Steaua

FCSB,[5] cunoscută până în anul 2017 ca FC Steaua București este o echipă profesionistă

de fotbal din București, România, care evoluează în Liga I. De-a lungul existenței, FCSB a evoluat
doar pe prima scenă a fotbalului românesc cu succese pe plan intern dar și internațional. Palmaresul
este superior partenerelor din competiția internă, cuprinzând: 26 de titluri în Campionatul Național,
23 de Cupe, 6 Supercupe ale României și 2 Cupe ale Ligii.[1][6] De asemenea, a fost prima echipă
din blocul comunist și singura din România care a câștigat Cupa Campionilor Europeni,[1][7] precum și
a doua echipă est-europeană și singura din România care are în palmares Supercupa Europei.[8]
Fondat pe 7 iunie 1947 ca „ASA București” (Asociația Sportivă a Armatei București)[9] de Armata
Regală, clubul și-a schimbat de mai multe ori numele, până la stabilirea numelui „Steaua” în 1961.[10]
Din punct de vedere istoric, Steaua este cunoscut ca și clubul sportiv al Armatei Române.[11] Cu
toate acestea, departamentul de fotbal s-a separat de clubul sportiv în 1998. Din acel moment,
singurele legături ale clubului de fotbal cu Armata au fost tradiția istorică și stadionul Ghencea,
proprietatea Ministerului Apărării Naționale, stadion pe care a jucat ultima dată în 2015.[12] Din 2011
a început să joace pe Național Arena, stadionul devenind gazda permanentă a echipei din 2015.
De-a lungul timpului, echipa a avut mai multe steme, datorită diferitelor schimbări de proprietari și de
regimuri.[13][14][15] Logotipul actual datează din 2015,[16] iar denumirea oficială din 2017.[5]
Istoria Stelei a fost marcată de rivalitatea permanentă cu Dinamo București (meci intitulat Eternul
derby sau Clasicul României), întâlnirile dintre cele două echipe de fotbal fiind considerate ca cele
mai importante meciuri ale anului, adesea decisive pentru câștigarea campionatului.
teaua București a luat ființă pe 7 iunie 1947, la inițiativa mai multor ofițeri ai Casei Regale Române,
printr-un decret semnat de generalul Mihail Lascăr, fostul Comandant Suprem al Armatei Regale
Române, a primit inițial denumirea de „Asociația Sportivă a Armatei” (ASA).[17] Primul meci a avut loc
la data de 24 august 1947, împotriva echipei clujene Dermata și s-a încheiat la egalitate 0 - 0.[18][19]
Puternic susținută din spate de regimul comunist, ASA a fost împinsă direct spre prima divizie, prin
excluderea unei echipe de tradiție, Carmen București.[20]
Clubul a fost format ca o societate sportivă cu șapte secții, inclusiv de fotbal, antrenat de Coloman
Braun-Bogdan.[21] A fost redenumit „CSCA” (Clubul Sportiv Central al Armatei) în 1948,[17] și CCA
(Casa Centrală a Armatei) în 1950.[21] În 1949, CSCA a câștigat primul ei trofeu, Cupa României,
învingând cu 2-1 în finală pe CSU Cluj.[10]
Anii 1950 au reprezentat prima epocă de glorie a clubului, în care s-a cristalizat faimoasa „echipă de
aur”[22], care uneori era aceeași cu Echipa națională de fotbal a României. Steaua de astăzi a
câștigat primul său titlu de campioană în 1951, sub bagheta fostului locotenent din vremurile nașterii
echipei, Gheorghe Popescu I.[23] Din acel an și până în ediția 1960-61, CCA a mai cucerit încă 5
titluri de campioană.[24] Cu numele de „CCA”, echipa a intrat în „lumea bună” a fotbalului românesc,
câștigând Campionatul României de trei ori la rând, în 1951, 1952 și 1953, precum și prima „dublă”
Cupă-Campionat din istoria clubului, în 1951.[6] 1956 a fost unul dintre cei mai buni ai clubului,
deoarece, pe lângă câștigarea campionatului, echipa, pe atunci antrenată de Ilie Savu, a întreprins
un turneu în Anglia, unde a reușit rezultate notabile în fața unor echipe de prestigiu precum Luton
Town FC, Arsenal FC, Sheffield Wednesday FC sau Wolverhampton Wanderers FC.[25]
Echipa Steaua cu Cupa Campionilor Europeni în 1986.

