Introducere

În acest referat voi încerca să dau difiniție la noțiune de funcționar public și

voi comenta legea privind codul de conduită a funcționarului public din Republica
Moldova.
Actualitatea prezentului referat este determinat de faptul că comportamentul
real în societate a funcționarilor publici diferă mult de normele de conduită a
funcționarilor publici și acest referat este prezentat pentru informarea cetăţenilor cu
privire la conduita pe care trebuie să o adopte funcţionarul public în vederea
oferirii unor servicii publice de calitate, asigurarea unei administrări mai bune întru
realizarea interesului public, contribuirea la prevenirea şi eliminarea corupţiei din
administraţia publică şi crearea unui climat de încredere între cetăţeni şi autorităţile
publice.
În acest referat mi-am propus scopul de a defini noțiunea de funcționar public
şi de a prezenta Legea privind codul de conduită a funcționarului public.
Realizarea acestui scop a înaintat studierea şi rezolvarea următoarelor
sarcini:
 Studierea teoretică a noţiunii de funcționar public
 Analizarea principiilor de conduită a funcționarului public
 Descifrarea normelor de conduită a funcționarului public

Drept obiect de studiu al temei analizate în cadrul referatului a servit

Legea privind codul de conduită a funcționarului public. Pentru atingerea
obiectivelor propuse, am inclus în structura referatului 3 capitole.
CAPITOLUL I. Noțiunea de funcționar public, include noţiunea și
statutul de funcționar public.
CAPITOLUL II. Principiile de conduită a funcționarului public îşi
propune să analizeze principii de bază, de care trebu sa țină cont orce funcționar
public.
 CAPITOLUL III. Normele de conduită a funcționarului public,
analizează principalele categorii de norme de conduită a funcționarilor publici.
În calitate de suport informaţional au servit lucrările savanţilor Mircea
Preda, Vasilica Negruț, Maria Orlov, Ștefan Belicciu și altor autori, precum legi
din domeniu și informații de pe paginile electronice.

2
Capitolul I. Noțiunea de funcționar public
Serviciul public este definit prin totalitatea autorităților publice și activitatea
persoanelor ce ocupă posturi în aparatul acestor organe, îndreptată spre realizarea
împuternicirilor acestor autorități în scopul dezvoltării economiei, culturii, sferei
sociale, promovării politicii externe, aparării ordinii de drept și asigurării securității
naționale, ocrotorii drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor.
Pentru a-și realiza sarcinile, serviciile publice sunt dotate, înca de la
înființare, cu funcții publice clasate în ordinea ierarhică, stabilindu-se pentru
fiecare atribuții de putere publică, într-o amunită sfera de competență. În așa fel,
funcția publică este situația juridică a persoanei fizice investită, în mod legal, cu
capacitatea de a acționa în realizarea competenței uniu organ de stat. Considerăm
că funcția publică este complexul de atribuții, puteri și competențe, stabilite
potrivit legii, în cadrul unui serviciu public, inființat în scopul satisfacerii, în mod
continuu și permanet, de către funcționarii publici, numiți sau aleși, a intereselor
generale ale societății. Reiesind din aceasta definiție, pot fi evidențiate urmatoarele
caractere ale funcției publice:
 Este o totaliate de atribuții, de puteri și competențe, determinate cu care sunt
dotate la inființare, serviciile publice;
 Aceste atributii, puteri și competențe se stabilesc în raport de sarcinile
specifice pe care serviciile publice le exercită în vederea satisfacerii
intereselor generale ale societății.
În exercitarea funcției publice, funcționarul public se călăuzeste de urmatoarele
principii: legalitate, împarțialitate, independență, profesionalism, loialitate.
Funcționarul trebuie să aiba un comportament bazat pe respect, conștiinciozitate,
corectitudine și amabilitate în relațiile sale cu publicul, precum și în relațiile cu
conducătorii, colegii și subordonații1.
Pentru a putea discuta despre functionari publici, funcție publică, interese
generale, personale, conflicte sau alte aspecte terminologice care implică funcția

