UNIVERSITATEA AGORA DIN MUNICIPIUL ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Dileme etice în cadrul unei instituții publice locale

Disciplina: Etică și integritate academică

Lector univ. Manolescu Adriana

Masterand Chirila Rita

1
 ”Să respingi drepturile fundamentale ale oamenilor e ca și cum ai nega, însăși
umanitatea”
Nelson Mandala

Pe data de 10 decembrie puteam sărbători Ziua Internațională a Drepturilor Omului 1.

Dreptul la viață, la securitate, egalitate în fața legii, libertate de exprimare, accesul la informații
și tehnologie.

Administrațiile publice centrale și locale sunt obligate să asigure transparența decizională

privind administrarea resurselor financiare publice, precum și alte activități 2. Accesul la
informații se asigură prin afișare la sediul autorității, prin publicare în Monitor Oficial, precum și
prin mijloace de informare în masă, publicații proprii, precum și pe pagina de internet proprie.

Administrațiile publice, trebuie să devină un model de eficiență și transparență

administrativă în relația cu cetățenii, precum și unul dintre cei mai buni furnizori de servicii
publice, prin profesionalism și inovație în exercitarea funcției publice, transparența actului
administrativ, flexibilitate, adaptabilitate și dinamism, calitatea serviciilor publice furnizate,
onestitate și integritate în exercitarea funcției publice, comunicare și eficiență inter și intra-
instituțională, respectarea normelor eticii și deontologiei profesionale.

La acestea se adaugă principiile și cerințele etice cuprinse și în Codul de conduită al

personalului din cadrul aparatului de specialitate al instituțiilor.

Cerințele etice: moralitate în relațiile personale și instituționale interne, externe și

internaționale, respect și considerație în toate situațiile, atât față de șefii ierarhici, cât și față de
celelalte persoane cu care intră în contact, imparțialitate în activitatea desfășurată, rigurozitate și
perseverență, responsabilitate profesională și comportamentală în raport cu întreaga activitate
desfășurată.

În vederea menținerii calității serviciilor publice, se asigură sistemul de control intern

managerial (S.C.I.M.), se pune accent pe relațiile de colaborare bazate pe comunicare și respect
cu toți partenerii, aplicarea unui set de politici și proceduri pentru a asigura securitatea datelor cu
caracter personal.

Comportamentul necorespunzător, neetic poate genera efecte dintre cele mai grave, atât
pentru entitățile publice, cât și pentru personalul acestora, cum ar fi: pierderi financiare, afectarea
reputației entității și a angajaților, afectarea relațiilor cu partenerii, afectarea morală a
angajatului, publicitate negativă, pierdere a angajaților, clienților, partenerilor, litigii și costuri
suplimentare (investigații, costuri materiale, costuri de oportunitate).

Încălcarea prevederilor Codului de conduită de către un funcționar public, cât și metodele

de constrângere sau nerespectarea regimului îndatoririlor de serviciu, încălcarea dispozițiilor
legale în vigoare ori aplicarea necorespunzătoare, trebuie sesizate la Agenția Națională a
Funcționarilor Publici3 (A.N.F.P.).

1
Drepturile Omului a luat amploare în secolul al XIX lea, în urma celui de al doilea război mondial, împreună cu adoptarea
Declarației Universale a Drepturilor Omului din Paris de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în anul 1948
2
Liberul acces la informații prevăzut de, Legea nr. 544/2001
3
ANFP are obligația de a întocmi un raport anual cu privire la managementul funcției publice si al funcționarilor publici, pe baza
raportărilor periodice de monitorizare, transmise de administrațiile publice
2
 În vederea clarificării conduitei profesionale a funcționarilor publici, Agenția Națională
de Integritate (A.N.I.4), pune la dispoziția acestora platforma electronică prin care aceștia pot
depune în termenul stabilit de lege declarația de avere5 și declarația de interese6, privind averea
dobândită de către funcționarii publici și de către demnitari 7, conflictele de interese ale
funcționarilor publici și incompatibilitatea acestora.

