UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

CENTRUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FORMARE CONTINUĂ
Program de studiu: Administrație Publică, Anul III, Sem. I

Referat la disciplina – Etica profesională și transparență în administrația

publică

Valorile etice profesionale în

îndeplinirea atribuțiilor de servici

Student: Bădrăgan Simona (Tolocan)

2019 - 2020
 Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………......3
1.Transparența…………………………………………………………………………………….4
2. Loialitatea………………………………………………………………………………………6

3. Integritatea……………………………………………………………………………………...6

4. Imparțialitatea…………………………………………………………………………………..6

5. Responsabilitatea și răspunderea publică……………………………………………………....7

6. Confidenţialitatea………………………………………………………………………….........8

7. Devotamentul…………………………………………………………………………………...8

8. Egalitate………………………………………………………………………………………...8

Concluzii…………………………………………………………………………………………..9

Bibliografie………………………………………………………………………………………10

2
 Introducere
Etica în administraţia publică în România are o importanţă aparte faţă de alte state cu
administraţii democratice consolidate. Procesul de aşezare legislativă a administraţie publice
româneşti a fost el însuşi greu. Legea Funcţionarului public intrând în vigoare de un timp foarte
scurt, cerinţele ei devin practici instituţionale curente într-un timp îndeajuns de lung.

A ignora dezvoltarea pe coordonate etice a administraţiei publice, sub pretextul că este de

ajuns aplicarea legii este la fel cu a ignora faptul că administratorii publici sunt persoane, nu
simpli executanţi, că ei au propriile valori, provenind din medii diferite iar dorinţa lor de
afirmare ca profesionişti ai administraţiei nu se reduce la conformism, datorie pe sarcină,
premiere, salariu, sancţiune, ci că identitatea profesională devine o componentă a identităţii
personale. Realizarea profesională este o parte a împlinirii omeneşti şi o condiţie a stimei de sine.

În zona etică a administraţiei publice este cu atât mai sensibilă cu cât idealul vizat este
menţinerea încrederii publice în funcţionarea instituţiilor, încredere fără de care democraţia este
doar spectacol politic.

Deși România nu este un caz de excepţie, dar este un caz de creştere a scepticismului şi a
cinismului legat de serviciile publice, există un nivel mare de neîncredere în executiv şi în faptul
că adesea se substitue legislativului. Legislativul este de multe ori perceput ca fiind mai degrabă
un consumator de resurse decât un prestator de servicii publice. Din cauza acestor frecvente
percepţii, aşteptările cetăţenilor ca politicienii şi funcţionarii publici să aibă un anumit grad de
exemplaritate morală este chiar mai mare ca în privinţa altor categorii, cu alt statut social.

Administratorii publici se află consecvent în faţa unor decizii cu implicaţii etice şi sunt
mereu obligaţi să opteze între aspiraţii personale şi responsabilităţi instituţionale.

Interesul public face necesar un cadru moral în care administratorii să poată alege. Acest
cadru moral este limitat unor valori de tipul: demnitate personală, libertate, respect pentru ordine
şi lege. Ei au datoria să abordeze logic propriul rol în sensul eficienţei (să dobândească cel mai
bun rezultat cu cel mai scăzut cost).

Din motivul acesta abordarea lor trebuie să fie, pe lângă cea deontologistă (legată mai ales
de statutul lor de implementatori de legi) şi una utilitaristă: acţiunea unui administrator public
este moral corectă dacă produce cea mai mare utilitate pentru un număr cât mai mare de
oameni.1

1
https://administrare.info/administrație-publică/3294-etica-în-administrația-publică

3
1.Transparența
Transparența ca și valoare etică devine noțiunea de bună practică administrativă, ce
promovează anumite valori constitutive precum egalitatea de șanse și oportunități, și respectul
pentru demnitatea și autonomia individului în procesul deciziei administrative. 2

În fapt transparenţa urmăreşte asigurarea unui acces mai larg al cetăţenilor la informaţiile şi
documentele aflate în posesia instituţiilor statului, participarea cetăţenilor la procesul decizional
şi asigurarea legitimității, eficacităţii şi responsabilităţii administraţiei faţă de cetăţean, se referă
la accesul liber la informație de interes public și la posibilitatea de a fii implicat sau consultat cu
privire la adoptarea unor reglementări legislative.

Transparentizarea autorităţilor publice este un proces dinamic, iar în România transparența

instituțională este reglementată de Legea 52/2003 ce cuprinde prevederile legislației europene.

Relaţia dintre administraţie publică și cetăţeni este una destul de controversată, ambele
părți având destul de multe lucruri de reproşat. În plus birocraţia excesivă, mersul greoi al
procedurilor administrative, lipsa de profesionalism în ceea ce privește relaţiile cu publicul,
aglomeraţia, erorile umane, lipsa de informare a publicului sunt în mare problemele care intervin
în aceasta relaţie administraţie-cetățeni.

