Efectele aderării României la NATO asupra relației civil-militare din țara noastră

Cuprins

I. Introducere................................................................................................................................2
II. Cadru teoretic. Explicarea și intelegerea termenilor................................................................2
III. Aderarea Romaniei la NATO. Parcurs și schimbări asupra relațiilor civil-militare.............4
Cum a devenit România membru al NATO?...............................................................................5
Istoricul Armatei Române............................................................................................................7
IV. Acțiuni și activități care au un rol activ asupra relației civil-militare...................................8
V. Planuri ce includ civilii și militarii, NATO-România în prezent.............................................8
VI. Concluzii...............................................................................................................................9

1
 I. Introducere
România a aderat în mod oficial la Alianța Organizația Națională a Atlanticului de Nord
(NATO) în anul 2004, această mișcare strategică având ulterior efecte directe în ceea ce privește
relația dintre Armată și societatea civilă din țara noastră. Mai exact, imediat ce România a
devenit aliat oficial al NATO, cetățenii români, care aveau deja o pregătire profesională în
domenii de activitate specifice Alianței au putut să participe la selecțiile publice pentru ocuparea
a diferite locuri de muncă vacante din cadrul NATO. Mai mult, personalul militar român a
dobândit capacitatea de a participa la misiuni importante ale NATO, reușind astfel să-și pună în
valoare capabilitățile și deprinderile obținute de-a lungul timpului. Legăturile dintre țara noastră
și celelalte state membre NATO s-au împletit treptat, oficialii români reușind să contureze
importante parteneriate.

Dincolo de legăturile pe care România a reușit să le stabilească pe plan internațional datorită

aderării la NATO, relația dintre civilii și militarii din țara noastră s-a modificat și ea în mod
considerabil începând din 2009. Cum? Prin dezvoltarea democrației, dar și prin identificarea
vulnerabilităților care izvorăsc din libertatea de mișcare și libertatea de exprimare. Pericolele
iminente care au ,,pândit” România în ultimii ani i-au făcut pe oameni să înțeleagă cât de
importantă este Armata și cât de multă nevoie este de această structură. Din păcate, însă, sistemul
militar a fost lăsat într-un colț de umbră în ultimii ani, iar din această cauză, sistemul este unul
șubred. Cu toate că autoritățile și-ar dori o modernizare rapidă a Armatei, acest lucru este dificil
de îndeplinit, în condițiile în care chiar și regulile de aderare la această structură s-au modificat:
oricine este apt din punct de vedere fizic și psihic poate intra în Armată în prezent, fără să mai fi
urmat un liceu sau o școală specială, așa cum se întâmpla până în 2010.

II. Cadrul teoretic. Explicarea și intelegerea termenilor

Pentru a prezenta cât mai eficient evoluția relației dintre Armată și societatea civilă, se
impune explicarea și înțelegerea unor termeni importanți. De exemplu, Armata „reprezintă
totalitatea forţelor militare regulate ale unui Stat”1, pe când ,,societatea civilă este o noţiune
care descrie forme asociative de tip apolitic şi care nu sunt părţi ale unei instituţii fundamentale
a statului sau ale sectorului de afaceri. Astfel, organizaţiile neguvenamentale - asociaţii sau

1
Georgescu, Haralambie, Dicţionar enciclopedic militar (A-B), Bucureşti, Editura A.I.S.M., 1996, p. 113.

2
fundaţii, sindicatele, uniunile patronale sunt actori ai societăţii civile, care intervin pe lânga
factorii de decizie, pe lânga instituţiile statului de drept pentru a le influenţa, în sensul apărării
drepturilor şi intereselor grupurilor de cetăţeni pe care îi reprezintă”2.

Cele două entități se întrepătrund în viața de zi cu zi, neputând exista una fără cealaltă. De
exemplu, militarii au rolul de a oferi românilor protecție atunci când situațiile periculoase o
impun, iar societatea civilă trebuie să se supună deciziilor luate la nivelul Statului. Atunci când
se caută, însă echilibrarea puterii Armatei, așa cum s-a întâmplat în România după aderarea la
NATO, echilibrarea nu este posibilă decât prin reducerea puterii Armatei și transferarea unei
părți din aceasta către controlul civil. Pe măsura ce conceptul de democrație, a început să fie,
însă mai bine înțeles de către populație, cetățenii au considerat că este dreptul lor să-și ia soarta
în propriile mâini în anumite situații, diminuând din capacitățile unei instituții care de zeci de ani
a fost configurată pentru a proteja țara.

