Sunteți pe pagina 1din 67

DEONTOLOGIA

FUNCŢIEI
PUBLICE

suport curs
-2018-

Mădălina Voican

1
2
CAPITOLUL 1

Deontologia Funcţiei Publice


deontologia funcţiei publice înseamnă teoria generală a
îndatoririlor şi obligaţiilor unui funcţionar public

1. Introducere
Cursul Deontologia Funcţiei Publice se adresează viitorilor funcţionari publici,
studenţii de la specializarea Administraţie Publică care sunt acum pe băncile facultăţii.
Cursul se înscrie în demersul la nivel naţional de familiarizare cu conceptele şi valorile
democraţiilor consolidate în efortul lor de combatere a corupţiei prin consolidarea structurilor
administraţiei publice.
Societatea românească se află într-un proces continuu de schimbare, impus de
necesitatea obiectivă de modernizare, chiar dacă statutul României este acela de ţară membră a
Uniunii Europene. În contextul transformării societăţii româneşti, nu poate fi ignorată necesitatea
reformării şi modernizării administraţiei publice, în spiritul valorilor europene.
Considerăm că includerea cursului de Deontologia Funcţiei Publice în programul
de formarea iniţială a studenţilor din anul doi de la specializarea administraţie publică, ca
viitori funcţionari publici, poate contribui la schimbarea
mentalităţii, referitoare la fenomenul coruptiei şi încălcarea
deontologiei funcţiei publice din societatea românească.
#rezist corupţiei şi încercărilor de abuz ale
guvernanţilor este este hastagul care a făcut istorie în cadrul
protestelor de amploare la care au participă sute de mii de
oameni chiar la momentul când finalizăm acest curs universitar,
februarie 2017. Manifestările fără precedent în România au fost
declanşate de adoptarea O.U.G. nr. 13 /2017 care a stârnit
temerea că ajuta niste politicieni incorecti să scape de rigoarea
legii. Acestea sunt cele mai mari proteste din ultimii 25 de ani
de la Revoluţia din 1989.

3
Primele proteste în Piaţa Victoriei au avut loc în 31 ianuarie
2017, în noaptea în care Guvernul, la ora 19 seara, a adoptat
faimoasa Ordonanţa de Urgenţă nr. 13 privind modificarea
codurilor penale cu referire la infracţiunea de Abuz în Serviciu.
În următoarele zile de proteste, numărul record de
manifestanţi a fost atins duminică 5 februarie 2017, când peste
280.000 de oameni au protestat chiar în ziua în care Guvernul a
abrogat O.U.G. nr. 13. Oamenii au continuat protestele şi după
abrogarea spunând că Guvernul a minţit, a făcut un abuz în
beneficiul unor politicieni şi trebuie să răspundă pentru ce a
făcut şi să îşi dea demisia.

Caseta 1. Cel mai mare protest din ultimii 25 de ani

Pentru a obţine rezultate sustenabile este nevoie de schimbarea mentalităţii


colective a oamenilor din Romania. Lupta împotriva corupţiei nu se limitează la interdicţii
şi condamnări. Este nevoie de campanii de conştientizare dublate de măsuri de
sancţionare, care să determine schimbarea mentalităţii. Numărul cazurilor de corupţie va
scadea numai atunci când se va reduce disponibilitatea oamenilor de a primi şi de a oferi
mită. În schimbarea mentalităţii un rol important îl au instituţiile de învăţământ prin
programele şcolare pe care le oferă.

2. Deontologia funcţiei publice. Definire


Codul de conduita al functionarilor publici1, defineşte deontologia funcţionarului
public ca reprezentând totalitatea normelor care guvernează comportamentul
profesional şi privat al funcţionarului public, în virtutea statutului său de deţinător al
autorităţii publice.

1
Lg. Nr. 7/2004 Codul de Conduită al funcţionarilor publici

4
Disciplina academică denumită Deontologia funcţiei publice studiază regulile
genrale şi obigatorii de conduită morală şi profesională pe care trebuie să le respecte
oficialii- diferitele categorii de personal din administraţia publică.
Noțiunea de deontologie – termenul de deontologie2 își trage originea din două
cuvinte grecești:
- cuvântul deon, deontos, care înseamnă ceea ce se cuvine, ceea ce trebuie făcut,
îndatoriere și
- cuvântul logos care înseamnă teorie, studiu.
Așadar într-o formă simplificată, deontologia înseamnă teoria generală a
îndatoririlor şi obligaţiilor unei persoane.
Astazi, prin deontologie se intelege, in sensul comun, “ansamblul de reguli care
precizeaza normele de conduita si obligatiile etice ale unei profesiuni, precum si doctrina
despre acestea. Aceste reguli au in vedere conduita celor ce exercita o anumita
profesiune, atat in raporturile dintre ei, cat si in raporturile cu clientii lor sau cu publicul.”
În limba română, termenul cuvântului de deontologie a intrat prin intermediul
limbii franceze, având înteles de doctrină privitoare la normele de conduită și la obligațiile
etice ale unei profesii, mai ales a celei medicale.
Este adevărat că la începutul secolului XIX, în Franța, unde era folosită expresia de
deontologie medicală, aceasta desemnând ansamblul regulilor ce guvernau conduita
medicului în relațiile cu bolnavii şi cu colegii săi.
Cu timpul deontologia s-a conurat ca fiind teoria/ știinta îndatoririor morale dar și
legale fiind o disciplină aplicabilă pentru exercitarea oricărei profesii.
Astfel, deontologia, reprezinta ansamblul normelor care contureaza un anumit tip
de comportament profesional sau privat, asigurand protectia unei anumite profesii de o
serie de pericole cum ar fi coruptia, impostura, reaua credinta, mal praxisul, minciuna,
plagiatul, furtul intelectual, birocratia santajul, egoismul etc.
Profesorul Marius Profiroiu consideră că persoana care ocupa o functie publica
are o serie de obligatii cu caracter moral, fie scrise, fie nescrise, dar care circumscriu etica
profesiei de functionar. Toate aceste datorii pe care un functionar le respecta pe durata
exercitarii unei functii publice poarta generic denumirea de deontologie3.
Deontologia fost definită în cartea profesorului Albu Eugen ca reprezentând
ansamblul normelor care conturează un tip de comportament, profesional, astfel că vom

2
A se vedea Gutu Ghe., Dicţionar latin-român, Editura Humanitas, 2012

Profiroiu, M., Parlagi, A., Crai, E., Etica si coruptie in administratia publica, Bucuresti, Editura
3

Economica, 1999, p.9

5
regăsi o deontologie a medicului, a avocatului, a judecătorului, a jurnalistului, a
salariatului, a funcționarului public4.
Numai prin respectarea conduitei deontologice, individul poate atinge
performanta in domeniul profesional si poate sa-si castige prestigiu, consideratie si
valoare in conformitate cu statutul social pe care il are.
Datoria morală faţă de indeplinirea funcţiei publice este deasupra oricăror
interese, aceasta înseamnă că datoria faţă de alţii primează în faţa intereselor personale.
Daca pentru profesiile din sectorul privat, interesul personal are o pondere egală, în ceea
ce priveşte functionarul public, datoria faţă de comunitatea pe care o serveşte este
prioritară.

Cel puţin în teorie, functionarul public este intotdeauna pus sa slujeasca pe alţii si
nu pe sine. Interesul public, binele general dar si al fiecarui cetaţean în parte sunt
deasupra oricăror interese particulare.
Pentru a fi respectat acest principiu că binele public primează înaintea intereselor
personale este nevoie de un sistem juridic consolidat care să-i sancţioneze pe cei care nu
respectă regulile.

3. Deontologie – etică- morală- drept

Deontologia se află în relații atât cu etica, cu morala, cât și cu cu dreptul şi


legalitatea care guvernează domeniile vieții sociale.
Etica
Aşa cum observa profesorul Ivanoff5, etica este una dintre principalele ramuri ale
filozofiei și poate fi numită știința realității morale, care încearcă elucidarea problemelor
morale printr-un demers cognitiv și poate fi de asemenea înțeleasă ca o filozofie asupra
moralei, a binelui și a răului, a datoriei.

4
Albu, E., Deontologia Funcției Publice, Editura Fundația România de Mâine, București, 2009, p. 10
5
Ivanoff V., Deontologia funcției publice, Editura Universityy Press, Târgoviște, 2004, p.9

6
Deontologia se conturează ca o știință de sine stătătoare prin desprinderea sa de
6
etică . Deontologia apare deci ca o știință interdișciplinară unde alături de elementele
de morală și moralitate, antrenează și elemente de juridice. Astfel obiectului de cercetare
al deontologiei este constituit din ansamblul de norme care conturează un anumit tip de
comportament profesional.

Morala
Morala este la rândul său obiectul de studiu al eticii dar totodată este considerată și ca o
ramură a eticii.
Profesorul Ivanoff defineşte morala ca fiind ansamblul acelor norme de reglementare a
comportamentului, care sunt fundate pe valorile de bine/rău, imoral/moral, sinceritate, aceste
norme fiind caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare. „Morala reprezintă, astfel,
ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții, în primul rând și
față de colectivitate, în același timp”7

Dreptul
Obiectul specific de cercetare al deontologiei se află la granița dintre morală și drept.
Deontologia este astfel o știință interdisciplinară ce are ca obiect de studiu ansamblul normelor
morale și juridice. Totodată urmărind evoluția dreptului, ca fenomen istoric și social, se constată
întrepătrunderea dreptului cu morala în sensul că dreptul s-a desprins treptat din obiceiuri și din
normele de morală.
Prezentul cursul abordează deontologia funcţiei publice din perspectivă juridică. În
acest context arătăm că în Romania cadrul legislativ national este în mare parte adaptat să
susţină lupta împotriva corupţiei şi oferă remedii eficiente pentru a proteja drepturile şi
interesele care sunt afectate de corupţie. De altfel Transparency International în studiul Indicele
de Percepţie a Corupţiei Situația României în 2016 8 relevă că România are un cadru legal
anticorupţie foarte bun - 95 de puncte din 100 posibile.

6
Termenului de etică este originar din grecescul ethos, acesta însemnând cutumă,
comportament, obicei.
7
Ibidem, p. 12
8
*,Transparency International, Indicele de Percepţie a Corupţiei Situația României în 2016
https://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/ipc/2016/TIROComunicatCPI2016.pdf

7
4. Deontologia Funcţiei Publice. Obiective

Fiecare patru din cinci fiinţe umane încă trăiesc sub guverne corupte9.

Ce putem face noi pentru combaterea corupţiei? Cursul Deontologia Funcţiei Publice îşi
propune să asigure informaţiile despre integritatea funcţiei publice şi să contribuie la prevenirea
corupţiei. Cursul vine în sprijinul studenţilor, ca viitori functionari publici dar şi ca cetateni
responsabili care se vor putea implica activ în solutionarea problemei coruptiei în comunitatea
din care provin.
Cursul se înscrie în efortul la nivel European de schimbare a mentalităţii cu privire la
corupţie şi urmăreşte formarea unui comportament social integrator si securizant care să reducă
starea de resemnare, pasivitate si fatalism, care întretine acest fenomen. De asemenea prin
participarea studenţilor la cursul de Deontologia Funcţiei Publice dorim să cream un cadru
motivational care să favorizeze comportamente civice de participare activa a tinerilor în
monitorizarea, demascarea si sanctionarea cazurilor de coruptie din societate.
În afara cadrului institutional dat de disciplinele de studio ale facultăţii naostre, după
terminarea analizei actelor normative şi a discuţiilor asupra studiilor de caz putem să ne alăturăm
incercărilor de a face o lume mai corectă şi mai prosperă participând la discuţiile societăţii civile
internaţionale.
Transparency International a pregătit o Declaraţie anticorupţie care aşteaptă semnăturile
noastre. Declaraţia este următoarea:

Corupţia – abuzul celor care deţin puterea pentru câştiguri personale – este
greşit. Ea distruge drepturile fundamentale a sute de milioane de oameni de
pe întreaga planetă, are consecinţe devastatoare pentru serviciile furnizate
de instituţiile publice şi periclitează perspectiva unei vieţi mai bune pentru
generaţiile următoare.
Credem că împreună putem acţiona pentru a stopa corupţia, a preveni
răspândirea injustiţiei şi a nepedepsirii vinovaţilor.
Toate formele de corupţie trbuie să înceteze pentru a garanta drepturile
fundamentale ale tuturor oamenilor şi pentru a asigura o lume în care fiecare
poate trăi în demnitate.

9
Hanlon, M, Our rotten world: New data shows 85% of humans live under a corrupt government

New Atlas, 27 ianuarie, 2017, http://newatlas.com/2016-corruption-perceptions-index-our-rotten-world/47566/

8
Această Declaraţie Împotriva Corupţiei este armonizată şi sprijină Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului şi Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite
împotriva Corupţiei. Este de asemena armonizată cu valorile Transparencz
International: Transparenţă, Responsabilitate, Integritate, Solidaritate,
Curaj, Justiţie, Democraţie.
La lupta împotriva Corupţiei trebuie să se alăture şi întreprinzătorii din domeniul privat
prin interzicerea şi denunţarea corupţiei în firmele lor. De altfel presiunile şi restricţiile comerciale
sunt printer cele mai eficiente măsuri de a impune adoptarea politicilor publice împotriva
corupţiei şi impunerea standardelor de integritate.

9
CAPITOLUL 2
CORUPŢIA
CORUPŢIA. DEFINIRE
Comportamentul integru se traduce prin comportamentul cinstit, necorupt. Principala modalitate
de încălcare a integrităţii de către funcţionarii publici este prin săvârşire de fapte de corupţie.

În mod curent, În limbajul comun, folosirea termenului de corupţie este asociat cu cel care dă
sau primeşte `mită` sau `şpagă`. În realitate în termeni jurudici, corupţia nu se reduce la luarea-darea de
mita ci are un conţinut mult mai complex.

Corupţia este abuzul de putere pentru caştig privat.

În orice societate există mai multe forme de corupţie în funcţie de tipul de norme încălcate, de
instituţiile în care se produce, ca şi în funcţie de modelele culturale care o generează. Astel, a fost
identificată corupţia politică, morală, economico-administrativă, culturală.

