Studiu comparativ privind statutele

functionarilor publici din Ungaria si Romania

Master:Administratie Publica si Politici Europene,

NATEA SERGIU CALIN, anul II

 Cuprins

I.Inceperea raportul de serviciu public

I.1 Subiectele raportului de serviciu;

I. 2. Stabilirea raportului de serviciu public;
I.3. Procedura accesului la funcţia public;
I.4. Numirea în funcţia publică

II. Rolul relaţiilor în cadrul serviciului public

II.1. Dezvoltarea carierei funcţionarilor publici;

II.2 Formarea profesională a funcţionarilor publici;

II.3 Evaluarea funcţionarilor publici;

II.4. Performanţele funcţionarilor publici;

III.Raspunderea juridica a functionarilor pubilici

III.1.Raspunderea disciplinara
1. Conditiile raspunderii disciplinare
2. Abateri si sanctiuni
3. Procedura
III.2. Raspunderea patrimoniala
1. Conditiile raspunderii patrimoniale
2. Abateri si sanctiuni
3. Procedura

IV Drepturile si obligatiile functionarilor publici

V. Modificarea ,suspendarea si incetarea relatiilor de serviciu

V.1. Analiza cazurilor de modificarea a relatiilor de serviciu

V.2. Analiza cazurilor de suspendarea a relatiilor de serviciu
V.3. Analiza cazurilor de incetarea a relatiilor de serviciu
V.4. Incompatibilitati
 Ungaria, ca formă de guvernământ, este o republică independentă, un stat democratic
care se organizează potrivit principiului separaţiei puterilor în cadrul democraţiei constituţionale.
Demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane,
dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale
Republicii Ungare.1

Legea XX din 1949 privind Constituţia reprezintă vârful ierarhiei legislaţiei în Ungaria. Toate
celelalte legi trebuie să fie compatibile cu aceasta. Constituţia este adoptată de către Parlament,
iar modificarea acesteia necesită o majoritate de două treimi a voturilor tuturor membrilor
Parlamentului.

Guvernul este organul central al puterii executive. Acesta se află în vârful administraţiei
publice şi verifică şi coordonează activitatea autorităţilor administraţiei publice. Guvernul este
alcătuit din Primul ministru şi miniştrii. Guvernul poate adopta decrete în limitele sale de
competenţă prevăzute în Constituţie şi cu împuternicire legală. Decretele guvernamentale nu
trebuie să contravină legilor Parlamentului.

Membrii Guvernului sunt prim ministrul şi miniştrii. Prim-ministrul conduce şedinţele

guvernului şi supraveghează punerea în aplicare a decretelor şi deciziilor guvernamentale.
Miniştrii conduc sectoarele care intră în domeniul acestora de competenţă, în conformitate cu
normele de drept şi deciziile Guvernului, şi direcţionează activităţile organelor aflate sub
autoritatea acestora. În cazul în care sunt împuterniciţi prin legi ale Parlamentului sau decrete
guvernamentale, miniştrii pot emite decrete în limitele lor de competenţă. Decretele ministeriale
nu pot contraveni legilor Parlamentului sau decretelor guvernamentale.

Administraţia publică locală este un organ public local, ales şi condus în mod democratic.
Acesta reglementează şi conduce în mod autonom activităţile publice locale care sunt de
competenţa acestuia, în interesul populaţiei locale şi în cadrul prevăzut prin lege. Administraţiile
publice locale pot, atunci când sunt împuternicite prin lege, să emită decrete de reglementare a
propriilor activităţi. Asemenea decrete nu trebuie să contravină niciunei alte norme de drept
superioare. Administraţia publică locală poate emite decrete de reglementare a activităţilor
locale, care nu sunt guvernate prin norme de drept superioare.2
1
Constituţia Ungariei
2
http://ec.europa.eu/civiljustice/legal_order/legal_order_hun_ro.htm
 În Ungaria, termenul de serviciu public include serviciile de bunăstare socială, educaţie şi
sănătate, protecţia mediului înconjurător şi dezvoltarea regională, transport şi utilităţi publice.
Această ţară a introdus un sistem de trei nivele de putere care se bazează pe autorităţi
administrative locale, autonomii judeţene şi autoritatea administrativă centrală sau guvernul între
care există diferite responsabilităţi împărţite. Astfel, ca şi în România, subordonarea ierarhică
este unul din principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice. Legislaţia ungară merge pe
ipoteza că nivelul local are cunoştinţele cele mai exacte cu privire la nevoile locale, fiind cel mai
aproape de cetăţean.

Pentru un mai bun studiu comparativ privind funcţia publică din Ungaria, vom lua ca material
principal Legea nr.XXIII71992 privind Statutul Funcţionarilor Publici din Ungaria care
corespunde Legii 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici din România.

Legea nr.XXIII din 1992 se referă la statutul juridic al funcţionarilor publici, precum şi
administratorii şi lucrătorii fizici care îndeplinesc funcţiile lor în cadrul Cabinetului Primului
Ministru, în cadrul ministerelor şi agenţiilor ca autorităţi administrative centrale, în cadrul
organelor regionale şi locale, judeţelor şi birourilor administrative de capital, precum şi
controlului domeniului public şi biroul notarului din reprezentanţii autorităţii administrative
locale.

Funcţionarul public din Ungaria a fost definit în capitolul 1, secţiunea 1, alineatul 7 al Legii
XXIII/1992 ca fiind „un lider sau un administrator care acţionează în sfera activităţilor şi
sarcinilor autorităţilor administrative”, persoană titulară de drepturi şi obligaţii chemată să le
exercite în scopul realizării competenţei autorităţii publice sau agenţiei din care face parte funcţia
publică. În acelaşi act, o autoritate administrativă este o autoritate menţionată în alineatele 1 şi 2,
precum şi cele enumerate în registrul întocmit în alineatul 2 din secţiunea 73: cabinetul primului
ministru, ministerele, agenţiile naţionale, birourile naţionale, birourile ministeriale, organe
regionale şi locale, controlul domeniului public, biroul notarului.

I. Începerea raportului de serviciu public

I.1. Subiectele raportului de serviciu public (secţiunea 74, alineatele 1,2 şi 3)

Raportul de serviciu public reprezintă o relaţie contractuală specială între stat şi, sau
administraţia locală şi funcţionarul public (administrator sau lucrător fizic) angajat în numele
autorităţii administrative, având scopul de a servi interesul public şi a participa la executarea
legii. De aici sustragem o primă asemănare între cele două legi comparate. În Legea 188/1999, se
reglementează “regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau
administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi
instituţiile publice ale administraţiei publice centrale si locale, denumite în continuare raporturi
de serviciu.”

Angajatorul trebuie să informeze angajatul despre care organ sau persoană exercită sau
îndeplineşte drepturile şi responsabilităţile (drepturi de angajator) care decurg din relaţia
contractuală.

În cazul în care drepturile de angajator nu au fost exercitate de către organul sau persoana
autorizată, lucrările lor sunt nule şi neavenite, cu excepţia cazului în care angajatul a avut motive
întemeiate să concluzioneze datorită circumstanţelor date că organul sau persoana procedurii a
fost autorizată să facă acest lucru.

I.2. Stabilirea raportului de serviciu public (secţiunea 7, alineatele 1-7) De-a lungul timpului,
pentru a accede într-o funcţie publică au fost utilizate diferite modalităţi. Astfel, în antichitate,
funcţiile publice erau trase la sorţi, apoi societatea evoluând s-a trecut la un sistem bazat pe
ereditate, funcţiile publice fiind “moştenite”. În prezent, o persoană poate accede într-o funcţie
publică prin numire , metodă consacrate atât în sistemul legislative din ţara noastră, cât şi în cel
din Ungaria.

Condiţiile de acces la funcţia publică sunt “acele elemente specifice funcţiei publice prin care
legiuitorul urmăreşte să garanteze valorificarea profesională a viitorilor funcţionari şi să limiteze
arbitrariul în selecţie.”3

Legea XXIII/1992 subliniază în mod deosebit condiţia de studii, condiţie cu implicaţii asupra
profesionalismului cu care se exercită o anumită funcţie publică.

3
I.M.Nedelcu, A.L.Nicu, Iulian M.Nedelcu, Drept administrativ, Ed.Themis, Craiova, 2002, p.261.
 Cariera funcţionarului public poate fi creată şi menţinută cu cetăţenii unguri în condiţiile în
care aspirantul la funcţia publică nu deţine dosar penal şi are studiile medii terminate, acestea
reprezentând, de altfel, nivelul minim de studii cerut.

Pentru poziţiile importante şi confidenţiale, aşa cum sunt menţionate în conformitate cu

dispoziţiile legii, angajările în domeniul serviciului public pot fi stabilite numai cu persoanele
care respectă cerinţele de securitate prevăzute pentru astfel de posturi si necesare pentru
funcţionarea legală a vieţii de stat şi a economiei naţionale. Solicitanţii trebuie să depună o
declaraţie scrisă care să confirme că îndeplinesc cerinţele postului, îşi dau consimţământul
asupra acesteia, iar serviciul de securitate naţională competent trebuie să verifice declaraţia lor.
O declaraţie a unei rude, în conformitate cu dispoziţiile legii, trebuie anexată la acordul de
verificare.

În cazul în care autoritatea administrativă centrală doreşte să angajeze un funcţionar public

junior, cu un grad de învăţământ superior în activităţile sale de bază, solicitantul trebuie, dincolo
de îndeplinirea cerinţelor pentru angajarea în funcţia publică prevăzute la alineatul 1, să deţină,
de asemenea, un examen de limbă recunoscut oficial, un certificat în engleză, franceză sau
germană.

Dacă poziţia care trebuie completată la autoritatea administrativă centrală impune o altă limbă
decât cele prezentate mai sus, un certificat al limbii străine cerute recunoscut de stat poate fi
acceptat ca şi condiţie de angajare în locul unui certificat de evaluare lingvistică în engleză,
franceză, germană. În cazuri declarate de prevederile legii, cel care exercită autoritatea
angajatorului, poate cere ca şi condiţii de acces la funcţia publică un nivel de educaţie sau de
calificare specifice, perioadă de probă, precum şi certificat care atestă sănătatea medicală şi
mentală.

