Facultatea de Psihologie

- Anul II IF –

Educație Fizică și Sport

FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE FOTBAL

Federația Română de Fotbal (FRF) este autoritatea fotbalistică autorizată, conform legilor
româneşti, să organizeze activitatea fotbalistica din România, asociaţie recunoscută de organismele
internaţionale FIFA şi UEFA. Continuatoare a demersului de organizare a fotbalului românesc,
iniţiat de Asociaţiunea Cluburilor de Fotbal, care la rândul ei continuă activitatea Asociaţia
Societăţilor Sportive din România (1909), FRF este înfiinţată la data de 16 februarie 1930 sub
denumirea de Federația Română de Fotbal Asociaţie, primul Președinte al acesteia fiind
avocatul Aurel Leucuţia. FRF este afiliată la FIFA începând cu anul 1930, iar la forul fotbalistic
european UEFA, începând cu anul 1955.

În prezent sediul Federaţiei Române de Fotbal este situat în Bucureşti, într-o clădire din sectorul 2,
cunoscută sub denumirea de Casa Fotbalului.

Istoric

Pe plan internaţional, prima federaţie de fotbal din lume a luat fiinţă la Londra în anul 1863, sub
numele de The Football Association. În acelaşi an are loc şi întocmirea primului regulament al
jocului de fotbal, format din 13 reguli. Nouă ani mai târziu are loc primul joc internaţional de fotbal,
disputat între Scoţia şi Anglia. În anii ce urmează acestui eveniment iau naştere o serie de federaţii
şi cluburi de fotbal, totodată fiind recunoscută activitatea fotbalistică profesionistă. Un alt
eveniment important fotbalistic a avut loc în anul 1888, an în care este organizat în Anglia primul
campionat de fotbal din lume.

Activitatea fotbalistică găseşte ecou în mai multe ţări din lume, iar în ţări precum Danemarca,
Olanda, Franţa, Italia, Spania, Rusia, Argentina fotbalul primeşte din ce în ce mai multă atenţie. În
anul 1900 fotbalul are o primă recunoaştere internaţională în lumea sportului, odată cu participarea
acestui tip de competiţie sportivă în cadrul Jocurilor Olimpice de la Paris. În acest context, la Paris,
în anul 1904 se pun bazele Federaţiei Internaţionale de Fotbal Asociaţie, iar ca sediu al forului a fost
ales Amsterdamul.

În toată această perioadă în spaţiul Principatelor Române, fotbalul ca activitate sportivă a cunoscut
o dezvoltare destul de discretă. Abia în anul 1904, prin fondarea primului club de fotbal din
România, Olimpia Bucureşti, putem vorbi despre fotbal desfăşurat într-un cadru organizat. Cinci
mai târziu, în anul 1909, apare primul organism care avea ca atribuţii coordonarea fotbalului în
România, intitulat Asociaţia Societăţilor Sportive din România. Ulterior această asociaţie îşi
schimbă denumirea în Asociaţiunea Cluburilor de Fotbal. Aceasta din urmă este considerată a fi
precursorul viitoarei federaţii de fotbal, Federaţia Română de Fotbal.[2]

În acelaşi an în care a luat fiinţă primul for fotbalistic din România, are loc şi primul campionat
naţional, câştigat în 1910 de echipa bucureşteană Olimpia.
La data 16 februarie 1930 se înfiinţează FRF, prin transformare Comisiei Centrale de Fotbal
Asociaţie. Organismul nou înfiinţat independent ca for, a hotărât participarea României la
Campionatul Mondial din Uruguay, desfăşurat în iulie acelaşi an.

Federația este admisă la FIFA după Congresul de la Budapesta din 1931.

