ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE

MASTER: DIPLOMAȚIE ÎN ECONOMIA INTERNAȚIONALĂ

DIPLOMAȚIA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI

PROFESOR COORDONATOR:
Prof. Univ. Dr. ANCA GABRIELA ILIE

STUDENȚI:
ALECU MARIA-ALEXANDRA
BARBU EVELINA-ELENA
POPA TEODORA

BUCUREȘTI
2020
 Cuprins

Cuprins.......................................................................................................................................2
Introducere.................................................................................................................................3
Ipoteza........................................................................................................................................4
Motivarea alegerii......................................................................................................................5
Diplomația economică a României în perioada comunistă........................................................6
Diplomația economică contemporană a României....................................................................8
Studiu de caz:...........................................................................................................................13
Ministerul Afacerilor Externe – actor al Diplomației Economice Internaționale....................13
- Agenții Diplomației Economice: Misiunile Diplomatice –...................................................13
Ministerul Afacerilor Externe...............................................................................................14
Misiuni diplomatice Române...............................................................................................16
Schimburi comerciale și Investiții Străine Directe (ISD).....................................................17
Brandul de țară al României.....................................................................................................20
Bibliografie..............................................................................................................................20

2
 Diplomația Economică a României

Introducere

Structura predilectă a actualului sistem de relații internaționale, dominat de

diversificarea și dezvoltarea mijloacelor de comunicare, precum și apariția pe scena politică a
actorilor non-statali, trecerea de la o lume condusă de forță la o lume bazată pe ideologii au
avut impact și asupra diplomației românești. Astfel diplomația tradițională este
complementară cu alte forme alternative de diplomație, cum ar fi: diplomația publică
standard, diplomația culturală, diplomația economică și cea tehnico-științifică, ce conduc
către un sistem ce poate răspunde nevoilor actuale din agendele internaționale.

Pentru a putea face față politicii externe, în urma aderării la structura de securitate a
Alianței Nord-Atlantice, precum și la NATO, România trebuie să-și mobilizeze resursele,
inclusiv prin implicarea actorilor non-statali, în vederea promovării obiectivelor acestor
structuri.

În contextul globalizării și al unei lumi restructurate pe valori universale, pe lângă

aspecte ce țin de impactul economic, în urma acestor aderări, România îmbrățișează și
promovează valorile democrației, fapt ce îi conferă o altă imagine în lume și o deschidere mai
largă către dezvoltarea din punct de vedere educațional, către schimburile culturale, către
sistemele informatice, ș.a..

Promovarea intereselor politice și economice ale țării pe plan extern trebuie sprijinită
prin crearea unor strategii și a unui plan durabil de acțiune, pentru a putea ține pasul cu
sistemul dinamic actual. Așadar, activitățile diplomatice, în special cele de diplomație
publică, se bazează pe un proces complex de comunicare, cu toți actorii statali sau non-statali,
atât în plan intern, cât și în plan extern, fapt ce îi conferă diplomației contemporane un
caracter transparent.

3
 Dacă pe de-o parte se poate vorbi de o diplomație ce apără atât interesele proprii, cât
și interesele comune cu alte state, în contextul actual se poate vorbi și de interdependență
între state, întrucât o criză politică dintr-un stat poate determina o destabilizare pe plan
internațional.

Ipoteza
În elaborarea proiectului nostru de cercetare am pornit de la următoarea ipoteză:
Diplomația economică a României a suferit o serie de mutații, atât pe plan instituțional, cât și
din punct de vedere strategic, ca urmare a tranziției de la comunism la democrație.

Din punct de vedere instituțional, regimul democratic se caracterizează prin existența

multipartismului și a implicării active a cetățenilor prin intermediul votului la alegerea clasei
politice conducătoare. Astfel, România postdecembristă oferă posibilitatea cetățenilor de a-și
exprima opinia politică prin intermediul votului. Cetățenii care în timpul comunismului erau
doar martori ale tiraniilor și al monopolului Partidului Comunist se regăsesc în ipostaza de a-
și exprima, prin intermediul votului, simpatiile politice și să aleagă decidenții politici.

Din punct de vedere economic, perioada postcomunistă a urmărit privatizarea

fabricilor (care în perioada comunismului erau sub monopolul statului) și liberalizarea
comerțului. Astfel, statul devenea un actor secundar în schimburile comerciale.

Noua strategie spre care s-a orientat România a fost de apropiere față de blocurile
comunitare – Uniunea Europeana (2007) – și blocurile militare – NATO (2004).

Astfel, tranziția de la comunism, un regim politic bazat pe centralizare și monopolul

statului în toate domeniile, cu precădere în domeniul economic, a fost înlocuit de un regim
democratic, caracterizat de o liberalizare a pieței, de privatizare și libera circulație a
mărfurilor și persoanelor.

Întrebările care ne-au ghidat în proiectul de cercetare sunt următoarele:

 Care a fost impactul tranziției politice asupra Diplomației economice din România?
 Ce alianțe politico-economico-militare au rezultat în urma tranziției la regimul
democratic?
 Care a fost impactul asupra economiei rezultat din cele două alianțe (UE și NATO)?

4
Motivarea alegerii

Tema pe care am ales-o pentru elaborarea proiectului nostru este Diplomația

economică a României, iar alegerea se bazează, pe de o parte, pe spiritul nostru patriotic, și,
pe de altă parte, pe dorința de a prezenta informații clare și concise cu privire la situația
internă și externă a României, cu accent pe relațiile economice internaționale ale acesteia.
Considerăm că tema aleasă este importantă pentru fiecare dintre noi, în calitate de
cetățeni ai României, și că include aspecte ce ne impactează în mod direct. Ne dorim ca
proiectul nostru să ofere o imagine cât mai completă asupra relațiilor internaționale ale
României și, în acest sens, am ales să prezentăm relațiile diplomatice și economice din două
perioade importante pentru istoria și evoluția statului român, și anume perioada comunistă,
mai exact segmentul cuprins între anii 1965 și 1989, și perioada de după 1989, ce a
reprezentat trecerea la un regim politic democratic.

