Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
ANUL II
Răspunder
ea
disciplinară
a
funcţionarul
ui public
Răspunderea disciplinară a funcţionarului public
În primul rând, ne vom referi la trăsăturile responsabilităţii disciplinare a
funcţionarului public, astfel:
a) Responsabilitatea disciplinară a funcţionarului public este o responsabilitate
juridică de drept public;
b) Responsabilitatea disciplinară a funcţionarului public este înfăptuită de cel puţin
doi subiecţi investiţi cu autoritatea necesară prin lege, unul în mod obligatoriu
este funcţionarul public responsabil, iar al doilea autoritatea ierarhică competentă
sau disciplinară anume desemnată de lege, ori autoritatea judecătorească;
c) Drepturile şi obligaţiile protejate contra încălcării, constituie competenţa funcţiei
publice stabilită prin lege, precum şi conţinutul unor incompatibilităţi stabilite
pentru cel care exercită funcţia respectivă;
d) Responsabilitatea disciplinară a funcţionarului public este definită de legiuitor
pentru abaterea administrativă de la disciplina funcţiei publice, numită abatere
disciplinară a funcţionarului public;
e) Sancţiunile stabilite de legiuitor ca aplicabile- prin reglementarea responsabilităţii
disciplinare a funcţionarului public- sunt numai cele prevăzute de lege;
f) Pentru a exista responsabilitate disciplinară a funcţionarului public, este necesar,
ca totdeauna, abaterea disciplinară să fie săvârşită cu vinovăţie de funcţionarul
public;
g) Sancţiunile disciplinare prevăzute în cazul responsabilităţii administrative nu sunt
privative de libertate.
Abaterile disciplinare
1
A se vedea Valerică Dabu, Răspundera juridică a funcţionarului public, Global Lex, Bucureşti, pp.250-251
Abaterea disciplinară reprezintă fapta săvârşită cu vinovăţie de către
funcţionarul public prin care acesta încalcă obligaţiile ce-i revin din raportul de
serviciu (de funcţie publică) sau în legătură cu acesta şi care afectează statutul său
socio-profesional şi moral.2
Prin alin.2 al art.77 sunt enumerate faptele care constituie abateri disciplinare,
acestea sunt:
a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
b) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
c) absenţe nemotivate de la serviciu;
d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
e) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului
legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest
caracter;
g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în
care îşi desfăşoară activitatea;
h) desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic;
i) refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;
j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte
de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici;
k) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul
funcţiei publice şi funcţionarilor publici.3
Sancțiunile disciplinare
2
A se vedea Verginia Vedinaş, Drept administrativ, Ediţia a VII-a, Universal Juridic, Bucureşti, 2012, p. 525
3
A se vedea Legea 188 din 1999 privind Statutul funcţionarilor publici
Deși legiutorul nu o califică în mod expres astfel, ea reprezintă sancțiunea
disciplinară cea mai gravă atât prin consecințele pe care le atrage cât și prin
gradul de pericol social al faptei care determină luarea ei precum și prin
împrejurările în care se produce.4
Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de cel mult 1 an de la data
sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai
târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare.
În cazul în care fapta funcţionarului public a fost sesizată ca abatere
disciplinară şi ca infracţiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se
suspendă până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire
penală ori încetării urmăririi penale sau până la data la care instanţa judecătorească
dispune achitarea sau încetarea procesului penal.
Pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public
care a săvârşit o abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă,
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are obligaţia de a interzice accesul
acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea sau, după caz, de a dispune
mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul altui compartiment sau altei
structuri a autorităţii ori instituţiei publice. 5
Procedura disciplinară
Comisia de disciplină
11
A se vedea art. 79 alin( 1), ( 2), ( 3) din Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
12
A se vedea Valerică Dabu, Răspunderea juridică a funcţionarului public, Globul Lex, Bucureşti, p.273
acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici.13
Cazierul administrativ
13
A se vedea art. 79 alin (4), ( 5) din Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
14
A se vedea V.I. Prisăcaru, Funcţionarii public, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 168
În ce privește problemele disciplinare, suspuse de funcționari sau superiorii
lor, acestea sunt rezolvate de un tribunal al funcționarilor, compus din judecatori
profesioniști care aplică reguli ale dreptului administrativ. Întotdeauna se poate
recurge, în egală masură, la judecătorul civil.15
Caz practic:
15
A se vedea Dana Apostol Tofan, Instituții administrative europene, C.H.Beck, București, 2006, pp. 185- 187
În motivarea contestaţiei, acesta a arătat că până la data de 25.06.2007 a
deţinut funcţia publică de director executiv al Casei Judeţene de Pensii Constanţa.
