Confidenţialitatea este cea care asigură utilizatorii unei platforme care prelucrează date personale

de faptul că niciuna din aceste date nu vor fi divulgate terţilor în lipsa acordului lor.

Cuvântul confidențial dă caracterul secret al informației, aceasta putându-se comunica

doar în taină. Protecția datelor cu caracter confidențial este un drept fundamental consacrat prin
Tratatul de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, în art. 8, care
prevede că orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc.
Aceste date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate și pe baza consimțământului
persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevaăzut de lege. Orice persoană are
dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum și dreptul de a obtține rectificarea
acestora.

Viața privată este caracterizată prin intimitate, particularitate și individualitate. Convenția

europeană a drepturilor omului prevede, în art. 8, dreptul la respectarea vieții private și de familie
al oricărei persoane și interzice amestecul autorităților publice în exercitarea acestui drept, în
afara cazurilor în care acest amestec ar fi prevăzut de lege și ar constitui, într -o societate
democratică, o măsură necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea
economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a
drepturilor și a libertăților altora. Viața privată a devenit, dacă nu o valoare, cel puțin o
caracteristică a civilizației contemporane. Într-o societate democratică, fiecare persoană are două
vieți: viața sa publică și viața sa privată. Dreptul la respectarea vieții private aparține
patrimoniului moral al persoanei fizice și constituie o prelungire a personalității acesteia.

În Codul civil, art. 70-77 reglementează respectul vieții private și al demnității persoanei
umane. Așa cum am arătat anterior, dreptul la viață privată se bucură de protecșie din partea
reglementărilor constituționale și a Convenției europene a drepturilor omului. Potrivit art. 71 al
Codului civil, noțiunea de viață privată înglobează viața familială și conjugală, viața cotidiană
dusă în domiciliu, domiciliul însuși, viața intimă și amoroasă sau sentimentală, relațiile de
prietenie, aspectul privat al muncii profesionale, starea sănătății, precum și modul și locul
înmormântării.

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public dispune în
sensul că unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice

1
este accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, care privesc
activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice. Legea prezintă
o enumerare a informațiilor de interes public de a căror comunicare sunt ținute autoritățile
publice și modul în care se realizează accesul la aceste informații, însă a fost necesară realizarea
unei distincții, pentru a fi stabilită clar întinderea cadrului informațiilor de interes public, printr -o
serie de excepții. Anumite categorii de informații sunt protejate de persoanele și autoritățile
publice care le dețin, precum și de instituții publice abilitate prin lege să asigure securitatea
informațiilor. Un astfel de regim îl au informațiile cu privire la datele personale, cu sensul de
orice informație privind o persoană fizică identificată sau identificabilă. Informațiile cu privire la
datele personale ale cetățeanului pot deveni informații de interes public numai în măsura în care
afectează capacitatea de exercitare a unei funcții publice. Autoritățile publice pot transfera
informațiile publice de interes personal între ele, doar în temeiul unei obligații legale ori cu
acordul prealabil, în scris, al persoanei care are acces la acele informații.

Diferenta dintre secret si confidentialitate

Secretul și confidențialitatea sunt două concepte care se referă la protecția informațiilor

sensibile sau private de a fi divulgate sau folosite fără permisiune. Însă, există și câteva diferențe
între ele:

Secretul este o obligație legală sau morală de a nu dezvălui anumite informații, care pot fi
de interes public sau personal, fără consimțământul persoanei care le deține sau al unei autorități
competente. De exemplu, secretul profesional, secretul de stat, secretul bancar, secretul medical
etc. Secretul poate fi impus prin lege, prin contract sau prin etică.

Confidențialitatea este o clauză contractuală prin care părțile convin să nu transmită date
sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării unui contract sau a unei activități.
Confidențialitatea poate fi asigurată prin diverse mijloace, cum ar fi acorduri de confidențialitate,
criptare, autentificare sau drepturi de proprietate intelectuală. Confidențialitatea este importantă
pentru a proteja secretele de afaceri, know-how-ul specific sau avantajul competitiv al unei
entități.