Într-o societate aflată încă în curs de dezvoltare, care încearcă să își consolideze
poziția pe scena europeană și pe cea internațională, cu un brand de țară care nu este încă bine
definit, este important să analizăm și relațiile pe care România le stabilește cu celelalte state.
Astfel, vom putea nu doar să urmărim și să înțelegem motivele și cauzele ce au stat la
dezvoltarea respectivelor relații, ci și să anticipăm direcția în care vor evolua acestea.

Suntem bucuroase că am avut ocazia să citim și să analizăm informații cu privire la

diplomația economică a României, astfel că întregul proces de cercetare ne-a făcut o reală
plăcere. Sperăm ca proiectul nostru să ilustreze cât mai clar modul de evoluție a relațiilor
diplomatice și economice ale României, evoluție ce a fost influențată în mare măsură de
factori precum schimbarea regimului politic, aderarea României la diferite organisme și
instituții internaționale, precum NATO, UE, FMI sau Banca Mondială.

În analiza Diplomației Economice din România, am stucturat proiectul în 3 părți.

Prima parte se axează pe perioada României comuniste, în care vom încerca să urmărim
prioritățile și stategia economică care au fost urmărite. Această temă ne va servi în
înțelegerea schimbărilor strategice și economice operate de decidenții politici
postdecembriști, pe care o vom analiza în partea a doua. Ultima parte a proiectului este
dedicată studiului de caz care ne va ajuta să înțelegem interdependența dintre Ministerul
Afacerilor Externe și diplomația economică a României.

5
 Diplomația economică a României în perioada comunistă

România a fost unul dintre cele mai fidele state față de regimul comunist de la
Moscova, influența sovietică asupra României fiind puternică și manifestându-se pe toate
planurile, inclusiv în domeniul politicii externe. Potrivit Tratatului de prietenie, colaborare şi
asistenţă mutuală încheiat cu URSS, la data de 4 februarie 1948, România era obligată să
consulte guvernul sovietic în toate problemele de politică externă, renunțând astfel la
desfășurarea unei politici externe proprii, o mare parte dintre relațiile sale diplomatice fiind
oprite.

Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) avea, în perioada comunistă, o

importanță economică și politică. În sistemul socialist de state se dorea ca economia națională
să fie controlată, direcțiile și ritmul de dezvoltare să fie stabilite de la centru, ceea ce duce
practic la o diminuare extremă a suveranității statale.

În prima parte a regimului comunist, comerțul exterior românesc se desfășura mai ales
cu țările membre ale CAER (URSS, RDG, Bulgaria, Polonia, ș.a.), deficitele balanței
comerciale externe nu erau atât de puternice, iar România nu înregistra o valoare mare a
datoriei externe.

După 1950, România încerca o restabilire a relațiilor diplomatice cu statele

occidentale, în special cu Franţa, Marea Britanie și SUA. Dorind să continue procesul de
industrializare de pe plan intern, România se deschide tot mai mult spre Occident pentru a
adopta de acolo tehnologii avansate. De asemenea, tot în sfera relațiilor diplomatice,
observăm că avem de-a face cu înlăturarea restricţiilor personalului diplomatic, precum şi cu
ridicarea legaţiilor la nivel de ambasadă (cazul celei britanice şi franceze din decembrie 1963
și a cele germane în 1967). România începe să dezvolte raporturile comerciale cu Republica
Federală Germană în 1963. Asistăm, așadar, la începutul anilor ’60, la o detașare din ce în ce
mai mare a României față de regimul de la Moscova. A fost momentul în care România a
început să cunoască o dezvoltare economică intensă și să se afirme pe plan internațional.

6
Astfel, Uniunii Sovietice îi era din ce în ce mai greu să controleze economia României prin
intermediul CAER-ului.

În timpul regimului Ceaușescu, numărul statelor cu care România avea relaţii

diplomatice a crescut de la 67, în 1965, la 138, în 1985, aceeași tendință observându-se și în
sfera relațiilor economice, de la 120 la 155 de state.

În perioada 1963-1970, România desfășura o politica externă orientată spre

dezvoltarea relațiilor economice cu alte state. Are loc o intensificare a comerțului exterior și a
relațiilor economice internaționale. Tot în această perioadă, România a primit calitatea de
membru al FMI si al Băncii Mondiale, un alt moment important în evoluția relațiilor
internaționale ale României, fapt ce a permis accesul la credite și investiții, un prim pas
pentru crearea de investiții românesti pe teritoriul altor state și invers.

De asemenea, România s-a axat pe dezvoltarea relaţiilor cu toate statele socialiste,

precum China, dar și intensificarea relaţiilor cu ţările în curs de dezvoltare. Ceaușescu era, de
asemenea, interesat de dezvoltarea unor relații diplomatice cu țări din Africa, Asia şi America
Latină, grupate generic în Lumea a treia, cu scopul de a face din România un actor important
al vieții internaționale.

Totuși, folosirea deficitară și ineficientă a împrumuturilor și a investițiilor în afara

granițelor țării a făcut ca multe dintre firmele mixte cu capital românesc din străinătate, din
țări precum Libia, Iran, Irak, Ucraina, Nigeria, Congo, Liberia, dar și SUA, să își înceteze
activitatea.