La sfârșitul anului 1961 CCA și-a schimbat numele în „CSA Steaua București”.[10] Motivul a fost

prezența pe stema clubului a unei stele roșii (ceva obișnuit pentru cluburile militare din statele
comuniste din Estul Europei), care a fost schimbată într-o stea galbenă, simbolizând tricolorul
românesc.[26] În anii '60 și '70, Steaua avea să cucerească două titluri pe deceniu, 1962 și 1968,
respectiv 1976 și 1978, câștigându-și însă renumele de „specialistă a Cupei”.[27] De asemenea în
această perioadă, pe 9 aprilie 1974, actualul stadion al Stelei, Stadionul Ghencea, a fost inaugurat
într-un meci amical cu OFK Belgrad.[28] Până la acea dată, Steaua își jucase meciurile de acasă pe
Stadionul Republicii și pe „23 august”.[29]

Duckadam
Iovan (C)
Belodedici
Bumbescu
Bărbulescu
Balint
Bălan
Bölöni
Majearu
Lăcătuș
Pițurcă
Echipa de start în finala Cupei
Campionilor Europeni 1986.

Sub conducerea antrenorilor Emeric Jenei și Anghel Iordănescu (antrenor secund), Steaua a

impresionat în campionatul 1984-1985, câștigându-l după o pauză de șase ani.[26] A urmat cel mai
spectaculos sezon de cupe europene din fotbalul românesc. După ce a eliminat pe Vejle
BK, Budapest Honvéd FC, Kuusysi FC și pe RSC Anderlecht, Steaua a devenit prima echipă
din România care a jucat o finală europeană.[30] Pe 7 mai 1986, pe stadionul Ramón Sánchez
Pizjuán din Sevilla, campioana Spaniei, FC Barcelona, era cotată cu prima șansă, dar după
prelungiri în care scorul a rămas 0-0, legendarul portar Helmuth Duckadam a apărat patru penalty-
uri la rând[31], contribuind decisiv la victoria Stelei cu 2-0. Steaua a devenit astfel prima echipă din
Estul Europei, și singura dintr-o țară comunistă, care a câștigat trofeul continental suprem.[26] Steaua
și-a trecut în palmares și o Supercupă a Europei, câștigând în 1987 finala cu Dinamo Kiev, printr-un
gol marcat de Gheorghe Hagi.[32]

Lotul echipei Steaua în 1989, an în care a jucat finala Cupei Campionilor Europeni

Contrazicându-i pe cei care considerau câștigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua un

fenomen izolat, Steaua a rămas la cel mai înalt nivel în fotbalul european de la sfârșitul anilor '80,
ajungând în semifinala CCE în sezonul 1987-88, și în finala aceleiași competiții în 1989, pierzând
însă cu 4-0 în fața lui AC Milan.[26] Pe lângă aceasta, Steaua a mai câștigat patru titluri naționale
(1985–86, 1986–87, 1987–88, 1988–89) și patru cupe ale României (1984–85, 1986–87, 1987–88,
1988–89). De asemenea, din iunie 1986 până în septembrie 1989, Steaua a stabilit un record de
104 meciuri fără înfrângere în campionatul intern, doborât la nivel mondial, dar încă valabil pe plan
european.[33]
Revoluția română din 1989 a însemnat trecerea de la o economie complet controlată de către stat la
una liberă de piață, și, prin urmare, mulți dintre jucătorii din echipa anilor '80 s-au transferat la cluburi
bogate din Occident. Bazându-se pe noua generație de jucători, Steaua a revenit în prim-planul
fotbalului românesc, câștigând campionatul de șase ori la rând, între sezoanele 1992-1993 și 1997-
1998, egalând astfel performanța echipei Chinezul Timișoara, din anii '1920.[34] A câștigat de
asemenea trei Cupe ale României, în sezoanele 1995-96, 1996-97 și 1998-99. Pe plan internațional,
Steaua s-a calificat de trei ori la rând în Liga Campionilor (noul format al Cupei Campionilor
Europeni), între 1994-95 și 1996-97, fiind prima echipă din România care a participat în această
competiție.[26]
 Lung
Petrescu
Ungureanu
Bumbescu
Stoica (C)
Iovan
Minea
Rotariu
Hagi
Lăcătuș
Pițurcă
Echipa de start în finala Cupei
Campionilor Europeni 1989.