Reprezentanţii guvernului pe plan local pot, în cazuri bine justificate, să facă excepţii de la
îndeplinirea condiţiilor de calificare prevăzute pentru ocuparea funcţiei publice. Durata de scutire
nu poate depăşi timpul necesar pentru dobândirea calificării.

O autoritate administrativă centrală nu poate, în activităţile sale de bază, să angajeze un

solicitant cu studii medii. În ceea ce priveşte angajarea şi cerinţele de calificare, activităţile de
bază ale unei autorităţi administrative centrale sunt definite ca fiind acelea legate de dispoziţiile
de drept şi ca cele stabilite de către ministrul sau directorul autorităţii naţionale.

Numirea în posturile de funcţionar public, funcţionar public senior sau director este limitată
pentru cei care:

a) prezintă o declaraţie de proprietate, precum şi soţul.soţia, partenerul de drept comun şi

copilul sau copii care locuiesc cu el, la data intrării în relaţii contractuale şi la intervale
ulterioare, prevăzute în alineatul 8, secţiunea 22-A.
b) este de acord să-şi dea consimţământul autorităţilor competente pentru ca acestea să poată
solicita prezentarea de informaţii cu caracter personal necesare pentru verificarea
declaraţiei de proprietate, astfel încât procedura prevăzută de lege să poată fi aplicată.
c) obţine o declaraţie de la rude enumerate la punctul a), astfel încât datele lor cu caracter
personal pot fi prelucrate cu privire la declaraţiile de proprietate de către autorităţile
menţionate în prezentul act.
Astfel, condiţiile generale de ocupare a unei funcţii publice în cadrul Republicii Ungare sunt
asemănătoare cu cele ale României: are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice
pentru care candidează, atestată pe beză de examen medical de specialitate, îndeplineşte
condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică, nu a fost condamnat penal pentru o
faptă care are fi incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice.
I.3. Procedura accesului la funcţia publică (secţiunea 8, alineatele 1-4 şi secţiunea 9,
alineatele 1-2)

Angajaţilor li se cer să facă declaraţii sau să completeze formulare şi pot fi supuşi numai la
textele de adecvare care nu le încalcă drepturile şi care nu furnizează informaţii importante şi
relevante în ceea ce priveşte angajarea lor. Solicitanţii pot fi numiţi în poziţiile de notar, notar
district, directorul biroului district pentru un oraş:

a) dacă deţin un doctorat în administraţie ori ştiinţe politice şi juridice şi au, cu unele
excepţii, o examinare specială în administraţe publică sau o examinare făcută de
conducerea Comitetului Naţional de Examinare a Administraţiei Publice (OKV, Országos
Közigazgatási Vizsgabizottság), bazat pe un grad academic considerat a fi pe deplin
administrativ, şi
 b) dacă au minim doi ani experienţă în administraţie publică.
Reprezentanţii guvernului local pot, cu excepţia poziţiilor de notar district şi notar:

a) exceptă o persoană de la cerinţele de calificare în administraţie ori ştiinţe politice şi

juridice, în cazul în care, având studiile începute, le finalizează în termen de doi ani de la
numirea sa. Dacă până la sfârşitul perioadei de excepţie, solicitantul nu a atins calificarea
necesară, raportul de muncă ca notar trebuie încheiat.
b) micşora sau renunţa la perioada de probă dacă au minim doi ani experienţă în
administraţie publică.
Solicitanţii pot fi numiţi notar şef, precum şi grefier adjunct pentru înlocuirea notarului şef, în
cazul în care:

a) deţine un doctorat în ştiinţe politice şi juridice sau sunt licenţiaţi în economie şi au

finalizat un examen în administraţie publică sau o examinare făcută de conducerea
Comitetului Naţional de Examinare a Administraţiei Publice, şi, în plus:
b) au minim doi ani experienţă în administraţia publică, obţinuţi în cadrul unei autorităţi
administrative
Corpul funcţionarilor publici pot numi un solicitant fără un examen de specialitate în
administraţia publică, cu condiţia ca, în termen de un an de la numire, cel desemnat dă examenul
de specialitate în administraţie publică.

Niciun raport de serviciu public nu poate fi stabilit în cazul în care s-ar stabili o relaţie de
supraveghere sau control între funcţionarul public şi una din rudele sale.

Corpul funcţionarilor publici din administraţia locală, precum şi ministrul responsabil cu

supravegherea reţelei de servicii externe, cu excepţia cazului în care se prevede altfel prin lege,
nu pot să fie exceptate regulei de mai sus. Autoritatea care exercită drepturile de angajator
notifică Ministerul de Interne posturile rămase vacante de director sau de funcţionar public al
unei autorităţi administrative, cu excepţia poziţiilor administrative, subsecretar de stat şi
adjunctul subsecretarului de stat, în termen de 15 zile de la eliberarea postului, cu condiţia ca
posturile vacante să nu se fi completat în acest timp. Ministerul de Interne trebuie să facă publice
posturile rămase vacante în mod regulat în Monitorul Oficial (Magyar Közlöny).
 Poziţia de şef de departament din cadrul Cabinetului Primului Ministru, din cadrul ministerelor
sau din cadrul unei autorităţi administrative direct supravegheate de Guvern poate fi ocupat doar
în urma susţinerii unui concurs.

În cazul în care autoritatea care exercită drepturile de angajator acceptă cereri pentru ocuparea
unei funcţii publice sau în cadrul acesteia se organizează concurs pentru ocuparea unei funcţii
publice, licitaţia publică trebuie să includă:

a) numele autorităţii administrative

b) denumirea postului vacant
c) descrierea sarcinilor care trebuiesc îndeplinite
d) toate condiţiile, prevăzute de lege sau cerute în alt mod, necesare pentru ocuparea poziţiei
sau câştigarea concursului
e) informaţii privind drepturile salariale
f) condiţiile de depunere a cererilor, termenul limită, precum şi evaluarea acestora
g) informaţii privind procedura de concurs, mijloacele şi metodele de evaluare a cererilor
h) regulile privind procedura testului de abilităţi şi aptitudini, data ocupării postului
i) o listă a tuturor documentelor care trebuiesc anexate cererii
Cererile pot fi acceptate şi pentru o funcţie ocupată deja, cu condiţia ca funcţia să fie
disponibilă numai târziu de ziua în care cererile sunt evaluate.

La discreţia autorităţii care exercită drepturile de angajator, o comisie formată din cel puţin 3
membri poate fi formată pentru o evaluare preliminară a cererilor. În cadrul comisiei poate
participa şi un angajat al autorităţii administrative respective.

Autoritatea care exercită drepturile de angajator trebuie să ia o decizie referitoare la cereri,

luând în considerare un clasament realizat de comisia preliminară şi să aleagă cele mai bune 3
cereri sau în cazul în care nu s-a format o comisie preliminară, fără un astfel de clasament, în
termen de 30 de zile de la data limită a depunerii cererilor.

Autoritatea care exercită drepturile de angajator este obligată, la cerere, să prezinte rezultatul
evaluării celor care solicită. Numirea în funcţia publică este făcută numai funcţionarului public
care a luat parte la procedura de concurs şi a respectat condiţiile prevăzute de lege în formularea
cererii.
 Corpul funcţionarilor publici poate face invitaţia de depunere a cererilor pentru funcţiile de
notar şi notar şef în termen de 30 de zile de la eliberarea postului. În cazul în care concursul nu
are succes, un nou concurs se va organiza în termen de 30 de zile.

I.4. Numirea în funcţia publică (secţiunea 11, alineatele 1-8, secţiunea 11A şi 11B)

În legislaţia românească, numirea în funcţia publică se face prin act juridic unilateral emis de o
autoritate publică sau de un agent autorizat să presteze un serviciu public 4. La acest capitol, vom
regăsi o serie de asemănări, dar şi unele deosebiri cu privire la acţiunea numirii într-o funcţie
publică în România şi Ungaria.

Angajarea unei persoane în funcţia publică este stabilită prin numirea şi acceptarea acesteia în
corpul funcţionarilor publici cu excepţia prevăzută în temeiul articolelor 2 şi 3 şi în secţiunea
11A şi 11B, fiind valabilă pe o perioadă nedeterminată. Numirea şi acceptarea persoanei, precum
şi orice alte declaraţii juridice care poartă importanţă în ceea ce priveşte angajarea în funcţia
publică se înregistrează în scris.

Angajarea în funcţia publică poate fi încheiată pe o perioadă determinată de timp, în scopul de

substituţie sau care desfăşoară o activitate specifică. Durata de timp este determinată pe baza
calendarului sau prin alte mijloace şi nu poate depăşi un an, însă poate fi prelungit în mod
repetat.

Funcţionarii publici numiţi în conformitate cu articolele 2 şi 3 se plasează pe statul de plată în

conformitate cu punctul nr.23 şi salariul lor se determină în conformitate cu secţiunile 43 şi 49.
în cazul în care durata numirii nu depăşeşte un an, dispoziţiile relevante ale legii nu se aplică la
avansarea funcţionarului public.

Funcţionarul public trebuie să verifice toate datele şi elementele necesare pentru angajarea în
funcţia publică şi pentru înscrierea la indemnizaţia de funcţionar public. De asemenea, este
obligat, până cel târziu în ziua asumării poziţiei, să prezinte autorităţii administrative toate
certificatele emise pe numele său de la încetarea relaţiei contractuale anterioare.