Importurile masive de materii prime și resurse energetice au dus la accentuarea

deficitelor comerciale externe, astfel că, în ultima parte a regimului, România a ajuns să aibă
o datorie externă de 9,5 miliarde de dolari, datorie ce a fost reeșalonată pentru anii urmatori.
Pe plan intern, economia se confrunta, în mod evident, cu un declin, iar ineficienţa cu care se
utilizau creditele, deplorabila calitate a produselor, acumularea datoriei externe şi posibila
insolvabilitate, făceau din România un partener economic de evitat. Este adevărat că, în anii
’70, România capată din nou o imagine bună în lume și asta datorită vizitelor oficiale pe care
Ceaușescu le face în diferite state, iar în iulie 1980, România este primul stat al blocului
sovietic care încheie un acord comercial cu Comunitatea Economică Europeană (CEE).

7
 Spre finalul regimului, pentru a face față datoriei externe, a fost nevoie de măsuri
dure, printre care reducerea drastică a importurilor și sporirea forțată a exporturilor. Anii
1980 schimbă situația României. Pe plan intern, libertățile economice și culturale ale
României dispar încetul cu încetul, iar nerespectarea drepturilor omului, economia în pragul
falimentului și imposibilitatea de a plăti datoriile externe fac ca România să nu fie bine
văzută de organizaţiile şi organismele internaţionale, iar în 1988, pe fondul degradării
continue a relaţiilor româno-americane, clauza națiunii celei mai favorizate pe care SUA o
oferiseră Republicii Socialiste România este anulată. Astfel, România nu mai reprezenta un
importator relevant pentru americani.

Într-o ultimă încercare de a repune pe picioare economia României, Ceauşescu a

încercat să își recapete o poziție bună în cadrul CAER, însă mult prea târziu.

Diplomația economică contemporană a României

Analizând situația României putem remarca faptul că politica diplomatică a cunoscut

mutații profunde de-a lungul timpului, existând oscilații între alegerea vectorului politic
extern de dezvoltare a țării.

România modernă, fie că vorbim de domnia lui Alexandru Ioan Cuza sau de perioada
regalității care a inceput cu Carol I și s-a sfârșit cu exilul forțat al Regelui Mihai a urmat un
parcurs occidental, preluând principiile democratice și valorile promovate de state
occidentale precum Franța și Marea Britanie. În acest context, relația de amiciție și
fraternitate cu Franța, cât și buna relație cu Marea Britanie au permis României să își
îndeplinească obiectivele naționale, sprijinul celor două mari puteri europene fiind decisiv în
recunoașterea Marii Uniri din 1918 la Conferința de Pace la Paris din 1919.

Cel de-al Doilea Război Mondial a avut un impact major în schimbarea forțată a
obiectivelor urmărite de diplomația românească. Prin urmare, victoria aliaților (S.U.A, Marea
Britanie și U.R.S.S) împotriva Axei Roma-Tokyo-Berlin (Germania, Japonia, Italia ) a marcat
o împărțire a sferelor de influența între blocul occidental condus de S.U.A și blocul
communist condus de U.R.S.S. Ca urmare a deciziilor stabilite prin Acordul de Procentaj din
8 octombrie 1944 și materializat în Conferința de la Yalta din februarie 1945, România intra

8
în sfera de influență sovietică, politica externă a Romaniei fiind integrată, cu mici excepții în
vederea consolidării relației cu statele comuniste (Republica Populara Chineză, U.R.S.S.,
Coreea de Nord, Albania, Ungaria, Serbia). De altfel, România făcea parte din alianța
politico-militară a statelor comuniste europene, Tratatul de la Varșovia, iar politica
diplomatică intersectându-se în cea mai mare parte cu liniile acestei alianțe, excluzând
evenimente precum „Înnăbușirea primăverii” de la Praga din 1968.

După căderea blocului comunist în 1989, materializat în România prin înfăptuirea

revoluției române din decembrie 1989, diplomația românească tinde spre revenirea la
parcursul euro-atlantic care reprezenta singura posibilitate pentru dezvoltarea economică a
țării. Prin urmare, politica diplomatică din secolul 21 a României este marcată de integrarea
în Uniunea Europeana și coordonarea politicii sale externe cu cea a statelor membre și
inițierea parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii.

Parteneriatul strategic dintre cele două state a fost lansat la 11 iulie 1997, cu prilejul
vizitei la Bucureşti a preşedintelui SUA, Bill Clinton. Vizita preşedintelui Clinton a fost
urmată de un schimb de scrisori între secretarul de stat american, Madeleine Albright, şi
ministrul român de externe, Adrian Severin. Ulterior schimbului de scrisori, asistentul pentru
afaceri europene şi canadiene al Secretarului de Stat, Marc Grossman, a efectuat o vizită la
Bucureşti în octombrie 1997. Cu această ocazie au fost stabilite domeniile de interes ale
parteneriatului. De la lansarea sa, parteneriatul strategic a reprezentat un reper esenţial al
politicii externe a României, precum şi un instrument eficient de sprijinire a eforturilor
interne în domeniul reformei politice, economice, militare, administrative.

După 11 septembrie 2001, România a acordat un sprijin semnificativ coaliţiei

internaţionale conduse de SUA împotriva terorismului, concretizat în susţinerea operaţiunilor
din Afganistan şi Irak, precum şi în intensificarea colaborării bilaterale în acţiuni specifice de
combatere a terorismului. Rezultatele pozitive în planul reformei economice şi contribuţia
României la războiul împotriva terorismului au constituit elemente majore în conturarea
sprijinului SUA pentru integrarea României în NATO.