În 1998, secția de fotbal s-a separat de CSA Steaua și a primit în concesiune pe 20 de ani
denumirea de „Steaua”, luând numele de FC Steaua București[35], clubul fiind condus de către omul
de afaceri Viorel Păunescu. În acea perioadă, clubul a intrat rapid în datorii.[36] Lui George Becali, alt
afacerist, i-a fost oferită funcția de vice-președinte, cu speranța că va investi îndeajuns de mulți bani
în club. Becali a investit, majorările de capital făcând ca el să dețină majoritatea acțiunilor în 2002,
transformând compania guvernantă în una publică în 2003.[37] Deși contestat de către o parte a
suporterilor,[38] Becali a introdus diverse planuri manageriale pentru club, ajutat pentru un timp și de
fostul președinte executiv Mihai Stoica.
Sub conducerea fostei glorii italiene Walter Zenga, Steaua s-a calificat în grupele Cupei UEFA în
sezonul 2004-05, Zenga calificând o echipă românească în „primăvara europeană” pentru prima
oară după 1993 (când tot Steaua a ajuns în sferturile de finală ale Cupei Cupelor). Steaua a și
câștigat titlul în 2005, performanță repetată în sezonul următor, sub conducerea succesivă a
antrenorilor Oleg Protasov (iulie-decembrie) și Cosmin Olăroiu (ianuarie-mai). În sezonul 2005-
2006 Steaua a reușit să ajungă în semifinalele Cupei UEFA, fiind eliminată la limită
de Middlesbrough FC, după ce trecuse de Rapid București într-un sfert de finală „all-Romanian”.
[39]
 Steaua a câștigat Supercupa României în iulie 2006, trofeul cu numărul 52 din istoria clubului.
[40]
 De asemenea, în sezonul 2006–2007, Steaua s-a calificat în grupele Ligii Campionilor pentru
prima dată după 10 ani, performanță repetată și în cele două sezoane următoare.[41]
Logo-ul anterior, disputat cu armata

În perioada 2006-2011 s-au investit în transferuri 45,1 milioane de €.[42]

În 2013, Steaua a câștigat primul titlu după șapte ani, ce de-al 24-lea titlu din istorie și s-a calificat
în faza grupelor Ligii Campionilor 2013-2014. A reușit să câștige campionatul și în următorii doi ani.[6]
Spre sfârșitul perioadei în care clubul avea dreptul să poarte denumirea de „Steaua” și însemnele pe
care anterior le deținuse Clubul Sportiv al Armatei Steaua, au apărut conflicte. FC Steaua Bucuresti,
devenit acum privat, și Clubul Sportiv al Armatei Steaua, club departamental. În 2011, clubul de
fotbal patronat de Gigi Becali a fost acționat în instanță de către CSA Steaua, cerându-se anularea
logotipului înregistrat de Becali. După mai multe decizii contradictorii, cea finală, a Înaltei Curți de
Casație și Justiție (ICCJ) a dat dreptate clubului armatei, anulând marca,[43] și, ca urmare, echipa
patronată de Gigi Becali a pierdut în favoarea clubului armatei drepturile asupra emblemei. CSA
Steaua a păstrat vechea stemă și a reînființat o nouă echipă de fotbal administrată de secția ei
corespunzătoare, care a pornit la drum din liga a IV-a București. Pentru a stinge conflictele
anterioare cu CSA Steaua, finanțatorul FC Steaua București, George Becali, a cerut crearea unui
nou logotip, al optulea din istorie (vedeți mai jos în secțiunea „Stemă”), precum și schimbarea
numelui clubului în FCSB, denumire înregistrată oficial începând cu luna aprilie 2017.[5]

