Clasificarea măsurilor de constrângere

Există o serie de criterii după care măsurile de constrângere administrativă pot fi clasificate şi
care au relevanţă pentru studiul şi înţelegerea mai bună a acestui fenomen. Aceste criterii sunt: 1
• după scop, suntem în faţa unor măsuri:
- ce au caracter de poliţie administrativă (fără caracter sancţionator, doar preventiv);
- cu scop sancţionator, şi intervin după ce au fost săvârşite fapte antisociale;

- măsuri de executare silită, care intervin atunci când măsurile din primele categorii nu sunt duse la
îndeplinire de bunăvoie.
• după obiectul măsurii; aceasta au în vedere:
- persoane;
- bunuri;
- acte juridice sau operaţiuni administrative;
- protecţia mediului;
- măsuri ce au un caracter mixt.
• din punct de vedere al organului care le impune:
- măsuri impuse doar de autorităţile administraţiei publice;
- măsuri ce sunt impuse de autorităţi, dar împreună cu structuri ce nu au caracter statal.
• după regimul juridic aplicabil:
- măsuri ce li se aplică un regim de drept administrativ;
-măsuri ce li se aplică un regim juridic mixt (administrative şi o altă ramură de drept).
Un alt aspect important care trebuie abordat, este distincţia între subiectele faptei şi cele ale răspunderii,
astfel: 2

- subiectul activ al faptei este reprezentat de autorul acesteia, persoana fizică sau juridică şi care
devine subiectul pasiv al răspunderii juridice.
- subiectul activ al răspunderii este reprezentat de autoritatea publică şi care are competenţa
necesară de a trage la răspundere şi de a aplica sancţiuni.

7.3. Formele specifice răspunderii dreptului administrativ

Răspunderea administrativă cuprinde mai multe forme, după cum urmează:

1. Răspunderea administrativ disciplinară – constă într-un complex de drepturi şi obligaţii conexe,

conţinut al raporturilor juridice sancţionatorii, realizate, de regulă, între un organ al administraţiei
publice, sau, după caz, un funcţionar public şi autorul unei abateri administrative (organ de stat,
funcţionar public, structură nestatală, persoană fizică) şi nu intră sub incidenţa raspunderii
contravenţionale.3

1
Verginia Vedinaș, op. cit., p. 281, a se vedea şi Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, ed. 4,
Editura All Beck, Bucureşti, 2005, pp. 350-354
2
Ibidem
3
Ion Craiovan, op. cit., p. 436
Temeiul obiectiv al acestui tip de răspundere îl reprezintă abaterile administrative care nu au caracter
contravenţional. Cel mai frecvent, abaterea administrativă vizează neîndeplinirea sau îndeplinirea în
mod defectuos a obligaţiilor subiectelor care se află în relaţii de subordonare în raporturile de drept
administrativ. De regulă, subiectul supraordonat este un organ al administraţiei publice, subiectul
activ al răspunderii administrativ-disciplinare este un organ al administraţiei publice.4

2. Răspunderea administrativ patrimonială – răspunderea administrativă mai poate îmbrăca şi această

formă, atunci când prin acte administrative ilegale sau neemiterea lor la momentul oportun, se produc
prejudicii de ordin material şi moral. Fundamentarea acestui tip de răspundere, pe lângă cea
constituţioanală, este reprezentată de legea 554/2004 şi are în vedere răspunderea atât a autorităţilor
administraţiei publice, cât şi a funcţionarilor publici.

Nu trebuie uitată răspunderea statului şi a magistratului care şi-a exercitat funcţia cu rea credinţă sau
gravă neglijenţă pentru prejudiciile create în urma unor erori judiciare.5 Răspunderea administrativ-
patrimonială reprezintă ,,una din formele de răspundere specifice dreptului administrativ, prevăzută de
constituţie şi recunoaşte dreptul fundamental al cetăţeanului de a fi despăgubit pentru prejudiciile
produse prin actele administrative ale autorităţilor publice sau prin alte forme de activitate nelegală a
acestora.’’6

