Referat

Pe tema:Inceputul fotbalului rominesc

Bulharu Maxim IPA cursul2

TWITTER
În 1909 apare primul organism de conducere a activităţii fotbaliştilor, Asociaţia
Societăţilor Sportive din România, devenită ulterior „Asociaţiunea Cluburilor
de Fotbal”, având sediul la Bucureşti şi ca preşedinte pe Mario Gebauer.

Tot în 1909, începe primul campionat naţional de fotbal, care va fi câştigat, în

primăvara anului următor, de „Olimpia” Bucureşti, care fusese prima echipă
înființată în România  la anul 1904.

La 1 decembrie 1912, „Asociaţiunea Cluburilor de Fotbal” se va afilia la

Comisia Centrală de Fotbal Asociaţie (preşedinte Mario Gebaur, secretar
Lazăr Breyer), care la rândul său făcea parte din Federaţia Societăţilor
Sportive din România (FSSR), înfiinţată tot în 1912.
Vor apărea echipele „Venus” Bucureşti şi „Prahova” Ploieşti, în 1915; „Sportul
Studenţesc” Bucureşti, în 1916; CA Oradea şi „Chinezul” Timişoara în 1910, şi
AMFA Arad, în 1911, potrivit „Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din
România”.

PRIMUL MECI AL NAȚIONALEI, PRIMA VICTORIE

Echipa naţională a României şi-a început activitatea la 8 iunie 1922, într-un
meci la Belgrad, contra Iugoslaviei, reuşind să câştige cu 2-1.

La 20 mai 1923, Comisia de Fotbal Asociaţie a FSSR este admisă la

Congresul de la Zurich ca membră a FIFA. În această calitate, România
participă la Turneul Olimpic de Fotbal de la Jocurile Olimpice din 1924
desfăşurate la Paris.

ÎNFIINȚAREA FEDERAȚIEI
La 16 februarie 1930, Comisia Centrală de Fotbal Asociaţie se transformă în
Federaţia Română de Fotbal Asociaţie (FRFA), organism independent cu
autoritate juridică, acesta hotărând participarea României la Campionatul
Mondial din Uruguay în luna iulie a aceluiaşi an.
Primul preşedinte al FRFA a fost avocatul Aurel Leucuţia (1930-1933), care
are meritul de a fi organizat primul campionat unitar al primei divizii (1932-
1933), precizează site-ul Federaţiei Române de Fotbal, www.frf.ro.

Campionatul intern, Divizia A, a început cu ediţia 1932-1933, iniţial fiind

împărţit în două serii. În 1934 a apărut Divizia B; în 1936, Divizia C; iar în
1937, Campionatul Naţional al Juniorilor.

Cupa României, competiţie de masă, a fost inaugurată în 1933.

Disputat până la cel de-al Doilea Război Mondial, campionatul a dat câştig de
cauză echipelor „Ripensia” (1933, 1935, 1936, 1938), „Venus” (1934, 1937,
1939, 1940) şi „Unirea Tricolor” (1941). Cupa României a revenit „Ripensiei”
(1934, 1936), „CFR” – din 1936, „Rapid” FC Bucureşti (1935, 1937, 1938,
1939, 1940, 1941, 1942) şi „CFR” Turnu Severin (1943).

LA TREI CUPE MONDIALE ȘI O FINALĂ EUROPEANĂ

Pe plan internaţional este de remarcat prezenţa echipei naţionale la trei ediţii
ale turneului final al CM în 1930 (Uruguay), 1934 (Italia) şi 1938 (Franţa),
rezultatele obţinute nefiind notabile.
De menţionat şi participarea echipelor „Ripensia”, „Venus” şi „Rapid”,
începând din 1937, la Cupa Europei Centrale intercluburi,

„Rapid” realizând cea mai bună performanţă, în 1940, când s-a calificat în
finala competiţiei, nedisputată din cauza războiului.

În 1945, fotbalul a reintrat în activitate, dar în condiţiile social-politice ale

vremii, care vor avea ca efect politizarea sa.

ÎNGHEȚAREA TRANSFERURILOR ȘI DESFIINȚAREA

PROFESIONISMULUI
Astfel, după ce în 1946 au fost „îngheţate” transferurile şi în 1948 a fost
desfiinţat profesionismul, echipele de fotbal au fost sindicalizate, apărând
acea formă mascată de profesionism de stat.

