functionarilor publici e stipulat ca pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu, a normelor de conduită, pentru
pagubele materiale pricinuite, contravenţiile sau infracţiunile săvîrşite în timpul serviciului sau în legătură cu
exercitarea atribuţiilor funcţiei, funcţionarul public poartă răspundere disciplinară, civilă, administrativă,
penală, după caz. Deci in mare parte raspunderea matriala si disciplinara se aplica in cercul
functionarilor publici.Dispozitiile legii se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, cu
reglementarile de drept comun civil, astfel legislatia nu prevede expres formele de raspundere
administrativa,acestea fiind preluate din alte ramuri de drept.
TEST Nr. 19
Subiectul 1. Încetarea mandatului şi responsabilitatea Guvernului:
1.1.Determinaţi durata mandatului şi temeiurile de încetare înainte de termen a mandatului Guvernului.
În conformitate cu legea nr 136/2017 cu privire la Guvern și CRM durata mandatului este de 4 ani( durata
mandatului parlamentului = 4 ani, iar parlamentul investeste Guvernul, din aceasta reiese că mandatul
guvernului este de 4 ani și expiră o data cu expirarea mandatului parlamentului.)
Guvernul își exercită mandatul până a validarea alegerilor pentru un nou parlament, iar in cazul exprimării
votului de neîncredere de către parlament, al demisiei prim-ministrului , indeplinete numai funcțiile de
administrare a treburilor publice, pana la depunerea jurământului de către membriii noului Guvern.
(103CRM)
1.2.Stabiliţi modalităţile şi caracterul responsabilităţii Guvernului. 5 puncte
Conform art 104 CRM, guvernul este responsabil în fața parlamentului și prezintă informații și documente
cerute de acesta de comisiile parlamentare și de deputați. Conform art 5 din lege cu privire la guvern nr
136/2017, guvernul cel putin o data pe an susține în fața parlamentului o dare de seamă despre activitatea sa,
de asemenea miniștrii și conducătorii altor autorități administrative centrae, în baza unei hotătâri a
Parlamentului tin in fata lui dări de seama asupra activitatii lor. Așadar guvernul poartă în principal o
raspundere politică doar în fața parlamentului pentru întreaga sa activitate și cea mai severă sancțiune ar fi
acordarea votului de neîncredere de către parlament și demiterea Guvernului. Fiecare membru al guvernului
raspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru activitatea si actele guvernului. De asemenea în
conformitate cu art 29 al legii cu privire la govern, membrii guvernului poartă răspundere pentru sferele de
activitate ce le-au fost încredințate inconformitate cu legislatia in vigoare si pentru activitatea guvernului in
ansamblu. Respectiv putem vorbi și despre răspunderea juridică individual a membrilor Guvernului în
particular. Având în vedere faptul că acțiunile unui membru al guvernului pot cauza daune intereselor
societății cu mult mai mari decat in cazul unui cfetățean ordinar, in legislatia altor state este instituită
raspunderea ministerială iar in legislatia statului nostrum este diferentiată in prezent doar răspunderea penală
a persoanelor cu functie de demnitate publică.
Angajarea răspunderii Guvernului
            (1) Guvernul își poate angaja răspunderea în fața Parlamentului asupra unui program, a unei
declarații de politică generală sau a unui proiect de lege, adoptînd în acest sens o hotărîre.
            (2) În cazul în care este necesară întreprinderea unor măsuri urgente, Guvernul își poate angaja
răspunderea în fața Parlamentului asupra unui proiect de lege sau, concomitent, asupra mai multor proiecte
de lege, dacă acestea reglementează relații din același domeniu de activitate și stabilesc norme juridice de
aplicare imediată, pentru a asigura protejarea sau realizarea interesului public, care ar putea fi afectat prin
neadoptarea proiectului sau proiectelor respective de lege.
1.3.Evaluaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei referitor la încetarea mandatului Guvernului şi decideţi
asupra posibilităţii de influenţă a Guvernului asupra organului legislativ. 7 puncte
Dupa parerea mea legislatia corespunde realitatilor politice ale societatii, astfel(
1) Mandatul Guvernului încetează:
 a) la data validării alegerilor pentru un nou Parlament;
b) în cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament;in urma depunerii motiunii de
cenzura,fiindca dacă programul de activitate si lista nu corespunde asteptarilor e pe drept neaprobarea
Guvernului
c) în cazul demisiei Guvernului în componență deplină;
d) în cazul în care Prim-ministrul se află în imposibilitate definitivă de a-și exercita atribuțiile, în
cazul demisiei sau al decesului acestuia.
(2) Se consideră că Prim-ministrul se află în imposibilitate definitivă de exercitare a atribuțiilor în
următoarele cazuri:
a) dacă acesta nu își exercită funcția mai mult de 3 luni consecutive;
b) dacă Prim-ministrul care îşi prezintă demisia refuză expres exercitarea interimatului pînă la
învestirea noului Guvern;

Deasemenea Guvernul exercita si o anumita influenta asupra Parlamentuuli, are dreptul de intitativa
legislative,
Membrii Guvernului sînt în drept să participe la ședințele Parlamentului și ale comisiilor parlamentare și să-
și exprime opiniile pe marginea subiectelor examinate.
            (2) La decizia Parlamentului sau la cererea Președintelui Parlamentului, participarea membrilor
Guvernului la lucrările Parlamentului este obligatorie.
            (3) La ședința Parlamentului consacrată interpelărilor, prezența membrilor Guvernului cărora le sînt
adresate interpelări este obligatory, poate cere prin presedinte dizovarea parlamnetului in cazul
imposibilitatii form guvernuui sau blocarii procedurii legislative.

Subiectul 2. Controlul administrativ în domeniul administraţiei publice:

2.1. Identificaţi controlul (supravegherea) administrativ(ă). 3 puncte
Controlul (supravegherea) administrativă se referă la controlul intern în cadrul
administraţiei publice şi ar fi o formă deosebit de importantă de autoreglare a regimului de
legalitate şi disciplină în administraţia publică.
Controlul administrativ al activității administrației publice locale vizează sporirea responsabilității
autorităților locale în asigurarea respectării drepturilor cetățenilor, care constituie un element necesar al
sistemului administrației publice.
În Republica Moldova, efectuarea controlului activității autorităților administrației publice locale este
analizată prin prisma prevederilor Constituției, a tratatelor internaționale la care Republica Moldova este
parte, și a altor acte normative atât de către autoritățile administrației publice locale de nivelurile întâi și al
doilea, cât și de către funcționarii acestora.
Controlul administrativ reprezintă verificarea exercitată de administrația publică asupra ei însăși.
Scopul și obiectivele controlului administrativ sunt de a constata dacă stadiul și modul de îndeplinire
a atribuțiilor legale se desfășoară în baza legii, operativ, el trebuie să aibă un rol activ, în vederea
perfecționării activității controlate, inclusiv a legislației pe care se întemeiază activitatea verificată.
Controlul constă în a descoperi cauzele generatoare și condițiile favorizatoare ale abaterilor de la normele
legale, pentru a înlătura abaterile prin aplicarea măsurilor de corecție și sancționare, dacă este cazul, în
scopul evitării producerii în viitor a altor abateri

2.2. Clasificaţi controlul (supravegherea) administrativ(ă). 5 puncte

Controlul (supravegherea) administrativă poate fi clasificat în următoarele categorii:
a) controlul general;
b) controlul departamental;
c) supravegherea administrativă.
Controlul general ţine de activitatea autorităţilor administrative care au competenţă generală cum ar fi
controlul exercitat de Guvern sau de consiliile locale sau raionale. Guvernul exercită controlul asupra
activităţii ministerelor şi altor organe ale administraţiei publice centrale de specialitate şi, de asemenea, prin
intermediul structurilor Cancelariei de Stat, exercită controlul administrativ de legalitate asupra activităţii
autorităţilor administraţiei publice locale.
Controlul departamental este exercitat de către organele administrației publice centrale de specialitate
referitor la structurile subordonate lor, adică respectarea și executarea legilor şi altor acte normative de către
autorităţile, instituțiile, întreprinderile și organizațiile subordonate lor. De exemplu, Ministerul Educaţiei
exercită controlul referitor la executarea legislaţiei de către instituţiile de învățământ.
Supravegherea administrativă constă în verificarea executării diferitor norme speciale, reguli obligatorii
consfințite în legi sau alte acte normative, care acționează în anumite domenii ale vieţii sociale (regulile
circulației rutiere, securității anti-incendiare, securităţii sanitare, securităţii muncii, reguli fiscale, reguli de
audit și altele).Subiectele supravegherii administrative sunt organele afacerilor interne, diferite inspecții,
servicii, adică reprezentanții puterii administrative.Aceste autorităţi pot aplica față de funcţionarii publici,
persoanele fizice, întreprinderi, instituții și organizații supuse supravegherii măsuri de constrângere
administrativă
2.3. Estimaţi rolul controlului (supravegherii) administrativ(e) în asigurarea legalităţii şi eficienţei
administraţiei publice. 7 puncte
Dezvoltarea necontenită a societăţii ridică permanent sarcini noi, mai numeroase, variate şi tot mai
complexe, fapt care impune perfecţionarea neîncetată a administraţiei în stat.
Respectiv, şi organelor administraţiei publice locale îi revin sarcini concrete pe care trebuie să le
realizeze în mod organizat şi continuu, în conformitate cu competenţele stabilite prin lege. Caracterul
activităţilor întreprinse este destul de vast şi cuprinde (practic) toate domeniile şi sectoarele vieţii
social-culturale şi economice a colectivităţilor teritotiale.
Pentru a asigura eficienţa acestor activităţi, în spiritul legalităţii, statul a instituit controlul
administrativ al activităţii autorităţilor publice locale.
Prin control se înţelege activitatea de verificare a conformitătii acţiunii organelor administraţiei
publice locale cu reglementările juridice în vigoare. În general, controlul este un element destul de
complex şi important asupra modului de realizare a actului de conducere a tuturor subsistemelor
integrante structurii globale a administraţiei în stat.
În regim de descentralizare, renunţarea treptată la o poziţie de dominare a statului asupra
colectivităţilor locale se manifestă şi prin transformarea controlului şi supravegherii exercitate de stat
asupra colectivităţilor locale, fapt care are o consacrare constituţională.
Astfel, organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale pe baza principiilor autonomiei
locale şi descentralizării serviciilor publice au determinat cerinţe sporite, dar şi speciale ale instituţiei
controlului prin reconsiderarea obiectului, a câmpului său de acţiune, a naturii şi modalităţilor
concrete ale activităţilor de control exercitate cu prioritate de către stat.
In concluzie, putem menționa că controlul administrativ este o formă necesară în activitatea
administrației publice, pentru respectarea și executarea întocmai a legislației.
 TEST Nr. 20
Subiectul 1. Organizarea şi funcţionarea organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice:
1.1. Determinaţi modul de organizare şi structura organelor centrale de specialitate ale administraţiei
publice.

Conform art. 107 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova ministerele sunt organe centrale de
specialitate ale statului (ale administraţiei publice), care traduc în viaţă, în temeiul legii, hotărârile,
ordonanţele şi dispoziţiile lui, conduc domeniile încredinţate şi sunt responsabile de activitatea lor.
În afară de ministere, Constituţia Republicii Moldova (art. 107, alin. 2) fixează că în scopul conducerii,
coordonării şi exercitării controlului în domeniul economiei şi în alte domenii care nu intră nemijlocit în
atribuţiile ministerelor se înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte autorităţi administrative centrale (servicii,
birouri, agenţii, inspectorate de stat, comisii şi consilii guvernamentale).
Administraţia publică centrală de specialitate se realizează numai ca administraţie statală, iar structura
acesteia cuprinde autorităţi guvernamentale şi autorităţi autonome. Cele guvernamentale, la rândul lor, se
împart în două categorii, după cum raporturile de subordonare faţă de Guvern sunt directe sau indirecte (prin
intermediul unui minister).
Structura organizațională a ministerelor și altor aurorități ale administrației publice centrale de specialitate
cuprinde așa unități, cum ar fi: a) secții; b) direcții; c) servicii; d) departamente; e) inspectorate etc.
1.2. Determinaţi modul de funcţionare a organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice.
Conform Legii cu privire la Guvern, în prezent în cadrul statului funcţionează 16 ministere, 7 servicii,
birouri, centre, camere şi agenţii şi un şir de alte instituţii şi organizaţii ca autorităţi administrative centrale.
Conducerea ministerelor se exercită de către ministru, numiţi în modul prevăzut de constituţie şi de lege.
Conducerea celorlalte autorităţi administrative centrale este asigurată de directori generali, directori, şefi,
preşedinţi. Miniştrii şi ceilalţi conducători a autorităţilor administrative centrale asigură aplicarea
programului de activitate şi strategiilor Guvernului în domeniul său de activitate şi asigură organizarea
executării şi executarea în concret a legii şi altor acte normative.

