Comunicarea asertivă

Universitatea ‘’Dimitrie Cantemir’’

Managementul resurselor umane

Prof. Univ.: Dr. David Doina Fülöp Noémi

Anul I
Comunicarea este un proces activ de transmitere si receptionare de informatii. Pentru ca aceasta
comunicare sa se poata realiza sunt necesare:

 ascultarea activa;

 intelegerea mesajului transmis;

 interpretarea limbajului nonverbal;

 sustinerea conversatiei.

Pentru o comunicare corecta este necesar sa respectam doua reguli de baza:

1. transmiterea mesajului clar si concis;
2. ascultarea activa si intelegerea mesajului pe care celalalt il transmite.

Ce este asertivitatea?

În literatura de specialitate pentru desemnarea unei comunicări eficiente şi, respectiv, a

conduitelor optime, se întâlnesc tot mai des sintagmele: comunicare asertivă şi comportament
asertiv. Dar ce înseamnă de fapt asertivitatea ?

Asertivitatea este abilitatea de a-ţi comunica emoţiile, nevoile, opiniile şi convingerile

într-o manieră care nu încalcă drepturile celorlalţi. Asertivitatea se referă la modul în care
oamenii interacţionează cu ceilalţi, la felul cuiva de a fi şi de a se comporta într-un mediu social.
Lange și Jacubowski (1976) sustineau ca „asertivitatea implica apararea drepturilor personale si
exprimarea gandurilor, sentimentelor si convingerilor in mod direct, onest si adecvat, fara a viola
drepturile altei persoane”. Lazarus (1973) defineşte asertivitatea drept capacitatea de a-i influenţa
pe alţii. Abordările mai recente o consideră un deschizător al comunicării care permite o
exprimare mult mai elaborată a sentimentelor în legatură cu evenimente, situaţii, fără a-i blama
pe cei din jur, a-i învinovăţi sau a-i evalua ca fiind nişte adversari.

Este o abilitate pe care o poţi învăţa. Este o modalitate de a comunica şi de a te comporta cu

ceilalţi care te va ajuta să ai mai multă încredere în tine. Asertivitatea nu este un comportament
natural, cu care ne naştem. Pe măsură ce creştem, învăţăm să ne adaptăm comportamentul la ce
se întâmplă în jurul nostru, la persoanele cu care ne întâlnim. Dacă încrederea în noi înşine este
diminuată, prin ironie sau violenţă, atunci când vom fi adulţi vom avea tendinţa să reacţionăm
pasiv sau agresiv, în situaţii similare. Asertivitatea este cea mai eficienta modalitate de
solutionare a problemelor interpersonale. Comunicarea directa, deschisa si sincera permite
receptionarea mesajelor fara blocaje si distorsiuni, ceea ce mentine si imbunatateste relatiile cu
ceilalti. Capacitatea de a comunica in mod asertiv sentimentele, emotiile si gandurile fara a leza
integritatea celorlati, reprezinta un mod eficient de comunicare.

Comportamentul asertiv inhiba anxietatea si reduce depresia, conducand la o imbunatatire a

imaginii de sine.

Caracteristicile asertivităţii

În continuare, enumerăm o serie de abilităţi pe care le presupune asertivitatea.

Putem recunoaşte dacă o persoană este asertivă, fie elev sau cadru didactic, având în
vedere următoarele situaţii:

 Reuşeşte să spună “nu” chiar şi în situaţiile în care i se pare că e dificil să facă acest
lucru.
 Îşi exprimă atât sentimentele pozitive, cât şi pe cele negative, într-o manieră care să nu
provoace neplăceri celor din jur.
 Atunci când începe o conversaţie, o continuă şi o finalizează încercand să-şi expună
argumentele în faţa celorlalţi, fără a-i jigni sau a fi agresiv. 
 Are putere de convingere pentru că ştie cum să vorbească celor din jur şi să le comunice
ceea ce-şi doreste într-o manieră elegantă, chiar dacă ei nu sunt de acord cu el.
 Îşi susţine propriile drepturi fără a le încălca pe ale altora.
 Ia cuvântul atunci când nu este de acord cu ceea ce se spune şi îşi prezintă argumentele
fără a face uz de violenţă verbală.
 Îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce a spus sau ceea ce a făcut indiferent de cât de
grave sunt consecinţele.
  Se percepe ca fiind o persoană corectă, cu încredere în propriile forţe şi cu un set de
valori în care crede şi pe care le apără indiferent de ce îi spun cei din jur.
Din comunicarea asertivă nu ar trebui să lipsească, expresiile verbale precum:

 ,,Eu cred că..............”

 ,,Te deranjează dacă.........”
 ,,Apreciez mult ce ai făcut pentru mine..........”
 ,,Aş dori să fac acest lucru.......................”
Totodată, există şi o serie de elemente non-verbale ale componentei comportamentale ale
asertivităţii. Astfel:

 Contactul vizual: Subiectul îşi priveşte interlocutorii drept în ochi, pentru a evita
transmiterea mesajelor nedorite , de tipul ,,eu nu sunt convins /-ă de ceea ce spun”
sau ,,îmi este foarte frică”.
 Tonul vocii trebuie să fie potrivit, pentru că dacă ar vorbi încet ar da impresia de
nesiguranţă, iar dacă tonul vocii este ridicat, celălalt interlocutor ar avea sigur un
comportament depresiv.
 Postura corpului diferă de la o situaţie la alta: o postură încordată ar trăda o stare de
nelinişte, iar una relaxată s-ar interpreta din partea celorlalţi ca o lipsă de respect faţă de
ei.
 Mimica persoanei este adecvată şi congruentă cu conţinutul mesajului.

