Raspunderea administrativa

In cadrul formelor raspunderii juridice, un loc important il ocupa raspunderea administrativa,

care intervine in cazul unor fapte antisociale numite abateri administrative, dintre care cele mai
importante sunt contraventiile.

Constrangerea administrativa este ansamblul masurilor luate de autoritatile administratiei

publice in conditiile legii, menite a preveni savarsirea unor fapte antisociale in sfera
administratiei publice,  a sanctiona incalcarea normelor de drept administrativ sau, dupa caz, a
asigura executarea hotararilor judecatoresti, ori a actelor emise de alte autoritati ale statului.

Aceste masuri sunt clasificate dupa mai multe criterii:

 dupa scopul urmarit, ele pot fi: masuri cu caracter sanctionator; masuri de siguranta,

protectie si de prevenire 
 dupa obiectul lor: unele masuri se refera la bunuri; altele se refera la persoane ori atat la
bunuri, cat si la persoane; altele privesc mediul inconjurator, etc.
 dupa natura regimului juridic aplicabil: unora li se aplica un regim juridic administrativ;
altora li se aplica un regim juridic mixt
 dupa organul care le aplica: unele sunt aplicate exclusiv de autoritati ale administratiei
publice; altele sunt aplicate  atat de autoritati ale administratiei publice impreuna cu alte
autoritati publice, sau cu concursul organizatiilor nestatale sau al cetatenilor.
 dupa efectul neaplicarii lor: unele atrag raspunderea penala, in caz de aplicare; altele
atrag raspunderea de alta natura decat cea penala; unele sunt producatoare de prejudicii
patrimoniale care pot sa dea sau nu dreptul la despagubiri;
 dupa domeniul in care intervin: in economie si comert; in sanatate si protectie sociala; in
sector financiar-bancar; protectia mediului; aparare nationala si ordine publica, etc.

In doctrina se considera ca exista trei categorii mari de ilicit administrativ: ilicitul administrativ

propriu-zis, ilicitul cauzator de prejudicii materiale si morale si ilicitul contraventional.

Datorita acestei clasificari a ilicitului administrativ, exista trei forme ale raspunderii
administrative: raspunderea administrativa propriu-zisa; raspunderea patrimoniala si raspunderea
contraventionala.

Raspunderea administrativa propriu-zisa, sau raspunderea administrativ disciplinara.

Aceasta este o raspundere tipic administrativa, spre deosebire de raspunderea contraventionala

care, desi este tot o raspundere de natura administrativa, este totusi o forma atipica a acesteia.
Intr-o definire generala, raspunderea administrativ disciplinara reprezinta acea forma de
raspundere juridica, instituita prin normele dreptului administrativ cu caracter represiv, care
intervine in cazul incalcarii cu vinovatie a normelor dreptului administrativ, altele decat cele care
instituie a raspundere contraventionala, ori una materiala.

Aceasta forma de raspundere priveste sfera raporturilor de drept administrativ, in care subiectul
supraordonat are abilitatea juridica de a trage la raspundere pe celalalt subiect in cazul in care
acesta savarseste a abatere administrativa care nu este calificata drept contraventie.

Acest drept il au ti autoritatile publice din sfera celorlalte puteri ale statului cand acestea
desfasoara activitati administrative ca activitati auxiliare celor care constituie obiectul principal
de activitate, adica atunci cand intra in raporturi juridice administrative.

Aceeasi situatie se regaseste si atunci cand subiectul situat pe un plan superior in raporturile de
drept administrativ nu sunt autoritati publice sau servicii publice ale statului, ci servicii publice
dar de interes public – cazul notarilor.

Raspunderea administrativ-disciplinara se bazeaza pe reguli procedurale care presupun:

constatarea abaterii administrative de catre organele de control, aplicarea sanctiunilor de catre
autoritatea competenta, solutionarea cailor de atac folosite impotriva sanctiunilor aplicate si,
atunci cand este cazul, recurgerea la procedura executarii silite.

Cu privire la sistemul sanctiunilor administrativ-disciplinare, in prezent nu exista o lege-cadru

care sa le cuprinda, ci ele sunt reglementate in diferite acte normative si sunt diversificate, atat ca
denumire, cat si ca regim juridic. Unele dintre ele sunt numite amenzi; altele privesc
retrogradarea din functie, destituirea din functie, revocarea alegerii, incetarea mandatului, etc.;
care sunt sanctiuni administrative ce se aplica functionarilor publici.

Regulile procedurale de aplicare a sanctiunilor administrativ disciplinare nu se concretizeaza in

proceduri speciale, situatie in care se aplica regulile generale ale procedurii administrative.