3. Răspunderea administrativ contravenţională – apare în momentul în care a fost săvârşită o

contravenție, fiind definită ca: ,,fapta ce prezintă pericol social mai redus decât infracţiunea, faptă care
este prevăzută ca atare, de lege, sau alt act normativ şi care este săvârşită cu vinovăţie. Regimul
juridic al contravenţiilor se încadrează într-un regim juridic special de drept public care s-a desprins
din dreptul penal prin dezincriminarea penală a unor fapte antisociale cărora li s-a conferit un caracter
contravenţional.’’7

7.4. Răspunderea administrativ disciplinară

Apariţia unor forme de răspundere a fost condiţionată de realităţile sociale existente în orice
societate umană, de aceea, în funcţie de relaţiile sociale reglementate, prin urmare, în funcţie de
norma juridică încălcată, putem vorbi despre mai multe tipuri de răspundere. În dreptul administrativ,
identificarea acestor tipuri de răspundere este condiţionată de specificitatea normelor de drept
administrativ încălcate.

În literatura de specialitate răspunderea administrativă disciplinară este definită astfel:

- ,,formă a răspunderii juridice care intervine pentru săvârşirea unei abateri de la disciplina muncii, în
cazul funcţionarului public.”8

- ,,răspunderea administrativ disciplinară reprezintă prima formă de răspundere specifică dreptului

administrativ, ea intervenind pentru săvârşirea ilicitului administrativ propiu-zis, sub forma abaterii
disciplinare. ”9

4
Antonie Iorgovan, op. cit., p. 225
5
Ion Craiovan, op. cit., p. 436
6
Verginia Vedinaş, Teodor Narcis Godeanu, Emanuel Constantinescu, op. cit., p. 214
7
Ion Craiovan, op. cit., p. 437, pentru detalii a se vedea şi Al. Negoiţă, Drept administrativ şi ştiinţa
administraţiei, Editura Atlas Lex, Bucureşti, 1993, pp. 151-152
8
Anton P. Parlagi, op. cit., p. 127
- ,,este o situaţie juridică, care constă în complexul de drepturi şi obligaţii conexe, conţinut al
raporturilor juridice sancţionatorii, stabilite de regulă, între un organ al administraţiei publice, sau
după caz, un funcţionar public şi autorul unei abateri administrative. ”10

Analizând opiniile de mai sus putem afirma că răspunderea administrativ disciplinară este
o formă a răspunderii juridice şi reprezintă încălcarea cu vinovăţie a normelor de drept
administrativ, ca urmare a săvârşirii ilicitului administrativ, fără a se confunda cu fapta
contravenţională.

Condiţiile răspunderii administrativ disciplinare11:

• săvârşirea unei fapte considerată ca fiind o abatere disiplinară, dând naştere unui raport
sancţionator, fără caracter contravenţional;
• săvârşirea faptei cu vinovăţie, prin urmare răspunderea are la bază culpa;
• prin fapta comisă trebuie să se producă o perturbare a vieţii sociale;
• autorul faptei trebuie să aibă capacitate de drept administrativ, acesta putând fi o persoană
fizică, un funcţionar public, un organism nestatal, un organ al administraţiei pulice;12
• subiectul activ al raportului juridic de tragere la răspundere o să fie întotdeauna un organ
al administraţiei publice;
• sancţiunile aplicabile îmbracă mai multe forme: amendă, penalităţi pentru întârziere,
pentru neplata la timp a obligaţiilor bugetare, dizolvarea unui organ ales, etc., iar aplicarea
acestor sancţiuni se face după o procedură anume şi este, de regulă, cvasicontencioasă.
Trăsăturile răspunderii administrative disciplinare:13

• reprezintă o situaţie juridică (drepturi şi obligaţii corelative);

• situaţia juridică în fapt este conţinutul unui raport juridic administrativ, fără să aibă
caracter sancţionator;
• părţile acestui tip de răspundere sunt reprezentate de: subiectul activ, fiind autoritatea
publică care are competenţa de a sancţiona ilicitul administrativ săvârşit şi subiectul
pasiv, fiind autorul faptei ilicite, al abaterii disciplinare, putând fi un subiect colectiv sau
individual: un organ al statului, o structură nestatală, o persoană fizică.
Profesorul Antonie Iorgovan subliniază următoarele trăsături ale răspunderii administrativ-
disciplinare:14