1.3. Evaluaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind organizarea şi funcţionarea organelor centrale de
specialitate ale administraţiei publice.
Conform legislatiei, sunt create un şir de autorități de natură administrativă (executive) care se bucură de
independență funcțională şi, în mare măsură, funcți onală față de Guvern, cum ar fi Banca Națională a
Moldovei, Curtea de Conturi, Serviciul de Informații şi Securitate, Comisia Electorală Centrală, Consiliul
Coor donator al Audiovizualului, Comisia Națională a Pieței Financiare, Centrul pentru Drepturile Omului,
Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, Agenția Națională pentru Reglementare în
Comunicații Electronice şi Tehnologia Informa ţiei etc. Apare problema, inclusiv există discuții în literatura
de specialitate, pri vind faptul dacă asemenea autorități pot fi considerate organe ale administrației publice
centrale de specialitate, odată ce Guvernul, conform prevederilor constitu ționale, exercită conducerea
generală a administrației publice, iar autoritățile men ționate sunt independente față de Guvern.
Prin urmare, autoritățile administraţiei publice centrale de specialitate conform modului de formare sunt
numite. După natura lor, sau modul de activitate, aceste organe sunt individuale (unipersonale), implicând şi
anumite elemente de conducere colegială. Din punctul de vedere al competenței materiale, autoritățile
centrale de specialitate îşi desfăşoară activitatea într-un anumit domeniu sau ramură de activitate, deci ele au
o competență specializată, iar unele pot avea chiar o competență interramurală în mai multe domenii de
activitate (de exemplu, unele ministere). Din punctul de vedere al competenței teritoriale, autoritățile
centrale de specialitate ale administrației publice îşi exercită atribuțiile pe întreg teritoriul statului, inclusiv
prin intermediul serviciilor publi ce ale acestora deconcentrate în unităţile administrativ-teritoriale (raioane,
unitate terito rial-autonomă cu statut special şi municipiul Chişinău).
Subiectul 2. Noţiunea şi însemnătatea legalităţii şi disciplinei în domeniul administraţiei publice:
2.1. Definiţi legalitatea şi disciplina în domeniul administraţiei publice.
Legalitate – autoritățile publice, funcționarii publici, cetățenii și asociațiile lor sunt obligate să respecte
Constituția Republicii Moldova, legile adoptate conform Constituției și actele subordonate legii. Principiul
legalităţii este un principiu fundamental ce rezultă din prevederile Constituţiei Republicii Moldova (art.15).
Disciplină – executarea strictă a legilor și a altor acte normative de către toți funcționarii publici, de-
asemenea, de către particulari.

2.2. Determinaţi corelaţia dintre legalitate şi disciplină în domeniul administraţiei publice.

Legalitatea constituie o condiţie obiectivă a eficacităţii administraţiei publice. Insă eficienţa administrării
depinde nu numai de gradul de respectare a legalităţii, dar şi de gradul de disciplină a participanţilor la
procesul administrării. Disciplina prevede executarea strictă a legilor şi altor acte normative de către toţi
funcţionarii publici şi, de asemenea, de către persoanele din domeniul privat. Legalitatea şi disciplina sunt
categorii distincte, dar, în acelaşi timp, ele sunt legate reciproc. Astfel, legalitatea serveşte ca bază sau
nucleu al disciplinei, deoarece una din principalele cerinţe ale disciplinei este respectarea legilor şi altor acte
normative. Legalitatea reprezintă şi un mijloc de ocrotire a disciplinei, aşa cum cerinţele principale ale
disciplinei sunt oglindite în formă de norme, prevăzute în actele normative. La rândul său, fară respectarea
disciplinei nu este posibilă nici legalitatea strictă. Adică disciplina este un element important de garantare a
legalităţii.
2.3. Decideţi asupra compatibilităţii categoriei „legalitate şi disciplină” cu categoria „oportunitate
(necesitate)” în procesul activităţii administraţiei publice.
Intr-o legătură strânsă cu legalitatea şi disciplina se află şi oportunitatea, adică corespunderea acţiunilor
autorităţilor administraţiei publice şi altor participanţi la activitatea de administrare a scopurilor şi sarcinilor
puse. Legile şi alte acte normative, punând în faţa organelor administraţiei publice anumite scopuri şi
sarcini, nu totdeauna în volum deplin determină acţiunile şi condiţiile care trebuie înfăptuite. Uneori
autorităţilor publice li se oferă posibilitatea să aleagă cele mai raţionale căi şi măsuri de realizare a sarcinilor
puse în faţa lor. Doar astfel oportunitatea poate să aducă folos cetăţenilor şi societăţii, cu alte cuvinte, când
ea nu contravine legalităţii. Unele aspecte ale oportunităţii pot fi deduse din legislaţia contravenţională170 şi
cea penală. Astfel nu constituie faptă ilegală fapta care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege în cazul
riscului întemeiat în atingerea unor scopuri socialmente utile, iar riscul se consideră întemeiat fară de care
scopul socialmente util nu a putut fi atins, iar persoana care a riscat a luat măsuri de prevenire a cauzării de
daune intereselor ocrotite de lege. Respectiv, nu poate fi considerat întemeiat riscul îmbinat cu bună ştiinţă
cu pericolul pentru viaţa persoanei sau cu pericolul provocării unui dezastru ecologic ori social. Prin urmare,
oportunitatea trebuie să fie în concordanţă deplină cu interesul public.
Astfel se poate de vorbit despre unitatea legalităţii, disciplinei şi oportunităţii. Odată cu lărgirea
independenţei organelor administraţiei publice (cum ar fi cele locale), a instituţiilor şi organizaţiilor, precum
şi apariţia unui volum mare de norme permisive, oportunitatea în activitatea subiecţilor raporturilor de
administrare se intensifică în continuare.

TEST Nr. 21
Subiectul 1. Atribuţiile şi actele organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice:
1.1.Determinaţi categoriile de atribuţii ale organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice.
Sarcinile ce le revin autorităților administrației publice centrale de specialitate țin de îndeplinirea prin
executarea unor atribuții variate si acestea se împart în două categorii:
 Atribuții comune
 atribuții privind organizarea și asigurarea executării legilor;
 atribuții în domeniul economico-social și financiar;
 atribuții de natură organizatorică;
 atribuții în domeniul reprezentării pe plan extern.
✔ Atribuții specifice
Reflectă particularitățile activității desfășurate de fiecare organ al administrației publice centrale de
specialitate. Acestea pot fi atribuții concrete în domeniul economic( activitatea Ministerului Economiei sau
MAI în domeniul afacerilor interne etc.
1.2.Determinaţi categoriile de acte ale organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice. 5
puncte
Legislația în vigoare, inclusiv hotărârile guvernului cu privirela organizaarea și funcționarea organelor
administrației publice centrale de specialitate, nu precizează exhaustiv categoriile de acte ce pot fi emise de
APC. Drept rezultat categoriile de acte ce pot fi emise de la un organ la altul deseori diferă, respectiv din
activitatea practică APC de specialitate s-au constatat următoarele acte:
 Ordine
 Instrucțiuni
 Dispoziții
Din activitatea practică a organelor administrației centrale de specialitate s-a constatat că ordinele pot avea
caracter normativ(caracter general și impersonal fiind emise pentru aplicarea unor prevederi legale) dar de
multe ori și individual(se aplică unor subiecți și situații juridice dinainte definite, de ex ordinal APC privind
încadrarea în serviciu a funcționarului public X).
Înstrucțiunile au caracter normative, mai exact ele cuprind reguli de conduit cu caracter general și
impersonal si se aplică la un număr nedeterminat de situații.
Dispozițiile sunt acte emise pentru rezolvarea unor probleme concrete de ordin intern de cele mai multe ori
sau onerative ale APC, drept rezultat dispozițiile au caracter individual.
De asemenea în activitatea practică a organelor APC de specialitate se întâlnesc și alte acte cum ar fi
regulamentele, reguli, norme, decizii, horărâri etc, în esență acestea au caracter normative.
1.3.Apreciaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind identificarea şi delimitarea diferitor categorii de
acte ale organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice. 7 puncte
Gradul de perfecțiune a legislație a avut un progres evulativ pozitiv ce a dus la realizare a misiunii lor şi de
îndeplinire a funcţiilor ce le revin, ministerul şi altă autoritate administrativă centrală emit, în condiţiile legii,
acte administrative cu caracter normativ şi individual în conformitate cu procedurile administrative
relevante. Actele administrative cu caracter normativ ale ministerului sau ale altei autorităţi administrative
centrale se emit în scop de executare a actelor legislative, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova,
hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului.
Subiectul 2. Noţiunea și clasificarea funcţiilor publice, inclusiv de demnitate publică:
2.1.Definiţi noţiunea de funcţie publică şi identificaţi criteriile de clasificare a acestora.3 puncte

Noțiunea doctrinală: funcţia publică ca o situaţie juridică a persoanei fizice – învestită legal, cu atribuţii în
realizarea competenţei unei autorităţi publice – ce constă în ansamblul drepturilor şi obligaţiilor ce formează
conţinutul raportului juridic complex dintre persoana fizică respectivă şi organul care a învestit-o.
Noțiunea legală: Conform art.2 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, nr.
158/2008, prin funcţie publică – ansamblul atribuţiilor şi obligaţiilor stabilite în temeiul legii în scopul
realizării prerogativelor de putere publică;
158* Articolul 7. Clasificarea funcţiilor publice
(1) Conform nivelului atribuţiilor titularului, funcţiile publice se clasifică în următoarele categorii: 
a) funcţii publice de conducere de nivel superior; 
b) funcţii publice de conducere; 
c) funcţii publice de execuţie. 
2.2.Determinaţi categoriile de funcţii publice conform prevederilor legale şi conform doctrinei.5 puncte
Categoria funcţionarilor publici de conducere de nivel superior include persoanele care sînt numite în
una din următoarele funcţii publice de conducere de nivel superior:
 secretar general adjunct al Guvernului, secretar general al ministerului, adjunct al conducătorului
autorității administrative;
 conducător și adjunct al conducătorului aparatului autorității publice (Consiliul Superior al
Magistraturii, Curtea Constituțională, Curtea Supremă de Justiție, Consiliul Superior al Procurorilor,
Procuratura Generală, Curtea de Conturi, Centrul Național Anticorupție, Oficiul Avocatului
Poporului) și adjunct al conducătorului aparatului autorității publice (Parlamentul, Președintele RM)
Categoria funcţionarilor publici de conducere include persoanele numite, în condiţiile prezentei legi, în
una din următoarele funcţii publice de conducere:
a) conducător şi adjunct al conducătorului organului din subordinea
b) conducător şi adjunct al conducătorului subdiviziunii interne a autorităţii publice;
c) conducător şi adjunct al conducătorului serviciului desconcentrat al autorităţii publice;
g) conducător şi adjunct al conducătorului serviciului descentralizat, organizat în unitatea
administrativ-teritorială şi în unitatea teritorială autonomă cu statut special;
j) şef al secretariatului instanţei judecătoreşti;
j1) şef adjunct al secretariatului Judecătoriei Chişinău;
Funcţionarii publici de conducere organizează, coordonează, îndrumă şi controlează activităţile asupra
autoritatăților unui funcţionar public ierarhic superior sau a unei persoane ce exercită funcţie de demnitate
publică.
Funcţionarii publici de execuţie Categoria funcţionarilor publici de execuţie include persoanele numite, în
condiţiile prezentei legi, în alte funcţii publice decît cele prevăzute la art.8 şi 9. 
2.3.Decideţi asupra gradului de perfecţiune a noţiunii funcției publice şi clasificarea funcțiilor publice
conform legislaţiei în vigoare. 7 puncte
Referitor la perfecțiunea noțiunii funcției publice pentru început menționăm despre faptul că poate fi
defenită în sens larg şi în sens restrâns. În sens larg, înţelegem persoana ce deţine în condiţiile legii o funcţie
în organele autorităţilor publice. Această noţiune cuprinde toate atribuţiile şi sarcinile pe care le au cei ce
lucrează în organele autorităţilor publice centrale şi locale. Iar, în sens restrâns, noţiunea de funcţionar
public determină la modul concret fucţia respectivă instituită de actul juridic respectiv. În acest sens,
persoana ce tinde să ocupe o fucţie publică trebuie să îndeplinească cerinţele specifice funcţiei pretinse.
Referitor la clasificarea funcțiilor publice observăm că legiuitorul a făcut o clasificarea concretă, fără abateri
și binedefinită, astfel după cum am menționat mai sus cele 3 categorii sunt cele de bază și consider că
corespund gradului de perfecțiune și nu ar fi necesară vrio intervenție spre modificare.
TEST Nr. 22

Subiectul 1. Noţiuni generale privind administraţia publică locală:

1.1. Definiţi administraţia publică locală şi enumeraţi principiile de organizare şi funcţionare a acesteia.
3 puncte
administraţie publică locală - totalitatea autorităţilor publice locale constituite, în condiţiile legii, pentru
promovarea intereselor generale ale locuitorilor unei unităţi administrativ-teritoriale;
Administrarea publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale,
descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor publice locale şi consultării cetăţenilor în
probleme locale de interes deosebit.