Baza democraţiei reprezintă informaţia, iar democraţia ar fi de neconceput fără accesul

liber al publicului la informaţii. O lipsă a transparenţei în viaţa politică şi în actul de guvernare
reprezintă unul dintre obstacolele cele mai greu de depăşit de către o societate democratică, în
care cetăţenii să aibă încredere în oamenii politici şi în guvernanţi. Accesul neîngrădit al
cetăţenilor la informaţia de interes public şi participarea lor la luarea deciziilor sunt considerate
două dintre premisele cele mai importante ale unei guvernări democratice şi responsabile.

Transparenţa în administrația publică are rolul de a preveni acţiunile care pune in pericol
integritatea publică (acte de corupţie) şi de a evalua performanţa administraţiei publice locale
(capacitatea administrativă).

Datorită acestor schimbări tehnologice,economice, sociale și politice la nivel conceptual și

global importanţa comunicării eficiente între cetățeni şi guvernanţi devine un factor mai mult
decât esențial pentru stabilizarea regimurilor democratice prin acceptarea unui nou tip de
guvernare și anume așa-numita „guvernare deschisă”.

Factorul cheie în creșterea transparenței administrative este reprezentat de diminuarea 3

2
Prof. Univ. Dr. Antonio Sandu, O etică centrată pe valori în sfera public, Lumen 2017
3
https://smartcityblog.ro/transparenta-in-administratia-publica/

4
birocraţiei și anume: simplificarea procedurilor de emitere a avizelor/autorizațiilor/documentelor;
simplificarea circuitelor documentelor (avize de urbanism, autorizații de construcție, cereri către
alte servicii publice etc) și crearea unui oficiu sau portal unic de primire a solicitărilor
cetățeanului.

Pentru ca inovările în conceptul de smart city și a digitalizării ascendente din ultimii ani,
inevitabil și administrația publică a fost luată în calcul privind tehnologizarea internă și a
procedurilor.

O idee smart, un portal online sau chiar site-ul Primăriei datorită digitizării poate să
funcţioneze ca o interfaţă a administraţiei publice, facilitând accesul publicului la serviciile
oferite şi informaţiile deţinute de către autoritatea publică. Cetăţenii au posibilitatea de a
beneficia de servicii, pot face sugestii sau reclamații, pot depunde cereri și solicita documente şi,
nu în ultimul rand, pot pune la dispoziţia administraţiei informaţii despre evenimentele
comunităţii online fără a mai fii nevoie de deplasare și pierdere de timp valoros.

Avantajele unei astfel de soluții inteligente sunt:

 o reducere a biroctației
 o reducere a costurilor
 simplificarea procedurilor
 modernizare a modului de interacțiune cu cetățenii
 accesul la informații în timp real
 posibilitatea cetățenilor de a solicita,depune sau verifica documente online
 siguranța și securitatea informațiilor salvate online
 reducerea timpului alocat necesar unor taskuri zilnice
 câstigul de timp
 o eficientizare a funcționarilor publici
 profesionalizarea serviciilor publice

Folosirea internetului ca şi liant între comunitate şi administraţia publică reprezintă soluția

de viitor care va simplifica dialogul dintre cetăţean și instituţia publică, eliminând timpul
petrecut la ghişeele departamentelor administrative.

Administraţiile moderne pun pe primul loc în obiectivele lor dezvoltarea serviciilor pentru
cetăţeni prin oferirea de informaţii de calitate, consistente şi actuale, în forme cât mai
prietenoase fiecărui cetăţean, indiferent de nivelul lui de instruire, şi deopotrivă, crearea
instrumentelor necesare participării active a oricărui cetăţean la deciziile administrative şi
politice care îl privesc.4
4
https://smartcityblog.ro/transparenta-in-administratia-publica/

5
2. Loialitatea
Funcţionarul public are obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul autorităţii sau instituţiei
publice în care îşi exercita activitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate
produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.

Funcţionarilor publici le este interzis:

 să se exprime în public cu aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea

autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, cu politicile şi
strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;
 să facă anumite aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluţionare
şi în care autoritatea sau instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea are calitatea de
parte, sau să furnizeze în mod neautorizat informaţii în legătură cu aceste litigii;
 să folosească sau să dezvăluie informaţii care au caracter secret, în alte condiţii decât
cele prevăzute de lege;
 să acorde consultanţă şi asistenţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de
acţiuni juridice ori de altă natură care sunt împotriva statului sau autorităţii ori instituţiei
publice în care îşi desfăşoară activitatea.5

3. Integritatea
Este acea condiție obligatorie pe care trebuie sa o îndeplinească fiecare funcționar în
administrația public, în general justificată de necesitatea construirii încrederii în funcția publică.