Nivelul ridicat al colaborării bilaterale în combaterea riscurilor neconvenţionale

(trafic de droguri, de persoane, criminalitate financiară, etc.) şi importanţa pe care cele două
părţi o acordă acestei colaborări au determinat deschiderea la Bucureşti, la 20 mai 2001, a
Biroului FBI în România.

9
 Un alt moment important în evoluţia relaţiei bilaterale româno-americane îl reprezintă
semnarea Acordului privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate pe teritoriul
României („Acordul de acces”) la 6 decembrie 2005 (intrat în vigoare la 21 iulie 2006).

Acordul între România şi Statele Unite ale Americii privind amplasarea sistemului de
apărare împotriva rachetelor balistice al Statelor Unite în România a fost semnat la data de 13
septembrie 2011, de către Ministrul român de Externe, Teodor Baconschi, şi Secretarul de
Stat american, Hillary Clinton, în contextul vizitei preşedintelui României, Traian Băsescu, la
Washington şi a intrat în vigoare la 23 decembrie 2011. Negocierile privind cadrul juridic
care reglementează amplasarea pe teritoriul României a unor componente ale sistemului
american de apărare antirachetă în Europa au demarat la 17 iunie 2010.

Tot la 13 septembrie 2011, la Washington, a fost adoptată Declaraţia Comună privind

Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI între România şi Statele Unite ale Americii.
Declaraţia confirmă Parteneriatul excelent, pe termen lung şi în continuă dezvoltare, dintre
cele două state, şi stabileşte, de asemenea, pilonii relaţiei România-SUA: dialog politic,
securitate, economie, contacte interumane, ştiinţă şi tehnologie, cercetare, educaţie, cultură.

Anul 2017 a marcat o consolidare a relațiilor bilaterale, prin dialogul la nivel înalt
dintre Președintele României şi Preşedintele SUA, cu ocazia vizitei la Washington a şefului
statului, în perioada 5-9 iunie 2017. De asemenea, în anul 2019 a a avut loc cea de-a doua
vizită a președintelui Klaus Iohannis care s-a întâlnit cu președintele American Donald
Trump la Casa Albă. 1

Prin această vizită a fost reiterată susținerea americană, fiind preconizată o

consolidare a cooperării economice dintre cele două țări și o sporire a prezenței militare
americane în România, ce include declararea Mării Negre ca fiind de importanță strategică.
Statele Unite ale Americii își reitereză interesul pentru consolidarea parteneriatului strategic
cu România în vederea întăririi poziției NATO la frontiera estică, diminuând o posibilă
amenințare a Rusiei în această zonă.

În ceea ce privește politica de securitate, România a beneficat de pe urma relației

bilaterale cu SUA de susținerea acestui stat în vederea integrării în Alianța Tratatului
Atlanticului de Nord (NATO).

1 https://www.mae.ro/node/4944

10
 De asemenea, România si-a respectat cu desăvârșire angajamentele de stat membru
NATO, fiind unul dintre aliații care contribuie activ la implementarea politicilor și deciziilor
NATO, inclusiv în ceea ce privește alocarea de resurse corespunzătoare apărării.

Totodată, calitatea de stat membru al UE a avut un rol catalizator în ceea ce

privește dezvoltarea diplomației românești. Valorile comune, libertatea, democrația,
respectul față de statul de drept și solidaritatea dintre statele membre au dus diplomația
românească la un nivel superior, conturându-se poziții de egalitate între statele membre în
arhitectura procesului decizional de la nivelul Uniunii Europene.

La 1 ianuare 2019, România a preluat pentru prima dată rolul de președinție a

Consilului European, jucând rolul de honest-broker, având o pozitie de neutralitate și de
mediator în negocierea dintre statele membre pe diferite dosare europene. Romania urmărea
obținerea unor compromise între statele membre ale Uniunii Europene și reușind să
primească acest lucru pe 90 dintre dosarele europene.

Nu în ultimul rând, buna gestionare a mandatului european rezultă şi într-un câştig

semnificativ la nivelul percepţiei publice, element pe care România va putea să îl folosească
în viitor pentru a-şi maximiza şansele de reuşită vis-a-vis de obiectivele urmărite.

Totodată, un element esențial al diplomației este reflectat de relațiile bilaterale. În

perioada recentă au fost consolidate parteneriatele noastre cu Franța, Marea Britanie,
Germania. De asemenea, au fost dinamizate parteneriatele strategice speciale cu Polonia,
Italia, Spania, Turcia. Acest proces începând cu vecinii noştri, Republica Moldova, Ungaria,
Bulgaria, unii dintre ei parteneri strategici, continuând cu vecinii din Balcani – membrii și
viitori membrii (sperăm) ai UE – cu partenerii estici precum Georgia și Ucraina, până în
Caucazul de Sud și Asia Centrală.

Relația cu Republica Moldova rămâne una specială, România sprijină în mod

constant şi activ, atât prin eforturi diplomatice, cât şi prin asistenţă concretă, parcursul
european al Republicii Moldova.

România se pronunţă pentru recunoaşterea perspectivei europene a Republicii

Moldova, care reprezintă împlinirea destinului firesc al statului vecin. Există un oarecare
regres la momentul actual în ceea ce privește îngrijorarea guvernului României în legătură cu

11
politiciile guvernării actuale din Republica Moldova și angajamentul real al acesteia de a
continua parcursul pro-european.