1.2. Stabiliţi sistemul autorităţilor administraţiei publice locale. 5 puncte

După întinderea teritoriului unde își exercită competențele de bază:
- Autorități ale administrației publice locale de nivelul întâi – autorități publice, luate în ansamblu,
care sunt constituite și activează pe teritoriul satului (comunei), orașului (municipiului) pentru
promovarea intereselor și soluționarea problemelor colectivităților locale;
- Autorități ale administrației publice locale de nivelul al doilea – autorități publice, luate în
ansamblu, care sunt constituite și activează pe teritoriul raionului, municipiului Chișinău, unității
autonome cu statut special pentru promovarea intereselor și soluționarea problemelor colectivităților
locale;
După caracterele juridice
- Autorități deliberative – consiliile locale sătești (comunale), orășenești (municipale) și Adunarea
Populară a Găgăuziei;
- Autorități executive – primarul, președintele raionului, Guvernatorul (Bașcanul) și Comitetul
Executiv al Găgăuziei

1.3. Estimaţi nivelul de respectare a principiilor privind administraţia publică locală. 7 puncte
Principiile ce privesc administrația publică locală sunt respectate la nivel înalt, deoarece în caz contrar,
organizarea și funcționarea în stat ar fi imposibilă, trăind astfel cu toții într-un haos greu de controlat.
Respectarea principiului autonomiei locale oferă autorităților publice locale dreptul și capacitatea efectivă de
a reglementa și gestiona, în condițiile legii, sub propria lor responsabilitate și în interesul populației locale o
parte importantă din treburile publice.
Descentralizarea apare ca un un regim în care rezolvarea problemelor locale nu se mai face de funcționarii
numiți de la centru, ci de cei aleși de corpul electoral sau desemnați de acesta. Descentralizarea semnifică în
fapt organizarea administrativă ce permite colectivităților locale să se administreze ele însele, sub controlul
statului, care le atribuie personalitate juridică. Este respectat acest principiu, deoarece în statul nostru
organele administrației publice locale au suficientă libertate în acțiuni, eliberând simultan organelle centrale
de un număr de probleme care sunt specific colectivităților locale.
Principiul eligibilității autorităților administrației publice locale este realizat, dovada fiind faptul că
Consiliile locale de nivelurile întîi şi al doilea, precum şi primarii sînt aleşi în condiţiile Codului electoral.
Principiul consultării cetățenilor în prob. locale de interes deosebit la fel este respectat, deoarece autoritățile
locale colaborează cu colectivitățile din localitățile respective prin promovarea unei politici de comunicare și
dialog cu cetățenii în gestionarea treburilor publice cu scopul identificării unor soluții eficiente pentru
dezvoltarea localității.

Subiectul 2. Principiile controlului (supravegherii) în domeniul administraţiei publice:

2.1. Identificaţi principiile controlului (supravegherii) în domeniul administraţiei publice. 3 puncte
- Legalitatea relațiilor organelor de control cu obiectul controlului
- Inadmisibilitatea intervenției organelor de control în activitatea operative a obiectelor controlului
- Inevitabilitatea responsabilității obiectelor controlului, aplicării de sancțiuni factorilor lor de decizie în caz
de încălcare a legislației
- Obligativitatea organelor de control de a păstra informația cu character personal, secretele de stat, de
serviciu sau secretele comerciale
- Colaborarea între organelle care efectuează controlul în exercitarea atribuțiilor lor
- Publicitatea rezultatelor controlului
- Exercitarea controlului numai potrivit procedurilor și în cazurile prevăzute de legislația în vigoare
- Respectarea proporționalității între amploarea intervenției autorității de control și importanța intereselor pe
care le protejează
- Universalitatea
- Caracterul sistematic
- Operativitatea
- Independența
- Obiectivitatea
- Raționalitatea
2.2. Stabiliţi importanţa principiilor controlului (supravegherii) în domeniul administraţiei publice. 5
puncte
Principiile controlului în domeniul administrației publice reprezintă prescripții general-obligatorii care
asigură întreprinderea acțiunilor corect prin analiza continuă sau periodică a unor informaţii ce ţin de
persoanele fizice şi juridice, fără a interveni în activitatea acestora, şi, respectiv, verificarea respectării de
către acestea a prevederilor legislaţiei, realizate în limitele şi în conformitate cu legea;
2.3. Evaluaţi gradul de corespundere necesităţilor zilei a principiilor controlului (supravegherii) în
domeniul administraţiei publice. 7 puncte

TEST Nr. 23
Subiectul 1. Caracteristica controlului administrativ al activităţii autorităţilor administraţiei publice locale:
1.1. Identificaţi categoriile de control administrativ al activităţii autorităţilor administraţiei publice locale.
3 puncte
Control de legalitate (obligatoriu sau facultative)
Control de oportunitate

1.2. Determinaţi subiectele şi obiectele controlului administrativ al autorităţilor administraţiei publice

locale. 5 puncte
Subiecții controlului administrativ de legalitate: Cancelaria de Stat și Oficiile teritoriale ale Cancelariei de
Stat.
Obiectul: asigurarea realizării intereselor naționale și respectarea legii în mod unitar, la nivelul tuturor
unităților administrative-teritoriale
Subiecții controlului de oportunitate: Guvernul, autoritățile de specialitate ale administrației publice centrale,
alte autorități administrative, inclusiv prin intermediul serviciilor lor desconcentrate.

1.3. Estimaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind controlul administrativ al activităţii autorităţilor
administraţiei publice locale. 7 puncte
Perfecțiunea este greu de atins, deci legislația ce privește controlul administrativ al activității autorităților
administrației publice locale este la un nivel înalt, fiind formulat clar și obiectiv, marcându-se în legea 436
noțiunea și scopul acestuia, principiile și subiecții, iar mai apoi reglementează categoriile de control
administrativ, cu cele mai importante aspecte și detalii, dar totodată ușor de înțeles și accesibil pentru oricine
citește articolele respective.

Subiectul 2. Acţiunea actelor administrative şi consecinţele nevalabilităţii acestora:

2.1. Definiţi actele administrative nevalabile. 3 puncte
Acte administrative nevalabile – acte administrative care sunt create, aprobate și puse în aplicare cu
încălcarea cerințelor față de aceste acte, în special modul de aprobare și conținutul juridic.
2.2. Determinaţi consecinţele constatării nevalabilităţii actului administrativ. 5 puncte
Suspendarea – operațiune juridică ce determină încetarea temporară a efectelor unui act administrative,
atunci când există dubii cu privier la legalitatea sau oportunitatea lui.
Revocarea - operațiune juridică prin care autoritatea emitentă sau autoritatea ierarhic superioară scoate din
vigoare un act administrative.
Abrogarea - operațiune juridică de încetare definitivă a efectelor actului administrative cu caracter normativ
prin emiterea/adoptarea unui nou act administrative
Anularea - operațiune juridică prin manifestarea de voință a unei anumite autorități, alta decât dea emitentă,
în scopul încetării definitive a efectelor actului administrativ, atunci când acesta este illegal
Sunt considerate inexistente actele administrative care sunt lipsite de elemente esențiale ce determină natura
și obiectul său fără de care ele nu pot fi concepute.
2.3. Apreciaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind reglementarea nevalabilităţii actelor
administrative.7 puncte

TEST Nr. 24
Subiectul 1. Noţiunea şi clasificarea funcţiilor publice, inclusiv de demnitate publică:
1.1. Definiţi noţiunea de funcţie publică şi identificaţi criteriile de clasificare a acestora. 3 puncte
funcţie publică – ansamblul atribuţiilor şi obligaţiilor stabilite în temeiul legii în scopul realizării
prerogativelor de putere publică;
Criteriile de clasificare a funcţiilor publice
- nivelul atribuţiilor titularului
- gradele de calificare

1.2. Determinaţi categoriile de funcţii publice conform prevederilor legale şi conform doctrinei. 5 puncte
a) funcţii publice de conducere de nivel superior; 
b) funcţii publice de conducere; 
c) funcţii publice de execuţie. 

1.3. Decideţi asupra gradului de perfecţiune a noţiunii de funcţiei publice şi clasificarea funcţiei publice
conform legislaţiei în vigoare. 7 puncte
Legislația în vigoare evidențiază foarte bine și concret noțiunea funcției publice și clasificarea acesteia, fiind
pe înțeles și accesibilă fiecăruia, respectiv este practică.....

Subiectul 2. Controlul administrativ în domeniul administraţiei publice:

2.1. Identificaţi controlul (supravegherea) administrativ(ă). 3 puncte
Controlul (supravegherea) în domeniul administrației publice cuprinde controlul (supr.) exercitat în raport cu
autoritățile publice și alte structuri subordonate ale acestora (adică față de sectorul public) și, de asemenea,
controlul (supr.) exercitat de către autoritățile administrative, conform prevederilor legii și în limitele legii,
asupra activității persoanelor juridice și persoanelor fizice (adică sectorul privat). Se referă la controlul
intern în cadrul administrației publice și ar fi o formă deosebit de importantă de autoreglare a regimului de
legalitate și disciplină în administrația publică.
2.2. Clasificaţi controlul (supravegherea) administrativ(ă). 5 puncte
Control intern:
- control general
- control specializat
Control administrativ extern:
- control ierarhic
- control administrativ al activității administrației publice locale
- control specializat
2.3. Estimaţi rolul controlului (supravegherii) administrativ(e) în asigurarea legalităţii şi eficienţei
administraţiei publice.7 puncte
În primul rând, controlul are un rol preventiv prin îndeplinirea căruia se înlătură anticipat cauzele unor
dereglări, disfuncţionalităţi, disproporţii şi neconcordanţe care ar putea să apară. Acţiunea preventivă a
controlului exercitat de autorităţile publice presupune instrumente şi metode de corecţie şi posibilitatea de
eliminare a factorilor primari care sunt generatori potenţiali de abateri. controlul exercitat de autorităţile
administraţiei publice are un rol stimulativ, prin aprecierea rezultatelor, prin aplicarea sistemului de
recompense şi sancţiuni. Acest rol decurge din caracterul analitic-constructiv al controlului. Prin acţiunea de
control se atestă măsura în care fiecare dintre actorii sociali, instituţie, serviciu sau agent public, îşi
îndeplineşte în mod corespunzător sarcinile ce-i revin, apreciind corespunzător contribuţia adusă,
recompensând meritele şi sancţionând încălcarea legii, a normelor vieţii. În sfârşit, controlul are un rol
informativ, deoarece furnizează permanent autorităţilor cu funcţie de decizie informaţiile ce sunt obţinute,
prelucrate şi valorificate în procesul controlului. Astfel, asigurând permanent informaţii, controlul creează
condiţiile pentru cunoaşterea profundă a realităţii atât în scopul adoptării de către cei în drept a unor decizii
noi, cât şi pentru fundamentarea de noi cicluri decizionale. Prin esenţa sa, rolul controlului este de a asigura
o cât mai deplină conformitate a activităţii organelor administraţiei publice cu cerinţele şi obiectivele sociale
exprimate în legi. Prin urmare, controlul constă în confruntarea administraţiei publice aşa cum este, cum a
fost sau cum va fi, cu ceea ce trebuie, ceea ce trebuia sau ceea ce va trebui să fie21. Toate momentele
enunţate ne determină să conchidem despre necesitatea controlului exercitat asupra activităţii organelor
administrative, mai ales că el nu se reduce doar la constatarea unor eventuale erori sau abuzuri în activitatea
lor, ci este de natură să orienteze şi să îndrume corect activitatea organelor administraţiei publice.

