RAPORTURILE DE SERVICIU ALE FUNCȚIONARILOR PUBLICI

PREVENIREA ȘI COMBATEREA ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

Student: TRUȘCHECI (CREȚAN) ALISIA-VANESA

E-mail: cretan.vanesa@yahoo.com

Telefon: 0724.812.076

Secțiunea I: MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

Fenomenul corupției este o problematică profundă, mai acută în societățile postcomuniste unde
cleptocrația, clientelismul, nepotismul, patronajul, traficul de influență, mita și deturnarea de fonduri
erau instituționalizate, dezastruoasă în toate formele ei, acționau prin sugrumarea întregii societăți și a
conștiinței poporului.
Prezentă atât în statele în curs de dezvoltare cât și în cele dezvoltate, fenomenul degradează
mentalități și stiluri de viată, stăvilește dezvoltarea democrației și a economiei bazată pe o piață liberă,
prevenirea și combaterea fenomenului de corupție fiind primordială pe agenda europeană. Mecanismele
de combatere a fenomenului de corupție nu pot fi restrânse la precepte sau șabloane general aplicabile,
dat fiind faptul că amploarea corupției este imposibil de determinat deși evaluarea circumstanțelor este
cuantificabila.
Calitatea administrației publice și a guvernanței unei țări este un factor esențial pentru
performanța sa economică, dar și pentru bunăstarea cetățenilor țării respective. Administrațiile
publice eficiente sunt în serviciul cetățenilor și al întreprinderilor. Este esențial ca autoritățile publice să
se poată adapta în funcție de circumstanțele schimbătoare.
Esențial, atunci, este să conștientizăm, să identificăm, să prevenim și, acolo unde se impune, să
sancționăm operativ și eficient faptele de corupție. Astfel, s-a născut conceptul de strategie de
combatere a corupției, strategie anticorupție, care să țină seama de formele variate și complexe pe
care corupția le înfățișează într-un stat de drept, care să pună accent pe domeniile cu cel mai mare
risc la expunere și care să indice factorii determinanți care generează și întrețin – uneori chiar
promovează – corupția..

Secțiunea II: STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR LEGATE DE TEMĂ

Strategia Națională Anticorupție asigură premisele asumării de către instituțiile publice a
următoarelor valori fundamentale:
 voința politică, în sensul că toate cele trei puteri în stat, respectiv puterea executivă,
judecătorească și cea legislativă înțeleg importanța unei societăți lipsite de corupție și vor
conlucra pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor prevăzute de SNA;
 Integritatea, respectiv faptul că reprezentanții instituțiilor au obligația de a declara orice
interese personale care pot veni în contradicție cu exercitarea obiectivă a atribuțiilor de serviciu;
totodată, ei sunt obligați să ia toate măsurile necesare pentru evitarea situațiilor de conflict de
interese și incompatibilități;
 prioritatea interesului public, prin faptul că reprezentanții instituțiilor și autorităților publice
au datoria de a considera interesul public mai presus de orice alt interes în îndeplinirea
atribuțiilor de serviciu; aceștia nu trebuie să se folosească de funcția publică pentru obținerea de

1
 beneficii necuvenite, patrimoniale sau nepatrimoniale, pentru ei, familiile lor sau persoane
apropiate;
 transparența, prin faptul că reprezentanții instituțiilor și autorităților publice vor asigura
accesul neîngrădit la informațiile de interes public, transparența procesului decizional și
consultarea societății civile în cadrul acestui proces;
 obiectivitatea, prin îndeplinirea atribuțiilor din fisa postului, ale celor pentru elaborarea
anunțurilor publice, atribuirea contractelor
 profesionalismul, prin promovarea valorilor și principiilor fundamentale în activitățile
administrației publice, printr-o atitudine responsabilă în interesul instituției și a cetățeanului.

În cadrul Strategiei Naționale Anticorupție, obiectivele specifice sunt prevăzute ca acțiuni

principale, pe deoparte dinamizarea activității de cooperare cu instituțiile și autoritățile publice, precum
și cu structurile asociative ale autorităților administrației publice locale, inclusiv prin consolidarea
parteneriatelor cu organizațiile nonguvernamentale.
Societatea civilă constituie prin însăși esența sa un factor de echilibru în funcționarea pe baze
democratice a unei instituții, ea putând oferi o imagine neutră a unei activități, precum și soluții la
diferite probleme.
Colaborarea cu societatea civilă, constituie prin însăși existența ei o deschidere către cetățean,
transparență, comunicare activă și eficientă cu beneficiarii direcți/cetățenii serviciilor furnizate de către
instituție.
În demersurile noastre, ne-am asigurat că în cadrul acestei colaborări sunt încorporate, fără
discriminare, contribuţiile esenţiale ale ONG-urilor în procesul de luare a deciziilor, ceea ce contribuie,
în final, la un mediu instituțional propice.
Condiţiile unui mediu organizațional favorabil includ proceduri clare, sprijin pe termen lung şi
resurse publice pentru o societate durabilă, prin respectarea prevederilor legale privind transparența
decizională și participarea cetățenilor la procesul decizional.