• de regulă, se fundamentează pe încălcarea (de către un organ al administraţiei de stat sau

un funcţionar public al acesteia, o structură organizatorică nestatală, respectiv o persoană
fizică) raportului de drept administrativ;
• subiectul activ este reprezentat de o autoritate publică, de regulă, un organ al
administraţiei publice;

9
Ibidem
10
Ioan Alexandru, Mihaela Cărăuşan, Sorin Bucur, op. cit., p. 463
11
Ibidem
12
De multe ori acest tip de răspundere este identificat cu răspunderea funcţionarilor publici pentru încălcarea
raporturilor de serviciu, dar nu trebuie să fie redusă doar la aceasta
13
Verginia Vedinaş, op. cit., pp. 238-239
14
Antonie Iorgovan, op. cit., p. 228
 • are la bază vinovăţia, iar aptitudinea subiectului pasiv de a figura în raporturile juridice pe
care ea le presupune se bazează pe capacitatea acestuia de drept administrativ;
• sancţiunile sale nu sunt privative de libertate.
Atunci când se încalcă un raport juridic de drept administrativ şi este necesar să fie aplicate
sancţiuni administrative ele, se prezintă astfel:15

• spre deosebire de răspunderea administrativ contravenţională, cea disciplinară nu este

reglementată de o lege cadru, astfel, în funcţie de ilicitul administrativ se aplică un tip de
sancţiune, de exemplu:
-în ceea ce îi priveşte pe funcţionarii publici, acestora li se aplică Statutul funcţionarului
public cu modificările ulterioare, iar în cazul altor categorii de funcţionari publici,
acestora li se aplică statutele lor speciale;
-în cazul senatorilor şi al deputaţilor se aplică: atenţionarea, chemarea la ordine,
retragerea cuvântului, etc.
• sancţiunile administrativ disciplinare se materializează prin emiterea unui act administrativ,
prin urmare procedura de adoptare a actului sancţionator este procedura de emitere a actului
administrativ prin intermediul căreia se dispune.
În opinia unui autor16 trebuie să se facă distincţia între sancţiunile administrative propriu-zise şi
sancţiunile de drept administrativ, cele din urmă se caracterizează prin următoarele:

• intervin indiferent dacă s-a săvârşit sau nu o faptă ilicită;

• pot precede sancţiunile contravenţionale sau pe cele propriu-zise, sau le pot succede, având
caracter complementar;
• au ca obiectiv înlăturarea unei stări de pericol, fie protecţia unor persoane sau bunuri.
Prin conceptul de sancţiuni de drept administrativ se evocă sfera măsurilor cu caracter
administrativ de siguranţă, de ocrotire şi de protecţie, care pot fi exprimate şi printr-o formulare cum
ar fi măsuri de simplă poliţie administrativă şi au următoarele trăsături:17

• intervin indiferent dacă a fost săvârşită sau nu o faptă ilicită;

• în cazul în care a fost săvârşită o abatere, intervenţia acestor măsuri nu este ţinută de
întrunirea condiţiilor răspunderii juridice;
• prin sancţiunile de drept administrativ se urmăreşte fie înlăturarea unei stări de pericol, fie
protecţia unor persoane, a unor colectivităţi ori a unor bunuri, fie ocrotirea unor interese
personale sau obşteşti ori prevenirea săvârşirii unor fapte antisociale;
• nu se referă doar la persoane, ci şi la bunuri, la procese tehnologice, animale, etc.
Există unele aspecte care îngreunează delimitarea dintre cele două. Pentru a face această
delimitare trebuie să fie luată în considerare existenţa sau inexistenţa vinovăţiei. De exemplu, în cazul
retragerii unei autorizaţii este determinată de conduita culpabilă a titularului ei, măsura fiind o

15
Verginia Vedinaş, op. cit., p. 240
16
Mircea Preda, op. cit., p. 280
17
Antonie Iorgovan, op. cit., p. 231
sancţiune administrativă, iar dacă retragerea ei are la bază considerentul legat de oportunitate
(protejarea vânatului, de exemplu) ea reprezintă o sancţiune de drept administrativ.18

La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii

disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii,
comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa în
antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile prezentei legi.
Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterilor.