Partenerii noștri strategici și cu potențial strategic sunt și state de pe alte continente,

cu economii în plină expansiune. Dialogul nostru cu China trebuie să rămână susținut și bine
încadrat în problematica largă a interconectivității globale. Coreea de Sud, Japonia, India,
Brazilia, Canada sunt doar câteva dintre relațiile pe care trebuie să le dinamizăm
suplimentar.2

Pentru interesele de securitate şi economice ale României, dar și în spiritul unei

Românii globale, membru responsabil și reputat al ONU, trebuie mobilizate noi energii în
relaţiile tradiţionale cu statele din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii. Acesta este un spaţiu
de interes ridicat, cu valențe economice, culturale, de contacte interumane, dar mai ales
important în planul securităţii regionale şi globale.

România va continua aprofundarea relaţiei cu valențe strategice cu Israelul, prin

extinderea domeniilor de cooperare, concomitent cu intensificarea relaţiilor cu țările din
ansamblul regiunii. Au existat anumite discuții referitoare la mutarea ambasadei Romaniei
din Israel de la Tel–Aviv la Ierusalim, fapt ce a nemulțumit autoritatea palestiniană și statele
arabe în contextul conflictului israeliano-palestinian. Această decizie va fi luată doar după o
analiză coordonată la nivelul Uniunii Europene.

Au fost consolidate şi legăturile politice, comerciale şi investiţionale cu statele

Golfului, România implicându-se activ în procesele de soluţionare a crizelor din Orientul
Mijlociu, plecând de la respectul dreptului internațional și al prevederilor rezoluțiilor ONU.
Diplomaţia română va sprijini în continuare identificarea unei soluţii durabile în Procesul de
Pace din Orientul Mijlociu.

De asemenea, România susține activ eforturile de soluţionare, pe cale politică, a

dosarului sirian. România continuă să sprijine eforturile internaționale de combatere a
terorismului, inclusiv ca parte a Coaliţiei globale anti-ISIL/Daes.

O relație complexă din punct de vedere diplomatic este cea dintre România și Rusia.
Orientarea euro-atlantistă a României după căderea comunismului în 1989 și după relativa

2 https://www.mae.ro/node/46699

12
perioadă de îngheț între 1990-1996 a complicat aceste relații cu Rusia. La aceste relații
complicate se adaugă influența rusă din Republica Moldova, amplasarea scutului anti-rachetă
de la Deveselu care este considerat o amenințare de către Rusia care susține că acesta ar
beneficia și de rachete balistice, cât și aplicarea sancțiunilor economice de către statele
membre ale UE la adresa Rusiei ca urmare a ocupării Crimeei. De asemenea, există declarații
contradictorii între cele două diplomații cu privire la adevărul istoric în ceea ce privește
ocupația sovietică a României de după cel de-al Doilea Război Mondial. Aceste aspecte
complică relațiile dintre cele două state.

Studiu de caz:

Ministerul Afacerilor Externe – actor al Diplomației Economice

Internaționale

- Agenții Diplomației Economice: Misiunile Diplomatice –

În elaborarea analizei noastre vom urmări trei axe care ne vor ajuta în înțelegerea
Diplomației economice din România. Astfel vom porni de la Ministerul Afacerilor Externe,
care reprezintă pilonul central al diplomației economice, a doua axă/subdiviziune pe care o
vom analiza în demersul academic este reprezentată de misiunile diplomatice ale României în
spațiul extern, iar în final ne vom opri asupra balanței schimburilor comericale.

Ministerul Afacerilor Externe

Diplomația economică este definită pe site-ul Ministerului de Afaceri Externe ca o

funcție menită să asigure o coerență între demersurile de politică externă și promovarea
bunăstării economice a cetățenilor țării. Observăm astfel că se face referire la una dintre
definițiile consacrate ale Diplomației economice și anume cea a lui Kissinger „diplomația
economică pune în relație de echivalență politică externă a statului cu bunăstarea
cetățenilor, folosind toate instrumentele instituționale, umane și tehnice pentru promovarea
interesului statului respectiv.”3

3 Kissinger, H. (2003) –”Diplomacy”, New York, p.224-235

13
 În conformitate cu viziunea lui Kissinger asupra diplomației economice, observăm că
MAE își setează ca obiectiv utilizarea tuturor instrumentelor de politică externă pentru
susținerea intereselor economice ale întreprinzătorilor români și ale statului român.4 Acest
obiectiv fiind definit de autorul mai sus menționat ca utilizarea tuturor instrumentelor
„instituționale, umane și tehnice pentru promovarea interesului statului respectiv.”

Poziția pe care o are MAE cu privire la diplomația economică este în concordanță cu

definiția lui Kissinger. Termenii cheie utilizați atât în documentul publicat de MAE, cât și în
definiția lui Kissinger asupra relațiilor diplomatice economice sunt următorii: „bunăstarea
economică a cetățenilor”; „utilizarea instrumentelor instituționale”; „promovarea
interesului statului/al României în străinătate”.

Rolul MAE în bunăstarea cetățenilor se concretizează prin intermediul diplomației

economice. Acesta exercită o serie de funcții și atribuții cu un impact direct în acest domeniu.

Ministerul reprezintă un mediator, dar și un punct de reper pentru mediul de afaceri

din România. Acesta, prin acțiunile specifice, reușește să vină în ajutorul companiilor, prin
rolul de intermediar între companii și statele unde acestea decid să se implanteze, facilitând
intrarea/extinderea acestora.

O altă activitate pe care o desfășoară MAE în acest sens este monitorizarea situațiilor
problematice pe care le pot întâmpina întreprinderile pe perioada desfășurării activității
comerciale pe o piața externă. Ministerul se implică, de asemenea, în organizarea unor
discuții între mediul de afaceri și reprezentanții publici în vederea găsirii unor soluții care să
îi ajute.