Ministerul Apărării Naționale (MApN) este în prezent, în România structura oficială, care
se ocupă de stabilirea și gestionarea atribuțiilor Armatei, iar printre cele mai importante elemente
de care trebuie să se îngrijească această instituție se numără următoarele: ,,constituirea structurii
de forţe şi realizarea capacităţii de luptă a armatei pentru îndeplinirea misiunilor specifice ce
revin acesteia”3, ,,înfiinţarea, desfiinţarea, dislocarea şi redislocarea de unităţi şi formaţiuni” 4,
,, elaborarea proiectelor de acte normative privind apărarea ţării”5, și ,,apărarea drepturilor şi
intereselor legitime proprii în raporturile cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură,
precum şi cu orice persoană fizică sau juridică, română ori străină, prin structuri proprii”6.

În ceea ce privește societatea civilă, Constituția este documentul prin care sunt
reglementate drepturile și libertățile cetățenilor români. Conform acestui act, ,,cetăţenii sunt egali
în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări” 7, iar ,,dreptul la apărare
este garantat”8.

2
Societatea civilă, http://www.fndc.ro/comunitate/societatea_civila.html
3
Atribuţiile Ministerului Apărării Naţionale, https://www.mapn.ro/legislatie/atributii/
4
Atribuţiile Ministerului Apărării Naţionale, https://www.mapn.ro/legislatie/atributii/
5
Atribuţiile Ministerului Apărării Naţionale, https://www.mapn.ro/legislatie/atributii/
6
Atribuţiile Ministerului Apărării Naţionale, https://www.mapn.ro/legislatie/atributii/
7
Constituția României, Articolul 16, http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2
8
Constituția României, Articolul 24, http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2

3
 Persoanele care încearcă să submineze puterea Armatei nu fac, în definitiv decât să
judece modul în care li se acordă dreptul la apărare și au dreptul de a avea opinii despre modul în
care militarii își îndeplinesc datoria, pentru că acest lucru le este permis prin Constituție și prin
dreptul la liberă exprimare. Ceea ce creează, însă un conflict real între cele 2 entități este violența
fizică sau nesupunerea la ordine directe.

III. Aderarea Romaniei la NATO. Parcurs și schimbări asupra

relațiilor civil-militare
Căderea regimului comunist, atunci când Armata a fost folosită drept instrument de apărare
de către Nicolae Ceaușescu a reprezentat pentru România un moment de cotitură. În acel
moment conceptul de democrație a fost redescoperit de către oameni, iar tranziția de la economia
planificată la cea industrializată forțat a influențat și ea modul în care societatea civilă a răspuns
în relație cu Armata. Dacă în primii ani din ’90, românii aveau o aversiune sinceră vizavi de
Armată, treptat lucrurile s-au schimbat, iar societatea civilă a revenit la sentimente mai bune o
data cu aderarea la NATO, dar nimeni nu a uitat evenimentele de la Revoluție.

În ceea ce privește democratizarea, ea a avut și influențe directe asupra modului în care s-a
schimbat în timp serviciul militar. Modificări au avut loc la nivel administrativ, dar și structural.
De exemplu, dacă în perioada 1948 – 1989, serviciul militar a fost obligatoriu, acest lucru s-a
schimbat imediat după Revoluție, tinerii având posibilitatea să refuze. În paralel, opinia publică a
avut un cuvânt important de spus în privința reducerii cheltuielilor aferente Apărării în preajma
aderării la NATO. În paralel, românii s-au declarat a fi de acord cu apartenența la NATO:
aproximativ 80% din populația țării s-a declarat pro în această privință.

Aderarea la NATO a presupus, însă necesitatea de reformare și restructurare completă a

Armatei, iar timpul a fost unul extrem de scurt. Discuțiile de la acea vreme s-au învărtit în jurul
faptului că serviciul militar trebuie să dea dovadă de "transparenţă, vizibilitate, continuitate,
finanţare selectivă"9.