Potrivit legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor19, reprezintă abateri disciplinare
parlamentare următoarele fapte săvârşite de deputaţi sau de senatori şi dacă, potrivit legii, nu constituie
infracţiuni:
a) încălcarea dispoziţiilor privind îndatoririle deputaţilor şi ale senatorilor prevăzute de Constituţie şi de
prezenta lege;
b) nerespectarea prevederilor Regulamentului Camerei din care fac parte şi a Regulamentului şedinţelor
comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului;
c) exercitarea abuzivă a mandatului de senator sau de deputat;
d) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în şedinţele de
plen, de comisii sau de birou ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de parlamentar.
Sancţiunile disciplinare parlamentare aplicate pentru abaterile disciplinare prevăzute mai sus sunt
următoarele:
a) atenţionarea;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvântului;
d) îndepărtarea din sală pe durata şedinţei;
e) avertismentul;
f) interzicerea de a participa la lucrările Camerei din care face parte, pe o perioadă de cel
mult 30 de zile calendaristice.
Sub aspect procedural, aplicat ca principiu, dacă sancţiunile administrativ-disciplinare se
materializează prin emiterea unui act administrativ şi procedura de adoptarea a actului sancţionator
este tot o procedură de emitere a actului administrativ prin intermediul căruia se dispune.20

Codul administrativ precizează că răspunderea administrativ-disciplinară reprezintă o formă a

răspunderii administrative şi intervine în cazul săvârşirii unei abateri disciplinare, în sensul încălcării
de către demnitari, funcţionari publici şi asimilaţi acestora a îndatoririlor de serviciu şi a normelor de
conduită obligatorie prevăzută de lege.

18
Mircea Preda, op. cit., p. 281, pentru detalii a se vedea şi Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.
II, Editura All Beck, Bucureşti, 2002
19
Republicată în Monitorul Oficial nr. 353/22 mai 2015
20
Verginia Vedinaş, op. cit., p. 287
 De reţinut:

• formele răspunderii administrative nu s-au conturat foarte multă vreme;

• în literatura de specialitate se face distincţia între constrângerea administrativă şi
răspunderea administrativă;
• există mai multe modalităţi de a realiza contrângerea administrativă: măsuri de siguranţă
ca, de exepmplu, carantina, reţinerea de persoane; măsuri de executare silită, cum ar fi
sechestrul şi vânzarea la licitaţie a unor bunuri,tratamentul medical forţat; măsuri de
sancţionare în legătură cu săvârşirea unor fapte considerate abateri administrative, c um ar
fi plata unei amenzi contravenţionale;
• constrângerea administrativă este definită ca ansamblul măsurilor impuse de autorităţile
administraţiei publice, cu scopul de a preveni săvârşirea unor fapte antisociale, de a
pedepsi săvârşirea acestor fapte şi de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţeanului;
• există mai multe forme al răspunderii administrative: disciplinară, patrimonială şi
contravenţională;
• răspunderea administrativ disciplinară reprezintă prima formă de răspundere specific
dreptului administrativ, ea intervenind pentru săvârşirea ilicitului administrativ propiu-zis, sub
forma abaterii disciplinare;
• există unele aspecte care îngreunează delimitarea dintre cele două. Pentru a face această
delimitare trebuie să fie luată în considerare existenţa sau inexistenţa vinovăţiei;
• sub aspect procedural, aplicat ca principiu, dacă sancţiunile administrativ-disciplinare se
materializează prin emiterea unui act administrativ, şi procedura de adoptare a actului
sancţionator este tot o procedură de emitere a actului administrativ prin intermediul căruia se
dispune.

TEME

1. Ce reprezintă constrângerea administrativă şi care sunt măsurile aplicabile?

2. Condiţiile şi trăsăturile răspunderii administrativ-disciplinare.