Putem observa că Ministerul se angajează atât din punct de vedere consultativ,

încercând să ajute companiile să se dezvolte pe piețe externe, cât și din punct de vedere
legislativ. Prin implicarea legislativă se înțelege funcția de elaborare a unui calendar de
acțiuni cu privire la promovarea intereselor economice ale României, precum și a strategiei
de politică externă.

4 Ministerul Afacerilor Externe, “Diplomaţia economică”, consultat 27 martie 2020,

http://www.mae.ro/node/1418/1

14
 Rolul de agent în diplomația economică al Ministerului de Afaceri Externe se
conturează și prin aportul pe care îl aduce în emiterea unor studii economice cu privire la
situatia macroeconomică din România.

Din punct de vedere organizațional, MAE este coordonat de Ministerul Afacerilor de

Externe. Acesta răspunde în fața Guvernului, Parlamentului și cooperează cu președintele cu
privire la elaborarea politicii externe. Printre atribuțiile acestuia se regasesc: contribuie la
elaborarea politicii din România în domeniul relațiilor economice internaționale,
promovează interesele economice ale României cu alte state, precum și cu alte grupări
economice internaționale, participă la negocierea și încheierea de tratate, acorduri și alte
înțelegeri internaționale cu caracter economic, organizează și îndrumă activitatea misiunilor
diplomatice și consulare ale României.5

Observăm astfel o serie largă de responsabilități cu caracter economic, prin care

Ministerul și Ministrul Afacerilor Externe sunt angajați în diplomația economică a
României.

Misiuni diplomatice Române

Misiunile diplomatice exercită un rol activ în consolidarea și dezvoltarea relațiilor

internaționale, prin îndeplinirea funcțiilor de reprezentare a statului acreditant și de ocrotire a
intereselor acestuia și ale cetățenilor săi în statul acreditar.

Una dintre funcțiile misiunii diplomatice, care ne interesează în analiza diplomației

economice, este dezvoltarea de relații amicale, mai precis relații economice, culturale și
științifice. Din această funcție observăm că misiunea diplomatică, prin intermediul șefului
misiunii diplomatice numit de către statul acreditant și aprobat de statul acreditar, are o serie

5 Ministerul Afacerilor Externe, Misiuni diplomatice, “Lista misiunilor în format deschis”, calcul
realizat de Teodora Popa, la data de 25 martie 2020, pe baza informațiilor regăsite pe MAE: 152 misiuni
diplomatice române în străinătate; 92 ambasade (37 în Europa, 11 în America, 10 în Orientul Mijlociu, 1 în
Oceania, 6 în Caucaz și Asia Centrală, 6 în Asia de Sud și de Sud est, 14 în Africa); 49 consulate (34 în Europa,
6 în America, 3 în Orientul Mijlociu, 1 în Oceania, 2 în Asia, 1 în Africa)

15
de răspunderi cu privire la dezvoltarea relațiilor economice. Astfel, misiunea diplomatică
contribuie la promovarea intereselor economice ale României pe teritoriile țărilor acreditare.

România, prin intermediul celor 152 de misiuni diplomatice în străinătate 6, își

propune să dezvolte o serie de relații cu statele acreditare cu scopul de a proteja interesele
cetățenilor români care se află pe acel teritoriu.

Distribuția acestor misiuni diplomatice ne poate ajuta în înțelegerea tipului de relații

pe care le are România cu ceilalți agenți statali. Astfel, din cele 152 misiuni totale ale
României în străinătate, observăm următoarea distribuție: în Europa 37 (numărul mare de
misiuni diplomatice în acest context se justifică prin proximitatea teritorială), pe continentul
american prezența misiunilor diplomatice este mai redusă – 17 misiuni diplomatice (11
ambasade și 6 consulate în america) – distribuirea lor pe continentul american ne poate
arăta, de asemenea, anumite afinități cu state terțe; astfel, în America Latină avem misiuni
diplomatice în Argentina, Brazilia, Chile, Colombia, Cuba, Mexic, Peru, Uruguay, Venezuela
(9), în America de Nord avem misiuni diplomatice atât consulare (Montreal, Vancouver,
Toronto), cât și la nivel de ambasada (Ottawa), în Statele Unite ale Americii, partener
strategic al României din punct de vedere militar, observăm un număr ridicat de misiuni
diplomatice, ambasada la Washington și la nivel consular (Chicago, Los Angeles). 7 Putem
justifica numărul mare de misiuni diplomatice românești în America prin faptul că, în anul
2004, România a devenit membru deplin al Alianţei Nord-atlantice, moment ce a reprezentat
una dintre cele mai mari realizări ale diplomaţiei, guvernelor succesive şi ale societăţii
româneşti după 1989.8 De asemenea, prezența activă în nordul continentului american poate
fi justificată prin numărul mare de români care s-au stabilit în Canada 9, respectiv în Statele
Unite ale Americii. Astfel, dintr-un raport OECD, Statele Unite ale Americii se afla pe locul

6 Idem.
7 Ministerul Afacerilor Externe, Misiuni diplomatice, “Lista misiunilor în format deschis”, calcul
realizat de Teodora Popa, la data de 25 martie 2020, pe baza informațiilor regăsite pe MAE: 152 misiuni
diplomatice române în străinătate; 92 ambasade (37 în Europa, 11 în America, 10 în Orientul Mijlociu, 1 în
Oceania, 6 în Caucaz și Asia Centrală, 6 în Asia de Sud și de Sud est, 14 în Africa); 49 consulate (34 în Europa,
6 în America, 3 în Orientul Mijlociu, 1 în Oceania, 2 în Asia, 1 în Africa)
8 Idem.
9 OECD (2019), Talent Abroud: A Review of Romanian Emigrants, OECD Publishing, Paris,
https://read.oecd-ilibrary.org/employment/talent-abroad-a-review-of-romanian-emigrants_bac53150-en#page4.

