MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

NOTE DE CURS
DREPTUL MASS-MEDIA
(Ciclul I)

AUTOR:
Victoria Mihala
mg. n drept, lector. univ.

Aprobat la edina Catedrei Drept public

din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10
Examinat de Consiliul facultii de Drept USEM
la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5
Aprobat la edina Senatului USEM
din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9

CHIINU 2013
1

TEMA 1. Consideraii generale privind dreptul mass-media

1. Obiectul de studiu i sarcinile cursului Dreptul mass-media.
2. Reglementarea juridic a mass-media.
3. Izvoarele de drept n reglementarea mass-media.
4. Aspecte constituionale fundamentale privind mass-media.

1.

Obiectul de studiu i sarcinile cursului Dreptul mass-media.

Relaiile sociale sunt ntr-o continu evoluie, astfel apar noi relaii sociale care
trebuiesc reglementate de lege. Unele din ele se ncandreaz n obiectul ramurilor de drept
existente, devenind reglementate fie prin modificarea unor acte normative din domeniu, fie
prin adoptarea unui act normativ nou, iar altele, pentru c reprezint o categorie de relaii
sociale distinct, necesit adoptarea unui cadru normativ complex i complet. n felul acesta
se creeaz noi ramuri de drept. De altfel, criteriile principale de deosebire a ramurilor de drept
l reprezint obiectul i metoda de reglementare. Trebuie s evideniem c nu crearea oficial
a unei ramuri noi de drept este premisa pentru apariia unui obiect distinct de reglementare, ci
anume aceste relaii care au trsturi comune, ce reprezint o categorie distinct i care
necesit o reglementare ampl, sunt premisa pentru apariia unei noi ramuri de drept, aceste
relaii reprezentnd obiectul de reglementare al ramurii de drept respective.
Ct privete dreptul mass-media, ca premis pentru apariia acestei ramuri de drept a
fost dezvoltarea progresiv a societii informaionale n ultimele decenii, iar relaiile din
cadrul acestui domeniu presupunnd necesitatea de a fi reglementate, acestea reprezentnd
obiectul de reglementare a dreptului informaional.
O condiie-cheie pentru democratizarea continu a societii, participarea cetenilor la
guvernare i eficientizarea activitii administraiei publice, pentru prevenirea i combaterea
corupiei o constituie realizarea consecvent a liberului acces la informaiile oficiale,
transparena instituional/decizioanal a autoritilor i instituiilor publice, promovarea
reformelor revine monitorizrii permanente a implimentrii legislaiei.
n ultimii zece ani, mai multe ri au elaborat legi cu privire la liberul acces la
informaii, printre acestea numrndu-se Fiji, Japonia, Mexic, Africa de Sud, Coreea de Sud,
Thailanda, Trinidad Tobago, Marea Britanie, precum i majoritatea rilor din Europa

Central i de Est. Aceste ri s-au alturat astfel unor state precum Suedia, SUA, Finlanda,
Olanda, Australia i Canada, care promulgaser asemenea legi cu mai mult timp n urm.
Dreptul mass-media guverneaz exercitarea acestor activiti. El ine cont cu precdere
de nivelul tehnicilor, de folosirea acestora, de constrangerile economice i de ateptrile
publicului. Se refer mai ales la statutul ntreprinderilor i al personalului, la regimul de
responsabilitate sau statutul coninutului, la drepturile de autor i drepturile conexe.
Dreptul mass-media era, pn de curnd, de natur esenialmente naional, adic
rezultatul i reflectarea diversitii de forme de organizare politic, de culturi i de tradiii
juridice. De acum nainte, el nu mai poate fi perceput n acest unic sens, nemaiputndu-i
pstra o singur dimensiune. Informaia i programele circula n prezent dincolo de frontiere,
lucru ce se petrecea chiar cu mult timp inainte de aparitia internetului. O minim armonizare a
legislaiilor naionale pare, prin urmare, indispensabila, data fiind lipsa unui veritabil drept
international al mass-media, constitutiv si caracteristic unei reale societati sau organizari
internationale. Dar, o asemenea organizare nu exista nc sau este foarte limitat la nivel
mondial i chiar regional european.
Dreptul mass-media se defineste mai curand prin obiectul sau decat prin natura
regulilor sale. El apare, n coninut, ca fiind un element constitutiv i caracteristic esenial al
unui sistem politic.

2.

Reglementarea juridic a mass-media.