Actul administrativ de numire are formă scrisă şi trebuie să cuprindă temeiul legal al numirii,
numele funcţionarului public, drepturile salariale, sfera de activitate (aşa cum se precizează în
4
Ioan, Alexandru, Drept Administrativ, Ed.Universul Juridic, 2009, p.275-276
dispoziţiile speciale ale legii), sarcini, locul de desfăşurare a activităţii şi cerinţele pentru
dezvoltare profesională. Actul de numire poate stipula, de asemenea, alte aspecte referitoare la
postul ocupat. Un act echivalent cu fişa postului funcţionarului român, act ce cuprinde o
descriere a sferei de drepturi se ataşează actului de numire. În acelaşi timp cu numirea în funcţia
publică, autoritatea care exercită funcţiile angajatorului notifică funcţionarul public asupra
urmatoarelor:

a) lista normativă a sarcinilor

b) data de la care urmează să exercite funcţia publică, precum şi data preconizată pentru
atingerea următoarei etape a avansării profesionale
c) alte indemnizaţii şi amploarea acesteia
d) data la care salariul este transferat
e) data începerii muncii
f) normele de stabilire a perioadei de descărcare
g) numărul sărbătorilor periodice
Autoritatea care exercită drepturile angajatorului este obligată să furnizeze informaţiile
prevăzute la alineatul 7 funcţionarului public în scris şi în termen de 30 de zile de la numire.
Notificarea scrisă poate fi administrată prin trimitere la prevederile legale sau prevederile
regulamentelor interne. Autoritatea care exercită drepturile angajatorului este obligată să notifice
funcţionarul public, în scris, cu privire la orice modificări apărute în temeiul articolelor a), d), f)
şi g) din alineatul 7, nu mai târziu de 30 de zile de la intrarea în vigoare a modificărilor.

Ministrul care conduce cabinetul primului ministru poate înlocui poziţiile de consilier şef de
stat sau consilier guvernamental în calitate de consultant şef politic sau consilier politic în cadrul
Cabinetului primului ministru în scopul de a participa la misiunile ce ţin de pregătirea deciziilor
guvernamentale, precum şi îndatoririle primului ministru.

Un ministru poate înlocui poziţiile de consilier şef sau consilier ministerial, consilier şef politic
sau consilier politic în cadrul Cabinetului sau în cadrul secretariatului ministerului, în scopul de a
participa la misiunile ce ţin de funcţia de ministru.

Numărul de poziţii descrise în conformitate cu cele spuse mai sus sunt determinate de Guvern
pentru fiecare autoritate administrativă şi nu poate depăşi 5% din numărul total al funcţionarilor
publici angajaţi la o autoritate administrativă. Poziţiile determinate în conformitate cu alineatele
1 şi 3 trebuie să fie enumerate într-o anexă a statutului de organizare şi funcţionare.

Pentru a fi eligibil pentru numirea în funcţia publică de consilier şef politic şi consilier politic,
persoana trebuie să aibă studii superioare şi trebuie să respecte celelalte condiţii prevăzute.
Numirea este dată în termenul stabilit de Guvern, ministru, comisie. Drepturile angajatorului
asupra consilierilor şef politic şi consilierilor politici sunt exercitate de către:

a) şeful cabinetului primului ministru

b) ministrul
c) maiorul
Consilierul şef politic sau consilierul politic, indiferent de timpul petrecut la locul de muncă,
trebuie să fie plasat pe ştatul de plată ca:

a) specialist, senior consilier şef sau consilier şef, în cazul în care alineatele (1) sau (2) se
aplică
b) consilier şef sau specialist consultant, dacă alineatul (3) se aplică
Salariul consilierului şef politic şi al consilierului politic este determinat de autoritatea care
exercită drepturile de angajator.

Dacă funcţia publică a consilierului politic şef sau a consilierului politic este reziliat ca urmare
a încetării numirii de către Guvern, primul ministru, ministru, maior, aceştia au dreptul la două
luni de salariu de la încetarea dreptului de plată, cu condiţia ca activitatea consilierului politic şef
sau consilierului politic să se fi exercitat neîntrerupt timp de cel puţin doi ani.

La începutul funcţiei publice timpul de probă sau perioada de stagiu, cum este denumit în
legislaţia românească, poate fi stipulat în actul administrativ de numire.

În decursul perioadei de probă, accederea în funcţia publică poate fi reziliată de oricare din
părţile în cauză.

Perioada de probă nu poate fi stipulată în actul administrativ de numire în cazul în care selecţia
şi numirea se face printr-o invitaţie a ofertelor, aşa cum este prevăzut de lege, dacă este numit
sau însărcinat în calitate de director la momentul începerii raportului de serviciu public.
 Funcţionarul public trebuie să depună jurământ la numirea în funcţie.

Jurământul are următorul cuprins:

„Eu, (numele funcţionarului public), jur să fiu credincios ţării mele, Republica Ungară şi
poporului meu. Jur să respect Constituţia naţiunii, normele ei constituţionale şi legile. Nu voi
dezvălui secretul profesional. Am să-mi îndeplinesc atribuţiile mele oficiale, fără părtinire,
conştiincios, sincer, potrivit legii, precis şi etic, cu respectarea absolută a demnităţii umane, la
cele mai bune capacităţi ale mele, servind interesele naţiunii mele (şi a administraţiei publice
locale din..........). Mă voi comporta într-o manieră exemplară, în cadrul şi în afara serviciului şi
voi face tot ce îmi stă în putere pentru a promova îmbunătăţirea Republicii Ungare şi a creşterii
sale intelectuale şi materiale. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

Formula religioasă de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase. Depunerea

jurământului este gestionată de autoritatea administrativă înainte ca funcţionarul public să fie
numit în funcţie. Jurământul se va face în prezenţa autorităţii care exercită drepturile de angajator
şi a viitorilor colegi. Jurământul se va face oral şi va fi consemnat în scris.

În cazul în care numirea este considerată nulă înainte ca Oficiul să o asume, funcţionarul public
nu poate începe raportul de serviciu public până ce cauza de nulitate este eliminată. În cazul în
care nulitatea se dovedeşte autorităţii care exercită drepturile de angajator după ce funcţionarul
public este pus în funcţie, se suspendă raportul de serviciu până când nulitatea este eliminată.
Conţinutul actului administrativ de numire poate fi modificat doar printr-un acord comun între
autoritatea administrativă şi funcţionarul public. Acordul funcţionarului public nu este necesar în
următoarele situaţii:

a) în cazul avansării pe grade de salarizare, în cursul stabilirii salariului funcţionarului în

prezentul act
b) în cazul acţiunilor întreprinse în conformitate cu articolele (2) şi (7) din secţiunea 31
c) în caz de reorganizare în cadrul autorităţii administrative dacă nu modifică raportul de
serviciu public, sfera activităţilor şi sarcinilor sau salariul, dacă locul de muncă schimbat
rămâne în limitele acordului, precum şi
d) în cazul în care modificarea actului de numire se face datorită unor schimbări urmări a
unor succesiuni de titlu a autorităţii administrative care nu implică o modificare a
 raportului de serviciu public, a domeniului de activitate, a salariului, a localităţii în care
se desfăşoară munca.
Autoritatea administrativă, funcţionarul public şi o altă autoritate administrativă pot ajunge la
un acord privind transferul funcţionarului public pentru o perioadă determinată sau un transfer
definitiv. După trecerea perioadei determinate, funcţionarul public va fi restabilit la autoritatea
administrativă iniţială, cu regulamentele de avansare luate în considerare. În caz de transfer
definitiv, autoritatea administrativă la care se face transferul nu poate refuza aprobarea acestuia,
doar îm cazul în care există un interval de timp mai mare de 2 luni între data primirii cererii şi
data transferului solicitat.

Dacă un notar încă angajat în funcţia publică a solicitat şi a luat un alt post tot de notar şi a
încheiat raportul de serviciu public printr-un acord reciproc vor fi aplicate aceleaşi reguli ca şi la
transfer. Nu se clasifică drept modificare a actului administrativ de numire dacă, datorită unei
reorganizări în scopul de a facilita funcţionarea mai eficientă a autorităţii administrative,
autoritatea care îşi exercită drepturile de angajator solicită funcţionarului public să exercite
sarcini temporar, altele decât sfera sa originală de activităţi. Aceste sarcini pot fi solicitate numai
dacă funcţionarul public are calificări în respectiva sferă de activitate. Transferul nu poate duce
la crearea de dezavantaje pentru funcţionarul public, luându-se în considerare poziţia, vârsta,
sănătatea şi altele.

Funcţionarul public este anunţat în scris despre transferul şi durata acestuia cu cel puţin 3 zile
înainte. Munca desfăşurată în transfer nu trebuie să depăşească 44 de zile lucrătoare într-un an
calendaristic (în lipsa unui acord contrar între autoritatea care îşi exercită drepturile de angajator
şi funcţionarul public). Transferurile multiple într-un singur an calendaristic trebuiesc cumulate.
În cazul în care durata transferului depăşeşte 4 ore într-o singură zi lucrătoare, aceea zi va fi
considerată ca o zi de lucru completă în transfer.

II. Rolul relaţiilor în cadrul serviciului public

a).Dezvoltarea carierei funcţionarilor publici

 Cel de-al treilea capitol din cadrul Statutului Funcţionarilor Publici din Ungaria, adică
Legea XXIII/1992, intitulat “Scopul relaţiilor din cadrul serviciilor publice” se deschide cu un
prim subcapitol care reglementează dezvoltarea carierei funcţionarilor publici. În acest sens,
art. 23 din Lege stabileşte că funcţionarii publici trebuie ordonaţi în funcţie de pregătirea loc
educaţională şi profesională, iar un alt criteriu ar fi perioada de timp petrecută de aceştia în
cadrul relaţiilor din serviciul public.
În cazul Ungariei, perioada de stagiu este mai mare decât în România. Astfel, în timp ce
în România, un funcţionar de execuţie din clasa I are nevoie de o perioadă de stagiu de 12 luni,
unul din clasa a II-a necesită o perioadă de stagiu de 8 luni, iar cel din clasa a III-a este supus
unei perioade de stagiu de 6 luni, în Ungaria, cea mai scurtă perioadă de stagiu este de 12 luni,
în cazul unui funcţionar junior din clasa a II-a. Aceste intervale de timp sunt stabilite în art. 24
din Legea XXIII/1992, astfel: “(1) Viitorii funcţionari publici trebuie să fie clasificaţi în funcţie
de perioada de stagiu. (2) Funcţionarii publici cu un nivel de educaţie ridicat, vor fi clasificaţi
astfel:

a. Funcţionar junior din clasa a II-a , după o perioadă de stagiu de un an;

b. Funcţionar junior din clasa I , după cinci ani petrecuţi în cadrul serviciului public;
c. Secretar din clasa a II-a , după nouă ani petrecuţi în cadrul serviciului public;
d. Secretar din clasa I, după treisprezece ani petrecuţi în cadrul serviciului public;
e. Consilier din clasa a II-a, după şaptesprezece ani petrecuţi în cadrul serviciului
public;
f. Consilier din clasa I, după douazeci şi unu de ani petrecuţi în cadrul serviciului
public;
g. Consilier şef, după douăzeci şi cinci de ani petrecuţi în cadrul serviciului public;
h. Consilier şef, special după treizeci şi trei de ani petrecuţi în cadrul serviciului
public.