16
5 al țărilor unde se regăsește diaspora românească, cu un total de 158 200 milioane, iar
Canada pe locul 5 cu 88 300, în 2015.10

După 1989, urmărind obiectivele prioritare de politică externă şi promovarea

interesului naţional, diplomaţia românească a continuat, pe o scară mai largă şi cu o substanţă
mai precisă, dezvoltarea de relaţii bilaterale speciale cu anumite state, precum Ungaria,
Polonia, Marea Britanie, Franţa, Italia, Japonia, China şi Statele Unite ale Americii. 11

În acest context, am putea afirma că și diplomatia economică a României s-a orientat

spre țările cu care România și-a propus să dezvolte relații bilaterale pe o scară mai largă.
Pentru a confirma aceasta ipoteză, vom analiza balanța schimburilor comerciale și ponderea
investițiilor străine ale țărilor mai sus menționate.

Schimburi comerciale și Investiții Străine Directe (ISD)

Pentru a înțelege raportul economic pe care îl are România cu restul statelor, dar și
modul în care distribuirea misiunilor diplomatice se poate traduce prin maniera în care
România se orientează spre exportul și importul cu alte țări, ne vom opri asupra Investițiilor
Străine Directe realizate din România. Această analiză a investițiilor și a schimburilor
comerciale ne va ajuta în înțelegerea și descifrarea impactului pe care îl pot avea relațiile
diplomatice economice.

Conform economistului Paul Krugman, economia geografică este inima procesului

„care creează și care întreține bogăția economică a unei țări”. Desigur, problematica pe care o
analizează economistul Krugman nu se concentrează pe schimburile comerciale dintre state
bazate pe proxmitate teritorială, ci pe explicarea deciziei întreprinderilor de a se implanta și
de a se concentra pe anumite teritorii.

Autorii Alain Rallet și André Torrene explică în articolul Proximité et localisation că

există două tipuri de proximitate care stau la baza schimburile comerciale. Astfel, primul tip

10 Idem.
11 Ministerul Afacerilor Externe, 150 de ani de diplomaţie românească modernă (1862 - 2012),
Parteneriate strategice şi relaţii bilaterale speciale, consultat 25 martie 2020, http://www.mae.ro/node/15028?
page=10

17
de proximiate este cel geografic. Proximitatea geografică se caracterizează prin favorizarea
schimburilor comerciale în funcție de: impactul costurilor de transport și timp. Cel de-al
doilea tip de proximitate este cel organizațional, care se raportează la sentimentul de
apartenență la structuri organizaționale și sisteme valorice comune (logică de similitudine).12

Astfel, observăm că schimburile comerciale care se realizează pe teritoriul României

sunt influențate de cele două tipuri de proximitate.

În urma raportului Băncii Naționale a României, în 2018, Olanda se afla pe primul loc
în pondere ISD în România (23,9%); Germania pe locul 2 (12,7%), Austria pe locul trei
(12,2%), Italia pe locul patru (9,5%), Cipru pe locul cinci (6,2%), Franța pe locul șase (6%),
America, partenerul strategic militar al României, clasându-se abia pe locul 19 cu 0,7%.
Observăm că în topul investițiilor străine se regăsesc doar țări care prezintă o proximitate
teritorială.13 Aceasta proximiate teritorială este dublată de proximitatea organizațională,
dimensiunea organizațională fiind explicată prin apartenența României la Uniunea
Europeană. Astfel, UE prin natura ei favorizează comerțul intracomunitar.14

În ceea ce privește valoarea raportului pe țări partenere al exportului, observăm

că în top se mențin țările care prezintă o proximitate teritorială. Proximitatea teritorială și
raportul de schimburi comerciale care se bazează pe acest factor iau în calcul distanța dintre
țările între care efectuează schimbul și perioada temporală. 15 Din datele analizate, reiese că
România desfășoară cele mai multe exporturi cu principalele economii ale Uniunii Europene:
Franța, Germania, Italia și Regatul Unit absorb 57% din exporturile de bunuri și servicii din
România către Uniunea Europeană.16 Principalele 10 țări partenere la export, reprezentând

12 Rallet Alain, Torre André. Proximité et localisation. În: Économie rurale. N°280, 2004. Proximité et
territoires. pp. 25-41.
13 Banca Națională a României, Investiţiile străine directe în România, Investiţiile străine directe în
România - raport anual 2018, https://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=9403
14 Articolele 26 și 28-37 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/38/libera-circulatie-a-marfurilor
15 A. Rallet. L’économie de proximités : Propos d’étape. Études et Recherches sur les Systèmes Agraires
et le Développement, INRA Editions, 2002, pp.11-25, https://hal.archives-ouvertes.fr/hal-01231641/document
16 Comerțul Exterior al României și Barierele existente pe piețele europene (Raport Preliminar), 2019,
http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/bucket14/id14604/
comertul_exterior_al_romaniei_si_barierele_de_intrare_pe_principalele_piete_europene.pdf

18
65,1 la sută din exportul total al anului 2018, au fost: Germania (22,9 la sută din total
exporturi), Italia (9,3 la sută), Franța (7,3 la sută), Ungaria (5 la sută), Regatul Unit al Marii
Britanii și al Irlandei de Nord (4,1 la sută), Bulgaria (3,5 la sută), Polonia (3,4 la sută), Spania
(3,3 la sută), Cehia(3,2 la sută) și Turcia (3,2 la sută).17