2
 Secțiunea III: DEZVOLTAREA APROFUNDATĂ A TEMEI PORTOFOLIULUI

Prin art. 368 din Codul administrativ, adoptat în anul 2019, sunt instituite 10 principii care
guvernează conduita profesională a funcționarilor publici și a personalului contractual din
administrația publică, respectiv:
Principiul supremației Constituției și a legii;
 Principiul prioritizării interesului public în exercitarea funcției deținute;
 Principiul asigurării egalității de tratament a cetățenilor în fața autorităților și instituțiilor
publice;
 Principiul profesionalismului;
 Principiul imparțialității și independenței în exercitarea funcției deținute;
 Principiul integrității morale;
 Principiul libertății de gândire și exprimare;
 Principiul cinstei și corectitudinii;
 Principiul deschiderii și transparenței;
 Principiul responsabilității și răspunderii.

Efectele corupției sunt extrem de multe, o analiza detaliata a acestora ar putea constitui
subiectul unui amplu material, astfel că ne vom rezuma la următoarele afirmații. Fenomenul de corupție
produce efecte nefavorabile foarte grave la nivel național și transnațional, generând în final probleme
deosebit de grave, în planul: lipsa de încredere în actul de guvernare și discreditarea politicilor
 Social-publice promovate, deficiențe ale sistemului juridic, scăderea nivelului de trai
(acutizarea sărăciei și a disparităților), scăderea calității serviciilor medicale, tensiuni sociale,
etc.; atentat la valorile democrației, lipsa concurenței politice și scăderea
 Politic-stimulentelor morale de a participa la alegeri, etc.; scăderea investițiilor în special a
celor în infrastructură,
 Economic-îngrădirea libertăților antreprenoriale, creșterea inflației, ineficiența colectării
taxelor și impozitelor, îndepărtarea investitorilor notabili, etc.; ineficienta organizatorica și
funcțională, birocrație, etc.;
 Instituțional-Protejării intereselor financiare ale UE, prin scăderea absorbției fondurilor
europene nerambursabile (o particularitate a consecințelor fenomenului de corupție).

Pentru ca prevenirea și combaterea fenomenului de corupție să fie eficientă, este necesară

concentrarea pe înțelegerea cauzelor reale ale diferitelor manifestări și pe identificarea metodelor de
prevenire și combatere a acestora. Lipsa de educație, lipsa de reglementari specifice,
supradimensionarea aparatului public (care inevitabil induce creșterea birocrației), lipsa transparenței și
a altor cauze generatoare a formelor de corupția, evaluate corect și realist pot contribui la stabilirea
unor mecanisme eficiente și eficace de prevenire și combatere general valabile sau specifice fiecărei
organizații.

Transparența și integritatea sunt „dușmanii” cei mai puternici în prevenirea și combaterea

corupției.
3
 Prevenirea corupției constituie un ansamblu de măsuri aplicate în scopul reducerii incidenței
faptelor de corupție și de promovare a culturii integrității prin mecanisme și instrumente adecvate
specifice unei organizații sau general impuse la nivel național:
 sociale, economice, educaționale, juridice și alte asemenea, proiectate și implementate în
scopul de a împiedică apariția sau reapariția formelor de corupție prin activități de informare,
conștientizare, formare sau instruire,corupție prin legislație
 de apărare împotriva abuzurilor din partea funcționarilor publici prin legislație adecvata,
sancțiuni administrative și penale drastice, evaluări de integritate
 procedurale, metodologice, normative cu rolul de a înlătura riscurile și vulnerabilitățile de
manifestare a formelor de corupție prin gestionarea riscurilor și vulnerabilităților, evaluarea
reacției de răspundere la corupția sau incidentele de integritate, simplificare operațională, etc.

Cel mai mare furnizor de bune practici pentru administrația publică din România, și nu
numai, este reprezentat de administrațiile publice ale statelor membre UE și de rapoartele specifice de
țară. Prin practicile de comunicare interinstituționale din aparatul administrativ s-a ajuns la un grad
rezonabil de conștientizare a necesității promovării bunelor practici, poate ușor mai ridicat la nivelul
autorităților publice implicate în gestionarea fondurilor UE nerambursabile.
Câteva din bunele practici identificate în anticorupție și integritate, recomandate
organizațiilor care si-au propus integrarea obiectivă și rațională a măsurilor de prevenire și combatere a
corupției:
a. Implementate:
 Înființarea structurilor de integritate (de exemplu: Ministerul Dezvoltării  Regionale
și Administrației Publice (MDRAP));
 Proiectarea strategiilor anticorupție organizaționale și a planurilor de  integritate (de
exemplu: MDRAP și Ministerul Educației Naționale (MEN));
 Implementarea SCIM (de exemplu: Ministerul Fondurilor Europene (MFE)
 Codurile de conduita, etica și integritate profesionala, cu mențiunea că  sunt
necesare modificări și completări de substanță la legislația incidentă (administrația
publică centrala și, în parte, cea locala);
 Consilierul de etica (de exemplu: MFE);
 Declarații de avere și interese completate corect și transmise în termenul  prevăzut
de lege;

b. Care ar trebui implementate conform bunelor practici europene:

 Depolitizarea organizațiilor
 Introducerea managementului public;
 Simplificarea substanțială a procedurilor de lucru din organizație;
 Transparenta decizionala și organizațională;
 Mecanisme transparente în recrutarea și promovarea funcționarilor publici;
Profesionalizarea funcției publice;
 Specializarea în domeniul anticorupție și integrității profesionale;  Instituția
avertizorului de integritate și norme de protejare a acestuia;
 Codurile de integritate și de prevenire a conflictelor de interese și a 
incompatibilităților;

4
  Mecanisme de evaluare/testare a integrității profesionale și crearea  dosarului de
integritate;
 Implementarea ISO 37001:2016 Sisteme de management anti-mită;
 Proiectarea și utilizarea de platforme de tip e-educație și e-legislație

Secțiunea IV: CONCLUZII

Conștientizarea și instruirea funcționarilor publici trebuie să țină seama de doi factori de bază,
prevenirea faptelor de corupție și combaterea fenomenului de corupție, fără de care nu se pot atinge
obiectivele organizaționale în ceea ce privește politica de anticorupție și politica de integritate. Specific
acțiunilor educaționale în materia anticorupție, funcționarii publici trebuie să cunoască și să
conștientizeze riscurile de corupției și vulnerabilitățile din cadrul organizației în care își desfășoară
activitățile, pentru îndeplinirea căreia se pot proiecta și utiliza aplicații/platforme on-line interactive
care să trateze legislația aplicabila, managementul riscurilor de corupție, bune practici și alte asemenea,
dar și module de verificare a cunoștințelor.

Secțiunea V: REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

a) Legislație:
1. CODUL ADMINISTRATIV

b) Lucrări:
1. Ghid de bune practici privind prevenirea şi combaterea corupţiei în administraţia publică locală
2. Ghidul prevenirii incidentelor de integritate în administrația publică

c) Surse internet:
1. http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/obiective/odd16/
2. https://www.cjsj.ro/date/pdfuri/Proiecte/Anticoruptie/2%20Ghid%20de%20Bune%20Practici.pdf?
fbclid=IwAR1Mk9dtdRmoHw9dEsw0hCtXRtX8dpTpRyqgXd5DHA0_ercvyi9dSpQOkoQ
3. https://www.anfp.gov.ro/bnr/file/4_Manual_prevenire_si_combatere_coruptie.pdf?
fbclid=IwAR39KeaobTt_ij9UyNEMBdNVJYLQvpAdfwoMnNJa5aH0DbrSgF5rOj0ZNS0
4. https://fed.mai.gov.ro/703/mecanisme-eficiente-pentru-prevenirea-si-combaterea-coruptiei-in-
administratia-publica-inclusiv-in-achizitiile-publice-si-gestionarea-proiectelor-cu-finantare-ue-proiect-
rofsip/?fbclid=IwAR3n_aoInCTKn6rSJcGh4FcNo5k4B-WEjuPjqF3g821A470K_qb4heIw5Rc

Ră spunderea juridică este un complex de drepturi şi obligaţii conexe, prevă zute de normele juridice,
drepturi şi obligaţii care iau naştere ca urmare a să vârşirii unei fapte ilicite, şi care constituie cadrul de
realizare a constrângerii de stat, adică de aplicare a sancţiunii.
Ră spunderea juridică , spre deosebie de celelalte forme de ră spundere socială , are tră să turi şi principii
specifice.
5
Pentru a lua naștere răspunderea juridică trebuie întrunite anumite condiţii. Stabilirea vinovăţiei este foarte importantă pentru naşterea răspunderii juridice. Modalităţile de săvârşire a faptei ilicite
sunt acţiunea şi inacţiunea. Formele conduitei ilicite sunt: infracţiunea, contravenţia, delictul civil, abaterea disciplinară.

Formele ră spunderii juridice corespondente faptelor ilicite amintite sunt: ră spunderea penală ,
ră spunderea contravenţională , ră spunderea civilă , ră spunderea disciplinară .
Astfel spus, un lucru este limpede , si anume ca raspunderea se materializeaza intr-o sanctiune, ca ea isi
are radacina intr-o fapta ilicita, ca aplicarea raspunderii juridice duce la consolidarea fenomenului de
legalitate si de justitie . Deci, raspunderea juridica este rezultatul la care ajunge o persoana care, prin
fapte anterioare, a incalcat normele juridice create sau acceptate de stat, rezultat ce se materializeaza
intr-o sanctiune prevazuta de lege iar importanța răspunderii juridice in cadrul dreptului, ca știință, este
una demna de apreciat si luat în seamă asa cum in opinia prof. Ion Oancea, "raspunderea juridica este un
complex de drepturi si obligatii.”