Astfel, secretul și confidențialitatea se suprapun în anumite situații, dar nu sunt identice.

O diferență majoră este că secretul este impus de o normă juridică sau morală, în timp ce
2
confidențialitatea este stabilită de o înțelegere între părți. O altă diferență este că secretul se
referă la informații care au o relevanță publică sau personală, în timp ce confidențialitatea se
referă la informații care au o valoare comercială sau strategică.

Politici de confidentialitate

Politica de confidențialitate este un document important care descrie modul în care o

companie colectează, utilizează și protejează informațiile personale ale utilizatorilor săi. Iată
câteva dintre cele mai importante aspecte ale unei politici de confidențialitate:

Identitatea și datele de contact ale operatorului: Politica de confidențialitate trebuie să

includă informații despre identitatea și datele de contact ale operatorului, astfel încât utilizatorii
să poată contacta compania în cazul în care au întrebări sau preocupări cu privire la datele lor
personale.

Scopurile și temeiurile juridice ale prelucrării: Politica de confidențialitate trebuie să

explice scopurile pentru care se colectează datele personale ale utilizatorilor și temeiurile juridice
pe baza cărora se face aceasta 2. De exemplu, o companie poate colecta date personale pentru a
furniza servicii sau pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.

Categoriile de date personale: Politica de confidențialitate trebuie să includă informații

despre categoriile de date personale care sunt colectate și prelucrate de companie. Acestea pot
include nume, adrese de e-mail, adrese de livrare, informații de plată și alte informații personale.

Destinatarii datelor personale: Politica de confidențialitate trebuie să explice cine sunt

destinatarii datelor personale ale utilizatorilor și în ce scopuri sunt utilizate aceste date. De
exemplu, o companie poate partaja date personale cu furnizorii de servicii terți pentru a furniza
servicii sau pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.

Categoriile de date personale: Politica de confidențialitate trebuie să includă informații

despre categoriile de date personale care sunt colectate și prelucrate de companie. Acestea pot
include nume, adrese de e-mail, adrese de livrare, informații de plată și alte informații personale.

Destinatarii datelor personale: Politica de confidențialitate trebuie să explice cine sunt

destinatarii datelor personale ale utilizatorilor și în ce scopuri sunt utilizate aceste date. De

3
exemplu, o companie poate partaja date personale cu furnizorii de servicii terți pentru a furniza
servicii sau pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.

Drepturile utilizatorilor: Politica de confidențialitate trebuie să explice drepturile

utilizatorilor cu privire la datele lor personale, cum ar fi dreptul de acces, dreptul la rectificare,
dreptul la ștergere și dreptul la portabilitate 2. Utilizatorii trebuie să fie informați cu privire la
modul în care pot exercita aceste drepturi.

Principalele aspecte ale confidențialității includ:

1. Protecția Datelor Personale: Confidențialitatea se referă adesea la protecția datelor

personale, cum ar fi informațiile despre identitate, adresa, numărul de telefon sau orice
altă informație care poate fi utilizată pentru a identifica o persoană.
2. Securitatea Informației: Într-un context mai larg, confidențialitatea se aplică și la
protejarea informațiilor sensibile în afaceri, guvern sau în alte organizații. Acest lucru
poate include secretele comerciale, strategiile de afaceri, datele financiare sau alte
informații critice.
3. Consentimentul și Respectarea Normelor: O componentă importantă a confidențialității
este respectarea normelor și obținerea consimțământului atunci când este necesar.
Organizațiile și indivizii sunt adesea obligați să respecte legile și reglementările privind
protecția datelor și confidențialitatea.
4. Securitatea Tehnologică: Cu creșterea utilizării tehnologiei și a schimbului electronic de
informații, securitatea tehnică devine un aspect vital al confidențialității. Măsuri precum
criptarea, autentificarea și controlul accesului sunt implementate pentru a asigura
securitatea datelor.
5. Respectarea Intimității: Confidențialitatea respectă și intimitatea individului. Indivizii au
dreptul la confidențialitate în ceea ce privește informațiile personale și medicale, și este
important ca aceste informații să nu fie dezvăluite fără consimțământul lor.
6. Responsabilitatea și Etica: Respectarea confidențialității este adesea legată de principii
etice și de responsabilitate. Profesioniștii din domenii precum sănătatea, dreptul și

4
 afacerile au responsabilitatea etică de a proteja confidențialitatea informațiilor cu care
intră în contact în exercitarea funcțiunilor lor.