Prin decizia atacată a fost mutat temporar, pe perioada cercetării administrative, pe
funcţia publică de execuţie de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta de
salarizare I, la Direcţia Economică şi Evidenţă Contribuabili – Serviciul evidenţă
contribuabili. Această măsură, în opinia reclamantului, reprezintă o modificare
nejustificată a raportului de serviciu în condiţiile în care, din cuprinsul deciziei nu
rezultă că mutarea s-a făcut în interesul instituţiei publice pe care a condus-o, aşa
cum prevăd dispoziţiile Legii nr.188/1999. Ulterior, a invocat ca motiv de nulitate a
deciziei, emiterea acesteia în perioada în care se afla internat în spital.
Prin sentinţa civilă nr.750 din 8.11.2007, Curtea de Apel Constanţa – Secţia
comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia
formulată de către reclamantul IB, a anulat decizia nr.274/2007 emisă de pârâtă şi a
obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 8 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că decizia nr.274/2007 emisă
de pârâtă a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art.36 şi art.77 alin.7 din Legea
nr.188/1999. S-a arătat că la data de 22.06.2007 contestatorul a fost internat în
Spitalul Militar de Urgenţă Constanţa, fiind externat la 26.06.2007 şi în continuare s-a
aflat în concediu de boală. În aceste condiţii, a precizat totodată curtea de apel,
decizia a cărei anulare s-a solicitat a fost comunicată Casei Judeţene de Pensii
Constanţa la data de 22.06.2007, ora 10,30 dată la care contestatorul se afla deja
internat în spital, astfel că modificarea raportului de serviciu nu se putea face decât
din iniţiativa acestuia.
Referitor la condiţiile prevăzute de art.77 alin. (7) din Legea nr.188/1999,
instanţa de fond a reţinut că acestea nu au fost întrunite întrucât, aşa cum rezultă
chiar din preambulul deciziei atacate, controlul de gestiune era deja finalizat, astfel
că s-a apreciat greşit că prin menţinerea în funcţie a reclamantului ca director
executiv, acesta mai putea influenţa controlul iniţiat de către pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Naţională de Pensii şi alte
Drepturi de Asigurări Sociale, invocând motivul de modificare prevăzut de art.304
pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenta susţine că instanţa de fond a aplicat greşit legea, reţinând eronat
că dispoziţiile art.77 alin.(7) din Legea nr.188/1999 s-ar aplica numai în condiţiile
art.91 din aceeaşi lege. În realitate, consideră recurenta, art.77 se găseşte în
capitolul VIII „Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici”, pe când
art.91 vizează „Modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al
funcţionarului public”.
Într-o critică distinctă, recurenta combate analiza pe care curtea de apel a
făcut-o cu referire la condiţiile aplicării art.77 alin.(7) din lege. Arată că textul indicat
impune mutarea temporară a funcţionarului public atunci când prin natura funcţiei
exercitate acesta ar putea influenţa cercetarea administrativă. Faptul că la data
emiterii deciziei controlul de gestiune era finalizat este irelevant, câtă vreme
cercetarea administrativă era în curs de desfăşurare.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca
nefondat.
A arătat că dispoziţiile unui act normativ trebuie examinate sistemic iar nu
trunchiat, concluzia sa fiind că şi în cazul aplicării dispoziţiilor art.77 alin.(7) din lege
se produce o modificare a raporturilor de serviciu, modificare ce trebuie efectuată cu
respectarea principiului stabilităţii funcţionarului public, iar nu discreţionar. Mai indică
faptul că nu s-a probat de partea adversă că ar fi putut influenţa cursul cercetării
administrative.
Referitor la incidenţa art.36 din Legea nr.188/1999, intimatul susţine că
instanţa de fond a reţinut corect că măsura dispusă este nelegală, fiind comunicată la
o dată la care el era internat în spital.
În cadrul probei cu înscrisuri, conform art.305 Cod procedură civilă, părţile au
depus la dosarul cauzei acte aflate în dosarul comisiei de disciplină constituite în
cadrul C.N.P.A.S. care cercetează aspectele sesizate de Preşedintele C.N.P.A.S.
(nr.1 din 20.06.2007), precum şi Decizia nr.575/ 19.12.2007 prin care Preşedintele
C.N.P.A.S. l-a sancţionat pe intimat cu retrogradarea în funcţia publică de execuţie
de consilier, clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare I, pe o
perioadă de 1 an, cu menţinerea drepturilor salariale, exclusiv indemnizaţia de
conducere în procent de 50%.