Comportamentul deontologic al funcționarilor publici contribuie în mod semnificativ la

creșterea sau diminuarea încrederii cetățenilor în actul guvernării, în actul administrativ, în
performanța și profesionalismul instituțiilor statale.

Pentru a realiza performanța redării încrederii cetățenilor în instituțiile statului,

funcționarul public modern trebuie să dea dovadă de rezistență în fața presiunilor, a hărțuielilor,
la acele acte sau fapte de intimidare ori corupție.

Studiu de caz sub incidențele prevederilor art. 291 din Codul Penal 8

Asistentul social este încadrat în compartimentul de asistență socială, care face parte de
aparatul de specialitate al primarului.9
Această funcție publică este de execuție, necesită studiu de specialitate-de nivel superior.

Principiul etic al asistentului social este de a respecta şi promova dreptul clienţilor la

autodeterminare. Asistentul social asistă clienţii în eforturile lor de a-şi identifica şi clarifica
scopurile, în vederea alegerii celei mai bune opţiuni.

Asistenţii sociali pot limita drepturile clienţilor la autodeterminare atunci când, în

judecata profesională a asistentului social, acţiunile prezente şi/sau viitoare ale clienţilor prezintă
un risc pentru ei înşişi şi/sau pentru ceilalţi.

Asistentul social va furniza servicii clienţilor numai în contextul unei relaţii profesionale
bazate, atunci când este cazul, pe un contract scris şi/sau pe consimţământul clientului. În cazul
în care clientul nu are capacitatea de a semna un contract, asistentul social trebuie să protejeze
interesele clientului urmărind să obţină permisiunea reprezentantului legal al acestuia (tutore,
curator, etc.).

• Asistentul social foloseşte un limbaj clar pentru a informa clienţii despre scopul, riscurile şi
limitele serviciilor, costurile legate de serviciul respectiv, alternativele existente, dreptul
clientului de a refuza sau de a rezilia contactul cât şi despre perioada pentru care se încheie
contractul respectiv. Asistentul social trebuie să ofere clienţilor posibilitatea de a pune întrebari.

4
Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Integritate
5
Anexa nr. 1 la Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice
6
Anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice
7
Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice
8
Traficul de influență: pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru
sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are o influență asupra unui funcționar public și care promite că îl
determină pe acesta să îndeplinească, să urgenteze, ori să întârzie îndeplinirea unui act, ce intră în îndatoririle sale de serviciu
sau, să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

9
Studiul de caz s-a realizat la U.A.T Comuna Biharia- Compartiment asistență socială, prin ccolaborarea cu
consilierul superior S.V.I.
3
• În situaţiile în care clienţii nu înteleg sau au dificultăţi în a înţelege limbajul primar folosit în
practica, asistentul social trebuie să se asigure că acesta a înţeles. Aceasta presupune asigurarea
unei explicaţii verbale detaliate sau asigurarea unui translator sau intepret.

• Asistentul social are responsabilitatea de a furniza informaţii despre natura şi necesitatea

serviciilor şi de a informa clientul cu privire la dreptul său de a refuza serviciul oferit (indiferent
dacă serviciul a fost solicitat su nu de către client).

• Asistentul social informează clienţii cu privire la limitele şi riscurile furnizării de servicii prin
intermediul computerelor, telefoanelor sau a altor mijloace de comunicare şi solicită acordul
scris al clienţilor pentru orice înregistare audio şi video, cât şi pentru prezenţa unei a treia
persoane ca observator.

De menționat este că toate acţiunile asistentul social trebuie să se înscrie în limitele de

competenţă ale profesiei. Pregatirea profesională a asistentului social trebuie să fie un proces
continuu de perfecţionare.
Colegiul Asistenţilor Sociali stabileşte procedura, limita de timp şi modalitatea prin care
asistenţii sociali îsi vor menţine şi îmbunătăţi performanţele profesionale.