TEST Nr. 25
Subiectul 1. Normele de drept administrativ:
1.1. Definiţi noţiunea normei de drept administrativ şi enumeraţi trăsăturile ei caracteristice. 3 puncte
Norma de drept administrativ – regulă de conduită ce reglementează raporturile sociale ce apar între
autoritățile administrației publice în realizarea sarcinilor puterii executive, precum și raporturile dintre aceste
autorități și particulari.
Trăsături:
a) sunt variate
b) asigură realizarea mecanismului puterii executive conform legislației RM
c) asigură organizarea și fucționarea întregului sistem al administrației publice
d) determină limitele conduitei subiecților dreptului administrative, având ca scop asigurarea unui
regim trainic al legalității și disciplinei în domeniul administrației publice
e) nu reglementează relațiile dintre particulari
f) au grad diferit de generalitate
1.2. Determinaţi structura şi categoriile (clasificarea) normelor de drept administrativ. 5 puncte
Structura :
Logico-juridică : ipoteză – condițiile de aplicare a normei
 Dispoziția – conținutul, poate fi prescripție, interdicție sau permisiune
Sancțiunea – consecințele juridice în caz de nerespectare
Tehnico-juridică : normele se exprimă în articole, ce pot cuprinde aliniate, iar acestea numerotări,
articolele se grupează în secțiuni, capitole, titluri, cărți, în ordine logică.
Clasificarea:
După obiect :
Norme materiale – reglementează drepturile și obligațiile participanților la raporturile administrative
Norme procedurale – reglementează ordinea de realizare a drepturilor și obligațiilor juridice stabilite de
normele materiale.
După sfera de cuprindere :

Norme generale – norme cu sferă largă de reglementare

Norme speciale – reglementează un cerc de raporturi sociale bine determinate
Norme excepționale – adoptate în cazuri de excepție

După conținutul juridic :

Norme prescriptive – norme care prescriu, obligația de a fi efectuate acțiuni concrete

Norme interdictive – prevăd interdicția de a săvârși anumite acțiuni
Norme permisive – oferă posibilitatea de a opta pentru o anumită conduită
Norme de stimulare – asigură prin mijloace corespunzătoare de influență comportarea necesară a
participanților la raporturile de drept administrativ.
Norme de recomandare – îndeamnă urmarea unei conduite anumite, de regulă nu au caracter juridic
obligatoriu.

1.3. Estimaţi asemănarea şi deosebirea normelor de drept administrativ în raport cu alte norme drept. 7
puncte

Subiectul 2. Caracteristică generală a controlului judecătoresc în domeniul administraţiei publice:

2.1. Identificaţi modalităţile de influenţă ale instanţelor judecătoreşti (în procesul examinării cauzelor
penale, contravenţionale, de contencios administrativ) asupra activităţii administraţiei publice. 3 puncte
Instanța judecătorească, constatând în procesul de judecată fapte de încălcare a legalității și a drepturilor
omului, emite, odată cu hotărârea, și o încheiere interlocutorie, prin care aceste fapte se aduc la cunoștință
procurorului, și, după caz, persoanei cu funcție de răspundere responsabile.
2.2. Determinaţi esenţa controlului judecătoresc în domeniul administraţiei publice. 5 puncte
Controlul judecătoresc reprezintă o formă specifică a controlului în domeniul administrației publice
deoarece, spre deosebire de alte forme de control sau supraveghere, nu are un caracter sistematic sau
permanent. Funcția principală a sistemului judecătoresc este înfăptuirea justiției. Instanțele judecătorești
examinează diferite cauze administrative, civile, de muncă, penale și în procesul examinării acestor cauze
ies la iveală momente de încălcare sistematică a legalității și disciplinei în domeniul administrației publice.
2.3. Apreciaţi gradul de eficienţă a controlului judecătoresc în domeniul administraţiei publice. 7
puncte
Controlul judecătoresc are un grad înalt de eficiență în domeniul administrației publice, deoarece asigură
legalitatea și disciplina în domeniul respectiv, prin:
Aprecierea juridică a deciziilor și acțiunilor autorităților administrative și funcționarilor publici în
baza principiului dreptății.
- Sancționarea faptelor ilegale și restabilirea drepturilor și intereselor legitime lezate ale cetățenilor și
ale altor persoane.
- Contribuirea la identificarea cauzelor și condițiilor ce au favorizat încălcarea legalității și disciplinei.
Datorită acestor acțiuni întreprinse prin controlul judecătoresc societatea nu depășește barierele legalității
fără ca după să fie trasă la răspundere, iar noi putem trăi liniștiți într-o lume ce este în concordanță cu
legalitatea și disciplina, fiind astfel evident nivelul înalt de eficiență al controlului judecătoresc.

TEST Nr. 26
Subiectul 1. Principiile administraţiei publice (dreptului administrativ):
1.1. Definiţi şi enumeraţi principiile administraţiei publice (dreptului administrativ). 3 puncte
Principiile administrației publice reprezintă idei de bază ce se caracterizează prin imperativitate,
universalitate și importanță deosebită, privind organizarea și funcționarea administrației publice.
1.2. Clasificaţi principiile administraţiei publice (dreptului administrativ) în raport cu legislaţia şi
doctrina. 5 puncte
Principii fundamentale:
◈ Principiul legalităţii
◈ Principiul democratismului și pluralismului politic
◈ Principiul egalității în drepturi a tuturor cetățenilor în procesul administrării publice
◈ Principiul descentralizării serviciilor publice
◈ Principiul autonomiei locale
Principii organizatorice și funcționale:
- Principiul diferențierii și fixării funcțiilor și atribuțiilor în domeniul admin. publice
- Principiul îmbinării conducerii colegiale cu conducerea unipersonală
- Principiul subsidiarității
- Principiul îmbinării conducerii ramurale, interramurale și locale
- Principiul răspunderii în limitele competenței
Principii de perspectivă
1.3. Formulaţi principiile de perspectivă ale administraţiei publice (dreptului administrativ). 7 puncte
Sunt prevăzute de forurile internaționale privind buna guvernare, cum ar fi structurile Consiliului Europei,
etc.:
1) principiul obiectivităţii
2) principiul participării
3) principiul respectării intimităţii
4) principiul emiterii deciziei în interesul particularului (notă: parțial aplicat în cadrul răspunderii juridice)
5) dreptul persoanei private de a fi audiate cu privire la deciziile individuale
6) principiul contribuţiei corecte şi rezonabile a persoanei private la costurile pentru deciziile administrative
7) principiul accesului la informaţie
8) principiul obligativităţii de a lua o decizie
9) dreptul persoanelor private de a se implica în anumite decizii non-reglementare (care poate afecta un
număr nedeterminat de persoane, sunt necesare proceduri care să permită participarea acestora la procesul de
luare a deciziilor, cum ar fi observaţii scrise, audieri, reprezentarea într-un corp consultativ al autorităţii
competente, consultări şi anchete publice. Procedura respectivă trebuie să aibă loc într-un termen rezonabil).

Subiectul 2. Cerinţele înaintate faţă de actele administrative individuale:

2.1. Determinaţi cerinţele înaintate faţă de actele administrative individuale. 3 puncte
- cerințe privind ordinea de elaborare a proiectelor de acte administrative
- cerințe privind ordinea de adoptare și punere în vigoare a actului administrativ
- cerințe privind conținutul actului administrativ
2.2. Clasificaţi cerinţele faţă de actele administrative individuale. 5 puncte
Cerințe privind ordinea de elaborare a proiectelor de acte administrative:
- Examinarea propunerilor, documentarea și luarea deciziei corespunzătoare
- Anunțul referitor la inițierea elaborării proiectului de act administrativ
- Asigurarea tehnică, organizatorică și financiară a procesului de elaborare
- Determinarea conceptelor și noțiunilor ce vor fi utilizate în proiect la întocmirea proiectului
- Fundamentarea
- Avizarea, consultarea publică și expertiza
- Definitizarea
Cerințe privind ordinea de adoptare și punere în vigoare a actului administrativ:
- Autoritatea publică trebuie să respecte procedura de adoptare/emitere prevăzută de lege sau conform
legii
- Actul Administrativ trebuie să conțină toate elementele necesare
- Actul administrativ trebuie să respecte procedura de punere în aplicare
Cerințe privind conținutul actului administrativ:
- Legalitatea actului administrativ
- Actul administrativ trebuie să fie emis de o autoritate publică competentă
- Actul administrativ trebuie să fie fundamentat
- Actul administrativ nu trebuie să limiteze sau să lezeze competența autorităților ierarhic inferioare
- Actul administrativ nu trebuie să limiteze sau să lezeze drepturile, libertățile și interesele legitime ale
cetățenilor și altor particulari în domeniul administrației publice

2.3. Formulaţi care ar fi cele mai importante cerinţe faţă de actele administrative individuale. 7 puncte
Toate cerințele față de actele administrative individuale sunt importante, deoarece fiecare dintre ele
punctează un aspect și un scop. În viziunea mea cele mai importante sunt cerințele ce presupun
fundamentarea, deoarece aceasta înseamnă întocmirea unei note de argumentare și informare ce conține
condițiile elaborării, prevederile principale, analiza impactului de reglementare, numele participanților la
elaborarea proiectului precum și denumirea autorităților și instituțiilor ce au efectuat avizarea și expertiza
proiectului. O altă cerință importantă e avizarea, consultarea publică și expertiza care analizează încă o dată
conformitatea cu legea și, desigur, de o importanță deosebită sunt toate cerințele ce țin de conținut, pentru că
doar prin acestea actul administrativ se va încadra în tiparele și parametrii legalității și egalității, evitând
limitarea sau lezarea competenței altor autorități sau drepturilor, libertăților, intereselor altora.
TEST Nr. 27
Subiectul 1. Noţiunea, obiectul şi metoda de reglementare a dreptului administrativ:
1.1. Identificaţi obiectul de reglementare şi definiţi dreptul administrativ ca ramură a dreptului. 3
puncte
Obiectul: totalitatea raporturilor sociale reglementate de normele de drept administrativ
Dreptul administrativ – ramură a dreptului public care reglementează organizarea și activitatea autorităților
administrative conform legii și pentru executarea legii.
1.2. Determinaţi particularităţile metodei de reglementare a dreptului administrativ. 5 puncte
În general mecanismului de reglementare a dreptului administrativ îi sunt caracteristice procedee sub forma
de prescripții, de asemenea se aplică interdicții și mai rar promisiuni. O parte a relațiilor reglementate posedă
un volum determinat de împuterniciri juridice cu caracter autoritar care sunt adresate celeilalte părți obligată
să se supună cerințelor.
Reglementarea relațiilor sociale în cadrul dreptului administrativ presupune o exprimare de voință a doar
unui participant la relația socială (mod unilateral). Această exprimare de voință, din punct de vedere juridic,
de cele mai multe ori este autoritară și deci, are o importanță hotărâtoare. Prin urmare, manifestarea de
voință a unui subiect nu este identică cu manifestarea de voință a celuilalt subiect și, ca rezultat, raporturile
apar, se modifică sau încetează doar la inițiativa unui subiect.
În anumite circumstanțe, pot fi folosite ca procedee de reglementare a dreptului administrativ și mijloace
permisive, în urma cărora pot apărea raporturi de natură administrativă unde există egalitatea între părți.
Folosirea permisiunilor, de asemenea, este prevăzută de normele de drept administrativ în formă de
autorizare.

1.3. Formulaţi trăsăturile care caracterizează dreptul administrativ ca ramură distinctă a dreptului. 7
puncte
Am putea spune că dreptul administrativ ca ramură a dreptului public are următoarele caracteristici:
I. Dreptul administrativ ca ramură distinctă a dreptului public s-a constituit mai recent, comparativ cu alte
ramuri de drept (cum ar fi dreptul penal sau civil).
2. Dreptul administrativ reglementează domenii foarte variate ale vieții sociale, deoarece și activitatea
executivă a statului este multiplă (începând de la sănătate și educație și finalizând cu economia si securitatea
publică). Nici o altă ramură de drept nu cuprinde în obiectul ei de reglementare domenii atât de diferite și, ca
rezultat, este dificil de codificat această ramură.
3. Dreptul administrativ are un pronunțat caracter de mobilitate prin faptul că normele de drept administrativ
se înlocuiesc și se modifică destul de repede după adoptarea lor, aceasta datorându-se caracterului dinamic al
puterii executive.
4. Dreptul administrativ conține norme ce se bazează, de regulă, pe principiul inegalității juridice a
subiecților raportului administrativ.
5. In dreptul administrativ, unele conflicte juridice apărute intre autoritățile administrative si particulari
(persoane fizice si juridice) se soluționează de către autorități proprii, de regulă ierarhic superioare.
6. Actele și faptele în dreptul administrativ sunt supuse controlului în instanța de judecată, în special în
contenciosul administrativ.
Toate aceste trăsături fac din dreptul administrativ o ramură distinctă a dreptului.

Subiectul 2. Subiecții şi obiectul acţiunii în contenciosul administrativ:

2.1. Identificaţi subiecții în litigiul de contencios administrativ. 3 puncte
Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități
publice poate fi subiectul într-un litigiu de contencios administrativ.
2.2. Determinaţi obiectul acţiunii în contenciosul administrativ. 5 puncte
Obiectul acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ și
individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv a unui terț, emise de
autoritățile publice și organizațiile asimilate acestora și nesoluționarea în termen a unei cereri.
2.3. Identificați actele exceptate de la controlul în contenciosul administrativ. 7 puncte
a) actele exclusiv politice ale Parlamentului, ale Președintelui Republicii Moldova și ale Guvernului;
b) actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a Republicii Moldova;
c) actele de comandament cu caracter militar.