În cadrul unui summit NATO organizat la Washington în anul 1999 a fost prezentată o serie
de obiective, care erau adresate tuturor țărilor ce aspirau să adere la această Alianță. Printre
cerințele NATO s-a numărat și restructurarea și reformarea întregii Armate. Mai mult, se dorea

9
Dr. Mureşan, Mircea, Armata României după reuniunea la nivel înalt de la Praga, vol. Integrarea euro-atlantică,
priorităţi post-Praga, Bucureşti, Editura A.I.S.M., 2002, p. 8

4
introducerea civililor în sânul forțelor armate, iar astfel, circa 15.000 de oameni au intrat în
sistem. NATO dorea ca toți partenerii să dispună de forțe numeroase, capabile să intervină în caz
de război sau în cazul în care anumite pericole ar fi trebuit eliminate.

În vederea îndeplinirii cerințelor impuse, statul român a pornit o serie de planuri anuale de
acțiune, care să poată fi prezentate către NATO mai apoi. Se observă clar nevoia de relaționare
strânsă între instituțiile militare și mediul civil pentru desfășurarea anevoioasă a reformei și
păstrarea ritmului de acțiune planificat pentru aceasta. Dacă ar fi să ierarhizăm obiectivele
instituțiilor militare, în topul acestora s-ar afla respectarea conformității cu procedurile impuse de
NATO a antrenamentului ofițerilor, dar și a personalui militar și civil din România.

În urma studierii a mai multe surse și documente oficiale, am reușit să identific osteneala
tuturor instituțiilor autorizate prin intermediul legii, dar și a cadrului civil, în scopul eliminării și
a limitării și combaterii corupției. Drept urmare, un interes comun inițiază o luptă comună, fapt
ce lămurește intr-o anumită măsură importanța relației civil-militare românești.

Fundamentele euroatlantice ce se bazează pe o concepție nouă și în același timp unitară

reprezintă piatra de temelie a unei reconstrucții și a unei modernizări bine planificate a Armatei
Române, ținând cont în același timp și de resursa umană. Așadar, redefinirea profesiei militare și
caracterizarea posturilor în funcție de grade au condus la restructurări masive. Mai mult,
România a fost nevoită să reglementeze și toate relațiile cu vecinii săi și să negocieze înțelegeri
pașnice cu aceștia. Având în vedere că în momentul respectiv, țara noastră avea legături destul de
tensionate cu Ungaria și Ucraina, procesul nu a fost unul deloc ușor. De exemplu, actualul șef al
Statului, Klaus Iohannis a explicat că pentru România „nu a fost deloc ușoară revenirea la
democrație” și de aceea merită „apreciat efortul conjugat al tuturor forțelor politice, al
diplomației și al armatei”10, efort care a făcut posibilă primirea României în NATO.

Cum a devenit România membru al NATO?

În mod oficial, România a devenit membru NATO în anul 2004. Întreg procesul de
integrare a fost însoțit de o reformă riguroasă a Armatei, dar și de reconfigurarea Serviciilor
Secrete. Ulterior, prioritățile autorităților au început să se schimbe: interesele sale au fost puse în
prim plan, iar raportul militari – societatea civilă a cunoscut un moment extrem de important.

https://romania.europalibera.org/a/cum-a-intrat-rom%C3%A2nia-nato-ce-sacrificiu-f%C4%83cut-constantinescu-
10

%C3%AEn-favoarea-lui-iliescu/29857197.html, accesat la 19.01.2021

5
Cele două părți și-au ,,dat mâna” din nou și au găsit împreună o cale prin să coexiste și să se
ajute reciproc.

În calitate de organizație politico-militară, NATO se confruntă în prezent cu amenințări

reale la adresa zonei euro-atlantice, dar și la adresa anumitor state membre. Conform politicii
pragmatice și a reformei din domeniul militar, România are obligația de a veni în ajutorul
partenerilor săi, indiferent de momentul în care situația o cere. Statul trebuie să rămână un actor
fidel și credibil în fața NATO și, în același timp, trebuie să furnizeze militari bine pregătiți, care
să poată fi încadrați în sistemul internațional imediat. Participarea la operațiunile, dar și la
misiunile NATO a cântărit extrem de mult pentru imaginea României, reușind astfel să dovedim
Alianței că suntem de încredere și mereu la datorie.

În anul 2014 a mai avut loc încă un summit NATO, de această dată în Newport, Țara
Galilor. De această dată, s-au reunit toți Miniștrii Apărării din statele membre pentru a discuta
despre nivelul de securitate din interiorul Alianței, dar și despre resursele de care NATO dispune
în caz de pericol. Nici schimbările de la nivel internațional nu au rămas fără ecou, reprezentanții
statelor membre căutând să se alinieze din punct de vedere a modului în care își conduc
Armatele.