1
Anton Trăilescu, “Drept administrative. Tratat elementar”, ed. ALL BECK, București-2002, p.143

3
publică este necesitatea clarificării termenilor respective în conformitate cu legea
nr.25 privind Codul de conduită a funcționarului public. Astfel , conform acestei
legi funcționar public este acea persoană, numita într-o funcție publică în conițiile
Legii privind Statultul funcționarilor publici2.
Funcția publică este ansamblul atribulțiilor și responsabilităților stabilite de
autoritatea sau instituția publică, în temeiul legii, în scopul realizării competențelor
sale;
Interesul public este acel interes care implică garantarea și respectarea de către
instituțiile și autoritățile publice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale
cetățenilor, recunoscute de Constituție, legislația internă, și tratatele internaționale
la care Republica Moldova este parte;
Interesul personal este orice avantaj material sau de altă natură, urmărit sau
obținut, în mod direct sau indirect, pentru sine sau pentru alții, de catre funcționarii
publici prin folosirea reputației, influenței , facilităților, informațiilor la care au
acces, relațiilor ca urmare a exercitării funcției publice;
Conflictul de interese este acea situație sau împrejurare în care interesul
personal, direct sau indirect al funcționarului public contravine interesului public,
astfel încat afectează sau ar putea afecta independența sau împarțialitatea sa în
luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp și cu obiectivitate a îndatoririlor care îi
revin în exercitarea funcției publice deținute;
Informația de inters public este orice informație care privește activitățile sau
care rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent
de suportul ei.
A ignora dezvoltarea pe coordonate etice a administraţiei publice, sub pretextul
că este de ajuns aplicarea legii este tot una cu a ignora faptul că funcţionarii publici
sunt persoane, nu simpli executanţi, că ei au propriile valori, vin din medii diferite,
iar dorinţa lor de afirmare ca profesionişti ai administraţiei nu se reduce la
conformism, datorie pe sarcină, salariu, sancţiune, premiere, ci ca identitatea

2
Maria Orlov, Ștefan Belecciu, “Drept administrativ”, ed. Academia “Ștefan cel Mare”, Chișinău-2005, p. 103-105
4
profesională devine o componentă a identităţii personale. Împlinirea profesională
este o parte a împlinirii omeneşti şi o condiţie a stimei de sine 3.

3
Vasilica Negruț, “Drept administrativ”, , ed. Lumina Lex, București-2004, p. 170
5
Capitolul II. Principiile de conduită a funcționarului public
Zona etică a administraţiei publice este cu atît mai sensibilă, cu cît scopul
vizat este menţinerea încrederii publice în funcţionarea instituţiilor, încredere fără
de care democraţia este doar spectacol politic.
Codul de conduită al funcţionarilor publici este unul din puţinele coduri care
au fost reglementate de legiuitor prin Legea nr.25 din 22 februarie 2008 Codul de
conduită a funcţionarului public, reglementează în cuprinsul său normele de
conduită profesională a functionarilor publici. Normele obligatorii pentru
funcţionarii publici, precum şi pentru persoanele care ocupă temporar o funcţie
publică, din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
Obiectivele codului de conduită urmăresc să asigure creşterea calităţii
seviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, precum şi să
contribuie la eliminarea birocraţiei şi a faptelor de corupţie din administraţia
publică, prin:
a) reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării unor
raporturi sociale şi profesionale corespunzătoare creării şi menţinerii la nivel înalt
a
prestigiului instituit funcţiei publice şi al funcţionarilor publici;
b) informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este
îndreptăţit să se aştepte din partea funcţionarilor publici în exercitarea funcţiilor
publice;
c) crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între cetăţeni şi
funcţionarii publici, pe de o parte, şi între cetăţeni şi autorităţile administraţiei
publice, pe de altă parte4.
Actualul Cod de conduită a definit drept principiu care guvernează conduita
profesională a funcţionarilor publici următoarele:
1. supremaţia Constituţiei şi a legii, principiu conform căruia funcţionarii
publici au îndatorirea de a respecta Constituţia şi legile ţării;

4
D.Gheorghe, T. Zaharia, Odette Budeanu-Zaharia, Tudor I. Budeanu, Tudor Alexandru Chivariu, “Drept
administrativ”, ediția A IV-a, ed. JUNIMEA, Iași-2002, p.328
6
 2. prioritatea interesului public, principiu conform căruia funcţionarii
publici au îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul
personal, în exercitarea funcţiei publice ;
3. asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi
instituţiilor publice, principiu conform căruia funcţionarii publici au îndatorirea
de a aplica acelaşi regim juridic în situaţii identice sau similare;
4. profesionalismul, principiu conform căruia funcţionarii publici au
obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă,
eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate;
5. imparţialitatea şi independenţa, principii conform carora funcţionarii
publici sunt obligaţi să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de orice interes
politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea funcţiei publice;
6. integritatea morală, principiu conform căruia funcţionarilor publici le
este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii,
vreun avantaj ori beneficiu în considerarea funcţiei publice pe care o deţin sau să
abuzeze în vreun fel de această funcţie;
7. libertatea gândirii şi a exprimării, principiu conform căruia funcţionarii
publici pot să-şi exprime şi să-şi fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de
drept şi a bunelor moravuri;
8. cinstea şi corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea funcţiei
publice şi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu funcţionarii publici trebuie să fie
de bună-credinţă;
9. deschiderea şi transparenţa, principiu conform căruia activităţile
desfăşurate de funcţionarii publici în exercitarea funcţiei lor sunt publice şi pot fi
supuse monitorizării cetăţenilor;
Prin intermediul unui asemenea cod în exercitarea funcţiei publice,
funcţionarii publici au obligaţia de a avea un comportament profesionist, precum şi
de a asigura, în condiţiile legii, transparenţa administrativă, pentru a câştiga şi a