Expertul anti-corupţie Mike Hanlon10 arată că în anul 2016 peste 2/3 din cele 176 de ţări şi teritorii
au căzut sub punctual de mijloc al indicelui ce măsoară corupţia în lume. Deci din nefericire datele arată
că în lumea noastră 85% din oameni trăiesc conduşi de guverne corupte.

În Raportul cu privire la practicile în domeniul drepturilor omului în România11 din 2016,


Departamentul de stat al SUA afirmă că: Mita a
rămas un lucru obișnuit în sectorul public din
România.

Aşa cum reiese din Programul Global


Împotriva Corupţiei al ONU esenţa fenomenului
corupţiei consta in abuzul de putere savarşit in
scopul obţinerii unui profit personal, direct sau
indirect, pentru sine sau pentru altul, in sectorul
public sau in sectorul privat.12

Caseta 3. Banii nu au miros.

10
Hanlon, M, Our rotten world: New data shows 85% of humans live under a corrupt government
New Atlas, 27 ianuarie, 2017, http://newatlas.com/2016-corruption-perceptions-index-our-
rotten-world/47566/
11
State Department, https://www.state.gov/documents/organization/265676.pdf, accesat în 5
mai 2018
12
http://undp.org,

10
Caricatura politician corupt13

Noţiunea de corupţie are un conţinut abstract şi că în sfera umbrelei corupţiei intră o serie de
aspecte interconectate ântre ele precum:

- Luarea de mită.
14
Mita a rămas un lucru obișnuit în sectorul public în Romania . Cod Penal sancţionează o serie de
infracţiuni de corupţie pentru care autorul este un funcţionar public: Art. 289 Luarea de mită, Art. 297
Abuzul în serviciu, Art. 301 Conflictul de interese, Art. 307 Deturnarea de fonduri

- Conflictul de interese
Conflicte de interese, nerespectarea normelor de conduită etică și ”necinstea generală” a funcționarilor
publici au rămas sunt probleme cu care se confruntă societatea românească.

- Achiziţiile publice
Corupția era larg răspândită în achizițiile publice unde se vehiculează sume uriaşe de bani, Pe plan
naţional piaţa achiziţiilor publice din Romania se ridică la 12 mld. € pe an, conform unui raport al Ziarului
financiar15.

- Declararea averilor
Legea abilitează Agenția Națională de Integritate (ANI) să administreze și să verifice declarațiile
financiare ale tuturor oficialilor și să monitorizeze eventuale conflicte de interese. ANI poate identifica
”discrepanțe semnificative” între venitul unui oficial și bunurile pe care le deține, de la un prag de 45.000
de lei (11.000 de dolari) în sus, și permite confiscarea bunurilor nejustificate.

13
http://newatlas.com/2016-corruption-perceptions-index-our-rotten-world/47566/#gallery
14
A se vedea şi State Department, https://www.state.gov/documents/organization/265676.pdf,
accesat în 5 mai 2018
15
Ziarul Financiar, Câţi bani învârte administraţia: piaţa achiziţiilor publice „la vedere“ a sărit în
2014 de 77 mld. Lei, http://www.zf.ro/eveniment/cati-bani-invarte-administratia-piata-
achizitiilor-publice-la-vedere-a-sarit-in-2014-de-77-mld-lei-14123066, , accesat în 22 martie 2016

11
- Imunitatea față de urmărirea penală
Imunitatea față de urmărirea penală a unor actuali și foști miniștri, care au fost de asemenea membri ai
Parlamentului care a determinaa blocarea anchetelor în unele cazuri.

12
Corupţia. Definire din perspectiva international şi europeană

Întrucât fenomenul corupţiei nu este o problemă locală, ci un fenomen transnaţional care loveşte
toate societăţile şi toate economiile organizaţiile internaţionale au făcut o prioritate din lupta împotriva
corupţiei astfel că regăsim mai multe definiţii ale corupţiei astfel:

 Corupţia este abuzul de putere pentru caştig privat- definiţie preluată de Uniunea
Europeana16;

 Corupţia este folosirea abuziva a puterii publice incredinţate, pentru obţinerea de


beneficii personale.17- definiţie data de Transparency International- una dintre cele mai
cunoscute organizaţii de luptă împotriva corupţiei la nivel global;

 Corupţia este abuzul de putere publica sau incredere pentru beneficiu privat- Fondul
Monetar Internaţional

 Corupţia drept aste un abuzul de putere publica, funcţie sau autoritate pentru beneficiu
privat – prin mita, şantaj, trafic de influnţa, speed money18 sau delapidare- UNDP, in
strategia sa `Fighting Corruption to Improve Governance` (1998)19

 Corupţia este faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct ori indirect,
un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj
necuvenit care afecteaza exerciţiul normal al unei funcţiuni sau comportamentul cerut
beneficiarului comisionului ilicit sau avantajului necuvenit ori promisiunii unui astfel de
avantaj necuvenit. Consiliul Europei20 – in Convenţia civila privind corupţia (art.2).

 Corupţia este indeplinirea sau neindeplinirea unui act de catre indivizi sau organizaţii publice
sau private, prin incalcarea legii şi increderii pentru profit sau beneficiu/ - Grupul de experţi
pentru corupţie al INTERPOL21.

Instrumente juridice internaţionale pentru combaterea corupţiei

Corupţia constituie o ameninţarea globală pentru stabilitatea şi siguranţa societăţilor,


subminând instituţiile şi valorile democratice, valorile etice şi justiţia şi compromiţând dezvoltarea
durabilă şi statul de drept, preocupate în egală măsură de legăturile existente între corupţie şi
celelalte forme ale criminalităţii, în special criminalitatea organizată şi criminalitatea economică,
inclusiv spălarea banilor. De aceea preocuparea pe care actorii internaţionali o manifestă faţă de
gravitatea problemelor pe care le pune corupţia se reflect în tratatele şi convenţiile adoptate la nivel

16
Comunicarea Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi
Social cu privire la strategia comprehensiva a UE impotriva corupţiei (2003). Această definiţie
este preluată din Programul Global al Naţiunilor Unite impotriva corupţiei:
17
http://transparency.org,
18
speed money= sume de bani date pentru a grăbi eliberarea altor sume de bani
19
http://undp.org
20
http://coe.org
21
http://www.interpol.int/Public/Corruption/IGEC

13
mondial, regional şi euripean după cum se reflect în normele international şi europene privind
prevenirea şi combaterea corupţiei sintetizate mai jos:

1. Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei (2003)-este primul tratat cu


vocaţie universală în domeniul combaterii corupţiei, a fost ratificată de România prin
Legea nr.365 /2004

Convenţia ONU impotriva corupţiei nu da o definiţie corupţiei, dar obliga statele membre sa prevada ca
infracţiuni: corupţia, traficul de influenţa, abuzul de funcţie, imbogaţirea ilicita (inclusiv din sectorul
privat), spalarea produsului infracţiunii, tainuirea, obstrucţionarea bunei funcţionari a justiţiei.

2. Convenţia penală privind corupţia adoptată de Consiliul Europei (1999;) (a fost ratificată
de România prin Legea nr. 27/2002)

Convenţia penală privind corupţia adoptată de CoE, preia la nivel regional tematica din convenţia
ONU, amintită mai sus. Nici în acest document nu este definit în mod expres termenul de
corupţie. Dar ţinta principală a convenţiei vizează ameliorarea cooperării internaţionale şi
crearea normelor comune referitoare infracţiunile de corupţie.

3. Rezoluţia 24 adoptată de Grupul de State împotriva Corupţiei (GRECO) (1997)

Grupul de State împotriva Corupţiei (GRECO) a adoptat cele 20 principii directoare privind
corupţia (Rezoluţia (97) 24) Adoptată de către Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 6
noiembrie 1997,

De asemenea GRECO a promulgat şi Recomandarea privind codurile de conduită privind agenţii


publici (nr.10/2000). Documentul recomandă guvernelor statelor membre ale Consiliului Europei
să promoveze adoptarea codurilor naţionale de conduită pentru agenţii publici inspirându-se
dintr-un Codul model de conduită pentru agenţii publici anexat la acestuia.

4. Programul Stockholm – O Europă mai deschisă şi mai sigură, în serviciul şi pentru


protecţia cetăţeanului adoptat de prin Consiliul European al Uniunii Europene

Programul stabileşte standarde Uniunii Europene în domeniul corupţiei. Consiliul European invită
Comisia să stabilească indicatori şi criteriile comune care să permit intensificarea eforturile
anticorupţie prin crearea acquis-ului în special în aria achiziţiilor publice şi a controlului financiar.
Documentul iniţiază elaborarea unei politici anticorupţie cuprinzătoare, în cooperare cu GRECO.

14
CORUPŢIA în România

Conform Indicelui de Percepție a Corupției (IPC), în 2016 România se află pe locul 24-
25 în Uniunea Europeană din 28 de țări, la egalitate cu Ungaria22. Singurele țări din UE care au
punctaje mai mici decât noi sunt: Italia (47 puncte), Grecia (44 puncte) și Bulgaria (41 puncte).

23
Figura 2. Nivelul de corupţie a ţărilor, sursa Transparency International

Este un element de îngrijorare faptul că de aproape 15 ani, România se situează în coada


situaţiei europene având în vedere scorul obţinut la IPC24. Explicaţia cea mai bine documentată

22
Indicele de Percepție a Corupției (IPC) 2016 a fost lansat pe 27 ianuarie 2017 de
Transparency International, http://transparency.org Punctajul unei țări indică nivelul
perceput al corupției pe o scală de la 0 — 100, unde 0 înseamnă că țara este percepută ca
fiind extrem de coruptă și 100 că țara este percepută ca fiind foarte curată
23
Transparency International, http://transparency.org
24
Indicele de Percepţie a Corupţiei a fost lansat pentru prima data in anul 1995 si este unul dintre
cele mai cunoscute instrumente utilizate de Transparency International. Indicele se bazează pe
datele privind corupţia din sondajele specializate efectuate de mai multe instituţii independente
de renume. El reflectă opinia oamenilor de afaceri şi a analiştilor din întreaga lume, inclusiv a
experţilor din ţările evaluate. Sondajele folosite pentru elaborarea IPC pun întrebări legate de
folosirea incorectă a funcţiei publice în beneficiu particular, punând accentul, de exemplu, pe
luarea de mită de către oficiali pentru achiziţii publice, delapidarea fondurilor publice sau
întrebări care verifică puterea politicilor anticorupţie, în acest fel determinând atât corupţia
politică, cât şi cea administrtivă.

15
(Fig. 8) 25 este că România are un cadru legal anticorupţie foarte bun - 95 de puncte din 100
posibile. Dar aeeaşi sursă arată că Romania stă prost la următoarele capitole:
- aplicarea legii26
- accesul la informaţii de interes public,
- finanţarea partidelor politice,
- controlul public asupra întreprinderilor/companiilor de stat şi
- aplicarea legislaţiei privind conflictele de interese.

Figura 2. Indicatori de Integritate pentru Roamânia, sursa Global Integrity

Aşadar primul pas în lupta împotriva corupţiei din politica penală a statului nostru a fost
făcut prin adoptarea legislaţiei corespunzătoare.
Dar pentru a diminua fenomenul de corupţie, o altă parte din instrumentele de politică
penală sunt la îndemâna puterii judecătoreşti. Aceasta trebuie să-şi asume angajamentul
României de a lupta împotriva corupţiei prin soluţionarea cu celeritate a cauzelor şi în acelaşi
timp, în mod eficient, echitabil şi previzibil. Totodată crearea unei practici judiciare unitare la
nivelul instanţelor judecătoreşti va contribui la atingerea scopului pedepselor şi deci va sprijini
înregistrarea unor rezultate notabile în lupta împotriva corupţiei.
Totodată lupta împotriva corupţiei este un demers care depăşeşte cadrul politicii penale.
Pentru a obţine rezultate sustenabile este nevoie de schimbarea mentalităţii colective a
oamenilor din Romania. Lupta împotriva corupţiei nu se limitează la interdicţii şi condamnări. Este
nevoie de campanii de conştientizare dublate de măsuri de sancţionare, care să determine
schimbarea mentalităţii. Numărul cazurilor de corupţie va scadea numai atunci când se va reduce
disponibilitatea oamenilor de a primi şi de a oferi mită. În schimbarea mentalităţii un rol
important îl au instituţiile de ânvăţământ prin programele şcolare pe care le oferă. Pentru ca
acţiunea de luptă împotriva corupţiei, să-şi atingă scopul – acela de reducerea treptată a
fenomenului infracţional , trebuie luate măsuri extrem de complexe şi care cad în sarcina a
numeroşi actori. Presa /mass-media joacă un rol important în demascarea abuzurilor de putere si
a faptelor de coruptie.

25
Global Integrity Report, Integrity, 2012, www.globalintegrity.org
26
La indicatorul aplicarea legii România a obţinut 64 de puncte din 100 posibile; având cel mai
mare deficit de implementare dintre statele membre UE

16
Victor Alistar Directorul Transparency International-România consideră că: „Ce are
România de făcut în concret? Trebuie să își standardizeze procedurile administrative interne cu
precizarea responsabilităților individuale pentru fiecare participant în parte la o procedură, să își
stabilească corect și neechivoc regulile de gestiune a afacerilor publice și să schimbe abordarea pe
sancționarea persoanelor care au greșit, pe prevenirea greșelilor. Asta ar însemna o gestiune mai
bună a resurselor publice și o administrare mai curată,”27.