(3) Funcţionarii publici cu un nivel de educaţie mai scăzut, vor fi clasificaţi astfel:

a. Funcţionar din clasa a II-a, după o perioadă de stagiu de doi ani;

b. Funcţionar din clasa I, după şase ani petrecuţi în cadrul serviciului public;
c. Funcţionar şef din clasa a III-a, după doisprezece ani petrecuţi în cadrul
serviciului public;
 d. Funcţionar şef din clasa a II-a, după douăzeci şi unu de ani petrecuţi în cadrul
serviciului public;
e. Funcţionar şef din clasa I, după douăzeci şi şapte de ani petrecuţi în cadrul
serviciului public;
f. Asociat senior după o perioadă de treizeci şi unu de ani petrecuţi în cadrul
serviciului public.”5

În ceea ce priveşte posibilitatea funcţionarilor publici de a promova, în Ungaria, spre

deosebire de România, aceştia, în urma îndeplinirii condiţiilor de experienţă menţionate
anterior, trebuie să îndeplinească şi altele, cum ar fi :

a. Să primească un calificativ de cel puţin “capabil”, în ceea ce priveşte

responsabilităţile implicate în cadrul postului ocupat;
b. Să îndeplinească criteriile stabilite de legea statutară pentru funcţia respectivă sau
c. Să îndeplinească criteriile stabilite de autoritatea publică în scris.

În România, calificativul pe care un funcţionar public trebuie să îl obţină pentru a

promova nu este cel de “capabil”, ci cel puţin cel de “bine”. Pe lângă această condiţie, el
trebuie să îndeplinească cumulativ condiţii referitoare la perioada de vechime în gradul
profesional al funcţiei la care aspiră, la perioada de vechime în cadrul treptei de salarizare din
care avansează sau la cazierul administrativ. În acest sens, art. 65, alin. 2 din Statutul
funcţionarilor publici din România reglementează: “Pentru a participa la examenul de
promovare în gradul profesional imediat superior celui deţinut, funcţionarul public trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) să aibă cel puţin 4 ani vechime în gradul profesional al funcţiei publice din care
promovează;

b) să aibă cel puţin 2 ani vechime în treapta de salarizare din care avansează;
c) să fi obţinut cel puţin calificativul "bine" la evaluarea performanţelor individuale în
ultimii 2 ani;

5
Legea XXIII/1992 referitoare de Statutul funcţionarilor publici din Ungaria, Cap. III
 d) să nu aibă în cazierul administrativ o sancţiune disciplinară neradiată în condiţiile
prezentei legi.”6
În Ungaria, consilierii profesionali şi consilierii şefi profesionali sunt îndreptăţiţi
la o remuneraţie egală cu cea a deputaţilor, a şefilor de ministere, excluzând bonusurile
oficialilor seniori proporţionale cu frecvenţa întâlnirilor din cadrul agenţiilor administraţiei
publice. Un alt aspect important este cel al examinării funcţionarilor publici. În acest sens,
Legea XXIII/1992 reglementează că : „Funcţionarii publici trebuie să fie supuşi unei examinări
de administraţie publică primară după un an , pentru clasificaţia funcţionar junior de clasa a II-
a, şi după doi ani, pentru clasificaţia funcţionar de clasa a II-a. Această examinare poate să
includă şi funcţionarii care nu se află în relaţii de serviciu public, dacă legea reglementează
astfel.” 7 În cazul în care funcţionarul public nu reuşeşte să treacă examenul menţionat anterior
într-o perioadă de şase luni , atunci relaţiile de serviciu public încetează. Cei care obţin grade
(diplome) PhD în ştiinţe juridice, management administrativ, grade (diplome) MBA sau
diplome de la Colegiul Ofiţerilor din cadrul Poliţiei nu sunt obligaţi să susţină examenul
menţionat. Un funcţionar public care avansează în funcţie şi obţine calificative de „extrem de
capabil” şi depune o muncă impresionantă trebuie să fie clasificat în cea mai înaltă treaptă de
salarizare din gradul profesional superior celui ocupat înaintea evaluării.
În Ungaria, funcţionarilor publici cu o experienţă în cadrul serviciului public de
peste 9 ani li se acordă titlul de consilier onorific, cel cu e experienţă de peste 13 ani li se
acordă titlul de şef consilier onorific, iar celor cu o experienţă de peste 17 ani li se acordă titlul
de şef consilier special onorific. În ţara noastră, din păcate, nu se acordă astfel de titluri.

b). Formarea profesională a funcţionarilor publici

Cel de-al doilea subcapitol, prezent în aceeaşi ordine şi în cadrul Capitolului menţionat
anterior din Statutul funcţionarilor publici din Ungaria, adică Legea XXIII/1992, se intitulează
„Formarea profesională a funcţionarilor publici” şi urmăreşte să prezinte drepturile, dar şi
obligaţiile funcţionarilor publici de a-şi îmbunătăţi abilităţile profesionale.
La fel ca şi în România, funcţionarii publici din Ungaria au obligaţia de a-şi îmbunătăţi
în mod regulat pregătirea profesională. Acest lucru reprezintă atât un drept, cât şi o obligaţie
6
Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici din România, Cap. IV, Secţiunea 3
7
Legea XXIII/1992 privind Statutul funcţionarilor publici din Ungaria, Cap. III, art. 25 alin. 3
 pentru funcţionarii publici din România. În ceea ce priveşte funcţionarii publici din Ungaria,
Statutul lor reglementează astfel : „Funcţionarii publici sunt îndreptăţiţi să avanseze în carieră
şi sunt obligaţi să participe la orice formă de pregătire, perfecţionare a pregătirii profesionale,
incluzând pregătiri pentru managementul administraţiei publice, organizate la nivel central ori
de către agenţiile administraţiei publice.” 8
În cazul României, Statutul reglementează că : „Autorităţile şi instituţiile publice au
obligaţia să prevadă în bugetul anual propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de
perfecţionare profesională a funcţionarilor publici organizată la iniţiativa ori in interesul
autorităţii sau instituţiei publice.”9 Acest lucru este puţin diferit în cazul Ungariei, unde
condiţiile financiare trebuie să fie prevăzute în Legea privind adoptarea bugetului anul, însă în
capitolul rezervat Ministerului de Afaceri Interne.
În ceea ce priveşte drepturile salariale ale funcţionarilor publici pe perioada stagiului de
pregătire profesională, există unele diferenţe între cele două state. Astfel, în cazul Ungariei,
agenţia administraţiei publice este obligată să ramburseze remuneraţia funcţionarilor publici
pentru orele în care acesta a participat la stagiu de pregătire profesională necesară dezvoltării
carierei sale, stagiu care a fost organizat la nivel central, ori de către agenţiile administraţiei
publice. În ţara noastră, pentru ca funcţionarul public să poată beneficia de drepturile salariale
cuvenite, trebuie ca stagiul de pregătire profesională să fie organizat la iniţiativa ori în interesul
autorităţii sau instituţiei publice, sau trebuie ca stagiul de pregătire profesională să fie urmat la
iniţiativa funcţionarului public, dar cu acordul conducătorului instituţiei ori autorităţii publice.
Atât în Ungaria, cât şi în România, funcţionarii publici sunt obligaţi să restituie
instituţiei publice sau autorităţii publice contravaloarea cheltuielilor efectuare cu stagiul de
perfecţionare profesională, în cazul în care aceşti nu au absolvit-o din vina lor sau din motive
ce ţin strict de problemele lor personale. În acest sens, Legea 188/1999 reglementează , în art.
51 că : (4) „Funcţionarii publici care au urmat forme de perfecţionare profesională, in condiţiile
alin. (3), ale căror raporturi de serviciu încetează, înainte de împlinirea termenului prevăzut
sunt obligaţi să restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecţionare, precum şi,
după caz, drepturile salariale primite pe perioada perfecţionării, calculate in condiţiile legii
proporţional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului. (6) În cazul în care persoanele
care au urmat o formă de perfecţionare, dar nu au absolvit-o din vina lor, sunt obligate să
8
Legea XXIII/1992 privind Statutul funcţionarilor publici din Ungaria, Cap. III, art.33 alin. 1
9
Legea 188-1999 privind Statutul funcţionarilor publici din România, Cap III, Secţiunea 3, art. 51, alin.1
 restituie instituţiei sau autorităţii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru
perfecţionare, precum şi drepturile salariale primite în perioada perfecţionării, calculate in
condiţiile legii, dacă acestea au fost suportate de autoritatea sau instituţia publică.”
În ambele ţări, obligaţia de a prezenta planul de perfecţionare profesională a
funcţionarilor publici revine autorităţilor şi instituţiilor publice. Acestea trebuie să prezinte
anual acest plan împreună cu fondurile prevăzute în bugetele anuale proprii pentru acoperirea
cheltuielilor de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici. Diferenţa apare însă în ceea
ce priveşte autoritatea căreia i se adresează acest plan. În România, planul este destinat
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, iar în Ungaria planul prezintă interes pentru
Ministerul de Afaceri Interne şi pentru autorităţile din subordinea acestuia.
În Ungaria nu există reglementări stricte în ceea ce priveşte perioada de perfecţionare
profesională pe care trebuie să o urmeze un funcţionar public. În România, însă, acest lucru
este stabilit în art. 51 alin. 3 din Statutul funcţionarilor publici, astfel : „Funcţionarii publici
care urmează forme de perfecţionare profesională, a căror durată este mai mare de 90 de zile
într-un an calendaristic, organizate în ţară sau în străinătate, finanţate din bugetul de stat sau
bugetul local, sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor lucra în administraţia publică între 2 şi
5 ani de la terminarea programelor, proporţional cu numărul zilelor de perfecţionare
profesională, dacă pentru programul respectiv nu este prevăzută o altă perioadă .”