TEST Nr. 28

Subiectul 1. Noţiunea administraţiei publice şi trăsăturile ei caracteristice:

1.1. Definiţi administraţia publică şi identificaţi trăsăturile ei caracteristice. 3 puncte
Administrația publică poate fi definită ca un sistem de autorități publice în frunte cu Guvernul care
monitorizează activitatea de executare a legilor.
Trăsături:
a) Este un sistem de organizare socială
b) Este legată de mediul social, unde este creată și, respectiv, funcționează. Deci, se caracterizează prin
perioadă istorică, nivelul de dezvoltare economică, mediul geografic, îndeletnicirile și tradițiile existente.
Din acest considerent, sistemele administrative diferă de la un stat la altul.
c) Trebuie să posede capacitatea de a se autoperfecționa.
d) Trebuie să aibă un rol important în cadrul transformărilor din societate, ea având scopul de a perfecționa
viața socială.
e) Trebuie să fie în sistem compatibil cu mediul social.
f) Este un element al mecanismului autoritar statal, reprezentând o capacitate și o posibilitate de a influența
comportarea, adică de a subordona ceilalți membri ai societății voinței sale.
e) Se manifestă subiectiv.

1.2. Determinaţi sensurile noţiunii administraţiei publice. 5 puncte

Noţiunea de administraţie publică poate fi definită într-un sens dublu:
◈ în sens organic: în calitate de sistem de autorităţi publice;
◈ în sens material presupune totalitatea activităților pe care trebuie să le îndeplinească aceste autorități.
1.3. Apreciaţi corelaţia între noţiunile „autoritate administrativă”, „autoritate publică” şi „organ al puterii
executive”. 7 puncte
Autorităţi administrative, sunt toate organele care realizează sarcinile puterii executive în stat, iar pentru
realizarea sarcinilor ce le revin, au drept de dispoziţie, de comandă, iar atunci când dispoziţiile lor nu sunt
respectate, aplică sancţiunile prevăzute de lege.
Autoritate publica- orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de
putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.
Organ al puterii executive- organ care are sarcina de a pune in aplicare legile si dispozitiile organelor
superioare.
Corelația rezulta din faptul ca noțiunea de ,,autoritate publica” este mai larga decât noțiunea de ,,autoritate
administrativa”, iar termenul autoritate publica se include parțial in noțiunea de autoritate administrativa.
Astfel, noțiunea de autoritate publica depășește perimetrul de organizare a sistemului administrației publice,
cuprinzând si sistemul organelor puterii legislative si puterii judecătorești. Termenul autoritate publica,
utilizat in Constituția RM, ar putea fi sinonim cu termenul organ statal. Deși administrația publica este strâns
legata de organele puterii executive, ea, totuși, depășește perimetrul puterii executive.

Subiectul 2. Competenţa jurisdicţională în contenciosul administrativ:

2.1. Descrieţi competenţa jurisdicţională în contenciosul administrativ. 3 puncte
Cu excepția faptului că Curțile de Apel soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ
împotriva actelor administrative normative, care nu se supun controlului de constituționalitate, iar Curtea de
apel Chișinău soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii, ale Consiliului Superior al Procurorilor, actelor emise de Banca
Națională a Moldovei, precum și acțiunile în contencios administrativ atribuite în competența sa prin Codul
electoral,  judecătoriile soluționează în fond toate acțiunile în contencios administrativ.
Curțile de apel soluționează și cererile de apel împotriva hotărîrilor și recursurile împotriva încheierilor
emise de judecătorii.
Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărîrilor, deciziilor și încheierilor
curții de apel.

2.2. Stabiliţi sistemul instanţelor de contencios administrativ. 5 puncte

Pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ la curțile de apel și la Curtea Supremă de Justiție se
instituie complete și/sau colegii specializate de judecători.
În judecătorii acțiunile în contencios administrativ se examinează de judecători specializați.
În judecătorii acțiunile în contencios administrativ se soluționează de un singur judecător.
Curțile de apel, atât ca instanță de fond, cât și ca instanță de apel sau  recurs, soluționează acțiunile în
contencios administrativ în complete formate din  3 judecători.
Curtea Supremă de Justiție soluționează recursurile împotriva încheierilor și admisibilitatea cererilor de
recurs în complete de 3 judecători, iar cererile de recurs – în complete de 5 judecători.