Recursul este fondat.
Actul administrativ dedus controlului de legalitate de către intimatul-reclamant
IB este Decizia nr.274 din 20.06.2007 emisă de Preşedintele Casei Naţionale de
Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Prin această decizie intimatul-reclamant, care deţinea funcţia publică de
conducere de director executiv al Casei Judeţene de Pensii Constanţa, a fost mutat
temporar, pe perioada cercetării administrative, în conformitate cu prevederile art.77
alin.(7) din Legea nr.188/1999 republicată, în funcţia publică de execuţie de consilier,
clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare I, la Direcţia Economică şi
Evidenţă Contribuabili – Serviciul evidenţă contribuabili, cu menţinerea drepturilor
salariale avute, mai puţin indemnizaţia de conducere în procent de 50%.
Motivele de nelegalitate reţinute de instanţa de fond, astfel cum au fost
expuse în cele ce preced, vizează, pe de o parte, încălcarea prevederilor art.36 din
Legea nr.188/1999 şi, pe de altă parte, greşita aplicare a dispoziţiilor art.77 alin.(7)
din aceeaşi lege, în condiţiile în care controlul de gestiune era finalizat.
Din această perspectivă, critica referitoare la corelaţia dintre art.77 alin.(7) şi
art.91 din Legea nr.188/1999 apare ca fiind nepertinentă, întrucât instanţa de fond nu
s-a raportat în cuprinsul argumentaţiei soluţiei adoptate la acest din urmă text, care
stabileşte condiţiile în care se poate dispune mutarea definitivă ori temporară a unui
funcţionar public în cadrul altui compartiment al autorităţii. Este adevărat că în
cererea de chemare în judecată reclamantul invocase şi încălcarea dispoziţiilor art.91
alin.(3) din lege, dar instanţa de fond nu a considerat necesar să se raporteze la
acest text legal, în considerarea naturii speciale a mutării temporare la care se referă
art.77 alin.(7) din Legea nr.188/1999 republicată, dispusă în cadrul procedurii de
atragere a răspunderii disciplinare a funcţionarilor publici.
Cât priveşte incidenţa dispoziţiilor art.36 din Legea nr.188/1999 republicată,
Înalta Curte reţine că potrivit acestui text raportul de serviciu nu poate fi modificat „în
perioada concediilor de boală”.
Necontestat, actul administrativ atacat a fost emis la data de 20.06.2007.
Din biletul de internare nr.1591 întocmit de Spitalul Militar de Urgenţă
Constanţa rezultă că intimatul-reclamant a fost internat în această instituţie
spitalicească în perioada 22 – 26.06.2007 iar ulterior a beneficiat de concediu
medical.
Prin urmare nu se poate considera că raportul de serviciu a fost modificat „în
perioada” în care intimatul-reclamant s-a aflat în incapacitate temporară de muncă
din motive medicale, ci anterior acestui moment.
Legalitatea unui act administrativ se apreciază prin raportare la situaţia de
fapt şi de drept existentă la momentul emiterii ori adoptării sale iar nu în funcţie de
evenimente ori împrejurări ulterioare şi imprevizibile.
Analiza pe care o face recurenta în cuprinsul celui de-al doilea motiv de
recurs, referitoare la condiţiile aplicării art.77 alin.(7) din Legea privind Statutul
funcţionarilor publici, este corectă.
Potrivit acestui text de lege:
„Pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public
care a săvârşit o abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă,
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are obligaţia de a interzice accesul
acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea sau, după caz, de a dispune
mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul altui compartiment sau altei
structuri a autorităţii ori instituţiei publice”.
Faptul că la data emiterii deciziei examinate era deja întocmit procesul-verbal
de control înregistrat la Registratura Generală a Casei Judeţene de Pensii Constanţa
cu nr.4072/ 16.06.2007 este, într-adevăr, irelevant, câtă vreme cercetarea
administrativă era în curs iar intimatul-reclamant îndeplinea funcţia de director
executiv al instituţiei publice, putându-se prezuma în mod rezonabil că „ar putea
influenţa” această cercetare referitoare la unele disfuncţionalităţi economico-
financiare care i se imputau.
Recursul a fost admis. 16
16
A se vedea www.scj.ro - Secția de contencios administrativ și fiscal
Bibliografie:
10. Dana Apostol Tofan, Instituții administrative europene, C.H.Beck, București, 2006