27
*,Transparency International, Indicele de Percepţie a Corupţiei Situația României în 2016
https://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/ipc/2016/TIROComunicatCPI2016.pdf

17
Cadrul legislativ intern pentru combaterea corupţiei

În cea mai mare parte, instrumentele de politică penală au fost lăsate în sarcina legislativului
care a trebuit elaborat prevederile legislative pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie. Legislativul şi-a făcut treaba iar legislaţia naţională este destul de completă
şi cuprinzătoare pentru combaterea corupţie, principalele reglementări sunt:

• Corupţia
• Codul Penal al României, art. 289- art. 292
• Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
Lg. 78 • Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor
publice şi ţn mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei modificată şi completată de OUG 40/2003
Lg. 161

• Achiziţiile Publice
• Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice

• Conflictul de interese

• art. 301 Cod Penal


• Lg. 161/ 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor
Cod Penal publiceşi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

• Incompatibilităţile
• Lg. 161/ 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor
publiceşi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei
Lg. 161/ 2003

• Controlul Averilor
• Legea nr. 115/1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor
persoane cu funcții de conducere

• Avertizorul de Integritate
• Legea 682/2002 privind protecţia martorului

• Conduita funcţionarilor publici


• Lg. 7/2004 Codul de Conduită al funcţionarilor publici
Lg. 7/2004

18
Caseta 4. Legislaţia privind etica şi integritatea funcţiei publice în Romania

19
Corupţia. Definire în dreptul intern

Flagelul reprezentat de binomul corupţie-criminalitate organizată ameninţă direct valorile


morale ale societăţii româneşti şi subminează încrederea cetăţenilor în instituţiile statului de
drept, a democraţiei şi respectării drepturilor fundamentale ale omului, ajungând să pună sub
ameninţare evoluţia socială şi economică a ţării noastre. De aceea există mai multe acte
normative care încearcă să combată şi să creeze cadrul de luptă pentru combaterea corupţiei. Din
actele normative cu aplicabilitate imediată pe plan intern sintetizăm următoarele definiţii ale
corupţiei:

 Întrun studiu realizat pentru Direcţia Generală Anticorupţie28, corupţia este definită ca
încălcarea sistematică şi nesancţionată a normelor unei organizaţii sau instituţii de către
unii membri care, în virtutea faptului că deţin o anumită autoritate, utilizează resursele
organizaţiei cu destinaţii diferite de scopurile acesteia.

 Strategia Naţională Anticorupţie, adoptată de Guvernul României pentru perioada 2005-


2007, statuează că actele de corupţie sunt acele demersuri care lezează distribuţia universală
şi echitabilă de bunuri cu scopul de a aduce profit unor persoane sau grupuri.

 Codul Penal NU oferă o definiţie a corupţiei, dar cuprinde un titlu întreg dedicat acestei
instiutţii Titlul V: Infracţiuni de corupţie şi de serviciu ( de exemplu art. 289 Luarea de
mită, art. 290 Darea de mită, art. 291 Traficul de influenţă, art. 292 Cumpărarea de
influenţă, art. 297 Abuzul în serviciu, art. 301 Conflictul de interese).

 Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie –


stabileşte că corupţia este utilizarea funcţiei, atribuţiilor ori însărcinărilor primite pentru
dobândirea de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul.

28 Direcţia Generală Anticorupţie, studio sociologic, 2006, http://www.mai-


dga.ro/index.php?i=301&l=ro&t=213

20
Anexa 1
Extras. Noul Cod Penal. Infracţiuni de corupţie pentru care autorul este un funcţionar public

CAPITOLUL I
Infracţiuni de corupţie

Art. 289 Luarea de mită


(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte
bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu
îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de
serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la
3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau
activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie
infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la
îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se
dispune confiscarea prin echivalent.

CAPITOLUL II
Infracţiuni de serviciu
Art. 297 Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl
îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau
intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de
la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de
inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală,
apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.

Art. 301 Conflictul de interese


(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat
la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul
său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în
raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de
foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului
de a ocupa o funcţie publică.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.

Art. 307 Deturnarea de fonduri


(1) Schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau
instituţii publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei
fondurilor provenite din finanţările obţinute sau garantate din fonduri publice.
(3) Tentativa se pedepseşte.

21
CAPITOLUL 3
SUBIECŢII NORMELOR DEONTOLOGIEI FUNCŢIEI PUBLICE
Cui se aplică deontologia funcţiei publice?

1. Introducere
Deontologia funcţiei publice are ca scop impunerea unor norme de conduită care să ajute
la prevenirea şi combaterea corupţiei. De aceea, în primul rând, trebuie să stabilim sfera
persoanelor pentru care se aplică normele de deontologie a funcţiei publice.
Toate persoanele fizice care ocupă funcţia de mebru în organe de conducere şi
administrare ale unei persoane juridice de drept public ori au calitatea de funcţionar public în
cadrul aparatelor de specialitate au un statut juridic special care cuprinde drepturi şi obligaţii.
Astfel că persoanele fizice investite să exercite prerogative de putere publică îşi asumă şi trebuie
să respecte anumite obligaţii reunite generic sub denumirea de etica sau deontologia funcţiei
publice.

Deontologia funcţiei publice NU se aplică salariaţilor din domeniul privat ci numai


personalului din administraţia publică.

Deontologia funcţiei publice se impune pentru toate categoriile de personal care sunt
salarizate din banii publici si care exercită prerogative de putere publică în cadrul structurilor
administraţiei publice locale sau centrale. Din perspectiva specializării noastre la secţia de
administraţie publică, în Cursul Deontologia Funcţiei Publice vom restrânge sfera de analiza şi ne
vom ocupa numai de obligaţiile deontologice şi etice pe care le au acele categoriile de personal
care lucrează în administraţia publică centrală sau locală pe care le vom prezenta în continuare.
Şi deci nu vom face referire la acele categoriile de personal care exercită prerogative de
putere publică în celelealte puteri ale statului, legislatovă ori judecătorească, precum deputații,
senatorii, judecătorii şi procurorii.

22
2. Deontologia funcţiei publice pentru categoriile de
personal care lucrează în administraţia publică
Normele de comportamnet şi de etică ale deontologiei funcţiei publice sunt aplicabile şi
obligatorii pentru personalul care lucrează în administraţia publică. Astfel că mai înainte de a
vedea care sunt drepturile şi obligaţiile ce rezultă din deontologia funcţiei publice trebuie mai
întâi să determinăm sfera persoanelor pentru care se aplică aceste norme.
În cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, îşi desfăşoară activitatea mai
multe categorii de personal. Aceste persoane au statut juridic diferit după cum urmează:

a) demnitarii publici- exercită acele funcţii publice care se ocupă prin mandat obţinut
direct, prin alegeri (ex. primarul consilierii locali), sau indirect, prin numire, potrivit legii (ex.
membrii Guvernului)29;

b) funcţionari publici - al căror statut juridic este reglementat prin Lg. nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici, şi prin alte legi, care reglementează statute juridice
specifice aplicabile diferitelor categorii de funcţioanri publici;

c) personalul contractual- sunt persoanele angajate cu contract conform Codului Muncii


spre deosebire de categoria funcţionarilor publici care nu au ca reper Codul Muncii, statutul
juridic al personalului contractual este reglementat printro serie de legi30 , denumite generic
legislaţia muncii.

Toate persoanele, care ocupă funcţii în cadrul administraţiei publice centrale şi locale, fie
că este de mebru în organe de conducere şi administrare ale unei persoane juridice de drept
public ori au calitatea de funcţionar publici aparatul de specialitate, îşi asumă şi trebuie să
respecte anumite obligaţii. În virtutea statutului lor, prin care exercită prerogative de putere
publică, oficialii trebuie să respecte un set de norme care guvernează comportamentul
profesional care asigură că aceştia îşi exercită cu imparţialitate îndatoririle de serviciu.

29
Art 3. din Lg. nr. 154 /1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a
indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate
30
Lg. nr. 66/1993 privind contractul de management, O.G. 39/1997, Lege 217/1998, O.G. nr. 20/2001 etc

23
Deontologia funcţiei publice este astfel aplicabilă tuturor celor trei categorii menţionate
mai sus: demnitarii publici, funcţionari publici, personal contractual, pe care le-am prezentat în
anexa de la finalul acestui capitol.

În continuarea cursului privind Deontologia Funcţiei Publice ne vom ocupa numai


de obligaţiile deontologice şi etice pe care le au categoriile de personal care lucrează în
administraţia publică centrală sau locală. Dar în următorul capitol vom face şi o
delimitare conceptuală care are mai ales implicaţii practice şi se referă la raportul dintre
funcționar public din dreptul penal v.s. funcționar public din dreptul administrativ.

24
3. FUNCȚIONAR PUBLIC DIN DREPTUL PENAL V.S.
FUNCȚIONAR PUBLIC DIN DREPTUL
ADMINISTRATIV
Deontologia funcţiei publice cuprinde norme juridice atât din sfera dreptului
administrativ cât şi din sfera dreptului penal astfel că ne putem regăsi în situaţia ca o anumită
împrejurare să fie reglementată atât de o normă administrativă cât dar şi de o normă penală.
Acesta este, cazul instituţiei funcționarului public care este reglementată atât de o normă
administrativă cât şi de o normă penală. Astfel că instituţia funcționarului public are o sferă de
cuprindere foarte diferită în funcţie de ramura de drept şi contextul juridic în care este folosită.

Reglementare
Funcţionar public

ÎN ACCEPŢIUNEA DREPTULUI ADMINISTRATIV ÎN ACCEPŢIUNEA DREPTULUI PENAL

Lg. nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor Codul Penal al României


publici
Art. 175 Funcţionar public
Art. 2 alin. (2) (1)Funcţionar public, în sensul legii penale, este
Funcţionarul public persoana numită, în persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau
condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică. fără o remuneraţie:
a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în
temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii
legislative, executive sau judecătoreşti;
b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie
publică de orice natură;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în
cadrul unei regii autonome, al altui operator economic
sau al unei persoane juridice cu capital integral sau
majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea
obiectului de activitate al acesteia.
(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în
sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu
de interes public pentru care a fost învestită de
autorităţile publice sau care este supusă controlului ori
supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea
respectivului serviciu public.

REGULA:
Norma penală este prioritară la aplicare!
Caseta. Norma penală este prioritară la aplicare. Exemplu: conflictul de interese

25
Din discuţile practice cu colegii, am observat că această omonimie de termeni este de natură să
creeze confuzie chair şi printre practicienii experimentaţi ai dreptului de aceea vom dedica
următoarea secţiune acestei delimitări conceptuale care are mai ales importanţă practică.

Trebuie precizat de la bun început că în situaţia de mai sus, în care există


suprapuneri terminologice regula este că: în faptele reglementate penal, dacă s-au întrunit
condiţiile cerute de infracţiune, norma penală este prioritară la aplicare, iar norma
administrativă sau de deontologie a funcţiei publice va fi inutilă, nemaiputând fi aplicată. În
caz de trimitere în judecată a oficialului public, acesta v-a fi suspendat și din funcția publică
pe care o deține până la finalizarea judecării.

Aşadar, semnificația noțiunii de funcționar public din dreptul penal nu este echivalentă cu
cea de funcționar public din dreptul administrativ. Potrivit legii penale, noțiunile de funcționar
public are un înțeles extins datorită caracterului relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor
fapte socialmente periculoase, cât și pentru faptul că apărarea intereselor colectivității impun o
cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal.

FUNCȚIONAR PUBLIC DIN DREPTUL PENAL ≠ FUNCȚIONAR PUBLIC DIN DREPTUL ADMINISTRATIV

Concludem că între noţiunea de funcţionar public în accepţiunea dreptului penal şi


noţiunea de funcţionar public în accepţiunea dreptului administrativ există o relaţie de la întreg la
parte. Adică noţiunea de funcţionar public în accepţiunea dreptului administrativ este o
subcategorie a noţiunii de funcţionar public în accepţiunea dreptului penal.

26
Noţiunea de funcţionar public în accepţiunea dreptului penal are o sferă largă care include
nu numai categoriile de personal care lucrează în administraţia publică(puterea executivă) dar şi
la personalul din structurile puterilor legislativă şi judecătorească31.

FUNCȚIONAR PUBLIC DIN DREPTUL PENAL

FUNCȚIONAR DIN

DREPTUL ADMINISTRATIV

DEMNITARI

CATEGORIILE DE PERSONAL DIN


PUTEREA LEGISLATIVĂ ŞI
JUDECĂTOREASCĂ
[deputații, senatorii, președintele
României, judecători]
-

Din reprezentarea grafică de mai sus rezultă că instituţia funcționarului public din dreptul
penal însumează toate categoriile următoare: (1) funcționarii publici din dreptul administrativ +
(2) demnitari + (3) categoriile de personal din puterea legislativă şi judecătorească.

FUNCȚIONAR PUBLIC DIN DREPTUL PENAL = FUNCȚIONAR PUBLIC DIN DREPTUL ADMINISTRATIV + DEMNITARI +
CATEGORIILE DE PERSONAL DIN PUTEREA LEGISLATIVĂ ŞI JUDECĂTOREASCĂ

31
Principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat statuează că exercitarea puterii de stat este
organizată pe baza celor trei funcţii ale statului:

- funcţia legislativă- este exercitată de către parlament;


- funcţia executivă-este exercitată de către autoritîţile administraţiei publice;
- funcţia judecătorească- este exercitată de către instanţele judecătoreşti.
Nu există nicio ierarhizare între funcţiile/puterile statului. Toate cele trei puteri fiind pe poziţie de
egalitate juridică.

27
Întrucât, Codul penal operează cu noţiunea de funcționar public ca autor al infracțiunii,
semnificația noțiunii de funcționar public din dreptul penal nu este echivalentă cu cea de
funcționar din dreptul administrativ. Astfel, în legea penală, funcționarul este definit exclusiv
după criteriul funcției pe care o deține şi în temeiul căreia exercită prerogative de putere publică
sau, cu alte cuvinte, dacă își desfăşoară activitatea în serviciul unei instituţii determinată prin
legea penală, supus unui anumit statut sau regim juridic.

Conform art.175 (1) Cod Penal, funcționar public este persoana care, cu titlul permanent
sau temporar, cu sau fară o remunerație: (i) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în
temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești.
Aşadar noţiunea de funcţionar public din codul penal cuprinde nu numai personalul care lucrează
în administraţia publică dar include şi personalul care lucrează în celelealte două puteri aşa cum
reliefăm mai jos:

Personalul
din Demnitar
Personalul ii publici
administraţia
din
publică
parlament
Funcţiona
rii publici

Personalul din Personalul


contractu
justiţie al

Casetă 3. Funcţionarul public în accepţiunea dreptului penal cuprinde categoriile de personal din toate cele
trei puteri ale statului

Aşadar, în primul aliniat, art. 175 Cod Penal extinde sfera de cuprindere. În afară de
funcţionarii publici propriu-ziși de drept administrativ, funcţionarul public în accepţiunea
dreptului penal cuprinde toate categoriile de personal din cele trei puteri ale statului de pilă,
deputații, senatorii, judecătorii și procurorii, membrii CSM, executorii judecătoreşti, notarii publici
etc.