c). Evaluarea funcţionarilor publici

În continuare vom trata tema evaluării funcţionarilor publici, temă care este în strânsă
legătură cu aceea a perfecţionării profesionale, a dezvoltării carierei funcţionarilor publici, a
promovării acestora.
Evaluare funcţionarilor publici are drept rol evidenţierea calităţilor lor profesionale în
perioada în care aceştia se află în relaţii de serviciu public. Evaluarea funcţionarilor publici are
loc diferit în cele două ţări.
În România, evaluarea se realizează anual. Acest lucru este menţionat în art. 69 din
Statutul funcţionarilor publici. Acesta reglementează astfel : „Evaluarea performanţelor
profesionale individuale ale funcţionarilor publici se face anual.”10
10
Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici din România, Cap. IV, Secţiunea 4, art. 69 alin. 1
 În Ungaria, accentul este mai puternic decât în ţara noastră în ceea ce priveşte evaluarea
funcţionarilor publici. Acest lucru este evident deoarece Legea XXIII/1992 privind Statutul
funcţionarilor publici din Ungaria conţine diverse Anexe, dintre care Anexa 1 se referă
exclusiv la evaluarea funcţionarilor publici. Cu toate acestea, art. 34 , alin. 1 din Legea
XXIII/1992 reglementează astfel : „ Funcţionarii publici trebuie evaluaţi cel puţin de fiecare
dată când încearcă să fie încadraţi într-o funcţie superioară […]”.
Această Anexă conţine 6 capitole, astfel:

1. Informaţii personale;
2. a). Începerea carierei;

b). Data evaluării;

c). Scopul întocmirii evaluării înaintea sau după termenul stabilit;

3. Criterii şi responsabilităţi stabilite de lege sau de autoritatea publică;
4. Puncte care trebuie considerate în evaluarea criteriile şi responsabilităţilor care
urmează a fi îndeplinite;
a). Cunoştinţe profesionale;

b). Abilităţi analitice;

c). Capacitate de judecată;

d). Acurateţe;

e). Abilitatea de exprimare în scris;

f). Abilităţi de exprimare orală;

g). Simţul responsabilităţii;

h). Vocaţie;
 i). Abilitatea de a întreprinde şi de a păstra relaţii;

j). Hărnicie şi strădanie;

k). Munca în echipă;

l). Organizarea muncii;

5. Alte puncte importante pentru evaluarea funcţionarului public ;

6. Capacitatea persoanei de a fi evaluată.

Calificativele întâlnite în cazul funcţionarilor publici din Ungaria diferă de cele din
România. În ţara noastră, funcţionarii publici sunt evaluaţi cu ajutorul calificativelor „ foarte
bine”, „bine”, „satisfăcător” şi „nesatisfăcător”, pe când în Ungaria se utilizează calificativele
„remarcabil”, „peste nivelul mediu”, „mediu”, „sub nivelul mediu” şi „nesatisfăcător” sau
calificative precum „extrem de capabil”, „capabil”, „puţin capabil” şi „incapabil”.
Art. 69, alin. 5 din Statutul funcţionarilor publici din România susţine că :
„Metodologia de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici
se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici, după consultarea organizaţiilor sindicale ale funcţionarilor publici, reprezentative la
nivel naţional.”11
Statutul funcţionarilor publici din Ungaria reglementează o normă asemănătoare, şi
anume că : „Entitatea care exercită autoritatea asupra funcţionarului este responsabilă cu
evaluarea acestuia. În cazul în care conducătorul organizaţiei oficiale a transferat acest drept,
atunci persoana care este calificată în acest sens va prezenta evaluarea şefului său imediat
superior înaintea comunicării oficialului public.” 12
De asemenea, funcţionarii publici din
Ungaria trebuie să fie informaţi în legătură cu evaluarea lor, ei având posibilitatea de a adăuga
anumite remarci fişei de evaluare. Luarea la cunoştinţă a evaluării se realizează prin semnarea
de către funcţionar a fişei de evaluare, acesta urmând să primească o copie a documentului.
11
Legea 188/1999 privind Statului funcţionarilor publici din România Cap IV, Secţiunea 4, art. 69 alin. 5
12
Legea XXIII/1992 privind Statutul funcţionarilor publici din Ungaria, Cap. III, art.34, alin. 2
 Ambele statute consideră că scopul evaluării este de a stabili cerinţele de formare
profesională a funcţionarilor publici, de evidenţiere a calităţilor profesionale ale funcţionarilor,
de promovare a abilităţilor şi valorilor care sunt recomandate pentru ocuparea unei funcţii
publice.

d). Performanţele funcţionarilor publici

Ultimul subcapitol din acest capitol se referă la performanţele funcţionarilor publici din
cele două state analizate în cadrul acestui proiect. În cadrul acestuia voi accentua obligaţiile sau
îndatoririle funcţionarilor publici şi impactul acestora asupra activităţii desfăşurate în cadrul
serviciului public.
După cum am arătat anterior, evaluarea funcţionarilor publici are drept scop pregătirea
profesională a acestora. Perioada de stagiu urmăreşte verificarea aptitudinilor profesionale în
îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei publice, formarea practică a funcţionarilor
publici şi cunoaşterea de către aceştia a rolului administraţiei publice.
În acest sens, art. 60 din Statutul funcţionarilor publici din România reglementează în
alin. 1 astfel : „Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale în
îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice, formarea practică a
funcţionarilor publici debutanţi, precum şi cunoaşterea de către aceştia a specificului
administraţiei publice şi a exigenţelor acesteia.”13
Statutul funcţionarilor publici din Ungaria cuprinde, în cadrul Capitolului III, amintit
anterior, un subcapitol referitor la performanţele funcţionarilor publici. Acest subcapitol
cuprinde art. 37 şi art. 38, articole care se referă strict la îndatoririle funcţionarilor publici. În
cazul României, acest aspect este tratat în Capitolul V al Statutului, Secţiunea 2.
Deoarece subiectul îndatoririlor funcţionarilor publici este tratat într-un alt capitol al
acestui proiect, vom face doar scurte precizări care apar în Statutul funcţionarilor publici din
Ungaria. Astfel, Legea XXIII/1992 stabileşte următoarele aspecte:

 art. 37 : (1) „Funcţionarii publici au obligaţia de a-şi îndeplini responsabilităţile în

acord cu legea statutară şi cu deciziile agenţiilor guvernamentale , cu profesionalism,
imparţialitate şi de o manieră justă , şi în acord cu normele administraţiei de standard înalt.”
13
Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici din România, Cap.IV, Secţiunea 2, art.60, alin.1
Aceste aspecte sunt asemănătoare cu cele reglementate de art. 43, alin. 1 din Legea 188/1999,
care enunţă : „Funcţionarii publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism,
imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă
care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului
funcţionarilor publici.”
 Art. 37 : (2) „Funcţionarii publici au obligaţia de a păstra secretul de stat şi
secretul de serviciu”. Această reglementare se întâlneşte în Legea 188/1999 art. 46, astfel :
„Funcţionarii publici au obligaţia să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum şi
confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în
exercitarea funcţiei publice, în condiţiile legii, cu excepţia informaţiilor de interes public.”
Partea a doua a acestei reglementări corespunde art. 37 alin. 3 din Legea XXIII/1992, care se
referă exclusiv la obligaţia funcţionarilor de a păstra confidenţialitatea informaţiilor întâlnite în
exercitarea funcţiei lor.
 Art. 38 : (1) „Funcţionarul public are obligaţia de a executa instrucţiunile primite
de la superiorul său ierarhic.” Acest articol este întâlnit în Legea 188/1999 în aceeaşi
interpretare în art. 45 alin. 2.
 Art. 38 : (2) „Funcţionarii publici sunt obligaţi să refuze îndeplinirea
instrucţiunilor primite de la superiorul său dacă:
a. Constituie o infracţiune sau un delict;
b. Ameninţă serios viaţa, condiţia fizică şi sănătatea unei alte persoane.”

Aceste reglementări sunt întâlnite în legislaţia din România puţin diferit, aceasta
statuând doar că „Funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea
dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale.”14

Aşadar, din toate cele prezentate mai sus rezultă că existe anumite diferenţe între
Statutele funcţionarilor publici din Ungaria şi România în ceea ce priveşte cariera acestora.
Principalele diferenţe se întâlnesc în sistemul de evaluare al funcţionarilor, şi mai ales în
domeniul calificativelor acordate de către instituţia sau autoritatea publică în urma evaluării.
De asemenea, apar diferenţe majore în ceea ce priveşte perioada stagiului de practică şi

14
Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici din România, Cap. V, Secţiunea 2, art. 45, alin.3
 categoriile de funcţionari publici enumerate mai sus. Desigur, există şi o mulţime de asemănări,
fiind uşor de observat că textul anumitor articole coincide în cele două state. Principalele
asemănări se regăsesc în domeniul stagiilor de perfecţionare profesională, acolo unde
sancţiunile aplicate, dar şi drepturile care le revin funcţionarilor sunt asemănătoare.
Ceea ce mi se pare interesant este lipsa unei autorităţi specializate în domeniul funcţiei
publice, instituţie care la noi în ţară este reprezentată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor
Publici, instituţie care este definită în Statut ca fiind „organ de specialitate al administraţiei
publice centrale, cu personalitate juridică.”

III. Raspunderea juridica a functionarilor pubilici

Atunci cand functionarii publici savarsesc abateri, produc prejudicii si tulburari bunului mers al
activitatii sau prestigiului autoritatilor din care fac parte, savarsesc abuzuri de orice natura sau
vatama drepturile si interesele legitime ale cetatenilor, intervine ceea ce se numeste raspunderea
juridica a acestora.
In ceea ce priveste formele raspunderii juridice,in Statutul functionarilor publici din
Ungaria(legea XXIII/1992)sunt reglementate raspunderea disciplinara si cea patrimoniala,pe
cand in cel din Romania se regasesc in plus cea contraventionala si cea penala.