2.3. Evaluaţi perfecţiunea legislaţiei privind competenţa jurisdicţională în contenciosul administrativ. 7

puncte
Competența jurisdicțională în contenciosul administrativ este reglementată în Codul Administrativ, legea
contenciosului administrativ fiind abrogată. Aceasta are o formulare accesibilă, scurtă și obiectivă, marcând
totodată unele excepții, ceea ce este important, fiecare regulă are excepții, iar identificarea și accenturea lor
permite de a vedea mai larg normele. Reglementarea competenței jurisdicționale în contenciosul
administrativ este aplicabilă și pe înțelesul tuturor.
Test.29
Subiectul 1. Raportul juridic administrativ:
1.1. Definiţi noţiunea raportului juridic administrativ şi enumeraţi trăsăturile lui caracteristice. 3 puncte
Raportul de drept administrativ reprezintă o relaţie socială de administrare reglementată de normele
dreptului administrativ în cadrul căreia părţile apar ca purtători de drepturi şi obligaţii reciproce stabilite şi
garantate de norma de drept administrativ. Trăsăturile specifice ale raporturile juridice administrative:
-Cel puţin unul din subiectele raportului juridic administrativ este o autoritate (un organ) al administraţiei
publice sau în anumite cazuri - funcţionarul public;
-Obiectul raportului juridic administrativ este determinat de obiectul de activitate a administraţiei publice,
adică realizarea activităţii executive în cadrul statului (activitate de organizare a executării şi executării în
concret a legii);
-Raporturile juridice administrative, de regulă, apar, se modifică şi încetează în baza unei manifestări
unilaterale de voinţă. Această voinţă unilaterală se manifestă din oficiu sau la cerere.
-Raportul juridic administrativ poate apărea, modifica sau înceta şi din producerea unor evenimente ce nu
depind de voinţa omului sau din săvârşirea unor fapte materiale (calamităţi naturale, epidemii, atingerea unei
anumite vârste);
-Încălcarea obligaţiilor ce izvorăsc din raportul juridic administrativ atrage, de regulă, angajarea răspunderii
administrative (administrativ-disciplinară, administrativ-patrimonială şi administrativ-contravenţională).
-Conflictele juridice apărute din nerespectarea obligaţiilor ce revin părţilor în raportul juridic administrativ
se soluţionează, de regulă, de organele administraţiei publice, cu excepţia conflictelor prevăzute de lege pe o
altă cale de soluţionare.
1.2. Determinaţi elementele (structura) şi categoriile (clasificarea) raporturilor juridice administrative.
5 puncte
Orice raport juridic administrativ este constituit din următoarele elementele:
-subiectele raportului;
-obiectul raportului;
-conţinutul raportului juridic administrativ.
Subiectele raportului. Orice raport juridic administrativ presupune cel puţin două persoane denumite
subiecte al raportului juridic administrativ. Astfel, subiectul este parte al raportului juridic administrativ.
Obiectul raportului juridic administrativ îl constituie faptele sau conduita subiectelor (pretinsă de către
subiectul activ). Obiectul raportului juridic administrativeste determinat de domeniul relaţiilor sociale
reglementate de normele de drept administrativ.
Conţinutul raportului juridic administrativ îl formează totalitatea drepturilor şi obligaţiilor reciproce ce revin
subiectelor participante la acest raport juridic, stabilite de norma de drept administrativ.
Raportul juridic administrative se clasifica dupa:
Statutul juridic al subiecţilor participanţi
Raporturi juridice în care ambii subiecţi sunt autorităţi ale administraţiei publice(de exemplu: raporturile
dintre
Guvern şi un minister, raporturile dintre două ministere)
Raporturi juridice în care un subiect este autoritate publică, iar cel de al doilea subiect este un particulare
( de exemplu, adoptarea unor decizii în comun
sau organizarea unor manifestaţii, activităţi în interesul public etc.).
Scopul juridic urmărit
Raporturi ce ţin de organizarea, funcţionarea şi realizarea sarcinilor administraţiei publice (cu caracter
pozitiv).
raporturi juridice administrative materiale
raporturi juridice administrative procesuale.
Raporturi jurisdicţionale ce apar în urma conflictelor dintre autoritățile administraţiei publice şi particulari.
Natura sau conținutul raportului juridic
Raporturi juridice de subordonare
Raporturi juridice de colaborare
1.3. Decideţi asupra specificului raporturilor juridice administrative în raport cu alte relaţii juridice. 7
puncte
Daca vorbim despre specificul raporturilor juridice administrative atuncit raporturile de drept administrativ
apar, se modifică sau se sting în condiţiile prevăzute de normele dreptului administrativ. Astfel, pentru ca
norma juridică să fie operantă, să apară, să modifice sau să stingă un raport de drept administrativ, este
necesară o premiză un fapt de care însăşi norma juridică să decidă aplicarea sa. Este vorba despre fapte
juridice administrative, ce pot fi independente de voinţa omului (evenimente) sau de acţiuni sau inacţiuni ale
omului.
raportul juridic își va prelua particularităţile sale, specifice ramurii de drept din care face parte norma
juridică. Astfel, legislativul are în sarcina sa de a analiza minuţios raporturile sociale ai subiecţilor și a
reglementa conduita acestora prin norme juridice întru realizarea funcţiei dreptului.
Intrucit raporturile administrative-juridice sunt un fel de raporturi juridice in general, ele au toate trasaturie
commune care sunt inerente oricarui raport juridic, in acelasi timp au trasaturi care le sunt caracteristice ca
relatii administrative-juridice. Relatiile administrative juridice apar se schimba si inceteaza in sfera de
control al guvernului in legatura cu implementarea activitatilor de management de stat care vizeaza
indeplinirea functiilor si sarcinilor statului .Toate acestaea vorbesc despre caracter de stat(adica se formeaza
in cadrul statului si nu pot aparea de exemplu intr-o familie.Prin relatii administrative sunt asigurate
interesele statuluisi a societatii
Subiectul 2. Controlul extern în domeniul administraţiei publice:
2.1. Determinaţi rolul controlului extern în asigurarea legalităţii şi disciplinei în domeniul administraţiei
publice. 3 puncte
Controlul este un element necesar în activitatea tuturor autorităților publice, o verigă a procesului de dirijare,
avînd drept obiectiv principal respectarea și executarea întocmai a cadrului juridic și, în primul rînd, a
legislației Controlul extern al administrației de stat este efectuat din exterior de către toate organele statale:
Parlament, Președintele Republicii Moldova, organele judecătorești și ale procuraturii.
2.2. Determinaţi modalităţile de control extern în domeniul administraţiei publice. 5 puncte
-Controlul formațiunilor nestatale este controlul exercitat din partea organizațiilor social-politice,
asociațiilor obștești, mijloacelor de informare în masă. Această formă reiese din dreptul cetățeanului la
asociere prevăzut deart. 41, 42 din Constituția RM.
- Petițiile cetățenilor au un rol deosebit în asigurarea legalității și disciplinei în domeniul administrației
publice, pornind de la prevederile art. 52 din Constituția RM, care consfințește dreptul cetățenilor de a
depune petiții,astfel autoritățile publice fiind obligate prin lege să reacționeze, să înlăture încălcările și
obstacolele în realizarea drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor și altor persoane fizice. Prin petiție
se înțelege orice cerere, sesizare sau propunere adresată unei autorități publice de către o persoană fizică sau
juridică (art. 9 din CA RM).
- Controlul exercitat de către Parlament și Președintele RM. Guvernul e responsabil în fața Parlamentului și
prezintă informații și documente cerute de acesta, comisii și deputați, iar Președintele la rândul sau e în drept
să suspende actele Guvernului ce contravin legii.
- Controlul exercitat de Curtea Constituțională, Curtea de Conturi și de Avocatul Poporului
(Ombudsmanul).Curtea Constituțională ca unica autoritate de jurisdicție constituțională exercită controlul
decretelor Președintelui,a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, iar Curtea de Conturi exercită controlul
asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare publice și
patrimoniului public prin realizarea auditului public extern (în conformitate cu standardele internaționale ale
instituțiilor supreme de audit). Avocatul Poporului (Ombudsmanul) examinează cererile privind deciziile sau
acțiunile autorităților publice centrale și locale, prin care, conform opiniei petiționarului, au fost încălcate
drepturile și libertățile sale fundamentale.
2.3. Evaluaţi gradul de corespundere necesităţilor zilei a legislaţiei privind controlul extern în domeniul
administraţiei publice.7 puncte
TEST.30
Subiectul 1. Izvoarele dreptului administrativ:
1.1. Definiţi şi enumeraţi izvoarele dreptului administrativ. 3 puncte
Izvoarele dreptului administrativ sunt formele în care se exprimă normele dreptului administrativ care nasc,
modifică sau sting drepturi şi obligaţii dintr-un raport de drept administrativ.Izvoarele dreptului
administrative sunt urmatoarele:
-Izvoare ale dreptului administrativ în sens material
- Izvoare ale dreptului administrativ în sens formal
- Izvoare scrise
- Izvoare nescrise (cutumiare)
1.2. Clasificaţi izvoarele dreptului administrativ. 5 puncte
Similar ca şi altor ramuri de drept izvoarele dreptului administrativ pot fi clasificate, de asemenea, în
următoarele categorii:
a) Izvoarele dreptului administrativ în sens material
b) Izvoarele dreptului administrativ în sens formal
Prin izvoare ale dreptului administrativ în sens material se înţelege ansamblu de valori materiale şi
spirituale ale unei anumite societăţi într-un anumit moment istoric care sunt exprimate prin intermediul
mecanismului statal sub formă de norme juridice.
Prin izvoare în sens formal ale dreptului administrativ se înțeleg formele juridice prin care sunt exprimate
normele de drept administrativ. Izvoarele formale ale dreptului administrativ sunt:
1) Constituția Republicii Moldova.
2) Legile organice care conțin norme de drept administrativ.
3) Legile ordinare și hotărârile Parlamentului care cuprind norme ce reglementează raporturi administrative.
4) Decretele Președintelui Republicii Moldova dacă au caracter normativ şi reglementează raporturi din
sfera puterii executive.
5) Hotărârile, ordonanţele şi dispoziţiile Guvernului.
6) Ordine, instrucțiuni și alte acte normative departamentale ale ministerelor și altor autorităţi administrative
centrale de specialitate.
7) Deciziile şi dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale ce conţin norme de drept administrativ.
8) Tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, care conţin norme referitoare la relaţiile
sociale din sfera de reglementare a dreptului administrativ şi au o aplicare directă.
1.3. Decideţi asupra - ştiinţei juridice, practicii judecătoreşti, inclusiv europene în domeniul drepturilor
omului, hotărârilor Curţii Constituţionale - în aspectul calităţii de izvoare a dreptului administrativ. 7
puncte
Subiectul 2. Caracteristica generală a procedurii în contenciosul administrativ:
2.1. Definiţi procedura în contenciosul administrativ. 3 puncte
Prin contencios administrativ se înţelege o instituţie juridică ce cuprinde activitatea de soluţionare de către
autorităţile competente, şi în special instanţele de contencios administrativ, a litigiilor juridice generat fie de
un act administrativ, fie de nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri privind recunoaşterea unui drept
recunoscut de lege, în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei
autorităţi ca putători de putere publică
Procedura contenciosului administrative ansamblul normelor juridice care reglementează relațiile sociale, ce
apar în activitatea de soluționare a litigiilor, în care cel puțin una dintre părți este un organ al administrației
publice..
2.2. Determinaţi etapele procedurii în contenciosul administrativ. 5 puncte
Procedura în contenciosul administrativ poate fi divizată în mai multe etape cum ar fi:
a) examinarea prealabilă a cazului;
Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ
solicită, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării
actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.În cazul în care
organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului,
fie organului emitent, fie organului ierarhic superior dacă legislaţia nu prevede altfel.Termenul de 30 de zile
nu se extinde asupra actelor administrative cu caracter normativ, adică pentru actele cu caracter normativ nu
sunt prevăzute careva termene de prescripţie.
b) adresarea şi examinarea cazului în instanţa de contencios administrativ;
Cererea de chemare în instanţa de contencios administrativ se depune în scris în condiţiile Codului de
procedură civilă.Reclamantul va depune, o dată cu cererea de chemare în instanţa de contencios
administrativ, copia cererii prealabile cu dovada expedierii sau primirii acesteia de către organul respectiv,
actul administrativ contestat ori, după caz, răspunsul autorităţii publice sau avizul de respingere a cererii
prealabile.Reclamanţii sunt scutiţi de plata taxei de sta
c) emiterea hotărîrii asupra cazului de către instanţa de contencios administrativ;
În rezultatul judecării acţiunii instanţa de contencios administrativ, conform principiilor, prevederilor
procedurii civile și a normelor materiale, adoptă una din următoarele hotărîri:
a) respinge acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie;
b) admite acţiunea şi anulează, în tot sau în parte, actul administrativ, sau obligă pîrîtul să emită actul
administrativ cerut de reclamant ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau oricare alt înscris, ori să
înlăture încălcările pe care le-a comis, precum şi dispune adjudecarea în contul reclamantului a
despăgubirilor pentru întîrzierea executării hotărîrii;
c) admite acţiunea şi constată circumstanţele care justifică suspendarea activităţii consiliului local sau a
consiliului raional, după caz
d) calea de atac sau recursul;
.Hotărîrea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs
(respectiv în curtea de apel sau Curtea Supremă de Justiție), în termen de 15 zile de la data pronunţării sau
de la data comunicării hotărîrii integrale, în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii.Recursul
suspendă executarea hotărîrii.
e) executarea hotărîrii
Hotărîrile judecătoreşti irevocabile constituie titluri executorii.Instanţa de contencios administrativ care a
adoptat hotărîrea în fond, în termen de 3 zile de la data la care hotărîrea devine irevocabilă, trimite o copie a
hotărîriipîrîtului pentru executare şi alta - instanţei de drept comun de la sediul pîrîtului pentru controlul
executării hotărîrii şi, în caz de necesitate, pentru executare silită
2.3. Identificați cele mai importante etape ale procedurii în contenciosul administrativ. 7 puncte
TEST.31
Subiectul 1. Noțiunea și principiile procedurii administrative:
1.1. Definiți și enumerați trăsăturile procedurii administrative. 3 puncte
Conform CA(6) Procedura administrativă este activitatea autorităților publice cu efect în exterior, îndreptată
spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ individual, spre examinarea
condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract administrativ sau examinarea condițiilor, pregătirea și
întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică.
Emiterea unui act administrativ individual, încheierea unui contract administrativ sau întreprinderea unei
măsuri strict de autoritate publică sînt părți ale procedurii administrative
1.2. Caracterizați principiile procedurii administrative. 5 puncte