Următoarea litera lărgeşte şi mai mult câmpul de aplicare al legii penale şi precizează că
funcţionari publici în accepţiunea dreptului penal sunt şi persoanele care (ii) exercită o funcție de
demnitate publică sau o funcție publică de orice natură. Aşadar la funcționarii publici propriu-ziși
din cadrul administrației centrale sau locale se adaugă şi funcționarii publici cu statut special spre
exemplu: funcționarii parlamentari, primarii, președinții de consilii locale sau județene,
președintele Curții de Conturi, polițiștii, medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate
spitalicească din sistemul public de sănătate etc.

28
Medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din
sistemul public de sănătate are calitatea de funcționar public în accepțiunea
dispozițiilor art.175 (1) lit. b) teza a II-a C.pen.32

Sfera de cuprindere a funcţionarul public în accepţiunea dreptului penal nu se opreşte


aici ci se extinde şi asupra salariaţilor care lucrează pentru persoanele juridice sau operatori
economici cu capital integral sau majoritar de stat. Astfel litera următoare menţionează că
funcţionarul public este şi persoana care (iii) exercită, singură, sau împreună cu alte persoane, în
cadrul unei regii autonome al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital
integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
Exemple de regii autonome sunt: Regia Autonomă pentru Activități Nucleare, Regia Autonomă
,,Monitorul Oficial'' , Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat. Aşadar,
sunt funcţionari publici în accepţiunea dreptului penal de pildă: directorul unei regii autonome,
guvernatorul Băncii Naționale a României, persoanele încadrate în unității bancare cu capital
integral sau majoritar de stat, nu și cele care își desfășoară activitatea într-o bancă cu capital
integral privat sau atât cu capital privat, cât și cu capital de stat dacă statul român este acționar
minoritar.

Alinaitul doi precizează că funcţionari publici în accepţiunea dreptului penal sunt şi


persoanele care (2) exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de
autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la
îndeplinirea respectivului serviciu public.

Noţiunea de ,,serviciu public” 33desemnează fie o formă de activitate prestată în folosul


interesului public, fie o subdiviziune a unei instituţii din administraţia internă împărţită pe secţii,
servicii, etc. Din categoria serviciilor de interes public fac parte acele entităţi care, prin activitatea
pe care o desfăşoară, sunt chemate să satisfacă anumite interese generale ale membrilor
societăţii. Potrivit art.175 alin. (2) NCP, nu este suficient ca persoana să exercite un serviciu de
interes public, ci trebuie să şi fie învestită în acea funcţie.

Calitatea de funcţionar public trebuie să existe în momentul săvâririi faptei.

Aşadar, potrivit reglementărilor Codului Penal, pentru a fi subiect activ al unei infracțiunii
nu are importanță statutul profesional al persoanei care comite fapta, ci doar ca ea să se
încadreze în categoriile la care face referire legea penală.

Participaţia penală este posibilă în toate formele:


(i) coautorat,
(ii) complicitate sau instrigare.

32
I.C.C.J., completul de hotărâre preliminară, decizia nr. 26/2014, ww.scj.ro
33
Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială. Conform noului Cod penal, Ediția a 2-a, revizuită
și adăugită, Editura C.H. Beck, București 2014, p. 451.

29
Aşaadr, noțiunea de funcționar public în accepţiunea dreptului penal include şi categoriile
de personal care lucrează în administraţia publică aşa cum au fost enumerate mai sus: demnitarii
publici, funcţionarii publici propriu-zişi şi personalul contractual (dar şi alte categorii de personal).
Iar integritatea şi normele impuse de deontologia funcţiei publice sunt obligatorii pentru
personalul care lucrează în administraţia publică. În funcţie de categoria în care se încadrează,
oficialii publici sunt ţinuţi să respecte diverse norme ce vizează conflictul de interese,
incompatibilităţile, controlul averilor sau corupţia etc.

În concluzie, fără să pierdem din vedere criteriul conform căruia Norma penală este
prioritară la aplicare, de la caz la caz trebuie stabilit care este sfera de cuprindere a noţiunilor
incidente.

30
ANEXA
CATEGORII DE PERSONAL CARE LUCREAZĂ ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

1. DEMNITARII PUBLICI

Demnitarul este persoana investită cu o demnitate. O definiție completă a conceptului de


demnitate publică este dată de profesorul Ioan Alexandru: „complexul de atribuții și
responsabilități stabilite prin Constituție, legi și alte acte normative, pe care și le asumă o
persoană fizică prin investirea sa ca urmare a rezultatului procesului electoral direct, prin alegere,
sau indirect, prin numire, potrivit legii”34.
Ținând cont de criteriul electiv, observăm că există două categorii de demnitari: (1)
demnitari aleși și (2) demnitari numiți.

Demnitarii aleși

În categoria demnitarilor aleși prin votul direct, secret și liber exprimat al cetăţenilor se
încadrează următoarele categorii:

 Președintele al României- este ales de întregul popor român;


 Deputații- sunt aleși de către persoanele cu domiciliu în circumscripția unde candidează;
 Senatorii- sunt aleși de către persoanele cu domiciliu în circumscripția unde candidează;
 Primarii comunelor, orașelor și municipiilor- sunt aleși de locuitorii cu drept de vot din
unități teritorial administrtive corespunzătoare;
 Consilierii județeni și cei locali- sunt aleși la nivelul unităților teritorial administrtive de
către cetăţenii cu drept de vot.
Mai există o categorie de demnitari care sunt tot aleşi dar prin vot indirect:

Viceprimarii comunelor, orașelor și municipiilor- sunt aleși din rândul şi de către consilierii
locali.
Demnitarii numiţi

Funcțiile prin numire asimilate demnitarilor35 la nivelul administrației publice centrale


reunesc persoanele din urmatoarele categorii:

 Prim-ministrul României şi miniştrii


 Șeful Cancelariei Prim-ministrului;
 Secretarul General al Guvernului și Secretarul General Adjunct;
 Secretarii de Stat și cei asimilații acestora,precum conducatorii organelor de specialitate
ale administrației publice centrale sau autorităților administrative autonome, cum ar fi:
președinții Agenției Naționale de Integritate, Agenției Naționale a Funcționarilor Publici,
Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal,
Consiliului legislativ și alte asemenea structuri;
 Consilierii de Stat și Consilierii Prezidențiali.

34
Ioan Alexandru, Tratat de administratie publica, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2008, p. 510.
35
Potrivit art.1 din OG nr. 32/1998 privind organizarea cabinetului demnitarului din administrația publica
centrala, completată și modificată de LEGEA nr. 132/2012.

31
2. FUNCŢIONARII PUBLICI PROPRIU-ZIŞI

Funcţionarul public

Noţiunea de funcţionar publică este utilizată pentru a face diferenţa dintre personalul
autorităţilor şi instituţiilor publice în raport cu salariaţii din sectorul privat şi personalul
contractual.

Funcţionarul public este persoana fizica investita cu o funcţie publica cu caracter de


permanenţă în serviciile autorităţii centrale sau locale, ori în instituţiile publice care aparţin
acestora.

Funcţionarii publici au un statut juridic special care îi diferenţiază de alţi lucrători din
domeniul privat şi care este este reglementat prin Lg. nr. 188 /1999 privind Statutul funcţionarilor
publici. Statutul juridic special cuprinde drepturi şi obligaţii specifice ale persoanelor care sunt
investite să exercite prerogative de putere publică. Potrivit art. 2 alin. (2) din Lg. nr. 188 /1999,
funcţionarul public e definit ca reprezentând persoana numită, în condiţiile prezentei legi, într-o
funcţie publică.

Totalitatea funcţionarilor publici din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice constituie


corpul funcţionarilor publici.

Funcţionarul şi funcţia publică

Funcţiunarul public pune în executare competenţele atribuite unei funcţii publice- de


aceea analiza noţiunii de funcţionar public este întotdeauna corelată cu funcţia publică. În
conformitate cu prevederile Lg. nr. 188/ 1999, funcţia publică este definită ca un ansamblu de
atribuţii şi responsabilităţi stabilite în temeiul legii, în scopul realizarii prerogativelor de putere
publică de catre administraţia publică centrala şi locala36.

Atribuţia este posibilitatea recunoscută de lege funcţionarului public de a avea o anumită


conduită în vederea exercitării funcţiei publice pe care o ocupă. Atribuţiile funcţionarului public
trebuie prevăzute expres în lege.

Persoanele fizice care ocupă în condiţiile legii funcţiile publice în vederea realizării
atribuţiilor unui serviciu public administrativ al statului, judeţului, oraşului sau comunei se
numesc funcţionari publici administrativi şi primesc pentru activitatea desfăşurată un salariu
lunar, iar persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică au dreptul pentru activitatea
desfăşurată la o indemnizaţie lunară.

36
Legea nr. 188/1999, privind statul funcţionarilor publici, modificata si completata prin Legea
nr.161/2003, Titlul III - Reglementari privind funcţia publică si funcţionarii publici).

32
Clasificarea funcţionarilor publici

Lg. nr. 188 /1999 privind Statutul funcţionarilor publici propune o multitudine de
clasificări ale categoriilor de funcţionari publici37 dintre acestea considerăm ca fiind relevante
următoarele criterii de clasificare:

- nivelul studiilor;

- nivelul atribuţiilor;

A. În funcţie de nivelul studiilor, identificăm:


- funcţionari publici din clasa I - studii superioare universitare de licenţă de lungă durată, absolvite
cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau
echivalentă.

- funcţionari publici din clasa a II-a - studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă;

- funcţionari publici din clasa a III-a - studii medii liceale sau postliceale, absolvite cu diplomă.

Funcţioanrii publici numiţi în clasele a II-a şi a III-a nu pot ocupa decât funcţii de execuţie.

37
A se vedea Legea 188/1999 Capitolul II: Clasificarea funcţiilor publice. Categorii de funcţionari publici, art.
7-14

33
B. După nivelul atribuţiilor, identificăm:

- înalţi funcţionari publici;

- funcţionari publici de conducere;

- funcţionari publici de execuţie.

În funcţie de structura organizatorică, de ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu


caracter specific precum şi după nivelul atribuţiilor în cadrul a aparatelor de specialitate şi ale
autorităţilor publice regăsim următoarea repartizare:

1. Înalți funcționari publici, din care fac parte persoanele numite în următoarele funcții:
 secretar general al Guvernului;
 secretar general adjunct al Guvernului;
 secretar general din ministere şi alte organe de specialitate ale administrației publice
centrale;
 secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administrației
publice centrale;
 prefect;
 subprefect;
 inspector guvernamental.

2. Funcționari publici de conducere, din care fac parte persoanele numite în următoarele funcții:
 director general şi director general adjunct din aparatul autorităților administrative
autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administrației
publice centrale;
 director şi director adjunct din aparatul autorităților administrative autonome, al
ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale;
 secretar al unității administrativ-teritoriale;
 director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate, în
cadrul instituţiei prefectului, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administrației
publice locale şi al instituțiilor publice subordonate acestora;
 arhitect sef;
 manager public;
 şef serviciu;
 şef birou.

3. Funcționarilor publici de execuție, din care fac parte persoanele numite în următoarele funcții:
 consilier;
 consilier juridic,;
 auditor;
 expert;
 inspector;
 comisar;
 referent de specialitate;

34
3. PERSONALUL CONTRACTUAL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

Personalul contractual dintr-o instituţie a administratiei publice are un statut juridic


distinct şi nu este considerat funcţionar public.

Personalul contractual îşi desfasoară activitatea în baza unui raport de munca delimitat
de un contract individual de muncă. Iar funcţionarul public îşi desfasoară activitatea în baza unui
raport de in baza unui raport de serviciu fiind încadrat printrun act de numire în funcţie publică.

Personalul încadrat pe bază de contract individual de muncă din administraţia publică


este încadrat în serviciile autorităţilor publice după cum urmează:

 Administarţia publică centrală:


Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, în ministere şi în alte organe de
specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor, Agenţia Naţională de Integritate, Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea
Constituţională, Consiliul Legislativ, Consiliul Concurenţei, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi,
Consiliul Naţional al Audiovizualului, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii,
Agenţia Naţională de Presă "Agerpres",

 Serviciile deconcentrate ale ministerelor şi a altor organe centrale de specialitate –


prefecturi, consilii judeţene, municipii,
 Administraţia publică locală în aparatul propriu al consiliilor, primăriilor şi din serviciile
publice din subordinea acestora,
 Aparatul de lucru al cabinetului senatorial şi al demnitarului.

35
MODELE ÎNTRBĂRI GRILĂ

(cu răspuns multiplu)

1. Noţiunea de funcţionar publică este utilizată


a) pentru a face diferenţa dintre personalul autorităţilor şi instituţiilor publice în raport
cu salariaţii din sectorul privat şi personalul contractual.
b) pentru a face diferenţa dintre diferitele categorii de demnitari

2. Deontologia funcţiei publice se impune pentru


a) toate categoriile de salariaţii din sectorul privat
b) toate categoriile de personal care sunt salarizate din banii publici si care exercită
prerogative de putere publică în cadrul structurilor administraţiei publice locale sau
centrale.

3. Cine se supune normelor de deontologia funcţiei publice?


c) Functionarii de conducere a unui super-market
d) Functionarii publici
e) Demnitarii

4. Noțiunea de Funcționar public din dreptul penal V.S. noțiunea de de funcționar public din
dreptul administrativ:
a) noțiunea de funcționar public din dreptul penal nu este echivalentă cu noţiunea de
funcționar public din dreptul administrativ.
b) noțiunea de funcționar public din dreptul penal este echivalentă cu noţiunea de
funcționar public din dreptul administrativ.