7
menține, încrederea publicului în integritatea, imparţialitatea şi eficacitatea
autorităţilor şi instituţiilor publice5.

5
Mircea Preda, “Drept administrativ”, Partea generală, ed. Lumina Lex, București-2000, p.118
8
Capitolul III. Normele de conduită a funcționarului public
Conform Legii privind Codului de conduită a funcționarului public, normele de
conduit se impart în mai multe categorii și anume:
1. Accesul la informație
2. Utilizarea resurselor publice
3. Conduita în cadrul relaţiilor internaţionale
4. Cadouri şi avantaje
5. Conflictul de interese
6. Obligaţiile funcţionarului public cu funcţie de conducere

1. Accesul la informaţie.
Funcţionarul public, potrivit atribuţiilor ce îi revin şi conform legislaţiei privind
accesul la informaţie, este obligat:
1. să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra
chestiunilor de interes public;
2. să asigure accesul liber la informaţie;
3. să respecte termenele prevăzute de lege privind furnizarea informaţiei.
Funcţionarul public este obligat să respecte limitările accesului la informaţie, în
condiţiile legii, în scopul protejării informaţiei confidenţiale, a vieţii private a
persoanelor şi a securităţii naţionale, precum şi să asigure protecţia informaţiilor
deţinute faţă de accesul, modificarea sau distrugerea lor nesancţionate.
Comunicarea cu mijloacele de informare în masă în numele autorităţii publice
este realizată numai de către funcţionarul public abilitat cu acest drept.
2. Utilizarea resurselor publice
Funcţionarul public este obligat să asigure protecţia proprietăţii publice şi să
evite orice prejudiciere a acesteia, să folosească timpul de lucru, precum şi
bunurile aparţinînd autorităţii publice, numai în scopul desfăşurării activităţilor
aferente funcţiei publice deţinute, trebuie să asigure, potrivit atribuţiilor ce îi revin,
folosirea eficientă şi conform destinaţiei a banilor publici.

9
 Funcţionarului public îi este interzis să utilizeze bunurile autorităţii publice
pentru a desfăşura activităţi publicistice, didactice, de cercetare sau alte activităţi
neinterzise de lege în interes personal6.
3. Conduita în cadrul relaţiilor internaţionale
Funcţionarul public care reprezintă autoritatea publică în cadrul unor
organizaţii internaţionale, instituţii de învăţămînt, conferinţe, seminare şi alte
activităţi este obligat să aibă o conduită care să nu prejudicieze imaginea ţării şi a
autorităţii publice pe care le reprezintă. Funcţionarul public aflat în deplasare de
serviciu este obligat să aibă un comportament corespunzător regulilor de protocol
şi să respecte legile ţării gazdă. În relaţiile cu reprezentanţii altor state,
funcţionarului public îi este interzis să exprime opinii personale privind aspectele
naţionale sau disputele internaţionale7.
4. Cadouri şi avantaje
Funcţionarului public îi este interzis să solicite sau să accepte cadouri,
servicii, favoruri sau alte avantaje care îi sînt destinate personal sau familiei,
rudelor, prietenilor, persoanelor fizice sau juridice cu care are sau a avut relaţii de
afaceri sau de natură politică, care îi pot influenţa corectitudinea în exercitarea
funcţiei publice deţinute sau pot fi considerate drept recompensă în raport cu
atribuţiile sale de serviciu, far poate accepta, conform normelor de politeţe şi de
ospitalitate unanim recunoscute, semne de atenţie şi suvenire simbolice a căror
valoare nu depăşeşte un salariu minim pe ţară, stabilit prin hotărîre de Guvern
(700 lei pentru 2011). Cadourile acceptate cu încalcarea dispoziţiilordin art.11 alin.
(2) din cod, se transmit în gestiunea autorităţii publice respective în modul
prevăzut de lege.
Dacă funcţionarului public i se propune un avantaj necuvenit, el trebuie să ia
măsurile necesare pentru a-şi asigura protecţia:
1. să refuze avantajul necuvenit; acesta nu trebuie acceptat pentru a fi folosit ca
probă;