Pentru a asigura o intervenţie competentă, asistentul social are dreptul şi obligaţia de a

asigura servicii şi de a folosi tehnici specializate de intervenţie, numai după participarea la un
program de instruire specializată.
Stările personale (emoţionale sau de altă natură) nu influenţează calitatea intervenţiei
profesionale a asistentului social.

Asistentul social va furniza servicii clienţilor numai în contextul unei relaţii profesionale
bazate, atunci când este cazul, pe un contract scris şi/sau pe consimţământul clientului. În cazul
în care clientul nu are capacitatea de a semna un contract, asistentul social trebuie să protejeze
interesele clientului urmărind să obţină permisiunea reprezentantului legal al acestuia (tutore,
curator,etc.).

• Asistentul social foloseşte un limbaj clar pentru a informa clienţii despre scopul, riscurile şi
limitele serviciilor, costurile legate de serviciul respectiv, alternativele existente, dreptul
clientului de a refuza sau de a rezilia contactul cât şi despre perioada pentru care se încheie
contractul respectiv. Asistentul social trebuie să ofere clienţilor posibilitatea de a pune întrebari.

• În situaţiile în care clienţii nu înteleg sau au dificultăţi în a înţelege limbajul primar folosit în
practica, asistentul social trebuie să se asigure că acesta a înţeles. Aceasta presupune asigurarea
unei explicaţii verbale detaliate sau asigurarea unui translator sau intepret.

• Asistentul social are responsabilitatea de a furniza informaţii despre natura şi necesitatea

serviciilor şi de a informa clientul cu privire la dreptul său de a refuza serviciul oferit (indiferent
dacă serviciul a fost solicitat su nu de căre client).

• Asistentul social informează clienţii cu privire la limitele şi riscurile furnizării de servicii prin
intermediul computerelor, telefoanelor sau a altor mijloace de comunicare şi solicită acordul
scris al clienţilor pentru orice înregistare audio şi video, cât şi pentru prezenţa unei a treia
persoane ca observator.

4
Pregatirea profesională a asistentului social trebuie să fie un proces continuu de perfecţionare.
Colegiul Asistenţilor Sociali10 stabileşte procedura, limita de timp şi modalitatea prin care
asistenţii sociali îsi vor menţine şi imbunătăţi performanţele profesionale. Pentru a asigura o
intervenţie competentă, asistentul social are dreptul şi obligaţia de a asigura servicii şi de a folosi
tehnici specializate de intervenţie, numai după participarea la un program de instruire
specializată. Stările personale (emoţionale sau de altă natură) nu influenţează calitatea
intervenţiei profesionale a asistentului social.

Exemplu de dilemă etică: o persoană adultă solicită un serviciu social, adică internarea tatălui
vârstnic, fără a avea acordul acestuia la un cămin de bătrâni.

Punctele de vedere sunt diferite pentru fiecare persoană în cauză:

- Fiul din cauza programului de lucru încarcăt nu poate oferii un trai corespunzător în ceea
ce privește sănătatea și îngrijirea tatălui ajuns la vârsta de bătrânețe.

- Tatăl nu dorește cazarea într-un centru/cămin de bătrâni, dar nici nu acceptă posibila
variantă de a se muta familia fiului;

- Asistentul social are obligația de a lua în evidența persoana care a ajuns într-o situație în
care nu-și poate îndeplini nevoile zilnice pentr a-și asigura un trai decent11.

În situația de față, asistentul social va proceda la evaluarea situației și a contextului în

care persoana vârstică trăiește, cât și evaluarea situației financiare a persoanei și familiei extinse,
consultarea stării de sănătate, prin colaborare cu medicul de familie. Evaluarea și identificarea
riscului cu privire la ivirea vreunui pericol față de acesta cât și pentru cei din jurul lui.

