Limitele dreptului la informație

În prezent, societatea românească se află în continuă transformare și adaptare la cerințele și

condițiile standardelor europene, din care facem parte. În acest sens, legislația civilă românească
a suferit modificări profunde în ultimii ani, punând în practică prevederi legale consacrate deja în
legislația europeană și internațională. Având în vedere că dreptul la informare este un drept
fundamental, exercitarea acestui drept implică și obligații sau responsabilități și poate fi supusă
anumitor limitări. Asemenea restricții trebuie să fie expres prevăzute de lege și limitate la
scopurile pentru care sunt impuse, și anume securitatea națională, integritatea teritorială sau
siguranța publică, protecția legii și ordinii, criminalitatea, protecția sănătății, moralei, reputației
sau a drepturilor altora. În societatea informațională în care trăim, producția și consumul de
informații sunt cele mai importante două activități. Informația este considerată o resursă
esențială. Noile tehnologii reprezintă fundamentul mediului informațional în care ne desfășurăm
activitatea. În acest context, putem înțelege valoarea informațiilor și necesitatea de a le proteja
împotriva căderii pe mâini greșite. Nivelul de protecție a informațiilor este determinat de
utilitatea acesteia. Informația este adesea atuul care construiește strategii câștigătoare. Ar trebui
să se acorde atenție difuzării necontrolate a informațiilor care pot afecta interesele de securitate
ale țărilor, organizațiilor sau persoanelor. Una dintre problemele discutate în societățile cu tradiții
democratice este transparența instituțiilor publice. Când ajungem la tema transparenței
instituționale, trebuie să ținem cont de faptul că societatea românească are o metodă care este
deosebit de înclinată spre opacitatea instituțională, limitând accesul la informații privind
activitățile și procesele decizionale ale instituțiilor publice. Structurile atlantice au decis să
adopte legi normative pentru a proteja dreptul cetățenilor la informare și libertatea de exprimare.
În plus, conceptul de transparență în activitățile organizațiilor de stat este clar definit. Totuși, din
motive legate de funcționarea normală a acestor instituții și de relațiile sociale în general, atât
dreptul la informare, cât și libertatea de exprimare pot face obiectul unor restricții care trebuie să
fie proporționale cu circumstanțele în care apar, nediscriminarea, în special fără a aduce atingere
însăși existenței drepturilor sau libertăților