Analiza

politicii externe a României

Ciuf Bogdan Andrei

Studii de securitate, AN III, ID

Tema de control nr. 4

1
 Precizați care au fost principalele opțiuni de politică externă românească după înlăturarea
regimului comunist.

După evenimentele din decembrie 1989, care s-au încheiat cu răsturnare regimuui
comunit din România, în politica externă românească, succesorii au trebuit să reconstruiască ceea ce
fusese compromis şi să construiască o nouă politică externă.

Sistemul decizional responsabil cu politica externă a României a fost modificat

substanţial, într-un registru specific democraţiilor moderne. Astfel, alături de şeful statului, au
primit un rol mult mai complex şi diverse ministere şi agenţii guvernamentale, precum şi Comisiile
permanente ale Parlamentului. Ministerul Afacerilor Externe a fost reorganizat şi i s-a acordat un
mandat mult mai amplu, nu numai de reprezentare şi gestiune a afacerilor externe ale României, ci
şi de planificare şi implementare a strategiilor privind acţiunea în mediul internaţional. A apărut o
unitate decizională dedicată securităţii naţionale (Consiliul Suprem de Apărare a Ţării), precum şi o
serie de departamente ale integrării Europene în cadrul structurilor executive, dovadă clară a unei

noi abordări, profesioniste şi democratice a politicii externe româneşti după 1989.

În perioada 22 decembrie-1 ianuarie 1990, reprezentanţele României de peste graniță

au desfăşurat o activitate continuă de informare pentru a ţine la curent factorii de decizie politică în
ţările în care erau acreditate.

Pe 28 decembrie 1989, Sergiu Celac este numit ministru al Misterului Afacerilor

Externe, încercând că combine entuziasmul tineresc şi dorinţa de schimbare a celor cu o bogată
activitate în diplomaţie. Reluarea diplomaţiei din Bucureşti la marile orientări politice pe plan
internaţional şi din cauza politicii interne pe care Frontul Salvării Naţionale a condus-o, a dus la
continuarea relaţiilor de politică externă ce au fost pierdute cu statele vecine .

După multă vreme România își redeschidea granițele. La prima şedinţă a Consiliului
Frontului Salvării Naţionale s-a cerut desfiinţarea vizelor de intrare şi ieşire atât pentru cetăţenii
români, cât şi pentru cei străini, dar acest lucru nu s-a aprobat deoarece vizele reprezintă „cartea de
identitate” a unei persoane într-o ţară străină.

Aflându-se într-o zonă problematică a Europei, România avea nevoie de stabilitate şi

securitate, iar opţiunea pentru o cooperare cât mai strânsă cu Alianţa Nord-Atlantică era împărtăşită
de toate forţelor politice interne importante. Aderarea României la structurile de securitate euro-
atlantice a fost iniţiată încă din anul 1990, prin solicitarea adresată de primul ministru, Petre Roman,
şi acceptată de secretarul general al NATO privind acreditarea unui ambasador permanent al ţării
noastre pe lângă Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic.
2
 A început un proces dificil, de redefinire a politicii externe şi de reaşezare a relaţiilor
bilaterale pe noi acorduri. Transformările imediate postcomuniste au dus la una din legile prioritate
ale primului parlament liber şi anume: încheierea şi ratificarea tratatelor. În acelaşi timp au fost
stabilite şi persoanele oficiale de a reprezenta România pe plan extern.

Simpatia obţinută de România pe plan extern în decembrie 1989 a fost consumată

repede din cauza unor factori care nu au ţinut de evoluţia internaţională, ci de schimbările petrecute
pe plan intern în perioada tranziţiei.

O influenţă deosebită asupra imaginii României în politica externă l-a reprezentat

disputa violentă pentru putere în perioada următoare căderii regimului comunist condus de Nicolae
Ceauşescu. Noua putere ce a preluat conducerea în decembrie 1989 a spus că ţara va trece la o
economie de piaţă şi democraţie şi că România se afla într-o perioadă de tranziţie.

Politica externă a României faţă de statele vecine s-a concentrat, spre reglementarea
relaţiilor diplomatice şi dezvoltarea axelor de cooperare deschise anterior, dar şi spre încheierea de
acorduri, convenţii, înţelegeri şi tratate în domenii de interes comun cu ţările nou apărute în urma
destrămării Iugoslaviei şi dispariţiei Uniunii Sovietice. Astfel:

 În 1991 a semnat cu URSS (care încă mai supraviețuia) un Tratat de asistenţă

mutuală şi ajutor reciproc, reînoit în 2003;
 În 1997 se semnează cu Ucraina, după mai bine de 5 ani de tratative, Tratatul cu
privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare;
 În perioada 1992-2006, semnează tratate de colaborare şi bună vecinătate, cu
Bulgaria, Ungaria și statele din fosta Iugoslavie.

După 1989, diplomaţia românească a continuat, dezvoltarea de relaţii bilaterale

speciale cu anumite state precum, Ungaria, Polonia, Marea Britanie, Franţa, Italia, Japonia, China şi
Statele Unite ale Americii. Poate cea mai mare realizare a politicii externe a României în perioada
1990 – 2000, este Parteneriatul strategic dintre România şi Statele Unite ale Americii, parteneriat
anunțat de către președintele SUA la accea vreme Bill Clinton, cu ocazia vizitei în România
postdecembristă din 1997. Cu patru ani mai devreme România își recâștiga statutul de „națiunea
cea mai favorizată”.

După 2000 pe lângă aderarea la NATO (2004), din partea română pot fi enumerate
deciziile autorităţilor române de a semna cu SUA mai întâi Acordul privind activităţile forţelor

3
Statelor Unite staţionate pe teritoriul României (2005) apoi, în 2011, Acordul privind amplasarea
sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice.

Succesele diplomaţiei româneşti în promovarea şi securizarea intereselor naţionale în

plan extern au fost obţinute prin demersuri şi iniţiative ale liderilor şi forţelor politice interne;
complexitatea şi dinamica problematicii la care trebuie sa răspundă în prezent politica externă a
României solicită o diversificare şi modernizare continuă a structurilor, strategiilor şi operaţiunilor
specifice.

Bibliografie:

„150 de ani de diplomaţie românească modernă (1862 - 2012) | Ministry of Foreign Affairs”,
https://www.mae.ro/node/15028.

„NATO - Informaţii generale | Ministry of Foreign Affairs”,

https://www.mae.ro/node/5337.

„O retrospectivă a României din anul 1989”,

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/o-retrospectiva-a-romaniei-din-anul-1989.

„Politică externă”, https://www.presidency.ro/ro/angajamente/politica-externa.

Suport curs Analiza politicii externe a României - prof.univ.dr. Marcela Sălăgean