În situația în care persoana evaluată prezintă un risc socio-medical, efectuat cu acordul

persoanei evaluate se vor face demersuri care sunt necesare asigurării condițiilor necesare.
Iar dacă în urma evaluării, persoana este sănătos din punt de vedere metal, viața lui fiind
degradat în urma înaintării în vârstă, la nivelul compartimentului de asistență socială această
persoană se va monitoriza periodic situația de viață, asigurându-i toate informațiile necesare cât
și posibilățiile în vederea solicitării unei îngrijiri bazat pe demnitate, prietenie, grijă și siguranță.

Legislația prevede12 că fără acordul unei persoanei cu discernământ, familia/instituția nu

se poate hotărâ cu privire internarea ei, acesta fiind considerat un abuz.

Excepțiile sunt atunci când este dovedit că persoana nu se poate îngriji singură, se poate
solicita îngrijire temoprară sau permanent de domiciliu, oferite de către serviciile comunitare,
sau într-un cămin, cluburi pentru vârstnici, locuințe sociale, etc.

Cauzele sociale la exemplul de mai sus implică pe de o partea starea de sănătatate, iar pe
de altă parte izolarea socială a persoanei vârstnice.
10
Colegiul Național al Asistenților Sociali din România (CNASR) este constituit în baza legii nr. 466/2004, ca și organizație
profesională, neguvernamentală, de interes public, apolitică, nonprofit, cu personalitate juridică, autonomă și independentă,
care reprezintă corpul asistenților sociali în relațiile cu instituțiile publice.

11
Art. 47 din Constituție
12
Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice
5
Alte spețe de dileme etice întâlnite de către funcționarii publici de la nivelul
compartimentului de asistență socială13:

- Solicitarea unor informațiii de către viitoarea soție, dacă este adevărat faptul că viitorul ei
soț este infectat cu virsului HIV;

- Solicitarea părinților a unor informații cu privirea la faptul dacă fiul adolescent este
consumator de droguri;

Etapele de identificare a dilmei sunt următoarele:

- Identificarea problemei: sursa conflictului, factorii implicați;
- Examinarea valorilor și normelor etice necesare pentru rezolvarea problemei dilemei;
- Demersurile posibile, modaliotatea de rezolvare a problemei/alternative;
- Implicațiile alternativelor/ce se poate întâmpla/care este poziția responsabilităților.

Alte tipuri de dileme etice:

- Luarea sau darea de mită;
- Conflictul de interese;
- Traficul de infulență;
- Abuzul de putere;
- Discriminarea;
- Hâțuirea și formele sakle.

Principiul de lucru în al unui consilier de etică se bazează pe confidențialitatea,

nondiscriminarea, abținerea de la remarcarea sau comportament ce aduc prejudicii demnității
celorlalți.

”Preocuparea oamenilor pentru un comportament bun, obligația oamenilor de a lua în

considerare nu numai bunăstarea personală ci și pe cea a altor oameni”

Nicolae Corodeanu

Bibliografie:

- Cursuri Etică și integritate academică din cadrul Facultății Științe Economice, program de
studiu: Managementul Resuselor Umane;
- Codul Penal;
- Ordonanța Guvernului nr. 137/2000;
- Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, cu modificările și
completările ulterioare;

13
Ordonanța Guvernului nr. 37/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu privire la rasă,
naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică
necontaginoasă, infecție HIV sau apartenență la o categorie defavorizată
6
- Codul de etică și conduita profesională a funcționarilor publici și personalului contractual din
cadrul u.a.t Comuna Biharia;
- OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, republicată, cu modificările și completările
ulterioare;
- Ordinul nr. 600/2018 privind descrierea activităților necesare implementării Standardului 1
”Etică și integritate”;
- Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru
Integritate;
- Declarația Universala a Drepturilor Omului
- Constituția României
-
Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice
- Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice
- Ordonanța Guvernului nr. 37/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de
discriminare.