Competiții organizate
Liga I

Liga a II-a

Liga a III-a

Cupa României

Cupa Ligii

Supercupa României

Liga I (feminin)

Liga a II-a (feminin)

Liga a III-a (feminin)

Liga I (futsal)

Președinți FRF
Președintele și perioada mandatului

1930-1933 Aurel Lecuția

1933-1936 V.Tilea

1936-1940 Gabriel Marinescu

1944 Nicolae Lucescu

1944-1945 Ion Slătineanu

1945 Oreste Alexandrescu

1945-1946 Remus Alexandrescu

1946-1947 Virgil Economu

1947-1948 Emil Angheliu

1948-1950 Anton Irimescu

1950-1957 Dumitru Petrescu

1957-1958 Ion Minei

1958-1960 Corneliu Mănescu

1960-1962 Alexandru Bîrlădeanu

1962 Ion Pintea

1962-1963 Miron Olteanu

1963-1967 Gheorghe Popescu I

1967 Alexandru Bîrlădeanu

1967-1969 Adrian Dumitru

1968 Ion Dumitrescu

1969-1975 Mircea Angelescu

1976-1978 Traian Dudaș

1979-1980 Anghel Paraschiv

1981-1983 Andrei Rădulescu

1983-1986 Ion Dumitrescu

1986-1989 Mircea Angelescu

1989-1990 Andrei Rădulescu

1990 Mircea Pascu

1990-2014 Mircea Sandu

2014- Răzvan Burleanu

Primul Președinte al FRFA a fost avocatul Aurel Leucutia (1930-1933), care are meritul de a fi
organizat primul campionat unitar al primei divizii (1932-1933. Campionatul intern, Divizia A, a
început cu ediția 1932-1933, initial fiind impartit in doua serii. In 1934 a aparut Divizia B; in 1936,
Divizia C; iar in 1937, Campionatul National al Juniorilor. Cupa Romaniei, competitie de masa, a
fost inaugurata in 1933. Disputat până la cel de-al Doilea Razboi Mondial, campionatul a dat castig
de cauza echipelor "Ripensia" (1933, 1935, 1936, 1938), "Venus" (1934, 1937, 1939, 1940) si
"Unirea Tricolor" (1941). Cupa Romaniei a revenit "Ripensiei" (1934, 1936), "CFR" - din 1936,
"Rapid" FC Bucuresti (1935, 1937, 1938, 1939, 1940, 1941, 1942) și "CFR" Turnu Severin (1943).

Pe plan international este de remarcat prezența echipei nationale la trei editii ale turneului final al
CM in 1930 (Uruguay), 1934 (Italia) și 1938 (Franta), rezultatele obtinute nefiind notabile. De
mentionat și participarea echipelor "Ripensia", "Venus" și "Rapid", începând din 1937, la Cupa
Europei Centrale intercluburi, "Rapid" realizand cea mai buna performanta, in 1940, când s-a
calificat in finala competiției, nedisputată din cauza razboiului.

In 1945, fotbalul a reintrat in activitate, dar in conditiile social-politice ale vremii, care vor avea ca
efect politizarea sa. Astfel, după ce in 1946 au fost "inghetate" transferurile și in 1948 a fost
desfiintat profesionismul, echipele de fotbal au fost sindicalizate, aparand acea forma mascata de
profesionism de stat. Organizatoric, fotbalul a trecut prin mai multe formule, numindu-se: Comisie
de fotbal (1945-1949); inspectorat (1949-1957) și din nou federatie, din 1958. Reluarea activității
fotbalistice după razboi a fost marcata și de apariția unor echipe noi, printre care și cele
departamentale: ITA (UTA) in 1945, CCA - "Steaua" in 1947, "Dinamo" și "Universitatea" Craiova
in 1948, "Dinamo" Pitești - FC Arges in 1953, ASA Targu Mures in 1962.

Pe de alta parte, o serie de echipe, cum ar fi "Carmen" Bucuresti, "Ripensia", "Venus", "Ciocanul"
Bucuresti, "Gloria" Arad, "Chinezul" Timisoara, "Unirea Tricolor" au disparut. Activitatea
competitionala a continuat după sistemul adoptat in 1932 și s-a reluat in august 1946. CCA -
"Steaua", ITA - UTA, "Dinamo", "Petrolul", IC Oradea și "Rapid" si-au inscris numele in cartea
campionatelor, până in 1970.