În ceea ce privește importul de bunuri și servicii se aplică regula proximității

teritoriale, dar aici mai intervine și un alt factor, proximitatea culturală. „Principalele 10 țări
partenere la import în anul 2018 (reprezentând 67,4 la sută din total importuri) au fost:
Germania (20,1 la sută), Italia (8,2 la sută), Ungaria (7,3 la sută), Polonia (5,8 la sută),
China (5,4 la sută), Franța (5,1 la sută), Turcia (4,4 la sută), Olanda (4,1 la sută), Federația
Rusă (3,7 la sută) și Austria (3,3 la sută).” 18 Astfel, observăm că pe lista importatorilor apare
Federația Rusă care prezintă, pe lângă proximitatea teritorială, și o legătură culturală și
istorică. În același timp, se observă apariția Chinei cu o pondere de 5,4 la sută. Prezența
Chinei în importuri este datorată faptului că produsele pe care aceasta le comercializează din
cauza forței de lucru ieftine, ajung pe piață cu un preț accesibil, fiind mai ușor comercializate.

Din raportul ISD și balanța schimburilor comerciale putem concluziona că

raporturile economice se stabilesc prioritar cu țările care prezintă o proximitate teritorială.
Astfel, Diplomația Economică se va concentra în mod prioritar asupra bunelor relații cu
țările învecinate, iar în cazul țărilor care nu prezintă o astfel de proximitate se va
concentra pe sprijinirea actorilor economici români care se localizeaza pe teritoriile
respective.

Brandul de țară al României

Brandul de țară al României este încă insuficient dezvoltat. Factorii esențiali în
crearea unui brand de țară solid sunt turismul și cultura. Potențialul turistic al României este
mare, aceasta având multe zone frumoase ce ar merita dezvoltate, exploatate și promovate. În

17 Banca Națională a României, Balanța de plăți și poziția investițională internațională, Balanța de plăți
și poziția investițională internațională a României - Raport anual 2018, https://www.bnr.ro/Balanta-de-plati-
4029.aspx
18 Idem.

19
perioada comunistă, turismul în România era în cea mai mare parte orientat spre zona
litoralului Mării Negre, destinație de interes atât pentru români, cât și pentru străini. În anii ce
au urmat, din cauza lipsei investițiilor în acest domeniu (unități de cazare, infrastructură),
interesul străinilor pentru vacanțele în România se diminuează. După anii 2000, odată cu
aderarea la NATO și la UE, România a început să capete o nouă imagine în Europa. De abia
în anul 2010, sub sloganul „Explore the Carpathian garden”, România își promovează în mod
direct turismul, dorind să atragă atât turiști, cât și investiții, iar în 2011, Ministerul Dezvoltării
Regionale și Turismului a creat Planul Național de Marketing Turistic pentru România pentru
perioada 2011-2015. Alte atracții turistice ale României sunt Transilvania, Castelul Bran,
faimos pentru legenda lui Dracula, Delta Dunării, stațiunile balneoclimaterice, stațiunile
montane, circuite în orașe precum București, Sibiu, Brașov, Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, dar
și orașe și sate medievale.

Bibliografie

 https://www.mae.ro/node/15028
 Emanuel Copilaș, Imposibila independență: Aspecte ale politicii externe românești în
perioada comunistă.
 Aurel Iancu, Florin Marius Pavelescu, Creştere economică, acumulare și dezechilibre
în România perioadei comuniste.
 https://www.mae.ro/node/4944
 https://www.mae.ro/node/46699
 Kissinger, H. (2003) – „Diplomacy”, New York, p. 224-235
 Ministerul Afacerilor Externe, “Diplomaţia economică”,
http://www.mae.ro/node/1418/1
 Ministerul Afacerilor Externe, Misiuni diplomatice, “Lista misiunilor în format
deschis”
 OECD (2019), Talent Abroud: A Review of Romanian Emigrants, OECD Publishing,
Paris, https://read.oecd-ilibrary.org/employment/talent-abroad-a-review-of-romanian-
emigrants_bac53150-en#page4

20
 Ministerul Afacerilor Externe, 150 de ani de diplomaţie românească modernă (1862 -
2012), Parteneriate strategice şi relaţii bilaterale speciale,
http://www.mae.ro/node/15028?page=10
 Rallet Alain, Torre André. Proximité et localisation. In: Économie rurale. N°280,
2004. Proximité et territoires. pp. 25-41.
 Banca Nationala a Romaniei, Investiţiile străine directe în România, Investiţiile
străine directe în România - raport anual 2018,
https://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=9403
 Articolele 26 și 28-37 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/38/libera-circulatie-a-marfurilor
 A. Rallet. L’économie de proximités: Propos d’étape. Études et Recherches sur les
Systèmes Agraires et le Développement, INRA Editions, 2002, pp.11-25,
https://hal.archives-ouvertes.fr/hal-01231641/document
 Comerțul Exterior al României Și Barierele existente pe piețele europene (Raport
Preliminar), 2019,
http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/bucket14/id14604/
comertul_exterior_al_romaniei_si_barierele_de_intrare_pe_principalele_piete_europe
ne.pdf
 Banca Nationala a Romaniei, Balanța de plăți și poziția investițională internațională,
Balanța de plăți și poziția investițională internațională a României - Raport anual
2018, https://www.bnr.ro/Balanta-de-plati-4029.aspx
 Ruxandra-Irina POPESCU, Creşterea competitivităţii unei destinaţii turistice prin
brand şi branding. Studiu de caz: România.

21