A)Raspunderea disciplinara

A1)Conditiile raspunderii disciplinare

Statutul functionarilor publici,atat din Romania,cat si din Ungaria prevede ca raspunderea

disciplinara se atrage odata cu savarsirea unei abateri disciplinare ,prin care se incalca cu
vinovatie de catre functionarii publici indatoririle corespunzatoare functiei publice pe care o
detin si a normelor de conduita profesionala.

A2)Abateri si sanctiuni

Spre deosebire de cel din Ungaria in care nu sunt specificate,in Statutul functionarilor publici din
Romania ,in art.77 al.2 se constituie abateri disciplinare:
a) intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor;
b) absente nemotivate de la serviciu;
c) interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal;
d) atitudinile ireverentioase in timpul exercitarii atributiilor de serviciu;
e)nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor care au acest caracter;
f) refuzul nejustificat de a indeplini sarcinile si atributiile de serviciu;
g) neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor;
h) manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice din care face
parte;
i) exprimarea sau desfasurarea, in calitate de functionar public ori in timpul programului de
lucru, a unor opinii sau activitati publice cu caracter politic;
j) incalcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitati si interdictii privind
functionarii publici.
Si in ceea ce priveste sanctiunile exista mari diferente intre cele 2 state.
In Romania,art 77 al.3 din Statut stabileste sanctiunile disciplinare ca fiind urmatoarele:
a)avertismentul;
b) mustrarea scrisa pe care o poate aplica direct conducatorul institutiei sau autoritatii publice,la
propunerea conducatorului compartimentului in care functioneaza cel in cauza
c) diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% pe o perioada de 1-3 luni ce se aplica la propunerea
comisiei de disciplina
d) suspendarea dreptului de avansare pe o perioada de 1-3 ani;
e) trecerea intr-o functie inferioara, pe o perioada de 6-12 luni, cu diminuarea corespunzatoare
a salariului
f) destituirea din functie
In Ungaria sunt considerate sanctiuni urmatoarele:
a)cenzua;
b) prelungirea perioadei de asteptare in sistemul de promovare in cariera
c) reducerea sau privarea de prestatii în conformitate cu articolul 49 - valoarea prestatiilor care
nu sunt inca platite in cursul anului subiect;
d) recomandare in sistemul de avansare in cariera cu o categorie de salariu;
e) sesizarea, in sistemul de avansare in cariera cu o categorie de clasificare;
f) privarea de remunerare cu caracter personal în conformitate cu alineatul (5) din articolul 42
g) privarea de titlu în conformitate cu acest act, retragerea de cesiuni oficiale de conducere;
h) privarea de birou.

In Romania, pentru a se evidentia situatia disciplinara a functionarului public, ANFP elibereaza

un cazier administrativ. Acesta este un act care cuprinde sanctiunile disciplinare aplicate
fucntionarului public si care nu au fost radiate in conditiile legii. Cazierul este necesar a se
prezenta in urmatoarele cazuri:

- Desemnarea acestuia in calitate de presedinte si membru in comisia de disciplina

- Ocuparea unei functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici sau
categoriei functionarilor publici de conducere

A3)Procedura
Aplicare sanctiunilor disciplinare se realizeaza conform unei proceduri ce cuprinde norme
referitoare la:

-constatarea faptei,a legaturii de cauzalitate dintre fapta si rezultatul vatamator

-termenele de prescriptie dau de decadere

-stabilirea organului competent sa constate savarsirea abaterii si sa realizeze continutul actului de

constatare

\-exercitarea cailor de atac

-modalitati de executare

In Romania,in vederea aplicarii raspunderii disciplinare,in cadrul autoritatilor sau institutiilor

publice se constituie prin act administrativ al conducatorului autoritatii sau institutiei
publice,comisii de disciplina care cerceteaza faptele ce sunt considerate abateri si propune
sanctiuni disciplinare aplicabile functionarilor publici care le-au savarsit.

H.G.nr 1344/2007 a stabilit drept atributii principale ale comisiei urmatoarele:

-efectueaza procedura de cercetare adninistrativa a faptei sesizate ca abatere disciplinara

-propune sanctiunea disciplinara aplicabila

-propune mentinerea sau anularea sanctiunii

Aceasta comisie poate fi sesizata de orice persoana care considera ca a fost vatamata prin fapta
unui functionar public .

In Ungaria,autoritatea care lanseaza procedurile disciplinare trebuie sa numeasca un comisar de

investigare in maximum 3 zile de la initierea procedurilor dintre functionarii publici ai Agentiei
de Administratie Publica ce au o clasificare mai mare decat cea a functionarilor publici
investigati.

Comisarul de investigatii este obligat sa efectueze ancheta si in cadrul acesteia,audierea

functionarului public acuzat de comiterea abaterii disciplinare,in termen de 15 zile.Durata
investigatiei poate fi prelungita cu maxim 15 zile.
Solutionarea cazului va fi realizata de un consiliu disciplinar format din 3 membrii ,in termen de
8 zile.Verdictul consiliului disciplinar este dat intr-o sesiune „cu usile inchise”

Aplicarea aceastor sanctiuni se face in termen de 2 ani de la data savarsirii abaterilor ,iar ele nu
pot fi dispuse decat dupa cercertarea prealabila a faptei savarsite si dupa audierea functionarului
public,atat in Ungaria,cat si in Romania.

B)Raspunderea patrimoniala

B1)Conditiile raspunderii patrimoniale

Functionarii publici sunt raspunzatori pentru prejudiciile cauzate prin încalcarea abuziva a
obligatiilor care decurg din relatia lor de serviciu,iar exercitarea defectuoasa sau neexercitarea
functiei prin care se aduca daune materiale sau morale unei persoane fizice sau juridice atrage
raspundere patrimonaiala.

Acest tip de raspundere are,in Romania,trei forme,si anume:

-raspunderea pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei in care
functioneaa

-raspunderea pentru nerestituirea in termen legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit

-raspunderea pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica,in calitate de comitent
,unor terte persoane,in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile,

pe cand in Ungaria se regaseste ca forma a raspunderii patrimoniale,raspunderea pentru deficitul

de stoc (deficit in materiale si bunuri-stoc de inventar).

Aceasta se poate invoca atunci cand:

-s-au adus daune prin incalcarea grava a normelor care reglementeaza gestiunea financiara a
Agentiei Administratiei Publice,
-nu s-a îndeplinit in totalitate sau deloc obligatia de control; prin incalcarea legilor in cadrul
masurilor oficiale,
-se produc daune in cazul ducerii la îndeplinirea instructiunilor, prin incalcarea unei legi statuare

B2)Abateri si sanctiuni

Cu privire la sanctiuni ,ambele statute prevad repararea pagubelor aduse autoritatii sau
institutiei publice,iar in plus, functionarii publici unguri sunt susceptibili de pana la trei luni de
remunerare ce este direct proportionala cu lipsa de stoc.

B3)Procedura

Statutul din Romania prevede repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice
se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a
unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin
asumarea unui angajament de plata pe baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile,in
comparatie cu cel din Ungaria in care se reglementeaza faptul ca raspunderea pentru deficitul de
stoc trebuie sa fie avaluata in termen de 60 de zile de la finalizarea inventarului.Functionarii
publici raspunzatori pentru lipsa de valori nu poti fi obligati sa plateasca despagubiri dupa
expirarea acestor 60 de zile.
 IV.Drepturile şi obligatiile funcţionarilor publici

Drepturile funcţionarilor publici în România

Din categoria drepturilor cu caracter general ale funcţionarilor publici în legătură cu exercitarea
funcţiei publice fac parte:
1.Dreptul la exercitarea funcţiei publice:
2. Dreptul la continuitate, la carieră în exercitarea funcţiilor pe care le îndeplinesc:
3. Dreptul la promovarea în funcţii superioare;
4. Dreptul de a beneficia, în exercitarea atribuţiilor, de protecţia legii
5. Dreptul la opinie.
Din categoria drepturilor cu caracter general ale funcţionarilor publici de natură personală fac
parte:
1. Dreptul la asociere sindicală, la contractele colective de muncă şi la grevă şi care constituie
aşazise drepturi ce se exercită în colectiv;
2. Dreptul la încheierea de acorduri colective de muncă;
3. Dreptul la salariu;
4. Dreptul de a li se restitui cheltuielile de transport şi cazare şi de a li se plăti diurnă;
5. Alocaţii familiale;
6. Dreptul la concedii de odihnă anuale, la concedii medicale, iar pentru femei şi la concedii de
maternitate şi pentru creşterea şi îngrijirea copilului, plătite;
7. Dreptul la asigurări sociale de stat;
8. Dreptul la pensie;
9. Dreptul la asigurarea unor condiţii normale de muncă şi igienă; Dreptul la morală
profesională.
În opinia mea, Ungaria nu are stabilit atât de clar care sunt drepturile şi obligatiile funcţionarilor
publici, asa cum se intampla în cazul Romaniei (188/199), dat fiind fapul ca aceste menţiuni sunt
regasite în mai multe articole din legislaţia propusa legea 23/1992.
Astfel, drepturile funcţionarilor publici ungari se regasesc în atricolele 19, al 1,8,9; 19 A, al.1, 2
din Capitolul II, dar şi art. 49, al.1, 49 B , al.2, dar şi în drepturile comnitare ce le au toate statele
member al U.E.
Din categoria drepturillor cu caracter general, impartasesc aceleasi principii ca şi funcţionari
romani:
1. Dreptul la exercitarea funcţiei publice
2. Dreptul la continuitate, la carieră în exercitarea funcţiilor pe care le îndeplinesc
3. Dreptul la promovarea în funcţii superioare
4. Dreptul de a beneficia, în exercitarea atribuţiilor, de protecţia legii
5. Dreptul la opinie
Privind articolele mentionate mai sus, funcţionarii publici unguri au şi drepturi individuale cu
caracter personal:
1. . Funcţionarii publici au dreptul la o compensaţie corespunzătoare la salariul lor mediu
pentru durata prescrisă de concediere - la fel ca funcţionarii publici şi cei încadraţi în
 muncă - şi acest lucru nu este incompatibil cu faptul că regulamentul a Funcţionarilor
Publici Legea privind încetare plata se referă la suma din despăgubirile datorate
funcţionarilor publici în legătură cu reglementarea de încetare a plăti prin faptul că nu
pe termen artificiale "salariul mediu", dar cu termenul "remuneraţie". 15
2. Funcţionarii publici sunt, de asemenea, dreptul de a plăti în cazuri de încetare a
raporturilor de munca( art. 19 A, al 2)
3. Funcţionarii publici au dreptul la remuneraţie cel puţin o lună în fiecare an calendaristic
( art 49 A,al1)
4. Funcţionarii publici pe bază de comision au dreptul la indemnizaţie de catering (în
continuare: diurnă) pe durata a Comisiei, în scopul de a acoperi costurile suplimentare .
Obligaţiile funcţionarilor publici
Aşa cum am arătat în paragraful privind drepturile funcţionarilor publici, precizăm că şi
obligaţiile acestora sunt de două categorii: unele cu caracter general pe care le au şi salariaţii
angajaţi cu contract individual de muncă, iar altele cu caracter specific pentru funcţionarii publici
din autorităţile şi instituţiile administraţiei publice16.
Obligaţiile care-i revin se împart în trei categorii:
1. obligaţii comune atât funcţionarului, cât şi salariatului;
2. unele care sunt comune cu ale salariatului, dar care prezintă unele particularităţi;
3. unele care sunt proprii funcţionarilor publici 17
Obligaţia de a-şi consacra întreaga activitate profesională realizării sarcinilor de serviciu poate fi
considerată prima în ierarhia obligaţiilor şi la ea se raportează admisibilitatea sau nu a cumulului.
Alte obligaţii legate de cea privind realizarea sarcinilor sunt şi cele referitoare la respectarea
programului de lucru de 8 ore pe zi sau 40 de ore pe săptămână, aşa cum se prevede în
dispoziţiile art. 41 alin. 3 din Constituţie.
Astfel, în art. 94 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în