5. Relaţia dintre noțiunea de funcționar public din dreptul penal V.S. noţiunea de funcționar
public din dreptul administrativ este următoarea:
a) Între cele două noţiuni există există o relaţie de la întreg la parte, în cadrul căreia
noțiunea de funcționar public din dreptul penal are un înţeles mai extins. Iar noţiunea
de funcţionar public în accepţiunea dreptului administrativ este o subcategorie a
noţiunii de funcţionar public în accepţiunea dreptului penal.
b) Între cele două noţiuni există există o relaţie de la întreg la parte în cadrul căreia
noțiunea de funcționar public din dreptul administrativ are un înţeles mai extins. Şi
deci noţiunea de funcţionar public în accepţiunea dreptului penal este o subcategorie
a noţiunii de funcţionar public în accepţiunea dreptului administrativ.
6. În categoria demnitarilor aleși prin votul direct, secret și liber exprimat al cetăţenilor se
încadrează următoarele categorii:
a) Miniştrii
b) Președintele al României
c) Consilierii județeni

36
d) Consilierii locali
e) Prim-ministrul
f) Primarul
7. În categoria demnitarilor numiţi se reunesc urmatoarele categorii:
a) Prim-ministrul României
b) Miniştrii
c) Primaruii
d) Șeful Cancelariei Prim-ministrului;
e) Secretarul General al Guvernului și Secretarul General Adjunct;
f) Secretarii de Stat
g) Consilierii Locali
h) Conducatorii organelor de specialitate ale administrației publice centrale sau
autorităților administrative autonome, cum ar fi: președinții Agenției Naționale de
Integritate, Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, Autorității Naționale de
Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, Consiliului legislativ și alte
asemenea structuri;

8. Funcţionarii publici au un statut juridic special care îi diferenţiază de alţi lucrători şi care
este este reglementat prin:
i) Codul Muncii
j) Lg. nr. 188 /1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

9. Statutul juridic special al funcţionarilor publici cuprinde


a) Dreptul de a exercita prerogative de putere publică în interes personal
b) Numai obligaţiile specifice persoanelor care sunt investite să exercite prerogative de
putere publică.
c) Drepturi şi obligaţii specifice persoanelor care sunt investite să exercite prerogative
de putere publică.

10. În funcţie de structura organizatorică şi de ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor


funcţionarii publici se clasifică în:
a) Înalți funcționari publici,
b) Funcționari publici de conducere,
c) Funcționarilor publici de execuție
d) Aleşi locali

37
CAPITOLUL 4
CONFLICTUL DE INTERESE
1. Introducere
Conflictul de interese stabileşte un set de norme care guvernează comportamentul
profesional al oficialilor publici, în virtutea statutului lor prin care exercită prerogative de putere
publică, şi asigură că aceştia îşi exercită cu imparţialitate îndatoririle de serviciu.
Oficialii publici nu trebuie să-şi folosească autoritatea pentru a obţine avantaje pentru ei,
familie sau prieteni. Aceştia nu trebuie să deţină o poziţie sau să aibă vreun interes comercial,
financiar sau de altă natură care să fie incompatibile cu funcţiile şi îndatoririle lor oficiale.

CONFLICTUL DE INTERESE = o concurenţă între interesul privat al unei


persoane şi interesul legat de funcţia pe care acesta o deţinute.

EVITARE CONFLICT DE INTERESE =EXERCITARE CU IMPARŢIALITATE A


ÎNDATORIRILOR DE SERVICIU

Corupţia, sub orice forma a ei, dăunează întregii societăţi. Evitarea conflictului de
interese, prin respectarea regimului juridic al acestuia, conduce la reducerea riscurilor şi
prevenirea corupţiei în administraţia publică. Pentru o abordare practică şi o înţelegere mai bună
a instituţiei conflictului de interese să analizăm două studii de caz ipotetice de mai jos:

Doamna Şmecherescu este consilier local al oraşului Novaci iar soţul acesteia este unic
asociat al S.C. Nepotism Forever S.R.L.
Cu ocazia şedinţei lunare a Consiliului Local Novaci, doamna Şmecherescu participă la
deliberări şi votează favorabil pentru adoptarea unui act administrativ, Hotărâre a Consiliului Local
Novaci, prin care se aprobă atribuirea unui contract de îngrijire a spațiilor verzi căte o firmă
aparținând soţului său.
Prin participarea la dezbateri, doamna Şmecherescu i-a influenţat pe colegii săi, consilieri
locali, şi i-a convins să voteze favorabil în vedere atribuirii contractului din care o rudă/afin a sa a
obţinut un folos material. Mai mult chiar şi doamna Şmecherescu a votat favorabil pentru a acordă o
suma de bani firmei S.C. Nepotism Forever S.R.L.
Situaţia reprezintă unu conflict de interese pentru că oficialul public, doamna Şmecherescu,
participă la adoptarea un act administrativ prin care acordă o suma de bani din care soţul său ar
obţine un folos material.
! Orice persoană, fizică sau juridică, poate înainta o sesizare privind situaţia de conflict de
interese în care se găseşte un oficial public.
Sancţiuni:
Sancţiune administrativă: Orice act administrativ care nu respectă condiţiile privind cauza
este lovit de nulitate şi deci nu produce efecte juridice. Instanţa judecătorească va
constata nulitatea absolută a actului administrativ şi va anula beneficiile patrimoniale
nelegal obţinute.
Sancţiune penală: fapta funcţionarului public ce reprezintă infracţiunea de conflict de
interese se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului
de a ocupa o funcţie publică.

38
Studiu caz 1. Conflict interese consilier local

Domnul Alesul este primarul al orașului Craiova, iar fratele acestuia este membru fondator
și angajat al fundației Foaie Verde. Fundația Foaie Verde depune cerere și documentația aferentă
pentru a solicita ajutor financiar din partea consiliului local Craiova.
Dacă domnul primar Alesul emite un act administrativ, Dispoziţie de Primar, prin care
acordă o suma de bani fundației Foaie Verde se creează un folos material în avantajul fratelui său.
Chiar daca respectiva fundație nu urmărește profit, prin drepturile salariale pe care fratele sau le-ar
putea încasa acesta ar obţine un folos material ce rezultă dintr-un act administrativ emis de o rudă a
sa, primarul Alesul.
Situaţia reprezintă unu conflict de interese.

Studiu caz 2. Conflict interese primar

Cele două speţe prezintă conduita greşită pe care cei doi oficiali (în prima speţă, un
consilier local şi, în speţa doi, un primar) au avut-o în legătură cu modul cum şi-au îndeplinit
îndatoririle de serviciu. Aceştia au avut un comportament profesional greşit şi nelegal prin care
au încălcat statutul lor şi vor răspunde adminstrativ şi penal.
Conflictul de interese este o condiţie de valabilitatea a actului administrativ şi este impusă
de dispoziţiile Lg. nr. 144/200738 care prevede că în cazul unui conflict de interese, toate actele
juridice sau administrative încheiate cu încalcarea dispozitiilor legale privind conflictul de interese
sunt lovite de nulitate absolută. În aceste cazuri, instanţa de judecată dispune „constatarea nulităţii
absolute şi anularea beneficiilor patrimoniale”39.
Un act administrativ este valabil încheiat dacă îndeplineşte condiţia ca, în exerciţiul
demnităţilor publice pe care le deţin, persoanele de la care emană să respecte întocmai regimul
juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor.
Actele administrative emise sau adoptate cu încălcarea obligaţiilor prevăzute în materia
conflictelor de interese sunt lovite de nulitate absolută.
Iar persoanele care nu respectă interdicţiile impuse de regimul juridic al conflictului de
interese şi al incompatibilităţilor răspund dup caz:
- administrativ sau civil dacă intră sub incidenţa legislaţiei administrative (Lg. Nr. 161/2003
)
- penal dacă intră sub incidenţa legislaţiei penale (Codul Penal).

38
Lg. nr. 144 / 2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de
Integritate
39
Art. 47 (1) din Lg. nr. 144/2007: În cazul unui conflict de interese, toate actele juridice sau
administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispoziţiilor legale
privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută.
39
2. Conflictul de interese
Conflictul de interese este definit ca o concurenţă între interesul privat al unei persoane şi
interesul legat de funcţia pe care acesta o deţinute.

Instituţia conflictului de interese se aplică şi în dreptul privat dar este mai des folosită în
dreptul public, unde întâlnim două instituţii, conflictul de interese şi incompatibilităţile, care sunt
legate de conduita pe care o datorează membrii organelor de conducere sau administrare ale
persoanelor juridice de drept public.

În dreptul public, conflictul de interese este definit ca o concurenţă între interesul public
pe care demnitarul public are îndatorirea să-l prezerve, în virtutea poziţiei pe care o ocupă, şi
interesele sale private.40

40
A se vede şi Stan, V., Nicolae R., Ghid anticorupţie- monitorizarea conflictelor de interese şi
incompatibilităţilor, Centrul de Resurse Juridice, Bucureşti, 2005, p. 12

40
3. Conflictul de interese în dreptul civil. Obligaţiile membrilor
organelor de conducere şi administrare
Persoanele fizice care acceptă funcţia de mebru în organe de conducere şi administrare
ale unei persoane juridice, fie că este de drept public fie că este de privat, îşi asumă şi trebuie să
respecte anumite obligaţii. Despre aceste îndatoriri face vorbire Codul civil, care, în dispoziţiile
art. 213-21441, consacră în mod expres două obligaţii esenţiale ce revin membrilor organelor de
conducere sau administrare, iar nerespectare lor are importante consecinţe juridice.
(1) Astfel, o primă obligaţie instituită de dispoziţiile art. 213 alin.(1) Cod civil în sarcina
membrilor organelor de conducere sau administrare este obligaţia de a acţiona în interesul
persoanei juridice cu prudenţa şi diligenţa unui bun proprietar.
(2) În timp ce a doua obligaţie, reglementată de art. 214 C.civ. vizează menţinerea
separaţiei de patrimonii în ceea ce priveşte patrimoniul persoanei juridice şi patrimoniul
membrului organului de administrare al acesteia.
În legătură cu obligaţia de a acţiona în interesul persoanei juridice cu prudenţa şi
diligenţa, Codul civil nu defineşte comportamentul unui bun proprietar, astfel că acest criteriu
rămâne unul subiectiv, la aprecierea instanţei. Totuşi, în ceea ce priveşte persoanele juridice de
drept privat, considerăm că prudenţa şi diligenţa se transpun în obligaţia de fidelitate, care era
deja impusă în dreptul nostru administratorilor societăţilor comerciale. În plus legislaţia
comercială oferă protecţie contra neglijenţei şi fraudei organelor de administrare.

4. Conflictul de interese în dreptul public.


În ceea ce priveşte persoanele juridice de drept public, prudenţa şi diligenţa se transpun
în obligaţia impusă de respectarea regimului juridic al conflictului de interese şi al
incompatibilităţilor, care cere oficialilor publici să nu participe la deliberarea şi adoptarea/
emiterea unui act administrativ dacă au un interes personal în problema vizată de act.
În lipsa unui Cod de Procedură Administrativă în Romania, ne întîlnim frecvent cu situaţia
în care instituţiile juridice precum şi elementele de procedură sunt împrăştiate într-o legislaţie
vastă şi stufoasă care fac analiza lor foarte dificilă. Acesta este şi cazul instituţiei conflictului de

41
Cod civil
Art. 213 Obligaţiile membrilor organelor de administrare
Membrii organelor de administrare ale unei persoane juridice trebuie să acţioneze în interesul
acesteia, cu prudenţa şi diligenţa cerute unui bun proprietar.
Art. 214 Separarea patrimoniilor
(1) Membrii organelor de administrare au obligaţia să asigure şi să menţină separaţia dintre
patrimoniul persoanei juridice şi propriul lor patrimoniu.
(2) Ei nu pot folosi în profitul ori în interesul lor sau al unor terţi, după caz, bunurile persoanei
juridice ori informaţiile pe care le obţin în virtutea funcţiei lor, afară de cazul în care ar fi autorizaţi
în acest scop de către cei care i-au numit.

41
interese care nu este sintetizat într-un singur act normativ ci întâlnim mai multe acte normative şi
terminologiei neunitare cu sensuri şi nuanţe diferite.

Mai mult, ne regăsim în situaţia că instituţia conflictului de interese este reglementată


prin norme juridice atât din sfera dreptului administrativ cât şi din sfera dreptului penal.

Reglementare
Conflictul de Interese
Pentru aspectele de drept Pentru aspectele de drept
administrativ penal

- Lg. nr. 215/2001, a administraţiei - Codul Penal al României


publice locale -Lg. nr. 78/2000, privind
- Lg. nr. 161/2003, privind unele prevenirea, descoperirea și
măsuri pentru asigurarea sanctionarea faptelor de
transparenţei în exercitarea corupție
demnităţilor publice, a funcţiilor
publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei
- Lg. nr. 393/2004 privind statutul
aleșilor locali
- Lg. nr. 176/2010, privind integritatea
în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor
publice
REGULA:
Norma penală este prioritară la aplicare!
Caseta. Norma penală este prioritară la aplicare. Exemplu: conflictul de interese

În această situaţie regula este că: în faptele reglementate penal, dacă s-au întrunit
condiţiile cerute de infracţiune, norma penală este prioritară la aplicare, iar norma administrativă
sau de deontologie a funcţiei publice va fi inutilă, nemaiputând fi aplicată. În caz de trimitere în
judecată a oficialului public, acesta v-a fi suspendat și din funcția publică pe care o deține până la
finalizarea judecării.

Aşadar, în dreptul public conflictele de interese şi regimul lor juridic sunt reglementate în
două ramuri de drept şi anume în dreptul administrativ şi în dreptul penal.

Legislaţia administrativă prevede sancţiuni de natură administrativă sau civilă care pot fi
aplicate persoanelor aflate în situaţie de conflict de interese, de pildă că actele juridice sau
administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispoziţiilor legale
privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută. Pe când Legislaţia penală prevede
sancţiuni de natură penală pentru oficialii aflaţi în de conflict de interese şi impune măsuri
specifice dreptului penal precum detenţiunea pe viaţă, închisoarea sau amenda penală, precum şi

42
pedepse complementare celor penale de interzicerea exercitării unor drepturi (dreptul de a alege
si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice; dreptul de a ocupa o functie
implicand exercitiul autoritatii de stat; dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie
ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea
infractiunii; drepturile parintesti; dreptul de a fi tutore sau curator).