Mai târziu, în 2016 a fost convocat un nou summit. De această dată, subiectul principal s-
a învârtit în jurul stabilirii unor noi direcții de acțiune vizavi de stoparea tentativelor de
amenințare a securității zonei, dar și a membrilor parteneri. La finalul summitului a fost adoptată
o declarație comună, care reflectă toate eforturile depuse în această direcție. „Având în vedere
provocările comune cu care ne confruntăm acum, trebuie să intensificăm eforturile noastre.
Avem nevoie de noi modalități de a lucra împreună și de un nou nivel de ambiție: pentru că
securitatea noastră este interconectată; pentru că, împreună, putem mobiliza o gamă largă de
instrumente pentru a răspunde provocărilor cu care ne confruntăm; și, pentru că trebuie să
profităm la maximum utilizarea eficientă a resurselor. Un NATO mai puternic și o UE mai
puternică se consolidează reciproc. Împreună pot oferi mai bine securitate în Europa și nu
numai.”11, s-a arătat într-un comunicat de presă emis la sfârșitul reuniunii NATO de atunci.

11
NATO, “Countering Terrorism,” https://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_133169.htm?
selectedLocale=en

6
 În 2018 a avut loc o continuare a Declarației Comune, prin care s-a agreat necesitatea
unor progrese rapide in domeniul mobilității militare, a terorismului și a securității. Irak a fost
una dintre zonele unde principalele două forțe de pe scena politico-militară , NATO și UE, ar fi
trebuit sa acționeze în mod unitar. Totuși, începând cu octombrie 2017, UE a înființat o misiune
civilă de asistență, prin care să consilieze responsabilii cu securitatea tării, dar și Ministerul de
Interne în privința reformei sectorului de securitate (SSR). Misiunea consultativă a UE in Irak a
numărat 95 de persoane civile autorizate cu sediul din Bagdad, care au avut mandat până în
aprilie 2020. În paralel, NATO a lansat tot în 2018, o misiune de consolidare a capacității de
apărare, pentru a instrui trainerii militari irakieni. În același timp, partenerii NATO au lucrat cu
responsabilii pentru securitatea tuturor țărilor, dar și cu Miniștrii Apărării pentru a ajuta Irakul
să-și dezvolte capacitatea de a construi structuri naționale de securitate mai durabile, mai
transparente, incluzive și eficiente.

Istoricul Armatei Române

România a fost de-a lungul timpului un model în privința relației dintre civili și militari.
Încă din Evul Mediu, statul din care facem parte dispunea de o armată generoasă, de 10.000 de
ostași, care a reușit cu ajutorul unor tehnici militare bine puse la punct să învingă armata
generoasă a Imperiului Otoman, care număra pe atunci 500.000 de soldați. Acest lucru nu ar fi
fost posibil dacă civilii de pe teritoriul românesc nu ar fi intervenit: aceștia nu au ezitat să-și
ofere serviciile atunci când a fost nevoie, unindu-și țelurile cu cele ale Armatei.

În ciuda suișurilor și coborâșurilor pe care armata românească le-a cunoscut de-a lungul
anilor, România a reușit să adere la NATO, dând dovadă de solidaritate și prezentându-se ca un
partener de încredere pentru celelalte state. ,,Pe de alta parte, corpul ofiteresc si militarii,
sistemul apararii, in general, au o mai mare relevanta decat inainte.”12. În ceea ce privește
democrația românească, ea continuă să se dezvolte, reușind să depășească obstacolele și
slăbiciunile cauzate de istoria nefastă a țării din perioada comunismului.

12
România în teatrele de operaţiuni NATO, https://www.mae.ro/node/5826

7
 IV. Acțiuni și activități care au un rol activ asupra relației civil-
militare

Din dorința de a rămâne în continuare un membru activ al NATO, România caută în

permanență să întreprindă acțiuni și activități importante, menite să aducă un plus de eficiență în
relația dintre civili și militari. De exemplu, se dorește integrarea a cât mai mulți civili în Armată.
La începutul anului 2020, nu mai puțin de 1.600 de posturi au fost scoase la bătaie pentru
persoanele care își doreau să îmbrace haina militară. Mai exact, reprezentanții MapN aveau
nevoie de subofițeri, dar și de ofițeri și maiștri militari.