Aplicarea unei sanctiuni administrative se face prin emiterea in acest scop a unui act
administrativ de autoritate sau a unui act administrativ jurisdictional, dupa caz.

Raspunderea administrativ-patrimoniala

Raspunderea administrativ-patrimoniala este o institutie a dreptului administrativ, spre deosebire

de raspunderea civila, care este o raspundere a dreptului civil.

Problema raspunderii administrativ-patrimoniale se pune numai in cazurile in care s-a produs un

prejudiciu material sau moral prin acte sau activitati ale unei autoritati publice, in calitatea lor de
persoane juridice de drept public.

Constitutia Romaniei cuprinde mai multe prevederi care constituie fundamentul juridic al
raspunderii administrativ-patrimoniale. Astfel, art.21, potrivit caruia orice persoana se poate
adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, nici o lege
neputand ingradi exercitarea acestui drept; de asemenea art. 52 prevede ca persoana vatamata
intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de o  autoritate publica, printr-un act administrativ
sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri este indreptatita sa obtina recunoasterea
dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei; la alin. (3) al
art.21 se mai prevede ca “statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate
prin erorile judiciare”.

Pe langa aceste dispozitii constitutionale, exista si dispozitii legale care reglementeaza aceste
aspecte.

Astfel, art.504 din Codul de procedura penala, prevede ca orice persoana care a fost condamnata
are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a
stabilit, prin hotarare definitiva, ca nu a savarsit fapta imputata ori ca acea fapta nu exista.
Acelasi drept il are si persoana care a fost arestata, iar ulterior a fost scoasa de sub urmarire
penala sau achitata intrucat nu a savarsit fapta, ori fapta nu exista.

De asemenea, art. 1 din Legea 29/1990 confera dreptul de  reparare nu numai a prejudiciului
material ci si a celui moral cauzat prin acte administrative.

Din prevederile constitutionale si cele legale, reiese ca subiectele acestei forme de raspundere
juridica pot fi statul, autoritatile publice si functionarii publici, atunci cand acestea sunt subiecte
intr-un raport juridic de drept administrativ.

Statul are o raspundere patrimoniala exclusiva pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

Prin revizuirea constitutionala s-a stabilit ca raspunderea statului intervine in toate cazurile cand
prin erorile judiciare s-au produs prejudicii nu numai in cauzele penale (cum se prevedea
anterior), iar pe de alta parte se prevede ca “raspunderea statului nu inlatura, in conditiile legii,
raspunderea magistratilor care si-au exercitat functiile cu rea credinta sau cu grava neglijenta”.

Raspunderea administrativ-patrimoniala a autoritatilor publice intervine pentru pagubele cauzate

prin acte administrative sau prin nesolutionarea in termen legal a unei cereri.

Aceasta raspundere este o raspundere din culpa, care trebuie dovedita; este o raspundere solidara,
in sensul ca implica atat raspunderea autoritatii publice cat si a functionarului care a emis actul
pagubitor, sau care nu a raspuns in termenul legal la cererea ce i-a fost adresata;
raspunderea  administrativ-patrimoniala se refera atat la prejudiciul material cat si la cel moral pa
care l-a suferit persoana fizica sau juridica in cauza.

Raspunderea administrativ-patrimoniala a functionarului public,  intervine fie pe cale directa,

cand actiunea persoanei pagubite este indreptata impotriva lui (el avand in cauza calitatea de
parat), fie pe cale indirecta, cand este chemat in garantie de catre autoritatea publica al carui
functionar este, daca cel pagubit si-a indreptat actiunea numai impotriva autoritatii publice.
Pentru ca functionarul public sa raspunda pentru prejudiciul suferit de o persoana fizica sau
juridica, trebuie indeplinite urmatoarele conditii: actul administrativ contestat sa fie ilegal, sa fi
fost produs un prejudiciu material sau moral, sa existe culpa functionarului.

Legea exonereaza de raspundere administrativ-patrimoniala pe functionarul public care a

executat o dispozitie scrisa a sefului sau ierarhic, pe care poate sa-l cheme in garantie, daca a fost
actionat in instanta de cel pagubit.

Bibliografie

1. Elena Emilia ŞTEFAN, Drept administrativ. Partea a-II-a. Curs, ediția a IV-a, revizuită,
completată și actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2022, cota biblioteca (342.9/S81).
2. Dana Apostol TOFAN, Drept administrativ. Editia a 5-a. Vol. II, Editura C.H. Beck;
Bucuresti, 2020. (cota bilioteca (342.9/A67).
3. Verginia VEDINAȘ, Drept administrativ. Editia a 12-a, Editura Universul Juridic, București,
2020. (cota biblioteca 342.9/V40).

Resurse online:

1. Constituția României: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/47355;

2.Codul administrativ: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/215925.