Legislaţia administrativă
• Legea 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea
corupţiei, cuprinde următoarea definiţie la art. 70:
“Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate
publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea
influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte
normative”.
Această definiție normativă a fost criticată în două rânduri de către Grupul Statelor
împotriva Corupţiei (GRECO) din anul 2005 și 2007 pentru că se ia în considerare numai interesul
financiar și al oficialului public42.
• Lg. nr. 7 /2004 privind Codul de conduită al funcţionarilor publici definește conflictul de
interese ca fiind ,, acea situaţie sau împrejurare în care interesul personal, direct ori indirect, al
funcţionarului public contravine interesului public, astfel încât afectează sau ar putea afecta
independenţa şi imparţialitatea sa în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp şi cu obiectivitate a
îndatoririlor care îi revin în exercitarea funcţiei publice deţinute”43.
• Lg. nr. 144 / 2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de
Integritate I se referă la conflictul de interese în cadrul art. 47 (1) precizând una dintre sancţiunile
ce se aplică în cazul unui conflict de interese şi anume că toate actele juridice sau administrative
încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de
interese, sunt lovite de nulitate absolută.
Legislaţia penală
• Potrivit reglementării din materia dreptului penal, art. 301, alin. (1) Cod Penal, dacă fapta
comisă întrunește condițiile necesare incriminării, conflictul de interese constituie infracțiune și se

42
GRECO,
www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/evaluations/round2/GrecoEval2(2005)1_Romania_EN., și
www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/evaluations/round2/GrecoRC2(2007)9_Romania_EN.pdf.
43
Art. 4, lit. e) din Legea nr. 7 din 18 februarie 2004 republicată, privind Codul de conduită al
funcţionarilor publici.

43
pedepsește mult mai sever decât reglementările din normele dreptului administrativ.
Astfel, normele penale definesc conflictul de interese ca fiind “fapta funcţionarului public
care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii
prin care s-a obtinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru sotul său, pentru o
ruda ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în
raporturi comerciale ori44 de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază
de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării
dreptului de a ocupa o funcţie publică”45.

44
,,Raporturile comerciale” au fost anulate prin Decizia CCR nr. 603/2015 referitoare la admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. (1) şi art. 308 alin. (1) din Codul
penal. Curtea a reținut că această noțiune nu mai este expres definită prin legislația în vigoare,
împrejurare ce lipsește de claritate, precizie și previzibilitate sintagma cuprinsă în norma penală și
care este de natură a împiedica determinarea exactă a conținutului constitutiv al infracțiunii de
conflict de interese, fapt care contravine principiului legalității incriminării, prevăzut la art. 1 din
Codul penal și la art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale și, în consecință, dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, precum și libertății
individuale, drept fundamental prevăzut de art. 23 din Constituția României.
45
Conflictul de Interese, a fost introdus prima dată în legislaţia penală în anul 2006 prin Lg.
278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului Penal

44
5. Conflictul de interese- Raţiunea reglementării
România continuă să aibă în corupţie o problemă foarte serioasă46. Folosirea ilegitimă de
către unii oficiali a poziţiilor lor publice în interes personal constituie principala cauză a corupţiei.
Una din definiţiile cele mai cuprinzătoare ale corupţiei este aceasta: folosirea improprie a puterii
publice pentru obţinerea de profit personal47. În România, dar nu numai, avem destui demnitari
publici care sunt încă departe de a-şi rezolva ei înşişi această problemă. Consecinţele acestei stări
de lucruri sunt bine ştiute de toată lumea iar cetăţenii le suportă în întregime. Această situaţie
obligă la luarea unor măsuri legislative stricte de combatere a corupţiei.
Combaterea corupţiei este principala raţiune care stă la baza dezvoltării disciplinei
Deontologia Funcţiei Publice de aceea vom subiectul conflictului de interese din perspectiva
penală.
Toate cazurile de corupţie includ un conflict de interese şi deci orice faptă de corupţie se
bazează pe existenţa unui conflict de interese şi este stadiul final al acestuia. În consecinţă
experţiii în domeniul combaterii corupţiei consideră că, în acest cadru conceptual, conflictele de
interese ale oficialilor constituie cea mai mare problemă de corupţie. De aceea statele
democratice şi importante instituţii internaţionale acordă o atenţie specială definirii cât mai
cuprinzătoare a noţiunii de conflict de interese, precum şi adoptării de măsuri legislative şi
instituţionale care să prevină apariţia cazurilor de conflicte de interese.

46
A se vedea Indiceel de Percepție a Corupției (IPC) unde, în 2016, România se află pe locul 24-
25 în Uniunea Europeană din 28 de țări, la egalitate cu Ungaria. Punctajul unei țări indică nivelul
perceput al corupției pe o scală de la 0 — 100, unde 0 înseamnă că țara este percepută ca fiind
extrem de coruptă și 100 că țara este percepută ca fiind foarte curată,
sursă Transparency International , Indicele de Percepție a Corupției (IPC) 2016,
http://transparency.org, accesat 21 martie 2017
47
Stan, V., Nicolae R., Ghid anticorupţie- monitorizarea conflictelor de interese şi
incompatibilităţilor, Centrul de Resurse Juridice, Bucureşti, 2005, p. 9

45
6. Interdicţia impusă de conflictele de interese.

Oficialii publici nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea ori emiterea unui act
administrativ dacă au un interes personal în problema vizată de act sau dacă ar putea prezenta
un beneficiu sau un dezavantaj pentru:

a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul


al doilea inclusiv;

b) orice persoană fizică sau juridică cu care


au o relaţie de angajament, indiferent de
natura acestuia;

c) o societate comercială la care deţin


calitatea de asociat unic, funcţia de
administrator sau de la care obţin venituri;

d) o altă autoritate din care fac parte;

e) orice persoană fizică sau juridică, alta


decât autoritatea din care fac parte, care a
făcut o plată către aceştia sau a efectuat
orice fel de cheltuieli ale acestora;

f) o asociaţie sau fundaţie din care fac


parte.
48
Caseta X. Conflict interese

Pentru o discuţie la seminar pe tema conflictului de interese propunem speţa detaliată în


Anexa X despre primarul care s-a dat singur în judecată şi care este prezentată pe scurt în caseta
de mai jos:

Primarul din Stejari s-a dat singur în judecată pentru a primi un spor încasat ilegal49
Primarul din Stejari s-a dat singur în judecată pentru a primi un spor încasat ilegal. Cum
era vorba despre un spor de 50 la sută din salariu, și-a încercat norocul, crezând că va
avea câștig de cauză în instanță, precum a avut precedesorul său în funcție, care a primit
banii fără probleme. Edilul Robert Ionuț Păiuși a pierdut procesul la Tribunalul Gorj și

48
Sursa caricatură ghidul: Programul integrat de dezvoltare locală. Sesiune de orientare pentu
aleşii locali. http://www.md.undp.org/, accesat noiembrie 2016
49
Libertate, https://www.libertatea.ro/stiri/, accesat 22 martie 2018

46
acum e bun de plată. Trebuie să restituie 5.000 de lei pe care i-a încasat ilegal mai multe
luni.
Caseta X. Speţă conflict interese 3

7. Conflictul de interese- Infracţiune de corupţie. Elemente


Instituţia conflictului de interese este cel mai complet reglementată în Codul penal şi este
mult mai cuprinzătoare decât în legislaţia administrativă pentru că reuneşte o serie de elemente
ce vor fi analizate în continuare:
1. Folosul material
2. Funcţionar public- în dreptul penal
3. Rude şi afini
4. Alte raporturi de prepuşenie
5. Sancţiune

1. Folosul material
Conflictul de interese constituie infracțiune numai dacă prin fapta comisă funcţionarul
public a obţinut un folos material. În această situaţie fapta se pedepsește penal cu închisoarea.
Folos material înseamnă obţinerea unor beneficii evaluabile în bani ce constau în: bani,
bunuri, recunoaşterea unui drept de creanţă, stingerea unei datorii.

BANI

STINGEREA FOLOS
UNEI BUNURI
DATORII MATERIAL

RECUNOAŞTEREA
UNUI DREPT

Folos material trebuie să fie obţinut ca urmare a participării la deliberarea şi adoptarea


/emiterea unui act administrativ a funcţionarului care are un interes personal în problema vizată
de act.
Definiţia este criticabilă pentru că funcţionarul aflat în conflict de interese poate să
urmărească şi un alt beneficiu decât cel material. Interesle private nu sunt limitate doar la cele ce
determină obţinerea unor avantaje pecuinare ci ele se extind şi la avantaje profesionale, pentru

47
sine sau membrii familiei, facilităţi pentru prieteni sau avantajarea clientelei politice. Pentru o
discuţie la seminar se poate analiza situaţia în care se urmăreşte obţinerea de capital electoral50.
În consecinţă funcţionarul care, deşi s-a aflat în conflict de interese, dar nu a obţinut un
folos material fapta nu întrunește condițiile necesare incriminării ca infracţiune şi nu se pedepsește
penal ci numai conform reglementărilor din normele dreptului administrativ.

2. Funcţionarul public- în dreptul penal- autorul infracţiunii de conflic de interese


Pentru ca fapta comisă Incriminarea conflictului de interese ca infracțiune se face numai în
situaţia în care făptuitorul are calitatea de funcţionar public. Noţiunea de funcţionar public este
utilizată pentru a face diferenţa dintre personalul autorităţilor şi instituţiilor publice în raport cu
salariaţii din sectorul privat şi personalul contractual. Aceştia din urmă pot fi şi ei traşi la
răspundere penală dar în cadrul altor forme de infracţiuni.
Întâlnim dinnou situaţia în care legislaţia penală este mai cuprinzătoare decât cea
administrativă. Astfel că definiţia dată de Codul Penal noţiunii funcţionarului public51 este mult
mai cuprinzătoare decât cea conţinută de legislaţia administrativă52( Lg. nr. 188/1999 şi Legea
161/2003).
Astfel Potrivit art. 2 alin. (2) din Lg. nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,
funcţionarul public e definit ca reprezentând persoana numită, în condiţiile prezentei legi, într-o
funcţie publică.
Conform art. 175 alin. (1) Codul Penal defineşte funcţionarul public ca fiind orice persoană
care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare
de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 176,
respectiv autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes
public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes
public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

50
a se vedea dosarele care se referă la Lia Olguţa Vasilescu şi Centrul Vechi al Craiovei ori
concertul cu Goran Bregovici

51
Codul Penal defineşte funcţionarul public ca „orice persoană care exercită permanent sau
temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau
nu, în serviciul unei autorităţi publice, instituţii publice, instituţie sau altă persoană juridică de
interes public”.
52
- Lg. nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici
- Lg. nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea
corupţiei

48
Rude şi afini
Nepotismul este o expresie folosită pe scară largă, şi este considerat un caz particular
care declanşază conflictul de interese. Sfera persoanelor pentru care poate fi obţinut folosul
matrial din conţinutul infracţiunii de conflic de interese cuprinde mai multe categorii de persoane
pe care, pentru a nu exista confuzii, le vom aminti în continuare:
 pentru propria persoană;
 pentru soţ sau o rudă sau afin (rudele soţului) până la gradul II inclusiv - adică părinţi,
copii, fraţi, surori şi soţii sau soţiile acestora;
 pentru persoane cu care s-a aflat în raporturi comerciale sau de muncă în ultimii 5
ani; - pentru persoane de la care a beneficiat de servicii sau foloase de orice natură.
Rudele
Gradele de rudenie se stabilesc după numărul de naşteri în linie dreaptă și colaterală, astfel:
Gr. I → părinte - fiu, fiică;
Gr. II → persoana în cauză - cu bunicii sau fraţii săi;
Gr. III → persoana în cauză - cu unchii sau nepoţii;
Gr. IV → persoana în cauză - cu verişorii primari.
Afini
Afinitatea este definită de Codul civil ca fiind legătura dintre un soț și rudele celuilalt soț,
iar rudele soțului sunt în aceeași linie și același grad, afinii celuilalt soț, prin urmare, gradele de
afinitate arată astfel:
Gr. I → persoana în cauză - cu socri;
Gr. II → persoana în cauză - cu bunicii sau fraţii soţului/soţiei (cumnaţii);
Gr. III → persoana în cauză - cu unchii sau nepoţii soţului/soţiei;
Gr. IV → persoana în cauză - cu verişorii primari ai soţului/soţiei.
Legea penală53 incriminează inclusiv persoanele care conviețuiesc și au relații similare
soților, sau părinților și copiilor.
Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act
ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos patrimonial
pentru aceste categorii prezentate mai sus, se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi
interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică.

3. Alte raporturi de prepuşenie


Relaţiile de prietenie sunt considerate oarecum asemănătoare nepotismului, dar având o
sferă mai largă de acţiune54. Condițiile necesare incriminării ca infracţiune a conflictului de
interese sunt îndeplinite şi în situaţia în care folosul material a fost obţinut pentru persoane cu care
autorul funcţionar public s-a aflat în raporturi comerciale sau de muncă în ultimii 5 ani; şi pentru
persoane de la care a beneficiat de servicii sau foloase de orice natură.