Asertivitatea şi celelalte stiluri de comunicare

Există trei tipuri de stiluri de comunicare: asertiv, agresiv si pasiv.  Cei cu un stil pasiv
evită confruntările, conflictele şi nu fac faţă uşor situaţiilor cu un grad de incertitudine ridicată.
Ei sunt uşor de rănit şi comunică foarte rar celor din jur nemulţumirile pe care le au.

Cei cu un stil agresiv îi blamează pe cei din jur, folosesc violenţa verbală şi
comportamentală pentru a soluţiona o problema, încalcă regulile, ironizează şi folosesc critica în
orice situaţie.
 Comunicarea asertivă presupune încredere în propria persoană, capacitatea de a-şi
exprima emoţiile, părerile şi argumentele de faţă cu ceilalţi.

Cei din jur percep oamenii asertivi drept persoane de încredere, sociabili, mult mai
atrăgători, cu un autocontrol ridicat în relaţiile cu cei din jur. Nu există un stil pur de comunicare,
doar pasiv, agresiv sau asertiv. Depinde foarte mult de caracteristicile de personalitate, dar şi de
contextul în care se află persoana respectivă. Chiar şi oamenii cei mai asertivi pot ,,să-şi iasă din
pepeni” atunci când ceva din context nu e aşa cum ar fi trebuit.

Oamenii se comportă şi comunică în funcţie de cele două reacţii primare - de fuga sau
lupta - în mod submisiv sau agresiv. "În mod natural, ne comportăm şi comunicăm submisiv sau
agresiv; asertivitatea este un comportament şi un mod de comunicare educat - deci o abilitate
care trebuie cunoscută şi apoi exersată". Dacă am plasa pe o scală cele două extreme - submisiv
şi agresiv - comportamentul asertiv nu se află, aşa cum ne-am aştepta, la mijloc.
"Comportamentul asertiv este mult mai aproape de cel agresiv, dar se diferenţiază de
comportamentul agresiv prin faptul că nu încalcă drepturile şi libertăţile celuilalt. De asemenea,
comportamentul asertiv analizează comportamentul celuilalt şi nu persoana lui". De exemplu, un
manager care intră în birou şi le spune oamenilor săi: "Sunt nemulţumit că nu aţi atins ţintele pe
care vi le-am stabilit. Ce s-a întâmplat?", se comportă asertiv, iar un manager care spune:
"Normal. Pleacă omul o zi şi nu mai face nimeni nimic. Idioţilor!", are un comportament agresiv.

Caracteristici ale comportamentului asertiv

Respect pentru drepturilor proprii si ale celorlalti, exprimarea nevoilor si dorintelor in mod
deschis tinand cont de ideile si opiniile celorlalti. Comunicare corecta si receptionare a mesajelor
fara distorsiuni cognitive, cerand si oferind ajutor cu placere. Persoana asertiva are incredere in
fortele proprii, apreciaza munca oamenilor si multumeste sincer.
Expresii verbale utilizate: :Eu cred ca…”, “Doresc sa fac acest lucru pentru ca…”, “Te
deranjeaza ca…?”

Caracteristici ale comportamentului agresiv

Lezarea sentimentelor celorlalti, netinand cont de nevoile si dorinetele lor. Utilizarea unui ton
ridicat folosind expresii ofensatoare cu o atitudine de superioitate fata de oameni. Persoana cu un
comportament agresiv nu accepta alte idei si opinii, nu tolereaza sfaturile, critica, ia decizii fara
a-I consult ape ceilalti, gaseste defecte in tot cee ace fac ceilalti.
Expresii verbale utilizate: :”Faci cum spun eu ca stiu mai bine.”, “Ce prostie!”, “ E clar ca nu esti
in stare sa intelegi.”

Caracteristici ale comportamentului pasiv

Negarea propriilor drepturi, manifestarea unor sentimente de vinovatie, singuratate, neincredere

si anxietate. Persoana care manifesta un comportament pasiv isi devalorizeaza propria persoana,
permite altora sa-l influenteze, Evita confruntarile directe, se teme sa nu deranjeze, nu poate lua
decizii considerandu-si ideile ca fiind lipsite de importanta.
Expresii verbale utilizate: “Te rog nu te supara pe mine”, “Cum spui tu”, “Imi cer scuze pentru
tot”.

Consecinţe ale comportamentelor asertive, pasive şi agresive

Pasiv Asertiv Agresiv

Problema este evitată. Problema este discutată. Problema este atacată.

Drepturile tale sunt ignorate. Drepturile tale sunt Drepturile tale sunt susţinute fără
susţinute. a ţine cont de drepturile
celorlalţi.
Îi laşi pe ceilalţi să aleagă în Îţi alegi tu activitatea. Îţi alegi activitatea ta şi pe a
locul tău. celorlalţi.
Neîncredere Au încredere în ei. Ostili, blamează, acuză
Vezi drepturile celorlalţi ca Recunoşti şi drepturile tale Drepturile tale sunt mai
fiind mai importante. şi ale celorlalţi. importante decât ale celorlalţi.
Bibliografie:

Bîrsan, E. (2013). Comunicarea asertivă pentru dezvoltarea profesională a cadrelor

didactice. Revistă de știinţe socioumane, 25(3), 123-128.

Eisler, R. M., Miller, P. M., & Hershen, M. (1973). Components of assertive behavior. Journal

of Clinical psychology.

Lazarus, A. A. (1973). On assertive behavior: A brief note. Behavior therapy, 4(5), 697-699.

Maloney, M. E., & Moore, P. (2020). From aggressive to assertive. International Journal of

Women's Dermatology, 6(1), 46.

Pipas, M. D., & Jaradat, M. (2010). Assertive communication skills. Annales Universitatis

Apulensis: Series Oeconomica, 12(2), 649.