Organizatoric, fotbalul a trecut prin mai multe formule, numindu-se: Comisie

de fotbal (1945-1949); inspectorat (1949-1957) şi din nou federaţie, din 1958.
Reluarea activităţii fotbalistice după război a fost marcată şi de apariţia unor
echipe noi, printre care şi cele departamentale: ITA (UTA) în 1945, CCA –
„Steaua” în 1947, „Dinamo” şi „Universitatea” Craiova în 1948, „Dinamo”
Piteşti – FC Argeş în 1953, ASA Târgu Mureş în 1962.

Pe de altă parte, o serie de echipe, cum ar fi „Carmen” Bucureşti, „Ripensia”,

„Venus”, „Ciocanul” Bucureşti, „Gloria” Arad, „Chinezul” Timişoara, „Unirea
Tricolor” au dispărut.

Activitatea competiţională a continuat după sistemul adoptat în 1932 şi s-a

reluat în august 1946. CCA – „Steaua”, ITA – UTA, „Dinamo”, „Petrolul”, IC
Oradea şi „Rapid” şi-au înscris numele în cartea campionatelor, până în 1970.

MEXIC 1970
Principalele evenimente internaţionale din această perioadă (1945-1970) au
fost: participarea echipei naţionale la preliminariile CM, trei tentative de a
ajunge în turneul final fiind ratate în 1954 (Elveţia), 1958 (Suedia) şi 1966
(Anglia), pentru ca în 1970, în Mexic, să se înregistreze o calificare la turneul
final, după o absenţă de 32 de ani.

De alte două ori, în acelaşi interval de timp, nu s-a participat nici la

preliminariile CM din 1950 şi 1962.

În ce priveşte Campionatul European, România nu a depăşit faza

preliminariilor în trei ediţii (1960, 1964 şi 1968).

La JO, naţionala României a participat în 1952 la turneul final de la Helsinki, a

absentat de la Melbourne din 1956, a ratat calificarea în 1960 la Roma, a
reuşit să se califice în 1964 la Tokyo şi, din nou, a pierdut şansa participării în
Mexic, în 1968.

După 1970, au fost ratate calificările la CM din 1974 (RFG) şi 1978

(Argentina), precum şi cele la turneele finale ale CE din 1976 (Iugoslavia),
1980 (Italia) şi JO de la Munchen (1972), Montreal (1976) şi Moscova (1980).

GHEATA DE AUR
În compensaţie, România a câştigat, în 1974, Cupa Balcanică (CB) pentru
echipele de tineret, iar în 1980 CB a seniorilor. Merită, de asemenea,
subliniată performanţa jucătorului Dudu Georgescu, câştigător, în 1975 şi
1977, al „Ghetei de aur”, atribuită celui mai eficace fotbalist continental.

De asemenea, „Steaua” a ajuns pentru prima oară în sferturile de finală ale

Cupei Cupelor.

Decada 1981-1990 poate fi considerată una de excepţie din întreaga istorie a

fotbalului nostru în ce priveşte performanţele internaţionale. Seria marilor
succese a fost deschisă de naţionala de juniori care a cucerit medalia de
bronz în 1981, la CM din Australia, Romulus Gabor fiind desemnat cel mai
bun fotbalist al turneului şi răsplătit cu „Balonul de aur”.

Prima reprezentativă a ratat calificarea în turneul final al CM din Spania în

1982, dar a obţinut, în 1984, calificarea la turneul final al CE din Franţa.
Alte două rateuri la limită s-au înregistrat pentru turneul final al CM din Mexic,
în 1986 şi turneul final al CE din Germania în 1988.

În 1990, „naţionala” a reuşit, după 20 de ani de aşteptare, o nouă prezenţă la

un turneu final al CM, cel din Italia, unde echipa condusă de Emeric Ienei a
depăşit pentru prima oară faza grupelor, pierzând cu puţin şansa de a accede
în sferturile de finală.

Performanţe remarcabile au realizat juniorii tricolori calificaţi în turneele finale

ale CE pe grupe de vârstă în 1981, 1983, 1986 (cu două echipe), 1988 şi
1989, la care se adaugă şi două titluri balcanice în 1983 şi 1989.

STEAUA, DUCKADAM ȘI HAGI

Realizări extrem de valoroase au avut şi echipele româneşti în competiţiile de
club continentale.

Startul l-a dat „Universitatea” Craiova, care a ajuns în semifinalele Cupei

UEFA, ediţia 1982-1983. „Dinamo” a reuşit să pătrundă în semifinalele CCE,
ediţia 1983-1984.