Pentru ca dreptul mass-media se definete i se caracterizeaz n special prin obiectul

sau, trebuie ca mai inti sa-l precizam. Este greu sa observam o reala specificitate juridica in
ceea ce-l priveste, lucru care l-ar putea transforma intr-o ramura autonoma a dreptului, asa
cum sunt, de exemplu, dreptul muncii, dreptul penal sau dreptul fiscal.
Obiectul dreptului mass-media Daca, dincolo de o simpla enumerare (presa, radio,
televiziune, cinematograf, publicitate, afise, internet, multimedia etc.), se incearca
identificarea, determinarea sau delimitarea obiectului ori a campului de aplicare al dreptului
mass-media, criteriul cel mai pertinent este, incontestabil, cel de publicare , oricat de imprecis
si de nesigur ar fi el.
Indiferent de tehnicile sau suporturile de comunicare utilizate, publicarea publicitate
sau punere la dispozitia publicului constituie elementul sau criteriul determinant.
Comunicarea publica, la care se aplica dreptul mass-media, se distinge de schimburile,
corespon denta sau conversatiile cu caracter personal ori privat. Mai mult decat prin
continutul ei, informarea sau comunicarea publica, obiectul dreptului mass-media, se
3

caracterizeaza prin numarul si caracterul nedefinit al destinatarilor mesajului, prin natura

deschisa ori larg accesibila a modului si locului ei de difuzare sau de receptare,
Se observa totusi ca, n funcie de sursele sau de elementele de reglementare, noiunea
de publicare nu este ntotdeauna neleasa in acelasi fel. Acesta este, printre altele, unul dintre
motivele pentru care nu se poate spune ca exista un veritabil drept al mass-media.
Dreptul mass-media este partial constituit din reguli specifice (statutul intreprinderilor
de presa sau de comunicare audiovizuala, statutul ziaristilor, regimul de responsabilitate).
El este constituit din adaptarea sau, pur si simplu, din aplicarea, n acest domeniu de
activitate, a regulilor de drept comun, preluate din diverse ramuri clasice ale dreptului (public
si privat).
Dreptul mass-media apare in prezent ca o disciplina interdependenta, loc de intalnire a
regulilor multiple i variate, mprumutate din ramuri i discipline juridice variate. Mai mult
decat particularitile naturii ori coninutului regulilor aplicabile, campul de aplicare sau
obiectul lor explic i justific astazi specializarea n materie, n ateptarea elaborrii unui
veritabil drept al mass-media, daca nu autonom, cel putin coerent.
3. Izvoarele de drept n reglementarea mass-media.
Prin izvor de drept se nelege actul juridic cu valoare normativ n care sunt cuprinse
regulile de drept.
Cea mai important surs

pentru dezvoltarea dreptului mass-media constituie

Declaraia Universal a Drepturilor Omului care a proclamat democraia i libertatea ca

idealuri comune, spre care trebuie s tind orice societate modern. Prin art.19, Declaraia
oblig statele aderente s garanteze fiecrui individ dreptul la libertatea de opinie i de
exprimare, ceea ce implic dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale i acela de a cuta,
de a primi i de a rspndi, fr consideraii de frontier, informaii i idei prin orice mijloc de
exprimare.
Prin prisma art.4 din Constituia Republicii Moldova, normele Declaraiei au devenit
obligatorii pentru autoritile de stat, demnitari i funcionari publici. Statul i-a asumat
responsabilitatea de a nu atenta la drepturile i libertile consfinite n Declaraie, de a apra
persoana de eventualele abuzuri ale reprezentanilor si, desemnai la guvernare.
Un om poate fi cu adevrat liber atunci cnd, dup Franklin Roosevelt, dispune de:
Libertatea cuvntului, Libertatea contiinei, Libertatea de privaiunile material, Libertatea de
povara fricii.

Libertatea poate fi obinut dac omul este informat i i cunoate drepturile i

libertile, cile de obinere ale lor.
Legea Suprem a Republicii Moldova a stabilit un nou cadru constituional n
domeniul drepturilor omului, n general, i n domeniul libertilor mass-media i accesului la
informie, n special. Constituanta legislativ a corelat normele constituionale n acest
domeniu att cu transformrile democratice survenite n societate, ct i cu exigenele
tratatelor internaionale la care Republica Moldova a devenit parte. Astfel, art. 32-34 din
Constituie referitoare la libertatea opiniei i a exprimrii, libertatea creaiei i dreptul la
informaie au fost corelate cu art. 19 din Declaraia Universal a Drepturilor Omului, precum
i cu art.19 din Pactul Internaional cu privire la drepturile civile i politice, care erau n
vigoare pentru Republica Moldova la momentul adoptrii Constituiei.
Modelul democratic de guvernare a societii presupune ncrederea deplin a societii
civile fa de aciunile guvernanilor. n acest scop este necesar ca instituiile publice s
funcioneze n condiii de transparen, cetenii s aib acces liber la informaiile pe care
acestea le dein. Asumndu-i acestea obligaii, statul are o responsabilitate deosebit fa de
membrii societii pentru ndeplinirea lor.
Abordarea dreptului la informaie prin prisma principiilor democratice i pluralismului
a generat discuii n societate, soldate cu litigii judiciare. n aceste discuii controversate, pe de
o parte, au fost implicate societatea civil i mijloacele de informare n mas, iar pe de alt
parte, autoritile publice abilitate cu dreptul de a supune aceste liberti reglementrii
normative. La anumite etape, n aceste litigii sociale a fost implicat Curtea Constituional a
Republicii Moldova, ca garant al constituionalitii actelor normative adoptate i al
respectrii drepturilor i libertilor fundamentale.
Curtea Constituional a definit noi drepturi fundamentale, care rezult din dreptul la
informaie:
- dreptul persoanei de a fi informat prompt, corect i clar asupra msurilor
preconizate sau luate de autoritile publice;
- accesul liber la sursele de informaie politic, tiinifico-tehnic, social, cultural.
-