Principalele evenimente internationale din aceasta perioadă (1945-1970) au fost: participarea

echipei nationale la preliminariile CM, trei tentative de a ajunge in turneul final fiind ratate in 1954
(Elvetia), 1958 (Suedia) și 1966 (Anglia), pentru ca in 1970, in Mexic, sa se inregistreze o calificare
la turneul final, după o absenta de 32 de ani. De alte doua ori, in același interval de timp, nu s-a
participat nici la preliminariile CM din 1950 și 1962. In ce priveste Campionatul European,
România nu a depașit faza preliminariilor in trei editii (1960, 1964 și 1968). La JO, nationala
Romaniei a participat in 1952 la turneul final de la Helsinki, a absentat de la Melbourne din 1956, a
ratat calificarea in 1960 la Roma, a reușit sa se califice in 1964 la Tokyo și, din nou, a pierdut sansa
participarii in Mexic, in 1968.

După 1970, au fost ratate calificarile la CM din 1974 (RFG) și 1978 (Argentina), precum și cele la
turneele finale ale CE din 1976 (Iugoslavia), 1980 (Italia) și JO de la Munchen (1972), Montreal
(1976) și Moscova (1980). In compensatie, România a castigat, in 1974, Cupa Balcanica (CB)
pentru echipele de tineret, iar in 1980 CB a seniorilor. Merita, de asemenea, subliniata performanta
jucatorului Dudu Georgescu, castigator, in 1975 și 1977, al "Ghetei de aur", atribuita celui mai
eficace fotbalist continental. De asemenea, "Steaua" a ajuns pentru prima oara in sferturile de finală
ale Cupei Cupelor.
Decada 1981-1990 poate fi considerata una de exceptie din intreaga istorie a fotbalului nostru in ce
priveste performantele internationale. Seria marilor succese a fost deschisa de nationala de juniori
care a cucerit medalia de bronz in 1981, la CM din Australia, Romulus Gabor fiind desemnat cel
mai bun fotbalist al turneului și rasplatit cu "Balonul de aur". Prima reprezentativa a ratat calificarea
in turneul final al CM din Spania in 1982, dar a obtinut, in 1984, calificarea la turneul final al CE
din Franta. Alte doua rateuri la limita s-au inregistrat pentru turneul final al CM din Mexic, in 1986
și turneul final al CE din Germania in 1988.

In 1990, "nationala" a reușit, după 20 de ani de asteptare, o noua prezența la un turneu final al CM,
cel din Italia, unde echipa condusa de Emeric Ienei a depașit pentru prima oara faza grupelor,
pierzand cu putin sansa de a accede in sferturile de finală. Performante remarcabile au realizat
juniorii tricolori calificati in turneele finale ale CE pe grupe de varsta in 1981, 1983, 1986 (cu doua
echipe), 1988 și 1989, la care se adauga și doua titluri balcanice in 1983 și 1989.

Realizari extrem de valoroase au avut și echipele romanesti in competitiile de club continentale.

Startul l-a dat "Universitatea" Craiova, care a ajuns in semifinalele Cupei UEFA, ediția 1982-1983.
"Dinamo" a reușit sa patrunda in semifinalele CCE, ediția 1983-1984. A urmat "Steaua", care in
1986 a cucerit CCE (2-0 cu CF Barcelona după executarea loviturilor de la 11 m), portarul Helmuth
Duckadam intrand in Cartea Recordurilor după cele patru penalty-uri aparate. "Steaua" s-a mai
calificat in semifinalele CCE, ediția 1987-1988, și in finala aceleiași competitii, ediția 1988-1989, și
a castigat Supercupa Europei in februarie 1987 invingand, la Monte Carlo, pe "Dinamo" Kiev cu 1-
0, gol marcat de Gheorghe Hagi.