A urmat „Steaua”, care în 1986 a cucerit CCE (2-0 cu CF Barcelona după

executarea loviturilor de la 11 m), portarul Helmuth Duckadam intrând în
Cartea Recordurilor după cele patru penalty-uri apărate. „Steaua” s-a mai
calificat în semifinalele CCE, ediţia 1987-1988, şi în finala aceleiaşi competiţii,
ediţia 1988-1989, şi a câştigat Supercupa Europei în februarie 1987
învingând, la Monte Carlo, pe „Dinamo” Kiev cu 1-0, gol marcat de Gheorghe
Hagi.

DUPĂ CEAUȘESCU
Evenimentele politice de la sfârşitul anului 1989 au determinat modificări
esenţiale organizatorice, cât şi în privinţa activităţii fotbalistice.

În anul competiţional 1990-1991, un grup masiv dintre cei mai valoroşi jucători
români au luat drumul străinătăţii, fiind solicitaţi de mari cluburi continentale.
La 23 februarie 1991, Adunarea Generală a FRF a adoptat noul statut, a ales
consiliul federal, iar prin hotărârea judecătorească nr. 290, din 12 aprilie 1991,
FR de Fotbal a devenit persoană juridică de drept privat, echivalent cu
autonomia şi având astfel calea deschisă spre profesionism, menţionează
”Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România”. La 1 august 1991,
printr-o hotărâre a Guvernului, s-a aprobat trecerea la profesionism.

ÎN SFERTURI LA CUPA MONDIALĂ

La turneul final al CM din SUA (1994), România a obţinut cea mai bună
performanţă din întreaga sa istorie. România a ocupat primul loc în grupă (3-1
cu Columbia, 1-4 cu Elveţia şi 1-0 cu SUA), a trecut de „optimi”, 3-2 cu
Argentina, dar în „sferturi” a pierdut cu Suedia, după 120 de minute de joc, în
urma executării penalty-urilor, ratând la foarte mică diferenţă o calificare
istorică în semifinale.

Locul 6 obţinut în ierarhia mondială reprezintă o performanţă de excepţie,

care a făcut să fie privite cu încredere calificările ulterioare ale naţionalei la
turneele finale ale CE din Anglia în 1996 (unde România a pierdut toate
meciurile din grupă) şi CM din Franţa în 1998 (naţionala calificându-se până
în optimile de finală).

Turneul final al „Generaţiei de aur” a fost EURO 2000, în Olanda şi Belgia.

Dintr-o grupă imposibilă, România obţinea calificarea după 1-1 cu Germania,
0-1 cu Portugalia şi 3-2 contra Angliei.

În sferturile de finală, România a pierdut cu 2-0 în faţa Italiei.

Începând cu anul 2001, echipa naţională a trecut printr-o perioadă nefastă,

ratând mai multe calificări la Cupa Mondială şi la Campionatul European.
România a mai reuşit o singură calificare, la turneul final al Campionatului
European din 2008, din Austria şi Elveţia, clasându-se a treia în grupă.

RAPID-STEAUA
La nivel de cluburi, este de notat doar confruntarea dintre două echipe
bucureştene, „Rapid” şi „Steaua”, în faza grupelor în sferturile de finală ale
Cupei UEFA (2005-2006), când „Steaua” s-a calificat în semifinalele
competiţiei şi a fost învinsă de Middlesbrough (Anglia).

ȘEFII FOTBALULUI
Din 1930 şi până la actualul preşedinte al Federaţiei, au fost alţi 28 de
conducători ai FRF. Printre ei, prefectul Capitalei în anii ’30, Gabriel
Marinescu (1936-1940), inginerul, ziaristul sportiv şi antrenorul Virgil Economu
(1946-1947), omul politic Corneliu Mănescu (1958-1960), fostul mare jucător
al CCA-ului, Gheorghe Popescu (1963-1967), Mircea Angelescu (1969-1975
şi 1986-1989), Andrei Rădulescu (1989-1990), Mircea Pascu (ian. 1990-aug.
1990), Mircea Sandu, (aug. 1990-mart. 2014).

În prezent, Federaţia Română de Fotbal este condusă de Răzvan Burleanu

(din mart. 2014). FRF a organizat an de an campionatul naţional de fotbal
până în 1997, când se decide preluarea şi organizarea acestuia de Liga
Profesionistă de Fotbal (LPF).

Federaţia Română de Fotbal este membră fondatoare a Uniunii Europene de

Fotbal Asociaţie (UEFA) din 1954.