Cateva locuri de munca care necesita confidentialitate

Clauza de confidențialitate este o prevedere contractuală care se referă la obligația

părților de a nu divulga informații confidențiale pe care le-au obținut în timpul executării
contractului individual de muncă. Această clauză poate fi prevăzută în regulamentele interne, în
contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă. Informațiile care fac
obiectul acestei clauze trebuie să fie definite exact și explicit și să derive din atribuțiile înscrise în
fișa postului.

În general, locurile de muncă care implică accesul la informații confidențiale necesită această
clauză contractuală. Acestea pot include, dar nu se limitează la, locuri de muncă în domeniul
financiar, medical, juridic, de securitate, de cercetare și dezvoltare, de marketing și publicitate.

 Lucrător în domeniul securității cibernetice: Acești lucrători trebuie să păstreze tehnici

de protejare a fișierelor digitale și a infrastructurii electronice vitale sub tăcere pentru a
proteja sistemele informatice împotriva atacurilor cibernetice.
 Asistent executiv: Asistenții executivi se ocupă adesea de detalii sensibile pentru șefii lor
de nivel înalt, inclusiv informații confidențiale de afaceri și personale.
 Avocat: Avocații trebuie să păstreze confidențialitatea informațiilor dezvăluite în
discuțiile private cu clienții lor.
 Tehnician de la centrala nucleară: Personalul dintr-o centrală nucleară trebuie să
păstreze confidențialitatea detaliilor despre modul în care cineva ar putea intra și accesa
materiale potențial periculoase.
 Detectiv particular: Detectivii particulari trebuie să păstreze confidențialitatea
informațiilor despre clienții lor și să nu divulge informații despre cazurile lor.

Incalcarea clauzei de confidentialitate /nerespectarea confidentialitatii

Nerespectarea confidențialității este o încălcare a obligației de a nu divulga date sau

informații secrete de care o persoană a luat cunoștință în timpul executării unui contract sau a
5
unei activități. De exemplu, un angajat care încalcă clauza de confidențialitate din contractul său
de muncă poate fi sancționat de angajator, obligat să plătească despăgubiri sau chiar urmărit
penal, în funcție de gravitatea faptei și de prevederile legale aplicabile.

Dacă încălcați clauza de confidențialitate, angajatorul are dreptul să recurgă la mijloace

legale pentru repararea prejudiciului suferit și pentru tragerea la răspundere a salariatului
vinovat. Consecințele încălcării clauzei de confidențialitate pot fi de natură patrimonială,
disciplinară sau chiar penală, cum ar fi:

 plata de daune-interese către partea prejudiciată;

 sancționarea disciplinară de către angajator, care poate merge până la desfacerea
contractului individual de muncă;
 urmărirea penală, dacă fapta constituie o infracțiune, cum ar fi divulgarea de
secrete de stat, de serviciu sau profesionale.

Pentru a evita nerespectarea regulilor de confidențialitate, este important să se cunoască și să se

respecte clauza de confidențialitate din contractul individual de muncă, regulamentul intern,
contractul colectiv de muncă sau orice alt document care stabilește ce informații sunt
confidențiale și cum trebuie protejate. De asemenea, este recomandat să se folosească mijloace
adecvate de securizare a datelor, cum ar fi criptarea, autentificarea sau drepturile de proprietate
intelectuală.

În cazul în care încălcarea clauzei de confidențialitate este catalogată ca abatere

disciplinară în contractul de muncă al salariatului sau în regulamentul intern al angajatorului,
salariatul poate fi sancționat disciplinar. În plus, angajatorul poate solicita plata de daune-interese
corespunzătoare prejudiciului cauzat.