Evenimentele politice de la sfarșitul anului 1989 au determinat modificari esentiale organizatorice,

cat și in privinta activitatii fotbalistice. In anul competitional 1990-1991, un grup masiv dintre cei
mai valoroși jucatori romani au luat drumul strainatatii, fiind solicitati de mari cluburi continentale.

La 23 februarie 1991, Adunarea Generala a FRF a adoptat noul statut, a ales consiliul federal, iar
prin hotararea judecatoreasca nr. 290, din 12 aprilie 1991, FR de Fotbal a devenit persoana juridica
de drept privat, echivalent cu autonomia și avand astfel calea deschisa spre profesionism,
mentioneaza ''Enciclopedia Educatiei Fizice și Sportului din România''. La 1 august 1991, printr-o
hotarare a Guvernului, s-a aprobat trecerea la profesionism.

La turneul final al CM din SUA (1994), România a obtinut cea mai buna performanta din intreaga
sa istorie. România a ocupat primul loc in grupă (3-1 cu Columbia, 1-4 cu Elvetia și 1-0 cu SUA), a
trecut de "optimi", 3-2 cu Argentina, dar in "sferturi" a pierdut cu Suedia, după 120 de minute de
joc, in urma executarii penalty-urilor, ratand la foarte mica diferenta o calificare istorica in
semifinale. Locul 6 obtinut in ierarhia Mondială reprezinta o performanta de exceptie, care a facut
sa fie privite cu incredere calificarile ulterioare ale nationalei la turneele finale ale CE din Anglia in
1996 (unde România a pierdut toate meciurile din grupă) și CM din Franta in 1998 (nationala
calificându-se până in optimile de finală).
Turneul final al "Generației de aur" a fost EURO 2000, in Olanda și Belgia. Dintr-o grupă
imposibilă, România obținea calificarea după 1-1 cu Germania, 0-1 cu Portugalia și 3-2 contra
Angliei. In sferturile de finală, România a pierdut cu 2-0 in fața Italiei.

Începând cu anul 2001, echipa nationala a trecut printr-o perioadă nefastă, ratând mai multe
calificari la Cupa Mondială și la Campionatul European. România a mai reușit o șingura calificare,
la turneul final al Campionatului European din 2008, din Austria si Elvetia, clasandu-se a treia in
grupă.

La nivel de cluburi, este de notat doar confruntarea dintre doua echipe bucurestene, "Rapid" și
"Steaua", in faza grupelor in sferturile de finală ale Cupei UEFA (2005-2006), când "Steaua" s-a
calificat in semifinalele competiției și a fost invinsa de Middlesbrough (Anglia).

Din 1930 și până la actualul Președinte al Federatiei, au fost alti 28 de conducători ai FRF. Printre
ei, prefectul Capitalei in anii '30, Gabriel Marinescu (1936-1940), inginerul, ziaristul sportiv și
antrenorul Virgil Economu (1946-1947), omul politic Corneliu Manescu (1958-1960), fostul mare
jucator al CCA-ului, Gheorghe Popescu (1963-1967), Mircea Angelescu (1969-1975 și 1986-1989),
Andrei Radulescu (1989-1990), Mircea Pascu (ian. 1990-aug. 1990), Mircea Sandu, (aug. 1990-
mart. 2014).

In prezent, Federația Română de Fotbal este condusă de Razvan Burleanu (din mart. 2014). FRF a
organizat an de an campionatul național de fotbal până in 1997, când se decide preluarea și
organizarea acestuia de Liga Profesionistă de Fotbal (LPF). Federația Română de Fotbal este
membră fondatoare a Uniunii Europene de Fotbal Asociație (UEFA) din 1954.

Pe 4 mai 2009, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la înființare, Federației Română de Fotbal i s-a
acordat Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa a II-a, „pentru întreaga activitate pusă în slujba sportului
românesc, pentru contribuția adusă la promovarea imaginii României în lume

Bibliografie
www.frf.ro

*** Enciclopedia Educaţiei fizice şi sportului din România, vol. I Bucureşti, Editura Aramis, 2002

https://www.9am.ro/Sport