15
Alineatul (1) al articolului 19 şi alineatul (2) din articolul 71 din Legea XXIII din 1992

16
Al. Negoiţă, op. cit.(1996), p. 103
17
V. Vedinaş, op. cit, p. 158 şi urm., identifică şi analizează două mari categorii de obligaţii ale funcţionarului
public şi anume:
a) unele legate de îndeplinirea funcţiei şi b) altele pe care trebuie să le respecte în viata s ă privat ă
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei, din Titlul IV referitor la conflictul de interese şi regimul
incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice, se reglementează
incompatibilitatea calităţii de funcţionar public cu orice altă funcţie publică decât cea în care a
fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.
O altă obligaţie din această categorie este cea de subordonare, reglementată în art. 45
alin. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată..
O a doua obligaţie în legătură cu funcţia publică pe care o vom analiza este aceea de a păstra
secretul de serviciu, dat fiind că cea privind apărarea secretului de stat are caracter general şi
priveşte pe toţi cetăţenii, inclusiv funcţionarii publici şi salariaţii cu contract de muncă.
Legea privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, prevede în art. 46 că funcţionarii
publici au obligaţia să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea
în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei
publice, în condiţiile legii, cu excepţia informaţiilor de interes public.
O altă obligaţie importantă este cea de fidelitate.
O altă obligaţie legată de exercitarea funcţiei publice este cea referitoare la declararea averii şi a
cadourilor primite, precum şi interdicţia pentru funcţionarii publici de a solicita sau a accepta,
direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei lor publice, daruri sau alte
avantaje.
Putem imparti în doua categorii de obligatii, în ceea ce priveşte Legea 23/1992 ce
reglementează Statutul funcţionarilor publici din Ungaria.

1. Obligatii generale
2. Obligatii speciale ale funcţionarilor
Cat cuprinde a doua categorie putem mentiona:

 să execute la timp şi calitativ deciziile autorităţilor publice în problemele ce tin de

competenta lui;

 să respecte cu strictete drepturile şi libertatile cetatenilor;

  să se calauzeasca în exercitarea atribuţiilor de legislatia în vigoare, să fie obiectiv
şi impartial, să nu dea dovada de tergiversari şi birocratism;

 să examineze la timp propunerile, cererile şi plingerile cetatenilor în domeniul

activitatii sale de serviciu, în conformitate cu legislatia;

 să studieze opinia publica şi să tina cont de aceasta în activitatea să;

 Obligatia de perfectionare profesională, care poate fi realizata prin formarea

continua.

 Exercitarea exclusiva a funcţiei (obligaţie instituita în unele tari). Funcţionarul

trebuie să-şi exercite funcţia personal şi în mod continuu. Din aceasta obligaţie
reiese principiul interdictiei cumulului unei funcţii publice cu o activitate privată.

 Discreţie profesională şi secret profesional.

 Interdicţia de a divulga secretul profesional este generală şi absolută.

Obligatiile generale tind să priveasca mai mult obligatiile ce le au toti cetatenii, salariati
individuali, persoanele juridice dar şi funcţionarii publici. Printre aceste enumeram:

 respectarea programului de lucru şi folosirea integrala şi eficienta a timpului de muncă;

 ridicarea necontenită a nivelului de calificare profesională;

 îndeplinirea sarcinilor de subordonare ierarhica;

 de a păstra secretul şi discretia în legatura cu problemele de serviciu, atât în interiorul

institutiei unde lucreaza, cat şi în afara acesteia.

 Le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru altii, în
considerarea funcţiei lor publice, daruri sau alte avantaje;

 Rezolvarea în termenele stabilite de către superiorii ierarhici, lucrarile repartizate;

 V.Modificare,suspendarea şi incetarea raporturilor de serviciu

În ceea ce priveşte situatia Romaniei, Legea 188/1999 reglmentaeaza raporturile de

serviciu . Potrivit prevederilor art.2 din Legea 188/1999,republicata cu modificarile ulterioare 18,
funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilitaţilor, stabilite în temeiul legii, în
scopul stabilirii prerogativelor de putere publica de către administraţia publica central, locala şi
autorităţile administrative autonome.

Analiza cazurilor de modificarea a relaţiilor de serviciu

Un drept esenţial al persoanei ce desfăşoară o activitate utilă, fie în baza unui raport juridic de
muncă, fie în baza unui raport de serviciu (de funcţie publică) este stabilitatea.
Potrivit prevederilor art. 87 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, modificarea raportului de
serviciu are loc prin: delegare, detaşare, transfer, mutarea în cadrul altui compartiment al
autorităţii sau instituţiei publice şi exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de
conducere.
În prezent, în situaţia juridică a funcţionarului public, vom întâlni formele de modificare,
temporare şi definitive, cunoscute şi pentru salariaţi, însă cu unele particularităţi ce vor fi
evidenţiate.
Potrivit dispoziţiilor art. 88 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,
republicată, delegarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care este
încadrat funcţionarul public, pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an.
Detaşarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să îşi
desfăşoare activitatea funcţionarul public, pe o perioadă de cel mult 6 luni.Detaşarea se face pe o
funcţie vacantă sau temporar neocupată. Detaşarea se poate dispune doar dacă pregătirea
profesională a funcţionarului public corespunde atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei publice
pe care urmează să fie detaşat. Detaşarea poate lua sfârşit fie la expirarea termenului, fie înaintea
expirării lui, instituţia fiind obligată să-l reintegreze pe funcţionar în postul deţinut anterior sau în
unul care să corespundă postului deţinut anterior.

Transferul reprezintă cea mai importantă formă de modificare a raportului de funcţie

publică, prin efectele sale definitive.Transferul la cererea funcţionarului public sau în interesul
serviciului este reglementat de art. 90din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
18
Republicata in Monitorul Oficial, Partea 1,nr.365 din29mai 2007
publici, republicată.Transferul se poate face pe o funcţie publică pentru care sunt îndeplinite
condiţiile specificeprevăzute în fişa postului.Transferul la cerere se face în urma aprobării cererii
de transfer a funcţionarului public, de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice la care
se solicită transferul.Transferul la cererea funcţionarului se poate realiza numai cu acordul
instituţiei de la care pleacă,în condiţii bine justificate, cum ar fi apropierea de familie, trecerea
într-o muncă corespunzătoarepregătirii sale etc.

Mutarea în cadrul altui compartiment al autorităţii sau instituţiei publice poate fi

definitivă sau temporară. Mutarea definitivă, se poate realiza doar cu acordul funcţionarului
public, fiind aprobată de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea funcţionarul public. Mutarea temporară în cadrul altui compartiment se dispune
motivat, în interesul autorităţii sau instituţiei publice, de către conducătorul autorităţii sau
instituţiei publice.

Privind situatia Ungariei, Legea ce reglementează Statutul funcţionarilor publici a fost

abrogata în 1992. Desi au fost făcute cateva modificari de-a lungul anilor, structura generala a
condiţiilor contractuale a ramas aceeasi. Articolul 14 din Legea 23/1992 reglementează
modicarea raporturilor de serviciu.
Astfel, paragraful intai sustine ca, domaniu de numire poate fi modifica numai cu acordul
comun al organului administrative, dar şi al funcţionarului public. Acordul acestuia din urma este
necesar pentru:
1. Promovarea în categorii salariale
2. Masurilor specificate în concordanta cu alineatele 2 şi 7 din articolul 31 {“(2) În lipsa
unor dispoziţii diferite de un act, o misiune înalt oficial este pe durată nedeterminată şi
poate fi retrasă în orice moment, fără nici o motivaţie specifică, şi funcţionarul public
poate demisiona de la atribuirea în orice moment, fără nici o motivare.} ; { (7) La decizia
Guvernului, funcţionarii publici cu alocare înalt funcţionar de la agenţiile nationale
autorizate, ministere pot, în interesul guvernului să fie temporar sau în final transferate
între agenţiile menţionate mai sus în acord cu proprii de calificare, educaţie, clasificarea
şi repartizarea înalt oficial.}
 3. Reorganizarea din cadrul agenţiei nationale publice-în cazul în care relatia de servicii
publice juridice de drept public, domeniu de aplicare a responsabilitaţilor, precum şi
renumeraţia au ramas neschimbate.
4. Daca raportul juridic, de serviciu public, domeniul de aplicare al responsabilitaţilor, a
renumeraţiilor şi locul de muncă rămâm neschimbate.