1.Eficienţa (art. 28 CA).Procedura administrativă se realizează într-un mod simplu, adecvat, rapid,eficient și
corespunzător scopului.
Procedura administrativă se realizează în scris, dacă caracterul urgent al măsurii nu cere o realizare verbală a
procedurii administrative.
2. Proporţionalitatea (art. 29 CA).Orice măsură întreprinsă de autoritățile publice prin care se afectează
drepturile sau libertățile prevăzute de lege trebuie să corespundă principiului proporționalității.O măsură
întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă:a) este potrivită pentru atingerea scopului urmărit
în temeiulîmputernicirii atribuite prin lege; b) este necesară pentru atingerea scopului;c) este
rezonabilă.Măsura întreprinsă de autoritățile publice este una rezonabilă dacăingerința produsă prin ea nu
este disproporțională în raport cu scopulurmărit.
3. Securitatea raporturilor juridice (art. 30 CA).Autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri cu efect
retroactiv, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.Autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri care să
afecteze situațiile juridice definitive sau drepturile dobîndite, decît în situații în care, în condițiile stabilite de
lege, acest lucru este absolut necesar pentru interesul publi
4. Motivarea (art. 31 CA).Actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să
fie motivate. Motivarea este operațiunea administrativă prin care se expun considerentele care justifică
emiterea unui actadministrativ individual. În motivare se indică temeiurile esențiale de drept și de fapt pe
care le-a luat înconsiderare autoritatea publică pentru decizia sa. Din motivarea deciziilor discreționare
trebuie să poată firecunoscute și punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea
dreptului discreționar.Motivarea trebuie să se refere și la argumentele expuse în cadrul audierii.
5. Comprehensibilitatea şi transparenţa acţiunilorautorităţilor publice (art. 32 CA).Procedura administrativă
se structurează astfel încît participanții să poată înțelege fiecare etapă a procedurii. Dacă este necesară
contribuția unui participant, acestuia i se comunică neîntîrziat, într-un limbaj clar și ușor de înțeles, acțiunile
care trebuie întreprinse.
6. Comunicarea (art. 33 CA).Comunicarea interinstituțională și comunicarea cu participanții sau cu publicul
în cadrul procedurii administrative se face prin orice mijloc(verbal, poștă, telefon, fax, poștă electronică
etc.), acordîndu-se prioritate mijloacelor care asigură o mai mare eficiență, rapiditate și economie de costuri
7. Cooperarea (art. 34 CA).Autoritățile publice au obligația să contribuie și să colaboreze în vederea
realizării competențelor ce le revin potrivit legii
8. Răspunderea (art. 35 CA)Autoritățile publice și persoanele fizice care le reprezintă răspund, după
caz,penal, contravențional, civil saudisciplinar pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a
activității administrative, în condițiilelegii.
1.3. Apreciați locul și rolul procedurii administrative în cadrul activității administrative în cadrul statului.
7 puncte
Subiectul 2. Executarea hotărârilor judecătorești și a tranzacțiilor judiciare de împăcare în
contenciosul administrativ
2.1. Caracterizați etapa executării hotărârilor judecătorești și a tranzacțiilor judiciare de împăcare în
contenciosul administrativ. 3 puncte
2.2. Determinați măsurile de asigurare a executării hotărârilor judecătorești în contenciosul administrativ.
5 puncte
2.3. Estimați etapa executării hotărârilor judecătorești și a tranzacțiilor judiciare de împăcare în
contenciosul administrativ în contextul general al legislației de executare. 7 puncte
TEST.32
Subiectul 1. Participanții la procedura administrativă:
1.1. Definiți și enumerați participanții la procedura administrativă. 3 puncte
Participanți la procedura administrativă sînt: autoritatea publică, orice persoană fizică și juridică care a
solicitat inițierea procedurii sau în privința căreia procedura a fost inițiată, precum și orice altă persoană
atrasă de autoritatea publică în procedura administrativă.Autoritatea publică (autoritate publică se consideră
orice structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care
acționează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public).
2. Persoana fizică care a solicitat inițierea procedurii sau în privința căreia procedura a fost inițiată.
3. Persoana juridică care a solicitat inițierea procedurii sau în privința căreia procedura a fost inițiată.
4. Orice altă persoană atrasă de autoritatea publică în procedura administrativă. Autoritatea publică este
obligată să atragă în procedura administrativă, din oficiu sau la cerere, persoanele ale căror drepturi pot fi
afectate prin procedura administrativă. Dacă are cunoștință despre astfel de persoane, autoritatea publică le
informează despre inițierea sau desfășurarea procedurii administrative.
1.2. Caracterizați participanții la procedura administrativă și reprezentanții acestora. 5 puncte
(CA,art 44)Autoritatea publică este obligată să atragă în procedura administrativă, din oficiu sau la cerere,
persoanele ale căror drepturi pot fi afectate prin procedura administrativă. Dacă are cunoștință despre astfel
de persoane, autoritatea publică le informează despre inițierea sau desfășurarea procedurii administrative.
Pentru desfășurarea cu celeritate a procedurii administrative, autoritatea publică este în drept să admită
examinarea concomitentă a mai multor petiții depuse de mai mulți participanți la aceeași autoritate publică
cînd, în baza raportului material-juridic dintre participanți, ele se află în conexiune prin pretențiile
revendicate sau problemele comune și cînd există posibilitatea examinării lor în aceeași procedură și de
aceeașiautoritate publică. Fiecare participant participă în cadrul procedurii administrative în mod
independent față de ceilalți participanți.
 (CA,art 45)O persoană audiată în cadrul procedurii administrative în calitate de martor, expert, specialist
sau din alte motive nu devine prin aceasta participant la procedura administrativă.Persoanele fizice participă
la procedura administrativă personal sau prin reprezentanții lor.Persoanele fizice care, conform dreptului
civil, nu au capacitate de exercițiu sau sînt limitate în capacitatea lor de exercițiu acționează în cadrul
procedurii administrative prin reprezentanții lor legali.Persoanele juridice acționează prin reprezentanții
lor.Autoritățile publice acționează prin intermediul conducătorilor sau al reprezentanților.În procedura
administrativă participanții pot fi reprezentați de o persoană împuternicită. Împuternicirile reprezentantului
se consemnează în procură. În măsura în care din conținutul procurii nu rezultă altceva, aceasta conferă
împuterniciri pentru toate acțiunile procedurale ce țin de procedura administrativă.La solicitare,
reprezentantul împuternicit prezintă procura. Valabilitatea procurii este reglementată de Codul civil.Dacă
pentru procedură a fost desemnat un reprezentant împuternicit, autoritatea publică urmează să se adreseze
acestuia. Autoritatea publică se poate adresa nemijlocit și participantului reprezentat, dacă acesta este obligat
să contribuie la procedura administrativă. Despre acest fapt reprezentantul împuternicit urmează să fie
informat neîntîrziat.
1.3. Formulați și apreciați limitările privind participarea la procedura administrativă. 7 puncte
Într-o procedură administrativă, pentru o autoritate publică nu au dreptul să acționeze persoanele care:
a) înseși au statut de participant la procedura administrativă;
b) sînt membri de familie ai unui participant;
c) în virtutea legii sau în baza procurii, reprezintă în general sau în această procedură administrativă un
participant;
d) sînt membri de familie ai reprezentantului unui participant în această procedură administrativă;
e) desfășoară activitate remunerată la un participant al procedurii administrative sau activează la el în
calitate de membru al consiliului de conducere, al consiliului de supraveghere sau al unui alt organ de acest
gen. Această prevedere nu se aplică persoanelor angajate la o instituție de drept public participantă la
procedura administrativă;
f) în chestiunea respectivă au întocmit o expertiză sau au acționat în mod similar în afara calității lor
funcționale/de serviciu.
Persoana care, prin activitate sau decizie, poate avea nemijlocit avantaje sau dezavantaje este asimilată
participantului. Această prevedere nu se aplică dacă avantajul sau dezavantajul se bazează doar pe faptul că
cineva face parte dintr-un grup de populație sau grup profesional ale cărui interese comune sînt atinse de
chestiunea în cauză.
Membru de familie în sensul alin. (1) lit. b) și d) sînt:
a) logodnicul/logodnica;
b) soțul/soția;
c) ruda sau afinul pe linie dreaptă sau colaterală pînă la gradul IV inclusiv;
d) persoanele care printr-un raport de îngrijire creat pe o durată mai îndelungată sînt legate unele de altele ca
părinții cu copilul (părinți educatori și copil îngrijit).
Pentru o autoritate publică într-o procedură administrativă nu pot acționa, de asemenea, persoanele în
privința cărora există un motiv de justificare a neîncrederii față de o exercitare imparțială a funcției.
Subiectul 2. Procedura de contencios administrativ în prima instanță:
2.1. Definiţi și caracterizați procedura de contencios administrativ în prima instanță. 3 puncte
Acțiunea în contencios administrativ se depune la instanța de judecată în a cărei rază teritorială își are sediul
autoritatea publică care a desfășurat activitatea administrativă contestată, daca legea nu prevede altfel.Dacă
la o procedură de contencios administrativ participă mai multe autorități publice, acțiunea în contencios
administrativ se depune la instanța de judecată în a cărei rază teritorială își are sediul autoritatea publică
pîrîtă.
Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării procesului de către instanța în a cărei competență este dată prin
lege cauza, cu excepțiile expres stabilite de lege.
Acțiunea în contencios administrativ reținută spre examinare de către o instanță de judecată cu respectarea
normelor de competență se soluționează de către aceasta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de
competența unei alte instanțe.
Dacă constată că nu este competentă teritorial sau material, instanța de judecată transmite acțiunea în
contencios administrativ instanței de judecată competente printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs.
Instanța ierarhic superioară decide, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, strămutarea acțiunii în
contencios administrativ la o altă instanță de judecată dacă instanța competentă nu poate adopta o hotărîre:
cînd, din motivul recuzării sau abținerii unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate,
substituirea judecătorilor devine imposibilă;
cînd, din cauza unor circumstanțe excepționale, nu poate funcționa o perioadă îndelungată.
Instanța ierarhic superioară remite instanței competente dosarul în termen de 5 zile de la data adoptării
încheierii de strămutare a acțiunii în contencios administrativ.
2.2. Determinaţi fazele de contencios administrativ în prima instanță. 5 puncte
2.3. Identificați cele mai importante faze de contencios administrativ în prima instanță.7 puncte
TEST.33
Subiectul 1. Regimul juridic al competenței autorităților publice și termenele în procedura administrativă:
1.1. Definiți și enumerați categoriile de competență al autorității publice. 3 puncte
Competenţa reprezintă totalitatea atribuţiilor acordate autorităţilor publice sau persoanelor din cadrul
acestora prin lege sau alte acte normative.. Competenţa materială desemnează ansamblul prerogativelor
unei autorităţi publice, din punctul de vedere al cuprinsului şi al specificului (naturii) lor După gradul de
întindere, o autoritate a administrației publice poate dispune de o competență materială generală (în toate
domeniile), cum este cazul Guvernului sau de o competență materială specială (de ramură sau de domeniu),
cum este cazul ministerelor, al altor autorități centrale de specialitate ale administrației publice.
Competenţa teritorială semnifică întinderea în spaţiu a prerogativelor unui organ administrativ, indiferent de
natura competenţei sale materiale . Din punctul de vedere al competenţei teritoriale, autorităţile
administrației publice se divizează în autorităţi centrale, care activează pe întreg teritoriul statului, şi
autorităţi locale, care activează, de regulă, în limitele unităţii administrativ-teritoriale.
Competenţa temporală este acel tip de competenţă care evocă întinderea în timp a prerogativelor unui organ
administrativ . De regulă, autoritățile administrației publice se înfiinţează pe o perioadă nelimitată de timp
1.2. Caracterizați competența și termenele aplicabile în procedura administrativă. 5 puncte
Competența materială a autorităților publiceeste reglementată de lege. În cazul când legea nu prevede
concret, atunci se consider competentă autoritatea publică a căreiactivitate este cea mai apropiată de
naturaraporturilor juridice. Competența materială poate fi generală sau special
Competența teritorială se stabilește în baza domiciliului persoanei fizice, sediului persoanei juridice,
amplasării bunului imobil sau întreprinderii(art. 55 CA). În alte cazuri competența o are autoritatea publică
în acărei rază teritorială se va întreprinde acțiunea oficială. Prin lege pot fi admise reglementări suplimentare
sau derogatorii de la dispozițiile privind competența teritorială.
Termenul general în cadrul procedurii administrative este de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel.
Termenul curge de la:
a) data prevăzută în lege pentru exercitarea unei atribuţii stabilite;
b) data înregistrării cererii de către autoritatea publică ierarhic superioară sau de cea de control;
c) data înregistrării cererii complete, după caz cu toate actele necesare, sau de la data la care petiţia a fost
transferată autorităţii publice competente. Dacă cererea nu este completă, autoritatea publică propune
petiţionarului să prezinte actele lipsă şi stabileşte un termen în acest sens.
Termenul poate fi prelungit cu 15 zile dacă există un motiv întemeiat.
În mod excepțional, când în procedura administrativă se înregistrează cazuri de complexitate deosebită care
necesită timp pentru prelucrarea documentelor, autoritatea publică poate stabili un termen mai mare pentru
finalizarea procedurii administrative, care nu va depăși 90 de zile.
1.3. Decideți referitor la soluționarea conflictelor de competență și repunerea în termen. 7 puncte
Autoritatea publică este obligată să soluționeze o cerere potrivit competențelor sale și în termenul stabilit de
lege.
Refuzul de a primi sau a examina o cerere se consideră drept respingere a cererii. Aceeași regulă se aplică și
în cazul nesoluționării unei cereri în termen legal.
Prin derogare de la prevederile alin. (2), în cazurile prevăzute de lege, nesoluționarea în termen a unei cereri
se consideră drept acceptare a acesteia.
Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere,
ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.
Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se
anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează
acțiunile omise. După 6 luni de la expirarea termenului omis repunerea în termen nu mai poate fi solicitată,
iar acțiunea omisă nu mai poate fi recuperată, cu excepția cazului cînd acest lucru nu a fost posibil pînă la
expirarea termenului de un an ca urmare a forței majore.
Persoanele interesate pot contesta actul/refuzul autorității publice de repunere în termen cu acțiune în
contencios administrativ numai odată cu fondul. Repunerea în termen nu se permite în cazurile excluse prin
lege.