6
Hebert A. Simon, “Comportamentul administrativ”, ed. Știința, Chișinău-2004, p.139
7
Legea privind Codul de conduită a funcţionarului public nr. 25-XVI din 22.02.2008, art.10
10
 2. să încerce să identifice persoana care i-a făcut propunerea;
3. să-şi asigure martori, de exemplu, colegii de serviciu;
4. să înscrie detaliat aceste acţiuni într-un registru oficial special;
5. să raporteze imediat această tentativă superiorului său ori, direct,
autorităţilor competente;
6. să-şi desfăşoare activitatea în mod normal, în special cea pentru care i s-a
oferit avantajul necuvenit8.
5. Conflictul de interese
Funcţionarul public este obligat să evite conflictul de interese. Orice conflict de
interese declarat de către un candidat la funcţia publică trebuie să fie aplanat pînă
la numirea sa în funcţie. Procedura privind declararea şi soluţionarea conflictelor
de interese este reglementată de legislaţia cu privire la conflictul de interese 9.
6. Obligaţiile funcţionarului public cu funcţie de conducere
Funcţionarul public cu funcţie de conducere are obligaţia să promoveze
normele de conduită şi să asigure respectarea acestora de către funcţionarii publici
din subordine. În exercitarea atribuţiilor specifice funcţiilor publice de conducere,
funcţionarul public are obligaţia:
1. să asigure egalitatea de şanse şi tratament în ceea ce priveşte cariera
2. funcţionarilor publici din subordine;
3. să examineze şi să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a competenţei
profesionale pentru personalul din subordine, în cazul în care propune sau
aprobă promovări, transferuri, numiri sau eliberări din funcţii ori acordă
stimulente materiale sau morale, excluzînd orice formă de favoritism sau
discriminare;
4. să evite criteriile discriminatorii, de rudenie, afinitate sau alte criterii
neconforme cu normele de conduită prevăzute de Cod în accesul sau
promovarea în funcţia publică;

8
Ion Creangă, “Curs de drept administrativ”, ed. EPIGRAF, Chișinău-2003, p.192-195
9
Legea privind Codul de conduită a funcţionarului public nr. 25-XVI din 22.02.2008, art.12
11
 5. să întreprindă acţiunile necesare pentru prevenirea corupţiei în rîndul
funcţionarilor publici din subordine, precum şi să poarte răspundere pentru
eşecurile survenite ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a acţiunilor în
cauză10.

