Seminarul 7.

Modelul birocratic de luare a deciziilor în politica de

securitate a României în perioada post-comunista (2001-prezent) II
Credeți că accentul pe consolidarea statului de drept roman, inclusiv a instituțiilor acestuia din
Strategia de Apărare Națională (2010) este justificabil/nejustificabil? Oferiti 2 exemple pentru
a vă susține poziția în perspectiva raportului dintre amenințăile și riscurile externe de
securitate la adresa României și vulnerabilitățile sale de securitate.
Cap-Mare Alexandra, Master Analiza și Soluționarea Conflictelor, an II

După 1989, elitele politice din România devin conștiente că este timpul ca țara să-și dezvolte
și consolideze un sistem nou de relații externe, menit a servi noului cadru de securitate
națională a României. Perioada care se încheiase sărăcise și dezamăgise societatea, iar liderii
politici avea ca obiectiv principal îndeplinirea dorinței poporului român, acela de a deveni
unul caracterizat de bunăstare. Situația din România trebuia controlată cu mult tact și trebuia
stabilizată cât mai repede cu putință de către noi lideri care au conștientizat rapid că noul
regim ce se dorea instaurat, nu poate să fie un succes fără sprijinul poporului. În acest context,
România alege să-și concentreze atenția și resursele către NATO, mai întâi și apoi, Uniunea
Europeană. Calitatea de membru necesita ca România să demonstreze că este un stat care
promovează democrația și drepturile omului, că respectă normele de drept internațional după
care se ghidează activitatea actorilor statali pe scena internațională. Încă din 1994, când
România semnează Documentul-Cadru de aderare la Programul Parteneriatul pentru Pace,
țara pornește spre drumul care trebuia să arate democrațiilor occidentale că respectarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, valorile libertății și ale democrației,
stabilitatea continentului european și menținerea securitații în spațiul euroatlantic sunt
elemente de o deosebită importanță, pe care statul român va face tot posibilul să le
îndeplinească.
Statutul de membru NATO și UE, a reprezentat pentru țara nostră o nouă etapă, plină de noi
responsabilități și obiective ce trebuiau îndeplinite în cel mai bun mod, prin depunere de
eforturi comune, atât a liderilor politici, cât și a populației, care era convinsă că acesta era
drumul cel mai bun pentru România. Membră a acestor organizații, România s-a văzut în fața
și unor noi riscuri și amenințări, ce trebuiau tratate cu tact și seriozitate, deoarece riscau să
strice imaginea de țară democratică, dornică de bunăstarea cetățenilor și de stabilitatea
continentului european. În textul Strategiei de Apărare Națională din 2010, riscurile și
amenințările care se manifestă în spațiul de interes strategic al României sunt abordate și
explicate. De asemenea, se evidențiază faptul că liderii politici au înțeles că acestea pot fi
amplificate de existența unor vulnerabilități, ca diminuarea capacității de aplicare a legii de
către unele instituții ale statului, politizarea excesivă a unor instituții, corupția sau evaziunea
fiscală. Un alt subiect dezbătut de Strategia de Apărare Națională din 2010 îl constituie
consolidarea statului de drept, element absolut necesar pentru succesul misiunii de a fi stat
membru al Uniunii Europene. Consolidarea statutului de drept și a instituțiilor acestora este
poate cea mai importantă calitate și datorie a unui stat care se dorește a fi democratic și
apărător al drepturilor omului. Eficiența administrației publice este o condiție esențială pentru
asigurarea securității și prosperității cetățenilor României. De asemenea consolidarea
independenței și eficienței justiției și creșterea încrederii populației în actul de justiție este o
altă prioritate, menită să garanteze calitatea europeană a acestei activități. Liderii politici au
înteles că justiția trebuie să fie supusă unui program de transformare pentru a deveni eficientă
și credibilă, dar și pentru a putea face față luptei împotriva corupției, element care a pătat
imaginea României de multe ori și care i-a îngreunat îndeplinirea unor obiective, ca de
exemplu aderarea la spațiul Schengen.