Dacă odinioară, doar persoanele care urmaseră o școală în domeniu puteau să activeze în
Armată, condițiile de eligibilitate s-au modificat treptat. De exemplu, candidaților li s-a cerut să
aibă maximum 26 de ani, să aibă o diplomă care să ateste că au terminat liceul, dar și o diplomă
de bacalaureat. În același timp, tinerii nu trebuie să fie urmat nici integral, nici parțial programe
de studii universitare de licență finanțate prin bugetul de stat13.

Reducerea numărului de cerințe pentru a intra în sistemul militar reprezintă o dovadă clară a
faptului că autoritățile își doresc să introducă un număr cât mai mare de civili într-o structură a
cărei importanță încă este foarte mare. Posturile scoase la concurs s-au adresa atât femeilor, cât și
bărbaților, oferindu-le șanse egale în fața legii.

V. Planuri ce includ civilii și militarii, NATO-România în prezent

An de an, pe 5 aprilie este sărbătorită ziua oficială a NATO, iar România depune toate
eforturile posibile pentru a organiza evenimente care să marcheze respectul pentru Alianța din
care face parte. În același timp, NATO arborează steagurile tuturor partenerilor săi în Bruxelles,
acolo unde se află și sediul central.

România își continuă planurile comune, pe care le are cu NATO, căutând în permanență să
rămână la standarde înalte când vine vorba despre organizarea Armatei, dar și despre relația

13
Angajări în armată 2020: MApN anunță criteriile de recrutare și câte locuri sunt disponibile pentru cei care vor
să se angajeze în Armata Română, https://ziarulunirea.ro/angajari-in-armata-2020-mapn-anunta-criteriile-de-
recrutare-si-cate-locuri-sunt-disponibile-pentru-cei-care-vor-sa-se-angajeze-in-armata-romana-609482/

8
dintre militari și societatea civilă. Publicarea oficială a tuturor informațiilor de interes public este
un pas important, pe care autoritățile îl fac astăzi cu ajutorul ofițerilor de presă.

Per ansamblu, sistemul colectiv de apărare rămâne în continuare o prioritate pentru NATO,
dar și pentru România. De exemplu, ,,pe teritoriul României au fost create două comandamente
multinaţionale, ca parte a Structurii de Forţe ale NATO - Comandamentul Multinaţional de
Divizie pentru sud-est (HQ MND SE) şi Unitatea de Integrare a Forţelor Aliate (NFIU), ambele
fiind situate în Bucureşti și având rolul de a sprijini derularea unor eventuale misiuni în zona
sudică a flancului estic aliat”14. În cadrul celor 2 comandamente, militarii se antrenează în
permanență, studiază strategii de atac, dar și metode eficiente de apărare, astfel încât să poată
acționa cu rapiditate atunci când este nevoie. Pericolele iminente trebuie flancate încă din prima
secundă în care apar, iar acest lucru nu este posibil decât dacă membrele NATO își antrenează
trupele în permanență.

O altă activitate, care se află în vizorul Armatei Române este referitoare la creșterea prezenței
aeriene, dar și maritime în regiuni de interes national și international. Mai mult, funcțiile de
coordonare a activităților de pe Marea Neagră include activități de instruire, dar și exerciții la
care participă simultan atât Forțele Aeriene Române, cât și Forțele navale maritime.
Îmbunătățirea capacității de anticipare a militarilor se numără și ea printre scopurile principale
ale autorităților, alături de adoptarea unor măsuri practice vizavi de angajamentul pentru apărarea
cibernetică.

VI. Concluzii
Aderarea la NATO pare să fie pentru România ,,dușul rece”, de care avea nevoie după
perioada comunistă. În acest fel, militarii au înțeles cât de important este să colaboreze cu
societatea civilă, iar în același timp, societatea civilă a conștientizat că fără o forță armată
puternică, evoluția nu ar fi posibilă pe plan internațional. Chiar dacă mai există multe aspecte, pe
care autoritățile trebuie să le reglementeze, iar resursele materiale puse la dispoziția Armatei par
să fie aproape întotdeauna insuficiente, se fac eforturi colective pentru ca România să rămână un
aliat de nădejde al NATO.

14
Apărarea colectivă, https://www.mae.ro/node/5337

9
 În ceea ce privește procesul de democratizare, el continuă și în prezent, cu mențiunea că noile
resurse tehnologice vin în sprijinul tinerilor care abia își descoperă istoria și care vor și pot să-și
facă vocile auzite!

10