10
Emil Bălan, “Instituții de drept public”, ed. ALL BECK, București-2003, p.149
12
Concluzie:
Ce îi este necesar funcționarului public pentru a efectua o activitate etică? În
primul rînd activitatea etică este acea activitate care nu contravine cu scopul inițial
pentru care a fost delegat, iar în ceea ce privește etica și conduita, este acel mod de
organizare a ativității administrative care are ca scop deservirea cetățeanului, a
contribuabilului conform regulilor stabilite de catre stat în conformitate cu nevoile
sectorului pe care administrația îl deservește.
O activitate etică este o activitate eficientă, după părerea mea și celor mai
mulți dintre noi, raspunsul este destul de simplu și radical. Funcționarul nu ar avea
nenoie de nimic, pentru că oricum nu se va schimba absout nimic. Dezamagirea
cetățeanului moldovan față de sistemul actual este mult prea mare pentru a mai
crede în schimbare, cu toate că aceasta este eminentă și inevitablilă.
Cel puțin în plan teoretic există elemente care aduc schimbarea, elemente
care sunt reglemntate de Codul de conduită. În primul rînd funcționarul public are
obligația de a asigura un serviciu de calitate, în beneficiul cetățenilor, prin
participarea activă la luarea deciziilor și la transpunrea lor în practică. De
asemenea funcționarii publici au obligația de a avea un comportament profesionist,
precum și de a asigura transparent administrative pentru a cîștiga și menține
încrederea publicului în integritatea, împarțialitatea și eficacitatea autorităților și
instituțiilor publice. În conformitate cu atribuțiile care le revin și cu respectarea
eticii profesionale, funcționarii publici au obligația de a respecta și a fi loiali
Constituției Republicii Moldova, loiali față de autiritățile statului și instituțiile
publice.
Adevarul este că cea mai mare parte a funcționarilor publici nu au o
pregatire specială pe care ar trebui să o aibă. Vîrsta joacă de asemenea un rol
important în comportamentul funcționarilor carora le este destul de greu să se
dezobișnuiască de sistemul trecut și să îmbrațișeze noul sistem. Aceștia nu
conștientizează locul lor în societatea, menirea pe care o au și anume de a deservi
cetățeanul. Chiar dacă aceste sunt prevederi ale unei legi, funcționarii par să nu fie
deranjați de faptul că cetățenii sunt de cele mai multe ori dezamagiți de serviciile
13
publice. Calitatea lor este dată de felul în care sunt primiți de funcționari la
ghișeuri, de starea de spirit pe care aceștia o generează, de felul în care primesc
contribuabilii, care este de cele mai multe ori plictisit și gata să plece lăsîndu-ne cu
problemele noastre.
Nimeni nu spune că funcționarii publici nu trebuire să aibă probleme sau nu
ar trebui să simtă stres, supărare, nemulțumire, dar ințelegînd rolul pe care aceștia
îl joacă în viața civilă, rol care este extrem de important. Aceștia ar trebui să
calmeze, sa fie sprijin pentru cei, care le plătesc onorariul, nu să fie izvor și cauza
de stres.
Altă părere ar fi că tocmai pentru că își înteleg rolul și puterea pe care o au,
funcționarii publici, abuzează de această în nenumarate feluri. Cel mai des utilizat
fel este modalitatea lentă de a rezolva problemele cetățenilor, sau modul deficitar
și lacunar de rezolvare.
Funcționarul ideal ar trebui să fie prietenos, deschis conversațiilor cu
publicul, cu probleme care țin de compețenta sa, ar trebui să răspunda prompt
cererilor cetățenilor în vederea eficientizării serviciilor publice și a creșterii
încrederii în acest serviciu.
Aceștia ar tebui să se comporte respectuos față de cetățeni atît ca oameni, ci
cu atat mai mult ca funcționari care deservesc interese publice și care sunt strict în
serviciul contribuabiluilui care de altfel cum am amintit este platit de către cel pe
care ar trebui să îl deserveasca impecabil.
Remunerația funcționarului public ar trebui (și este de altfel) un factor
important în modelarea comportamentului acestuia. Aceasta ar trebui să fie pe
măsura muncii și efortului depus în soluționarea problemelor de serviciu. Salariile
în sectorul public nu sunt nici pe departe stimulante, și de aceea în sectorul privat
unde salariile sunt cu mult mai mari, vom găsi o servire incomparabilă cu cea din
sectorul public.
Etica în activitatea serviciului public dă eficiența acestiu sector. Toate aceste
aspecte sunt deja implementate noilor generații de funcționari publici, care învață
înca de pe bancile școlii că bunastarea cetățeanului este bunăstarea și mulțumirea
14
unei națiuni. Și dacă acest lucru stă în mîina a catorva sute de oameni, și daca
acești oameni suntem noi, de ce sa nu realizam acest lucru? De ce sa nu fim veriga
în acest lanț? De ce sa nu lăsam la o parte interesele personale egoiste în favoarea
intereselor generale ale societății care oricum ne va recompensa într-un fel sau
altul?

15
Bibliografie:
1. Legea privind Codul de conduită a funcţionarului public nr. 25-XVI din
22.02.2008
2. Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158
din 04.07.2008
3. D.Gheorghe, T. Zaharia, Odette Budeanu-Zaharia, Tudor I. Budeanu, Tudor
Alexandru Chivariu, “Drept administrativ”, ediția A IV-a, ed. JUNIMEA,
Iași-2002
4. Mircea Preda, “Drept administrativ”, Partea generală, ed. Lumina Lex,
București-2000
5. Vasilica Negruț, “Drept administrativ”, , ed. Lumina Lex, București-2004
6. Maria Orlov, Ștefan Belecciu, “Drept administrativ”, ed. Academia “Ștefan
cel Mare”, Chișinău-2005
7. Ion Creangă, “Curs de drept administrativ”, ed. EPIGRAF, Chiținău-2003
8. Anton Trăilescu, “Drept administrative. Tratat elementar”, ed. ALL BECK,
București-2002
9. Hebert A. Simon, “Comportamentul administrativ”, ed. Știința, Chișinău-
2004
10.Emil Bălan, “Instituții de drept public”, ed. ALL BECK, București-2003
11.http://www.scribd.com/doc/25331126/Deontologia-Functionarului-Public

16