Subiectul 2. Procedura de contencios administrativ în apel:

2.1. Definiţi și caracterizați procedura de contencios administrativ în apel. 3 puncte
Hotărîrile judecătoriilor adoptate în contenciosul administrativ pot fi contestate cu apel.
Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen de 30 de zile de la
pronunțarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a
emis hotărîrea contestată transmite neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii,
instanței de apel.
Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărîrii
motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a
emis hotărîrea contestată.
Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca
atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. În procedura de apel nu pot fi prezentate probe noi decît dacă
un participant la proces dovedește că a fost în imposibilitate să le prezinte în procedura de examinare în
fond și instanța de apel le admite printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs.
Examinarea și soluționarea cererii de apel are loc în ședință publică, iar în cazuri de excepție stabilite de lege
– în ședință închisă. Dacă participanții la proces convin de comun acord, examinarea și soluționarea cererii
de apel are loc în procedură scrisă.
2.2. Determinaţi fazele procedurii de contencios administrativ în apel. 5 puncte
- Depunerea apelului
Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen de 30 de zile de la
pronunțarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a
emis hotărîrea contestată transmite neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii,
instanței de apel.
- Examinarea admisibilității apelului
Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca
atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs.
Apelul se declară inadmisibil în special cînd:
a) hotărîrea în fond nu poate fi contestată cu apel;
b) apelul este depus în mod repetat;
c) apelul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232 alin. (1);
e) motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin.
(2);
f) cererea de apel nu corespunde cerințelor stabilite la art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (1) și apelantul
nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanța de judecată.
- Repunerea în termen
Încheierea instanței de apel prin care este respinsă cererea de repunere în termenul de apel sau în termenul
de prezentare a motivării apelului poate fi contestată cu recurs. Încheierea instanței de apel prin care s-a
făcut repunerea în termenul de apel sau în termenul de prezentare a motivării apelului poate fi contestată
doar odată cu fondul.
- Procedura soluționări cererii de apel
Examinarea și soluționarea cererii de apel are loc în ședință publică, iar în cazuri de excepție stabilite de lege
–în ședință închisă. Dacă participanții la proces convin de comun acord, examinarea și soluționarea cererii
de apel are loc în procedură scrisă.
- Deciziile instanței de apel
Examinînd cererea de apel, instanța de apel adoptă una dintre următoarele decizii:
a) respinge apelul;
b) casează parțial hotărîrea primei instanțe și emite o altă decizie în partea casată;
c) casează integral hotărîrea primei instanței și emite o nouă decizie.
(2) Instanța de apel nu este în drept să trimită cauza spre rejudecare în instanța de fond.
(3) Decizia de apel se motivează în scris în termen de 30 de zile de la data pronunțării.
2.3. Estimați locul și rolul procedurii de contencios administrativ în apel. 7 puncte
TEST.34
Subiectul 1. Etapele procedurii administrative:
1.1. Definiți și enumerați etapele procedurii administrative. 3 puncte
Etapele procedurii administrative sunt niște acțiuni consecutive îndreptate spre examinarea condițiilor,
pregătire și emiterea unui act administrativ individual, spre examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea
unui contract administrativ sau examinarea condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri strcit de
autoritatea publică.Etapele procedurii administrative sunt urmatoarele:
-Iniţierea procedurii administrative
-Clarificarea stării de fapt, audierea participanților şi obţinerea probelor
-Elaborarea și emiterea actului administrativ individual sau încheierea contractului administrativ
-Comunicarea actului administrativ individual și a altor acțiuni ce au importanță juridică
-Anularea și încetarea efectelor juridice ale actelor administrative individuale
-Executarea actelor administrative individuale și a contractelor administrative
-Procedura prealabilă
-Procedura contenciosului administrativ
1.2. Caracterizați etapele procedurii administrative. 5 puncte
-Iniţierea procedurii administrative
Conform Cod.Administrativ al RM
Procedura administrativă se inițiază la cerere sau din oficiu. Procedura administrativă inițiată din oficiu
începe odată cu efectuarea primei acțiuni procedurale, iar cea inițiată la cerere se consideră inițiată din
momentul depunerii cererii.(art.69,alin.1) În cazul depunerii unei petiții, autoritatea publică este obligată să
inițieze o procedură administrativă.(2) Inițierea unei proceduri administrative din oficiu rămîne la discreția
autorității publice. În cazurile prevăzute de lege sau în baza unei decizii a autorității publice ierarhic
superioare, inițierea procedurii administrative din oficiu este obligatorie.(3) Dacă dintr-o prevedere legală
reiese că autoritatea publică poate acționa doar în baza unei petiții, atunci autoritatea publică nu poate iniția
nicio procedură administrativă fără o astfel de petiție.(4)
-Elaborarea și emiterea actului administrativ individual sau încheierea contractului administrativ
Participanții la procedura administrativă urmează să-și expuna faptele pe care se întemeiază petiția lor în
mod clar,concis și cu bună-credință.(art.85,alin.1)
În cadrul învestigării stării de fapt participanții la procedura administrativă sunt obligați să colaboreze cu
autoritatea publică și să indice asupra probelor și faptelor care le sunt cunoscute, să prezinte documentele pe
care le dețin.(alin.2)
Autotatea publică care conduce procedura administrativă poate cita orice persoană a cărei prezență este
necesară în vederea derulării procedurii, însă neprezentarea participantului citat legal nu împiedică
autoritatea publică să emită actul administrativ individual.(alin.3)
-Elaborarea și emiterea actului administrativ individual sau încheierea contractului administrative
Pentru ca manifestarea de voință(actul administrativ)a organului administrativ să producă efecte juridice,
este necesar ca ea să fie elaborată și adoptată cu respectarea unor reguli procedurale precum și ca actul să
cupriindă elementele minim necesare pentru valabilitatea lui.Conținutul unui act administrativ individual
trebuie să fie suficient de cert.(art119) Un act administrativ individual poate fi emis în scris, verbal sau prin
comportament concludent. Forma actului administrativ individual este aleasă de autoritatea publică care
emite actul administrativ în baza dreptului discreționar corespunzător obligațiilor sale.(alin.2)
-Comunicarea actului administrativ individual și a altor acțiuni ce au importanță juridică
Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizeaza în orice forma de
comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Un act administrativ individual
se comunică persoanei căreia îi este destinat sau ale cărei drepturi sînt atinse de acesta. Această prevedere se
aplică și atunci cînd persoana ale cărei drepturi sînt atinse de actul administrativ nu a participat la procedura
administrativă.(art.96)
Autoritatea publică este cea care stabilește forma de comunicare. Reglementări derogatorii sînt admisibile
doar în baza prevederilor legale.(art.127)
-Anularea și încetarea efectelor juridice ale actelor administrative individuale
Un act administrativ individual devine valabil pentru persoana căreia îi este destinat sau care este afectată de
el în momentul în care i se comunică acesteia, cu excepția cazului cînd actul administrativ însuși stabilește o
dată ulterioară pentru obligativitatea sa. Un act administrativ individual rămîne valabil atîta timp cît nu este
retras, revocat sau anulat într-un alt mod ori nu s-a consumat prin expirarea timpului sau într-un alt mod.
-Executarea actelor administrative individuale și a contractelor administrative
Executarea se realizează de către autoritatea publică care a emis actul administrativ individual sau a încheiat
contractul administrativ, dacă legea nu prevede altfel. În cazul în care executarea se face împotriva
autorității publice în baza unui contract administrativ, competența îi aparține instanței de apel.
La cererea autorității publice competente, autoritățile publice cu atribuții în domeniul ordinii publice sînt
obligate să acorde sprijinul necesar executării.
Actele administrative individuale sînt executorii din momentul survenirii obligativității lor, cu excepția
cazului cînd executarea lor este suspendată prin decizia autorității publice sau prin act judecătoresc de
dispoziție. Dacă se depune o cerere de suspendare a executării actului administrativ individual, acesta poate
fi executat doar după soluționarea cererii respective.
-Procedura prealabilă
Procedura prealabilă urmăărește scopul de a verifica legalitatea actelor administrative individuale. Cererea
prealabilă se depune în scris la autoritatea publică emitentă. Daca cererea se depune la autoritatea publică
ierarhic superioara aceasta transmite neîntaziat autorității emitente cererea prealabilă și o eventuală cerere de
suspendare a executării actului administrativ individual. (art.162)
-Procedura contenciosului administrative
Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate
publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa
instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului
pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Procedura contenciosului administrativ care depaseste perimetrul procedurii administrative pure in cadrul
autoitatilor administrative,dar este un element necesar, avind mai multe etape: initierea procedurii,procedura
in prima instanta, de apel, recursul executarea hotaririi judecatoresti sau tranzactia juridica de impacare.
1.3. Estimați locul și rolul etapelor procedurii administrative. 7 puncte
Subiectul 2. Procedura de contencios administrativ în recurs:
2.1. Definiţi și caracterizați procedura de contencios administrativ în recurs. 3 puncte
Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărîre, în cazurile
prevăzute de prezentul cod și de alte legi.
Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel care nu se contestă separat cu recurs pot fi contestate odată
cu fondul, dacă prezentul cod sau alte legi nu prevăd pentru încheierile judecătorești nicio cale de atac.
Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,
dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție
recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța
de apel.
2.2. Determinaţi fazele de contencios administrativ în recurs. 5 puncte
Fazele de contencios administrative in recurs sunt urmatoarele:
-Depunerea cererii de recurs
Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,
dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție
recursul împreună cu dosarul judiciar.
- Examinarea admisibilității cererii de recurs
Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,
recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
Recursul se declară inadmisibil în special cînd:a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245
alin. (2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234
alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.
- Procedura scrisă
Curtea Supremă de Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră
necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.
- Deciziile instanței de recurs
Examinînd recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii:
a) respinge recursul;
b) casează parțial decizia instanței de apel și emite o altă decizie în partea casată;
c) casează integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie;
d) casează integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite
de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.
(2) Decizia instanței de recurs este irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră emisă din
momentul plasării acesteia pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție.
(3) Decizia instanței de recurs se notifică participanților în termen de 5 zile de la data emiterii.
2.3. Estimați locul și rolul procedurii de contencios administrativ în recurs. 7 puncte
TEST.35
Subiectul 1. Sistemul autorităţilor (organelor) administraţiei publice:
1.1. Descrieţi sistemul autorităţilor (organelor) administraţiei publice. 3 puncte
Prin sistem al autorităţilor administrației publice se înţelege totalitatea autorităților publice care realizează
activitatea de organizare a executării și de executare în concret a legii şi între care există legături prin care se
asigură funcționalitatea și integritatea sistemului. Sistemul administrației publice, în primul rând, include
Guvernul Republicii Moldova, care prin natura sa este expresia puterii executive a statului, fiind cea mai
importantă autoritate publică prin intermediul căreia se asigură legătura dintre diferite autorităţi ale
administrației publice care formează sistemul administrației publice.
1.2. Determinaţi părţile componente ale sistemului autorităţilor (organelor) administraţiei publice. 5
puncte
Celelalte autorităţi care formează sistemul administraţiei publice pot fi divizate în următoarele 2 părți
componente:
1) administrația publică centrală de specialitate care include ministerele, agenţiile, birourile, serviciile,
inspectoratele de stat, comisiile şi consiliile / comitete interministeriale, structure organizatorice din sfera lor
de competență, inclusiv desconcentrate în teritoriu (în special în ceea ce priveşte ministerele). Aceste organe
împreună cu Guvernul formează categoria generică: administrația publică centrală;
2) administrația publică locală care include consiliile locale (săteşti, comunale, orăşeneşti, municipale) şi
raionale; primarii şi primăriile satelor (comunilor), oraşelor (municipiilor); preşedinţii raioanelor şi aparatul
acestora, alte servicii locale, inclusiv din unitățile administrativ-teritoriale cu statut special, adică un șir de
autorități deliberative și executive.
Conform prevederilor constituţionale şi angajamentelor internaţionale ale Republicii Moldova relaţiile
dintre autorităţile administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale au la bază
principiile autonomiei locale şi descentralizării serviciilor publice, fiind admis doar un control de legalitate
şi oportunitate - doar în cazuri unor atribuţii delegate de stat, din partea autorităţilor administrative centrale.
Prin urmare între administrația publică centrală și administrația publică locală nu există raporturi de
subordonare.
1.3. Apreciaţi gradul de corespundere (atribuire) a autorităţilor administrative (executive) din cadrul
statului sistemului autorităţilor (organelor) administraţiei publice. 7 puncte
Conform legislației, sunt create un șir de autorități executive cu atribuții în anumite domenii, care se bucură
de independență funcțională, de multe ori și organizatorică faţă de Guvern, cum ar fi Banca Naţională a
Moldovei, Curtea de Conturi, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Comisia Electorală Centrală, Agenţii
Naţionale de Reglementare, etc. Apare problema dacă asemenea autorităţi pot fi atribuite la sistemul
autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate în particular și sistemul administrației publice în
general. Din punct de vedere funcţional acte organe sunt nişte autorităţi administrative autonome şi dacă le-
am atribui la sistemul autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate am întra în contradicţie cu
art. 96 din Constituţia Republicii Moldova care prevede că Guvernul „…exercită conducerea general a
administraţiei publice”, iar aceste organe nu se subordonează Guvernului.
Pentru realizarea politicii statului într-un anumit domeniu sau sferă de activitate, care nu intră în competenţa
nemijlocită a ministerelor, precum și pentru soluţionarea unor probleme în care competenţele mai multor
ministere se intersectează sau se complementează, în condiţiile prezentei legi şi în conformitate cu Legea cu
privire la Guvern, în subordinea Guvernului pot fi create şi alte autorităţi administrative centrale.
Subiectul 2. Executarea actelor administrative individuale și a contractelor administrative:
2.1. Definiți și caracterizați etapa executării actelor administrative individuale și a contractelor
administrative.3 puncte
Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea
publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce
nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept
public.Executarea se realizează de către autoritatea publică care a emis actul administrativ individual sau a
încheiat contractul administrativ, dacă legea nu prevede altfel. În cazul în care executarea se face împotriva
autorității publice în baza unui contract administrativ, competența îi aparține instanței de apel. Actele
administrative individuale sînt executorii din momentul survenirii obligativității lor, cu excepția cazului cînd
executarea lor este suspendată prin decizia autorității publice sau prin act judecătoresc de dispoziție. Dacă se
depune o cerere de suspendare a executării actului administrativ individual, acesta poate fi executat doar
după soluționarea cererii respective.
În cazurile stabilite de lege, suspendarea executării actului administrativ individual survine prin depunerea
unei cereri prealabile sau acțiuni în judecată prin care se contestă actul administrativ individual.
)Executarea în baza unui contract administrativ presupune că:
a) partenerul contractual s-a supus executării imediate pentru prestația cu privire la care urmează executarea;
b) prestația este scadentă;
c) partenerul contractual interesat, după trecerea termenului de scadență, a fost somat să realizeze prestația
în termen de o săptămînă.
2.2. Specificați modalitatea executării creanțelor bănești și aplicarea măsurilor coercitive. 5 puncte
Competența pentru executarea creanțelor bănești îi revine Serviciului Fiscal de Stat. Autoritatea publică
îndreptățită să revendice dreptul supus executării emite pentru autoritatea de executare un mandat de
executare.
Emiterea mandatului de executare presupune că:a) există un act administrativ individual care obligă
debitorul să realizeze prestația bănească sau un contract administrativ care obligă la realizarea unei prestații
bănești supuse executării imediate;
b) prestația este scadentă;
c) debitorul, după trecerea termenului de scadență, a fost somat să realizeze prestația bănească în termen de
o săptămînă.
(3) La procedura de somare se poate renunța în cazul în care există o suspiciune fondată că debitorul se va
sustrage de la executare.
Înainte să înceapă executarea, autoritatea de executare prezintă ministrului de finanțe sau unei persoane
abilitate de acesta o listă cu bunuri ale debitorului persoană juridică de drept public. Executarea se poate face
doar în privința acelor bunuri pentru care ministrul finanțelor sau persoana abilitată de acesta își dă acordul.
Ministrul de finanțe sau persoana abilitată de acesta nu va admite executarea silită a bunurilor din
patrimoniul debitorului dacă prin aceasta este afectată îndeplinirea atribuțiilor de drept public ale debitorului
sau aprovizionarea populației.
O obligație bazată pe un act administrativ individual sau un contract administrativ, îndreptată spre predarea
unui bun, spre realizarea unei alte acțiuni, spre tolerare sau inacțiune, poate fi realizată prin următoarele
măsuri coercitive: realizarea prin substituire, amenda de constrîngere și exercitarea nemijlocită a
constrîngerii (constrîngerea directă).
Dacă obligația de a efectua o acțiune a cărei realizare poate avea loc printr-o altă persoană (acțiune
substituibilă) nu este îndeplinită, autoritatea abilitată cu dreptul de executare poate realiza ea însăși acțiunea
sau poate delega realizarea ei unei alte persoane, cheltuielile de executare fiind puse pe seama debitorului
executării.
Dacă o acțiune poate fi realizată doar de debitorul executării și nu este realizată benevol, atunci acesta poate
fi determinat să realizeze acțiunea prin amendă de constrîngere. În cazul acțiunilor substituibile poate fi
stabilită o amendă de constrîngere atunci cînd realizarea prin substiuire nu promite succes sau debitorul
executării nu este în stare să suporte cheltuielile care rezultă din realizarea acțiunii de către un terț.
Dacă debitorul executării nu achită amenda de constrîngere în decursul unei săptămîni de la scadență, atunci
suma fixată în calitate de amendă de constrîngere se execută în conformitate cu cap. II din prezentul titlu.
Executarea încetează imediat ce debitorul executării îndeplinește acțiunea cerută sau permite măsura ce
urmează a fi tolerată.
Măsurile coercitive se aplică în conformitate cu somația făcută.În cazul în care debitorul sau un terț opune
rezistență la realizarea prin substituire sau la constrîngerea directă, se poate recurge la forță pentru a înfrînge
această rezistență. La cererea autorității de executare, poliția îi va acorda sprijin.
2.3. Estimați importanța etapei executării actelor administrative individuale și a contractelor
administrative.7 puncte