Putem să considerăm că integritatea reprezintă o valoare operaţională a funcţionării sistemelor

publice, ce controlează limitele legitimităţii sistemelor administrative în contextul paradigmei
moderne a statului democratic şi de drept. Corelativ integrităţii fiind la acelaşi nivel axiologic cu
aceasta chiar uneori interschimbabile semantic, se regăsesc valorile echidistanţei şi
imparţialităţii.

4. Imparțialitatea
Este forma subiectivată a independenţei, ea prezentând o atitudine pe care funcţionarul
trebuie să o manifeste în cursul îndeplinirii sarcinilor profesionale, în timp ce independenţa
reprezintă cadrul în care acesta îşi poate exercita efectiv, cu imparţialitate, atribuţiile
profesionale.5
5
http://www.infoinstitutii.ro/codul-adm/partea-6/titlu-2/capitol-5/sectiune-2/articol-441.html

6
5. Responsabilitatea și răspunderea publică
Unii autori fac distincție între noțiunile de răspundere și responsabilitate, pornind de la
delimitarea care se face în tezele filozofiei, sociologiei, etc., între răspunderea socială și
responsabilitatea socială. Astfel s-a ajuns ca în stiința dreptului administrativ, să se trateze
răspunderea și responsabilitatea cu referire la autoritațile administrației publice, la funcționarii
publici, ca și la răspunderea și responsabilitatea cetățenilor unii față de ceilaltți și față de normele
juridice.

Responsabilitatea socială a funcționarilor publici a fost definită prin raportarea conștientă la

nevoile sociale, la sarcinile pe care le au și le consideră îndatoriri de prim ordin. Acești
funcționari publici, responsabili sociali prin realizarea sarcinilor de serviciu și rezolvarea cu
promptitudine și seriozitate a problemelor cetățenilor, reprezintă felul de a fi și scopul existenței
lor sociale.
În opoziție cu atitudinea conștientă de responsabilitate socială a funcționarilor publici se
poate afla atitudinea de delasare, indiferența și birocratismul față de problemele celor pe care
trebuie să-i slujească. Când funcționarii publici săvârșesc abateri, produc anumite prejudicii și
tulburări bunului mers al activității sau prestigiului autorităților din care fac parte, săvârșesc
abuzuri de orice natură sau vatămă drepturile și interesele legitime ale cetățenilor, intervine ceea
ce se numește răspunderea juridica a acestora.

În concepția unor autori care fac deosebire între responsabilitatea socială și răspundere, se
arată ca "responsabilitatea precede răspunderii și o poate elimina când sistemul de valori este
negat, omul încetează să mai fie responsabil, el devine răspunzator pentru comportamentul sau
ilicit" .

În comportamentul funcționarului public trebuie să primeze responsabilitatea, îndeplinirea

cu o convingere reieșită din întelegerea rațională a fenomenelor, a sarcinilor sale" , hotărât că
slujirea cu credință a interesului public este baza comportamentului său profesional și moral.

După cum se știe, administrația publică pune la bază activității ei principiul legalității,
aplicarea legii în litera și spiritul ei.

Încălcarea legii prin săvârșirea unor fapte ilicite, atentarea la valorile juridicești ocrotite
atrage răspunderea juridică în diversele sale forme.

Prin răspunderea juridică, indiferent de ramura de drept la care ne raportăm are atât un scop
preventiv-educativ cât și sancționator, înțelegând prin acest ultim aspect și caracterul reparator în
cazul în care s-au produs daune materiale sau morale.

Oricare dintre formele răspunderii se restabilește ordinea încalcată ca urmare a săvârșirii

faptei ilicite, iar aplicarea sancțiunii și stabilirea despăgubirii îl face pe autorul faptei să
constientizeze consecințele faptei savarsite și să nu mai săvârșească astfel de fapte. 6
6
http://www.scritub.com/administratie/RASPUNDEREA-IN-DREPTUL-ADMINIS75832.php
7
6. Confidenţialitatea
 În baza acestui principiu funcţionarul public este obligat să nu divulge informaţiile
confidenţiale de care ia cunoştinţă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Această prevedere este
o măsură de protecţie atât pentru interesul public, cât şi pentru cetăţean în măsura în care
informaţiile obţinute în exercitarea funcţiei sunt privitoare la persoană. Spre exemplu: asistanţii
sociali sau funcţionarii publici care vor lucra în domeniul evidenţei informatizate a persoanei în
baza OUG 81şi 82/2001.