Tradiție
Steaua a adus în fotbalul românesc jocul spectaculos, în viteză, motiv pentru care în deceniul al
nouălea al secolului trecut - jucătorii roș-albaștri au fost supranumiți „viteziștii”.[44] Prima perioadă de
glorie a Stelei au fost anii '50, cu „echipa de aur” care îi cuprindea, printre alții,
pe Apolzan, Ienei, Alecsandrescu, și care a câștigat de cinci ori Divizia A, și de patru ori Cupa
României. Steaua a dat marea echipă a sfârșitului anilor '80, care a câștigat în 1986 Cupa
Campionilor Europeni, și care a evoluat în următorii trei ani la cel mai înalt nivel în Europa, jucând
încă o semifinală și o finală de Cupa Campionilor Europeni. Steaua deceniului al zecelea a câștigat
de 6 ori consecutiv Divizia A și a participat de trei ori la rând în Liga Campionilor.
După 1990, Steaua a continuat să domine fotbalul românesc, câștigând alte 8 titluri de campioană și
reprezentând an de an cu succes România în competițiile europene. A avut trei participări
consecutive în Liga Campionilor, a fost sfert-finalistă a Cupei Cupelor în 1993, și a atins optimile de
finală ale Cupei UEFA în 2005 și semifinala aceleiași cupe în 2006.[17]
În sezonul 2006-2007, Steaua a reușit să se califice pentru a patra oară în grupele Champions
League, fiind prima echipă de club din România care a evoluat în această competiție în noul format.
A terminat pe locul 3, sub Olympique Lyon și Real Madrid, dar peste Dinamo Kiev, după 4-1 și 1-1
cu Dinamo Kiev, 0-3 și 1-1 cu Lyon și 1-4 și 0-1 cu Real Madrid, calificându-se astfel pentru
șaisprezecimile Cupei UEFA, unde a fost eliminată de deținătoarea trofeului, FC Sevilla, după 0-2 și
0-1. Performanța calificării în grupele Champions League a fost repetată în sezoanele 2007-2008 și
2008-2009.[45]

Stemă

Stemele de-a lungul istoriei[46]

ASA București a fost fondat de către Armata Regală pe 7 iunie 1947, și pe atunci echipa nu avea
nicio stemă oficială.
Cum comuniștii au preluat complet controlul în țară pe 30 decembrie 1947[47], Armata Regală a fost
transformată în Armata Poporului, și în mod automat și ASA. Inspirat de Armata Roșie, noul Minister
al Apărării a decis să creeze o stemă pentru club, consistând dintr-o stea roșie inscripționată „A”
(simbolul Armatei Roșii), pe un disc albastru, precum și să schimbe numele în „CSCA”.[46]
Doi ani mai târziu, schimbarea numelui în CCA a adus cu ea și o nouă stemă, consistând din
aceeași stea roșie, inscripționată „CCA”, și înconjurată de o cunună de lauri.[46] Omniprezentul motiv
al stelei pe stemă s-a materializat și în schimbarea numelui clubului, în Steaua, din 1961.[26] S-a
optat pentru o stemă care, cu un nou design, rămâne simbolul clubului până în ziua de azi: fundalul
dungat roș-albastru, cu o stea de aur în mijloc, reprezentând tricolorul românesc. Forma stemei a
fost regândită în 1974, când echipa s-a mutat pe Stadionul Ghencea.[46]
În urma Revoluției române din 1989, Armata a decis să rupă orice legătură cu defunctul regim
comunist,[46] astfel încât, în 1991, CSA Steaua și-a schimbat stema pentru ultima oară, reprezentând
un vultur prezent și pe stema Ministerului Apărării, dar și a României.[46] Cum în 1998 a apărut FC
Steaua, clubul a adăugat două stele galbene deasupra stemei, reprezentând cele 20 de titluri de
campioană a României câștigate de echipă.[46]
În 2003 stema a fost schimbată din nou, în urma deciziei luate de noul Consiliu de Administrație
condus de George Becali, în realitate o revenire la varianta din perioada 1974-1991, cu cele două
stele prezente deasupra.[13]
Ministerul Apărării Naționale a dat în judecată Steaua în 2011, susținând faptul că Armata
Română era deținătoarea de drept a stemei Stelei.[48] Decizia Curții Supreme a fost în favoarea
armatei, astfel că pe 3 decembrie 2014 clubul a rămas fără stemă și a pierdut dreptul de a folosi
numele Steaua.[48] Echipa a fost obligată să joace următorul meci, cu CSM Studențesc Iași, fără
stemă pe echipamente și pe tabela de joc.[48][49] În condiții de incertitudine, clubul a adoptat un nou
design în ianuarie 2015.[50] Deși ulterior s-a ajuns la o înțelegere temporară cu Armata,[51] clubul a
decis să folosească noul logo începând cu returul sezonului 2014–2015. Forma este rotundă, având
pe fundal este o cruce roșie pe fond albastru închis, cu o stea în 8 colțuri în centrul crucii.[