53
Art. 177, alin. (1), lit. c), Cod Penal.
54
În literatura engleză întâlnim expresiile: old school tie ori old boys club

49
4. Sancţiune
În desfăşurarea atribuţiilor de serviciu, cu intenţie sau fără intenţie, funcţionarul public
poate săvârşii acte sau fapt care să atragă responsabilitatea precum: infracţiune, delict,
cvasidelict, abatere disciplinară, administrativă,contravenţie, act administrativ ilegal. Pentru
faptele sale funcţionarul public este pasibil de următoarele forme de răspundere:
1. Răspundere disciplinară;
2. Răspundere contravenţională;
3. Răspundere civilă/ patrimonială;
4. Răspundere penală.
Răspunderea penală a funcţionarilor publici intervine pentru infracţiunile săvârşite în timpul
serviciului sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice. Aceste infracţiuni sunt prevăzute şi
sancţionate de Codul penal.
Sancţiunea în cazul sîvârşirii infracţiunii de conflict de interese este închisoarea de la unu la 5
ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

50
8. Ce trebuie să facă un funcţiunar public pentru evitarea
conflictului de interese?
Oficialii publici, în virtutea statutului lor, prin care exercită prerogative de putere publică,
trebuie să se asigure că procesul de luare a deciziilor să fie exercitat cu imparţialitate şi să asigure
transparenţa în respectarea normelor impuse de conflictul de interese. Este datoria participanţilor la
procesul de luare a deciziilor publice să prevadă posibilitatea unei stări conflictuale între interesele
personale și cele de interes public şi să acţioneze astfel încât să evite aceste situaţii.
Funcţionarul public care este chemat să participe la luarea unor decizii sau să rezolve
cereri cu privire la situaţii sau persoane faţă de care are un interes patrimonial şi din care ar putea
să reiasă un folos material pentru sinne sau rude/ afini este obligat să se abţină de la rezolvarea
cererii sau luarea deciziei.
Astfel că, pentru evitarea conflictului de interese, funcţionarul public este obligat să ia
măsurile ce se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a îndatoririlor de serviciu. Procedura
diferă în funcţie de fiecare categorie de funcţionar public dar în principiu presupune următoarele
etape:
- funcţionarul public îl va informa în scris pe şeful ierarhic superior despre situaţia
că se găseşte într-un conflict de interese;
- funcţionarul public înaintează o adresă prin care se abţine de la luarea deciziei
sau rezolvarea cererii cu privire la situaţii sau persoane faţă de care are un interes
patrimonial;
- şeful ierarhic superior va desemna un alt funcţionarul public care are aceeaşi
pregătire sau nivel de experienţă.

9. Sesizarea conflictului de interese


Orice persoană, fizică sau juridică, poate înainta o sesizare privind situaţia de conflict de
interese în care se găseşte un oficial public. Dacă fapta comisă întrunește condițiile necesare
incriminării, conflictul de interese ca infracțiune şi sesizarea va avea caracterul unei plângeri
penale.
Regimul de soluţionare al plângerii penale este reglementat de Codul de Procedură
penală. Plângerea se adreseaază parchetului de pe lângă judecătoria sau tribunalul în raza căruia
a fost săvîrşită fapta ce constituie infracţiunea de conflict de interese sau Direcţiei Naţional Anti-
Corupţie (DNA).
Pentru a fi luată în considerare şi instrumentată de organele abilitate plângerea trebuie să
conţină în mod obligatoriu anumite elemente, așa cum sunt prevăzute în Codul de procedură
penală:
- Datele de identificare ale reclamantului: numele şi prenumele, CNP, adresă;
- Indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut, şi datele de identificare ale acestuia;
- Descrierea faptei care formează obiectul plângerii;

51
- Indicarea mijloacelor de probă (martori, acte, expertize, fotografii, înregistrări,
declaraţii, coresondenţă etc);
- Data şi semnătura.
Parchetul va soluţiona plângerea şi poate da următoarele soluţii: trimiterea în judecată a
inculpatului; clasarea cauzei; scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului; încetarea urmăririi
penale.
În situaţia în care parchetul dispune trimiterea în judecată a inculpatului, dosarul va fi
trimis la instanţa de judecată. Judecătorul soluţionând plângerea poate dispune: respinge
plângerea, admite plângerea. În situaţia în care judecătorul admite plângerea în hotărârea
judecătorească pot fi dispuse măsuri de natură administrativă şi penală precum:

 Sancţiune administrativă: Orice act administrativ care nu respectă condiţiile privind cauza
este lovit de nulitate şi deci nu produce efecte juridice. Instanţa judecătorească va
constata nulitatea absolută a actului administrativ şi va anula beneficiile patrimoniale
nelegal obţinute.
 Sancţiune penală: fapta funcţionarului public ce reprezintă infracţiunea de conflict de
interese se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului
de a ocupa o funcţie publică.

Îi putem sancţiona pe liderii politici la vot dar ne putem implica civic şi mai mult în
prevenirea şi combaterea corupţiei. În anexa următoare, pentru a da un caracter aplicat acestei
expuneri, furmulăm un model de plângere penală ce poate fi adaptat dacă ne lovim de situaţii în
care oficialii publici iau decizii cu încălcarea principiului imparţialităţii şi observăm că se regăsesc
în conflict de interese.

52
ANEXA
Model de sesizare (plângere sau denunț)

Domnule Procuror Şef Direcție (Domnule Procuror Şef),

Subsemnatul(a) ..................., domiciliat(ă) în (localitatea) ......., strada .........., nr. ........, bl.
.........., sc. ........., et. ......., ap. ......., județ (sector) ....., cod poștal ....., titular al cărții de identitate
seria ......, nr. ......., CNP ......,
în temeiul art. 289 (respectiv, art.290) din Codul procedură penală, formulez prezenta

PLÂNGERE

împotriva numitului(ei)* .......................... domiciliat(ă) în (localitatea) .........., strada ........, nr.


..........., bl. ......., sc. ........., et. ......, ap. ........, județ (sector) ......., cod poștal ........, titular al cărții de
identitate seria ......., nr. ......., CNP .........,
faptul că ………..(se descriu faptele)

Dovada săvârșirii infracțiunilor o fac cu următoarele mijloace de


probă:..........................................
Data Semnătura

53
ANEXA
CADRUL LEGISLATIV PENTRU REGLEMENTAREA CONFLICTULUI DE INTERESE

Cadrul legislativ intern

①Legi care reglementează aspectele administrative:


 Legea nr. 215/2001, a administraţiei publice locale;
 Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei;
 Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali;
 Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor;
 Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor
publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru
modificarea şi completarea altor acte normative.

②Legi care reglementează aspectele penale:


 Codul Penal al României;
 Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancționarea faptelor de
corupţie.

54
Cadrul legislativ extern. Instrumente juridice internaţionale

1. Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei prin recomandarea 10/2000 include o


definiție a conflictului de interese pentru funcționarii publici în art 13:
„Conflictul de interese apare atunci când funcționarul public are un interes personal care
influențează sau pare să influențeze îndeplinirea atribuțiilor sale oficiale cu imparțialitate și
obiectivitate.
Interesele private ale funcționarului public pot include un beneficiu pentru sine sau pentru
familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau organizații cu care
funcționarul public a avut relații politice sau de afaceri.
Interesul personal se poate referi și la orice datorii pe care funcționarul public le are față
de persoanele enumerate mai sus”55.

2. Conform Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, conflictul de interese


este definit astfel:
„Un conflict de interese- implică un conflict între datoria faţă de public şi interesele
personale ale unui funcţionar public, în care funcţionarul public are interese, în calitatea sa de
persoană privată, care ar putea influenţa necorespunzător îndeplinirea obligaţiilor şi
responsabilităţilor oficiale”56.

3. Codul european pentru conduită referitor la integritatea politică a reprezentaților aleși


locali și regionali, stabilește principiile etice privitor la conflictul de interese. Astfel avem
o altă definiție prin art.10 care consemnează că:
,,Atunci când un reprezentant ales are un interes personal direct sau indirect în
problemele examinate de consiliile locale sau regionale, sau de un organ executiv, local sau
regional, acesta trebuie să-și declare interesele înaintea deliberării și votării problemei.
Reprezentantul ales nu trebuie să ia parte la nicio deliberare sau votare a unei probleme în care
acesta are un interes personal direct sau indirect”.

55
Recommendation No. R (2000) 10 of the Committee of Ministers to Member states on codes of
conduct for public officials, disponibil la adresa web
https://wcd.coe.int/wcd/ViewDoc.jsp?id=353945&Site=CM, vizitat pe 13.11.2015.
56
Managing Conflict of Interest in the Public Service, disponibil la adresa web
http://www.oecd.org/countries/moldova/49106083.pdf, vizitat pe 14.11.2015.

55
MODELE ÎNTRBĂRI GRILĂ

(cu răspuns multiplu)

11. În dreptul public, respectarea regimului juridic al conflictului de interese şi al


incompatibilităţilor înseamnă ca :
a) oficialii publici să nu participe la deliberarea şi adoptarea/ emiterea unui act administrativ
dacă au un interes personal în problema vizată de act.
b) funţionarilor din societăţile private au obligaţia de a acţiona în interesul persoanei juridice cu
prudenţa şi diligenţa unui bun proprietar.

12. Dacă s-au întrunit condiţiile necesare incriminării ca infracţiune a conflictului de interese:
c) norma administrativă se aplică prioritar
d) norma penală este prioritară la aplicare şi se aplică
e) norma administrativă este inutilă, nemaiputând fi aplicată.

13. În cazul conflictului de interese , norma penală este prioritară la aplicare şi se aplică:
a) În orice situaţie în care un oficial se găseşte în conflict de interese
b) Dacă şi numai dacă s-au întrunit condiţiile necesare incriminării ca infracţiune a conflictului de
interese
14. Dacă s-au întrunit condiţiile necesare incriminării ca infracţiune a conflictului de interese
sancţiunea aplicabilă este:
a) sancţiune civilă
b) sancţiune administrativă
c) sancţiune penală

15. Care este raţiunea reglementării conflictului de interese


a) Prevenirea şi combaterea corupţiei
b) Limitarea folosirii ilegitime a puterii publice în interes personal de către unii oficiali
c) Încurajarea exercitării cu părtinire şi subiectivism a îndatoririlor de serviciu de către
funcţionarii publici.

16. Interdicţia impusă de conflictele de interese preupune


a) Oficialii publici trebuie să se abţină şi nu pot lua parte la deliberarea/ dezbaterea unui act
administrativ dacă au un interes personal în problema vizată de acel act administrativ
b) Oficialii publici trebuie să se abţină şi nu pot lua parte la votul pentru adoptarea ori emiterea
unui act administrativ dacă au un interes personal în problema vizată de acel act administrativ
c) Oficialii publici trebuie să se abţină şi să nu rezolve cereri cu privire la situaţii sau persoane faţă
de care are un interes patrimonial şi din care ar putea să reiasă un folos material pentru sine
sau rude

17. În cazul infracţiunii conflictului de interese folosul material trebuie să fie:


56
a) bani,
b) bunuri,
c) avantaj sexual
d) capital electoral
e) recunoaşterea unui drept de creanţă,
f) stingerea unei datorii.

18. Folosul material obţinut în cazul infracţiunii conflictului de interese trebuie să fie fi obţinut:
d) pentru propria persoană
e) pentru vecini
f) pentru soţ
g) pentru o rudă
h) pentru afin (rudele soţului) până la gradul II inclusiv
i) pentru persoane cu care s-a aflat în raporturi comerciale sau de muncă în ultimii 5 ani;
j) pentru unul dintre membrii guvernului

19. Dacă funcţionarul public s-a aflat într-un conflict de interese dar nu a obţinut un
folos material evaluabil în bani
a) Fapta constituie infracşiune şi se pedepseşte penal
b) Fapta nu constituie infracşiune şi se sancţionează administrativ

20. Ce trebuie sa faca un funcţionar public dacă se regăseşte în situaţia existenţei unui
conflict de interese:

a) Funcţionarul public participa la procesul decizional şi încheie un Proces-Verbal în care explcă


situaţia
b) Funcţionarul public trebuie să se abţina de la luarea deciziei şi să-l informeze de îndata pe
şeful ierarhic
c) Funcţionarul public va desemna un coleg al sau care să-i ţină locul

21. Care sunt efectele juridice pe care le sufera actele administrative incheiate prin
nerespectarea regimului juridic al conflictului de interese:
a) Sunt abrogate
b) Ajung la termen
c) Sunt lovite de nulitate absoluta si anulate de catre instanta judecatoreasca
d) Dacă funcţionarul public aflat în conflict de interese îşi cere scuze, instanţa judecătorească va
constata că actul administrativ este valabil emis/ adoptat

57
CAPITOLUL 5

INCOMPATIBILITĂŢILE
Incompatibilitatea este interdicţia prevăzută de lege de a cumula două funcţii publice.

10. Introducere
Pentru un caracter aplicat al prezentării propunem spre analiză un studiu de caz ipotetic:
În perioada marti 2014- Mai 2016, dl. Alesescu a deținut simultan calitatea de consilier local și cea
de angajat cu contract individual de munca. Simultan cu funcţia de consilier local acesta era angajat şi la
„Serviciul Public de Gospodărire Comunală Curtea de Argeș”, compartiment ce face parte din aparatul propriu
al Consiliului Local Curtea de Argeș.
Situaţia reprezintă încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor pentru că oficialul public dl.
consilier local Alesescu a intrat sub incidența Legii nr.161/2003. art 88, care precizează că: „funcția de
consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau angajat cu
contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al
consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv”.
Agenţia Naţională de Integritate s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că dl. Alesescu, nu a
respectat regimul juridic al incompatibilităților.
! Orice persoană, fizică sau juridică, poate înainta o sesizare privind încălcarea regimului juridic al
incompatibilităţilor de către un oficial public. Totodată Agenţia Naţională de Integritate se poate sesiza din
oficiu.
Sancţiuni:
Sancţiune administrativă:
- Orice act administrativ emis cu încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor este lovit de
nulitate şi deci nu produce efecte juridice. Instanţa judecătorească va constata nulitatea absolută a
actului administrativ şi va anula beneficiile patrimoniale nelegal obţinute.
- În cazul stării de incompatibilitate sancţiune pentru dl. Alesescu este încetarea calităţii de membru
al al Consiliului Local Curtea de Argeș. Pierderea calităţii de consilier local se constată prin Ordin
al Prefectului. Ordinul Prefectului poate fi contestat în instant de contencios administrativ.
- Persoana față de care s-a constatat starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai
exercita o funcție sau o demnitate publică pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii
din funcția ori demnitatea publică respective.
Studiu caz 1. Stare incompatibilitate consilier local
Una dintre confuziile care apar frecvent şi în rîndul practicienilor cu experienţă dar şi în
mass media se referă la delimitarea dintre cele două instituţii conflictul de interese şi
incompatibilităţi

CONFLICT DE INTERESE ≠ INCOMPATIBILITĂȚI

Conflict de interese Incompatibilități


Pentru existența unui conflict de interese, Pentru a se afla într-o situație de incompatibilitate,
funcţionarul public trebuie să ia efectiv o funcţionarul public nu trebuie sa ia nicio decizie. Este
decizie care să îi aducă un folos material. suficient faptul că funcţionarul public ocupă simultan
două sau mai multe funcții al căror cumul este interzis
de lege.57

57
*Ghid privind incompatibilitățile și conflictele de interese, Agenția Națională de Integritate, București,
2011, pg.14

58
Situațiile de incompatibilitate sunt stabilite de lege nominal și specific, pentru fiecare
demnitate sau funcție fiind stabilite toate celelalte funcții și calități pe care oficialul nu le poate
deține.