7. Devotamentul
Este un principiu care impune funcţionarului public de a se implica în totalitate în
îndeplinirea atribuţiilor de servici, ca o obligaţie de a realiza sarcinile funcţiei şi deci ale
autorităţii punând în slujba acestui deziderat toate calităţile personale şi profesionale, cerute şi
relevate cu ocazia examenului pe post în condiţiile HG 1086/2001. 7

8. Egalitate
Pentru a fii asigurată egalitatea de şanse în accesul la funcţie, ar fii necesară și asigurarea
transparenţei în selecţia funcţionarilor publici, prin publicarea posturilor disponibile, atât pe site-
uri şi la sediul instituţiei respective, cât şi în presă. Politicile de etică şi transparenţă, chiar cele
legate de egalitatea de şanse şi de tratamente, propun valori concurente celor de loialitate faţă de
grupul de apartenenţă, transferând loialitatea către grupul de referinţă, reprezentat de instituţia în
care este angajat funcţionarul.8

7
https://www.academia.edu/17418894/Deontologia_Functionarului_Public
8
Etica profesională și transparență în administrația public – Curs învățământ la distanță, Prof.
Univ. Dr. Antonio Sandu,Suceava 2015
8

Concluzii
Funcția pe care o exercită o persoana în domeniul public aparține unei profesii distincte,
aceasta fiind profesia de funcționar public. Această profesia de funcționar public presupune
cunoașterea și aplicarea principiilor și regulilor transformându-se în atitudini și comportamente
care are ca scop satisfacerea nevoilor de bine individual și al servirii interesului public.
 Deontologia acestei funcții publice se referă la concepte etice fundamentale care sunt
adaptate domeniului în care lucratorul dintr-o funcție publică muncește, ce presupune
identificarea, formularea și propunerea de reguli și îndatoriri aferente profesiilor publice.

Această deontologie a funcției publice vine in sprijinul functionarilor publici și al

cetățenilor pentru diagnosticarea, cercetarea și prevenirea cazurilor de coruptie și de
comportament ilicit și imoral. Deoarece corupția face obiectul unor pasionate schimburi de
opinie și poartă o încărcătură deontologică aparte, pentru a o preveni este nevoie de o strategie
foarte bine elaborată și aplicată. Pentru această strategie, deontologia trebuie să treaca dincolo de
disputa moralizatoare sau de labirintul legislativ, susținând că dacă cu toții am reuși să ne facem
datoria, corupția nu ar mai exista., factori precum școala, familia, colectivele de muncă, religia,
activitatea economică, etnia, situația internatională și-ar pune amprenta asupra tentației coruptiei.

Nu ar trebuii să pară bizar faptul ca, în zilele noastre, se tot vorbește mai des despre etica
în domeniul administratiei publice.ÎIn multe situații s-a dovedit că aceasta reprezinta o necesitate
și că respectarea principiilor eticii conduce la obținerea unor rezultate mult mai bune, pe toate
planurile. Etica ar putea fii cea mai bună reclama pe care o organizație și-o poate face.

Deciziile și comportamentul unui individ la locul de muncă diferă de cele pe care același
individ le ia cu prietenii sau familia. Dar la locul de munca, acțiunile fiecărui individ sunt
influențate de acțiunile altora și rezultatul comportamentului său are repercursiuni atât asupra
persoanelor din interiorul cât și din afara întreprinderii. Nimic nu poate fi considerat bun sau rău
în totalitate și chiar și aprecierile “intermediare” sunt foarte greu de făcut.

Asigurarea unei transparențe a eticii este îngreunată de multitudinea canalelor de

comunicație dar și de complexitatea relațiilor economice din societatea contemporană.
Rezultatele actiunii unui functionar public au o sfera mult mai larga decat poate el sa controleze.
Exista astfel posibilitatea ca o buna intentie sa aiba efecte negative, nedorite si imposibil de
prevazut.

In concluzie, etica in domeniul administratiei publice poate avea mai multe perceptii: etica in
general, la locul de munca, la nivelul conducerii intreprinderii, la nivelul strategiilor adoptate,
etica pietei, dar si altele.

Bibliografie
1. https://administrare.info/administrație-publică/3294-etica-în-administrația-publică
2. Prof. Univ. Dr. Antonio Sandu, O etică centrată pe valori în sfera public, Lumen 2017

3. https://smartcityblog.ro/transparenta-in-administratia-publica/

4.http://www.infoinstitutii.ro/codul-adm/partea-6/titlu-2/capitol-5/sectiune-2/articol-
441.html
5.http://www.scritub.com/administratie/RASPUNDEREA-IN-DREPTUL-
ADMINIS75832.php

6. https://www.academia.edu/17418894/Deontologia_Functionarului_Public

7. Etica profesională și transparență în administrația public – Curs învățământ la distanță,

Prof. Univ. Dr. Antonio Sandu,Suceava 2015

10