Agenţia administraţiei publice, funcţionarul public şi o altă agenţie a administraţiei publice pot
conveni asupra transferul funcţionarului public către o altă agenţie administraţiei publice pe
termen fix sau în cele din urmă. La expirarea termenului fixat funcţionarul public trebuie să fie
transferate înapoi la agenţie originale administraţiei publice, luând în considerare date de la
normele de avansare în cariera. În caz de transfer definitiv, agenţia transferul administraţiei
publice nu pot refuza să acorde consimţământul său, cu condiţia ca timpul scurs între data
primirii cererii şi data transferului solicitat depăşeşte două luni.În cazul transferului final,
procedura care trebuie urmată cu privire la certificatul de serviciu public şi la emiterea de
remunerarea şi alte drepturi băneşti ale funcţionarului public, cu excepţia de vacanta este
acelaşi ca în cazul în care raportul juridic de serviciu public a fost revocat.

Analiza cazurilor de suspendarea a relaţiilor de serviciu

Suspendarea este de două feluri, în funcţie de interesul şi de natura raţiunii pentru care se
impune: suspendarea de drept şi suspendarea la cerere.
Conform prevederilor art. 94 alin. 1 din Statutul funcţionarului public, raportul de serviciu se
suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află într-una din următoarele situaţii :
a) este numit sau ales într-o funcţie de demnitate publică, pentru perioada respectivă;
b) este încadrat la cabinetul demnitarului;
c) este desemnat de către autoritatea sau instituţia publică să desfăşoare activităţi în cadrul unor
misiuni diplomatice ale României sau în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale,
pentru perioada respectivă;
d) desfăşoară activitate sindicală pentru care este prevăzută suspendarea, în condiţiile legii;
e) efectuează stagiul militar, serviciul militar alternativ, este concentrat sau mobilizat;
f) este arestat preventiv;
Măsura suspendării din funcţie în acest caz nu este o măsură disciplinară, ci una administrativă,
cu rol de siguranţă19 şi care trebuie luată de urgenţă faţă de un funcţionar public asupra căruia
planează suspiciunea că a săvârşit o faptă penală.
Prin măsura suspendării în acest caz se apără interesele serviciului public din care face parte
funcţionarul public respectiv, imaginea, credibilitatea acestuia în faţa cetăţenilor şi nu în ultimă
instanţă interesele cetăţenilor faţă de un funcţionar public ce ar putea comite şi alte fapte
antisociale grave;
a) efectuează tratament medical în străinătate, dacă funcţionarul public nu se află în
concediu
b) medical pentru incapacitate temporară de muncă, precum şi pentru însoţirea soţului sau,
după caz, a soţiei ori a unei rude până la gradul II inclusiv, în condiţiile legii;
c) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, în condiţiile legii;
carantină, în condiţiile legii;
d) este în concediu de maternitate, în condiţiile legii;
e) este dispărut, iar dispariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă;
f) forţă majoră;
g) în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Conform dispoziţiilor art. 95 alin. 1 din Statut, raportul de serviciu se suspendă la iniţiativa
funcţionarului public, în următoarele situaţii:
a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau în cazul copilului cu
handicap în vârstă de până la 3 ani, în condiţiile legii;
b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu
handicap pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
c) desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale, în alte situaţii
decât cele prevăzute la art. 94 alin.1 lit. c;
d) pentru participare la campania electorală;20
e) pentru participare la grevă , în condiţiile legii.
În baza art. 95 alin. 2 din Statut, raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a

19
Asupra acestor măsuri a se vedea A. Iorgovan, op. cit.(1996), vol. II, p. 233

20
Adrian Budescu, Raporturile dintre funcţionarii publici şi exponenţii puterii, Economistul nr.1309(2335)/28
februarie ,1martie 2003, p. 7
funcţionarului public.
În Ungaria secţiunea ce priveşte suspendarea relaţiilor de serviciu este reglementată de
articolele 15, 19 din Legea ce priveşte Statutul Funcţionarului public.( 23/1992)
Conform art15, din 23/1992, reda în alineatul 1 şi 2 ca, incetarea relaţiilor de serviciu pot fi
materializate:
1. cu privarea de birou în cazul pedepselor disciplinare
2. la concediere
3. în perioada de proba, cu efect imediat
4. la expirarea termenului fix, stabilit în numire.
Articolul 19, 23/1992 defineste în alineatul 7, ca renumeratia pentru termenul de concediere
trebuie să fie platit în ziua de lucru ultima, asociat cu obligatia de a efectua munca, astfel incat
compensatia trebuie să fie platita în ultima zi a termenui de concediere. Seful asociatiei oficale
poate decide totuşi- la cererea funcţionarului public să plateasca suma în ultima zi petrecuta în
asociatia respective.

Analiza cazurilor de incetarea a relaţiilor de serviciu

Raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici pot înceta în condiţiile şi modurile
limitative stabilite de lege 188/1999.
Potrivit prevederilor art. 97 din Statutul funcţionarilor publici, republicat, încetarea raporturilor
de serviciu ale funcţionarilor publici are loc în următoarele condiţii:
a) de drept;
b) prin acordul părţilor, consemnat în scris;
c) prin eliberare din funcţia publică;
d) prin destituire din funcţia publică;
e) prin demisie.
Încetarea de drept a raportului de funcţie publică are loc în următoarele situaţii expres prevăzute
de lege :
a) la data decesului funcţionarului public;
b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii funcţionarului
public;
c) dacă funcţionarul public nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la art. 54 lit. a), d),
d) la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă ori invaliditate a
funcţionarului public;
e) ca urmare a constatării nulităţii absolute a actului administrativ de numire în funcţia publică,
de la data la care nulitatea a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă;
f) când funcţionarul public a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o
faptă prevăzută la art. 54 lit. h) sau prin care s-a dispus aplicarea unei sancţiuni privative de
libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare;
g) ca urmare a interzicerii exercitării profesiei sau a funcţiei, ca măsură de siguranţă ori ca
pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a
dispus interdicţia;
h) la data expirării termenului pe care a fost exercitată, cu caracter temporar, funcţia publică.

Ungaria tratează subiectul incetarii relaţiilor publice serviciului juridic în art.15 alineatele
1 şi 2.
Articolul 1 sustine ca relatia de servicii juridice de drept public este reziliat:
1. La expirarea termenului fix, stabilit în numire
2. La decesul funcţionarului public
3. În cazurile prevazute în acest act de putere în acest act
4. La privarea de birou cu pedepse disciplinare
Articolul 2 priveşte reversul medaliei, incheierea relatiei de servicii juridice cu vointa partilor:
1. Cu acordul comun al partilor
2. La transferul agenţiilor care fac obiectul legilor legale care reglementează funcţionarul
public sau a raporturilor de serviciu ofical juridic
3. În urma demisiei
4. La concediere
5. În perioada de probă, cu efect imediat

Incompatibilitati
În România, incompatibilităţile sunt reglementate atât de legea privind funcţionarii
publici 188/1999, dar şi în Constitutie în secţiunea a 4-a, art.56, 57 şi 58., şi secţiunea a5-a,
articolele 94.
Art. 56 sustine cafuncţionarii publici nu pot deţine funcţii în regiile autonome, societati
comerciale ori în alte unitati cu scop lucrative.Calitatea de funcţionar public este incompatibila
cu orice alta funcţie publica, cui exceptia calitatii de cadru didactic.
Funcţionarii publici nu pot exercita la societati comerciale cu capital privat activitati cu scop
lucrative care au legatura cu atribuţiile ce le revin din funcţiile publice pe care le detin.
În secţiunea a 5-a, atr.94, alineatul 1 este mentionat faptul ca funcţia publică este incompatibila
cu orice alta funcţie publica decat cea în care ai fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate
publica.
Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfasura alte activity, renumerate sau
nerenumerate, dupa cum urmează:
 în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul
public este suspendat

 din funcţia publică, în condiţiile legii, pe durata numirii sale;

 în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu

scop lucrativ, din

 sectorul public sau privat, în cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoană
fizică autorizată;

 în calitate de membru al unui grup de interes economic.

 În cadrul autorităţilor sau institutiilor publice

De asemenea, funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai unor personae în ceea ce priveşte
efectuarea unor acte ce au legatură cu funcţia public ape care o exercita.
În Ungaria, incompatibiliattea este reglementată de lea 23/1992 art.21, 21 A,
Funcţionarii publici - în plus faţă de alte sarcini stabilite prin lege - nu poate fi un reprezentant
al unui guvern local la auto-guvernare care operează în jurisdicţia agenţiei administraţiei
publice care angajează funcţionarul public special.
Funcţionarii publici pot stabili numai în alte relaţii şi alte juridice - cu excepţia ştiinţifice,
educaţionale, de consultanţă artistice, literare, activităţi editoriale şi activităţi intelectuale care
fac obiectul protecţiei juridice - cu acordul persoanei care îşi exercită autoritatea angajatorului
 Art. 21 aleneatul 3, mentioneaza ca funcţionarii publici cu rang superior nu pot
stabili alte relaţii cu alte activitati lucrative-cu exceptia informatiilor stiintifice. Un funcţionar
public ungar nu poate:

 Să desfăşoare activitaţi nedemne de biroul de funcţionar public

 Nu pot ocupa un post în orice alta parte, să nu apară în public numele sau să pună în
pericol activitaţile sale.
 Bibliografie

Constituţia Ungariei

Legea XXIII/1992 referitoare de Statutul funcţionarilor publici din Ungaria

Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici din România

I.M.Nedelcu, A.L.Nicu, Iulian M.Nedelcu, Drept administrativ, Ed.Themis, Craiova, 2002

Ioan, Alexandru, Drept Administrativ, Ed.Universul Juridic, 2009

Adrian Budescu, Raporturile dintre funcţionarii publici şi exponenţii puterii, Economistul

nr.1309(2335)/28 februarie ,1martie 2003

http://ec.europa.eu/civiljustice/legal_order/legal_order_hun_ro.htm