11. Incompatibilităţile

Între conflictul de interese şi incompatibilităţi există o relaţie de la întreg la parte. Adică


incompatibilităţile sunt o subcategorie a conflictelor de interese. Incompatibilităţile reprezintă o
prezumţei absolută de conflict de interese reglementată expres de lege. Relaţia dintre cele două
instituţii este reflectată în digrama de mai jos:

conflicte de interese

incompatibilităţi

Caseta 2. Relaţia dintre conflictele de interese şi incompatibilităţi

Dacă pentru existenţa uni conflict de interese trebuie să ia efectiv o decizie, pentru a se
afla într-o situaţie de incompatibilitate funcţionarul public nu trebuie să ia nicio decizie, fiind
suficient faptul că ocupă simultan două funcţii al căror cumul este interzis de lege.

Incompatibilitatea reprezintă interdicţia necondiţionată impusă unui demnitar sau


funcţionar public de a exercita anumite funcţii sau calităţi concomitent cu demnitatea sau funcţia
publică, datorită unei prezumţii absolute de conflict de interese care ar izvorî din deţinerea
simultană a acestora58.

58
Iorga, E., coordonator, Ghid privind procedurile de sesizare a neregulilor în procesul de achiziţii
publice şi sesizarea conflictelor de interese, a incompatibilităţilor, faptelor de corupţie şi
îmbogăţirii ilicit, Centrul de Resurse Juridice şi Institutul pentru Politici Publice, 2007, p. 88

59
Incompatibilităţile diferitelor categorii de oficiali sunt prevăzute în Lg. nr. 161/200359, cât
şi în legi speciale aplicabile diverselor categorii profesionale/publice. Situaţiile de
incompatibilitate sunt stabilite de lege nominal şi specific, pentru fiecare demnitate sau funcţie
fiiind stabilite toate celelalte funcţii şi calităţi pe care oficialul nu le poate deţine. Pentru un
exemplu, ce poate fi discutat la seminar, a se vede incompatibilităţile funcţiei de primar aşa cum
reies din art. 87 Lg. nr. 161/2003.

12. Regimul juridic al incompatibilităţilor funcției de Primar

Întrucât situaţiile de incompatibilitate sunt stabilite de lege nominal şi specific, pentru


fiecare demnitate sau funcţie în parte apreciem că analiza fiecărei demnităţi sau funcţie corelativ
cu toate celelalte funcţii şi calităţi pe care oficialul nu le poate deţine nu este potrivită la acest
moment de formare iniţială unde studenţii se familiarizează cu noţiunile deontologiei funcţiei
publice. De asemenea apreciem că este acoperitor prezentarea unei singure proceduri de
încetare a stării de incompatibilitate şi nu vom detalia proceduriel specifice pentru fiecare
demnitate şi funcţie publică în parte.

Pentru a creea o imagine de ansamblu şi a intra în logica materiei vom prezenta regimul
juridic al incompatibilităţilor pentru o singură categorie de demnitate publică, anume aceea de
primar. Vom vorbi despre: (1) funcţiile care nu pot fi simultan deţinute simultan cu funcţia de
primar şi (2) despre procedura de soluţionare a incompatibilităţii în situaţia primarului.

Incompatibilitățile funcției de primar

Art. 87 din Lg.nr. 161/200360 stabileşte incompatibilitățile funcției de primar al unei


localități. Astfel, demnitarul care ocupă fotoliul de primar nu poate să cumuleze niciuna dintre
următoarele funcții:

 consilier local sau consilier județean;


 prefect sau subprefect;
 funcționar public sau angajat cu contract individual, indiferent ce durată are acesta
(temporar sau permanent);
 președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru
CA ori cenzor sau orice altă funcție de conducere ori de excuție la societăți comerciale,

59
Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea
corupţiei
60
Lg.nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor
publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei.

60
inclusiv bănci, instituții de credit, de asigurare, financiare, la regiile autonome națioanle
sau locale, precum și la instituțiile publice;
 președinte sau secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociațiilor la o
societate comercială;
 reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților
comerciale de interes local ori de reprezentant al statului în adunarea generală a unei
societăți comerciale de interes național;

Primarul nu poate fi de asemenea:

 comerciant persoană fizică;


 membru al unui grup de interes economic;
 deputat sau senator;
 ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o funcție ce poate fi asimilată acestora;
 orice altă funcție publică (cum ar fi viceprimar, vicepreședinte sau președinte de CJ) sau
alte activități plătite în țară sau străinătate, cu excepția celei de cadru didactic sau în
cadrul unei organizații sau asociații neguvernamentale;
 acționar semnificativ (persoană care are acțiuni ce cumuleaza cel puțin 10% din capitalul
social) la o S.C. înființată de consiliul local, respectiv de consiliul județean;

În completare, art. 87 alin.(2) din Lg.nr. 161/2003 precizează că incompatiblitatea există și


în situația în care soțul sau rudele de gradul I ale alesului local dețin calitatea de acționar.

Momentul la care intervine starea de incompatibilitate a aleşilor locali este numai după
validarea mandatului (art. 91 din Lg.nr. 161/2003). Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută
înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15
zile de la numirea sau alegerea în funcţie.

61
13. Procedura de soluţionare a stării de incompatibilitate a Primarului

În situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre
cele două funcţii incompatibile în termen, prefectul va emite un ordin prin care constată
încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz,
60 de zile, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale.

Starea de incompatibilitate poate fi sesizată de către orice persoană. Sesizarea se


adresează secretarului unităţii administrativ-teritoriale.

Secretarul unităţii administrativ-teritoriale înaintează sesizarea către Prefect. Prefectul


examinează cauza şi emite un ordin prin care constată încetarea calităţii de primar.

Ordinul Prefectului poate fi contestat în instant de contencios administrativ competentă.

Persoana față de care s-a constatat starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul
de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării,
destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului.
Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3
ani de la încetarea mandatului.

AgenţiaNaţională de Integritate se poate sesizat din oficiu cu privire la starea de


incompatibilitate a demnitarilor publci.

62
14. Declaraţia de interese
În vederea prevenirii corupţiei prin evitarea conflictului de interese şi a
incompatibilităţilor oficialii publici au obligaţia să depună două declaraţii: Declaraţia de avere şi
Declaraţia de interese. Acestea reprezintă acte personale ce pot fi rectificate numai în condiţiile
legii.

Declaraţiile de avere şi de interese se depun în termen de 30 zile de la data numirii sau


alegerii în funcţie sau de la data începerii activităţii. Persoanele prevăzute de lege au obligaţia să
depună si să actualizeze declaraţiile de avere şi de interese anual, cel mai târziu la data de 15
iunie. Aceste persoane sunt enumerate în art. 1 alin. (1) a Legii nr. 176/2010 privind integritatea
în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.
144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate,
precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Declaraţia de avere se face în scris şi pe propria răspundere si cuprinde: drepturile şi


obligaţiile declarantului, ale soţului/soţiei, precum şi ale copiilor aflaţi în întreţinere.

Declaraţia de interese se face în scris şi pe proprie răspundere şi cuprinde funcţiile şi


activităţile pe care funcţionarul public le desfăşoară în afara celor legate de mandatul sau funcţia
publică pe care o exercită.

Funcţiile şi activităţile care se includ în declaraţia de interese sunt:

- calitatea de asociat sau acţionar la societăţi comerciale, companii/societăţi naţionale,


instituţii de credit, grupuri de interes economic, precum şi membru în asociaţii, fundaţii sau alte
organizaţii neguvernamentale;
- funcţia de membru în organele de conducere, administrare şi control ale societăţilor
comerciale, regiilor autonome, companiilor/societăţilor naţionale, instituţiilor de credit,
grupurilor de interes economic, asociaţiilor sau fundaţiilor ori al altor organizaţii
neguvernamentale;
- calitatea de membru în cadrul asociaţiilor profesionale şi/sau sindicale;
- calitatea de membru în organele de conducere, administrare şi control, retribuite sau
neretribuite, deţinute în cadrul partidelor politice, funcţia deţinută şi denumirea partidului politic.

63
Declaraţia de interese se înregistrează în Registrul de interese. Registrul de interese are
caracter public şi poate fi consultat de către orice persoană, în condiţiile Legii nr. 544/2001,
privind liberul acces la informaţiile de interes public.

64
15. Caz cu impact national. Preşedintele Românie Klaus Werner Iohannis a fost
incompatibil?

În încheiere prezentăm un caz cu impact naţional în personajul central este chiar dl. Klaus
Werner Iohannis, actualul preşedinte al României.

În primăvara anului 2013 Agenția Naționala de Integritate făcea cunoscut publicului că


primarul orașului Sibiu, dl. Klaus Werner Iohannis, actualul preşedinte al României, se află în stare
de incompatibilitate. Ani arăta că pentru că pe lângă calitatea de de primar acesta deținea simultan
alte două funcţii:
- calitatea de reprezentant în Adunarea Generală a Acționarilor de la Societatea
Comercială Apă-Canal SA Sibiu (din 05.08.2010) dar și
- calitatea de reprezentant la Societatea Comercială Piețe SA (din 30.04.2009).
Astfel, fostul primar al orașului Sibiu a intrat în conflict cu legea nr.161/2003. art 87,
alin.(1), lit.d) care spune că: primarul este incompatibil cu “funcţia de membru în Consiliul de
Administrare la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale,
61
precum și la instituțiile publice”.

Studiu caz 1. Incompatibilitate primar Sibiu- Klaus Werner Iohannis

Răspunsul la întrebarea din titlu nu îl cunaoştem încă pentru că uneori nu se ştie unde începe și
mai cu seama, unde se termină influența politică. Dar vom prezenta câteva etape procedurale
care au fost parcurse în speţa prezentată.

 Agenției Naționale de Integritate a emis o decizie prein care a constatat


stare de incompatibilitate a primar Sibiuiului dl. Klaus Werner Iohannis.
 Dl. Klaus Werner Iohannis a contestat Decizia Agenției Naționale de
Integritate a la Curtea de Apel Alba-Iulia.
 Curtea de Apel Alba-Iulia i-a dat câștig de cauză dl. Klaus Werner Iohannis
și de asemenea a dispus anularea Deciziei ANI.
 Dl. Klaus Werner Iohannis a contestat şi constituţionalitatea articolului
care-l incrimina.
 Curtea Constituțională a decis că articolul de lege contesta mai sus
menționat în baza căruia Klaus Iohannis a fost declarat incompatibil este constituțional
(decizia a fost pronunţată chiar în ziua în care devenea președintele României, adică pe
16 decembrie 2014).
 Odată investit cu funcţia de preşedinte al României Dl. Klaus Werner
Iohannis a căpătat imunitatea specifică acestei demnităţi. Astfel că demersul juridic s-a
oprit aici. Dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-ar fi găsit la rândul ei incompatibil pe

61
https://www.integritate.eu/

65
fostul primar, devenit între timp șef al statului, acesta, conform legii, nu și-ar mai fi putut
îndeplini funcția și ar fi fost obligat să se retragă.

Înalta Curte de Casație și Justiție a judecat însă dosarul în ianuarie 2015 – deci după ce
acesta a preluat pe deplin prerogativele prezidențiale - și l-a găsit pe Klaus Iohannis compatibil,
respingând astfel decizia ANI.

Din analiza speţei, rămân câteva întrebări retorice de reflecţie pentru cetăţenii unui stat
democratic, izvorâte dintr-o incompatibilitate provincială: Dacă Dl. Klaus Werner Iohannis nu ar fi
fost investit ca președinte al României, care ar fi fost soluţia oferit de Înalta Curte de Casație și
Justiție? Cât de mult a fost influențată decizia ÎCCJ care-l găsea nevinovat pe Klaus Iohannis? Ce s-
ar fi întâmplat dacă ÎCCJ se conforma dispoziţiilor Curţii Constituționale şi ar fi dat o soluţie prin
care, după ce fusese ales în urma unui masiv vot popular, președintele ar fi fost nevoit să se
retragă, aruncând poate țara într-o criză politico-socială de proporții?

66
MODELE ÎNTRBĂRI GRILĂ

(cu răspuns multiplu)

22. Incompatibilitatea reprezinta:


a) interdicţia impusa unui funcţionar din sistemul de super-market de a exercita
anumite funcii sau calitati, concomitent cu funcţia sa
b) interdicţia neconditionata impusa unui demnitar sau funcţionar public de a
exercita anumite funcţii sau calitati concomitent cu funcţia sa
c) interdicţia necondiţiontă impusă unui emigrant de a exercita anumite funcţii în
sistemul public

23. Situaţiile de incompatibilităţi sunt stabilite de :


a) Preşedintele României
b) Primul-ministru
c) Conducatorul instuţiei
d) Şeful imediat ierarhic superior
e) Lege

24. Ca tehnică legislativă, legiuitorul stabileşte situaţiile de incompatibilităţi folosind:


a) Enumerarea limitativă
b) Enumerarea exemplificativă
c) Stabilirea nominală şi specifică a incompatibilităţilor pentru fiecare demnitate
sau funcţie publică

25. Cine se poate gasi în situaţiile de incompatibilitate sancţionate de lege:


c) Funcţionarii de conducere a unui super-market
d) Funcţionarii publici
e) Demnitarii

26. Cine nu se poate găsi în situatia de incompatibilitate:


a) Preşedintele României
b) Aleşii locali
c) Funcţionarii dintr-un super-market
d) Membrii Guvernului
e) Funcţionarii publici

67