dreptul de a recepiona personal i n condiii bune emisiunile radiofonice i

televizate.
Au fost formulate i obligaiile constituionale ale statului n acest domeniu:
- asigurarea de ctre autoritile publice a cadrului juridic necesar pentru difuzarea
liber i ampl a informaiei de orice natur;

- asigurarea informrii corecte a cetenilor asupra treburilor publice i problemelor

de interes personal;
- favorizarea pluralismului n mass-media de stat i private prin obligarea acestora de
a exercita informarea corect a opiniei publice.
Totalitatea reglementrilor relaiilor din domeniul informaional arat nc odat spre
existena unui obiect distinct de reglementare, i anume:
- Constituia RM art. 4, 5, 23, 30, 32, 33, 34, 40, 52, 54, 55, 117;
- Legea privind accesul la informaie nr. 982, adoptat la 11.05.2000
- Declaraia Universal a Drepturilor Omului, la care RM a aderat 1990, art. 1, 19, 29
- Pactul internaional cu privire la drepturile economice, sociale i culturale, n
vigoare pentru RM din 1993, art. 15, 16, 18;
- Pactul internaional cu privire la drepturile civile i politice, n vigoare pentru RM
din 1993, art. 19, 20, 21;
- Convenia Internaional cu privire la Drepturile Copilului, n vigoare pentru RM
din 25.02.1993, art. 13, 15, 16, 17, 29;
- Convenia internaional privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasial,
n vigoare pentru RM din 25 februarie 1993, art.2, 5;
- Convenia pentru Aprarea Drepturilor Omului i a Libertilor Fundamentale, n
vigoare pentru RM din 1 februarie 1998, art. 6, art.8, art. 10, art. 11, art. 14, art. 34, art. 35,
art. 36, art. 37, art. 38, art. 39, art. 40, art. 41, art. 44, art. 52
- Mai multe recomandri ale Consiliului Europei ctre Statele membre;
- Hotrri ale Parlamentului n domeniu i alte acte normative adoptate n domeniu.
n ultimul timp, un subdomeniu al dreptului informaional, care este internetul,
prezint n ultimul timp mai multe probleme i indic spre mai multe lacune i lipse de
reglementare.
innd cont de natura mondial a internetului, este o mare necesitate de racordare a
dreptului naional cu cel comparat, precum i cu dreptul internaional.
4. Aspecte constituionale fundamentale privind mass-media
Constitutia Republicii Moldova garanteaza oricarei persoane libertatea constiintei,
gindirii si creatiei, precum si libertatea de a-si exprima in public opiniile si optiunile sale
politice, spirituale, confesionale etc. (art. 31, 32, 33). Or, libertatea de exprimare nu poate fi
realizata fara garantarea dreptului la informatie, considerat de actele internationale cu privire
la drepturile omului ca un component esential al libertatii de exprimare.
6

Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi

ingradit. Autoritatile publice sint obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra
treburilor publice si asupra problemelor de interes personal (art. 34 alin. (1) si alin. (2). Statul
garanteaza fiecarui om dreptul la accesul liber si la raspindirea informatiilor veridice
privitoare la starea mediului natural, la conditiile de viata si de munca, la calitatea produselor
alimentare si a obiectelor de uz casnic. Tainuirea sau falsificarea informatiilor despre factorii
ce sint in detrimentul sanatatii oamenilor se interzice prin lege (art. 37 alin. (2) si alin. (3).
Creatia, mijloacele de informare publica nu sint supuse cenzurii (art. 33 alin. (1) si art. 34 alin.
(5).
Legea Suprema a Republicii Moldova garanteaza dreptul la opinie si la exprimare si in
mod indirect, prin articolele 4 si 8, conform carora dispozitiile constitutionale privind
drepturile si libertatile omului se interpreteaza si se aplica in concordanta cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Republica Moldova este
parte.
In cazurile in care dispozitiile constitutionale si internationale privind dreptul la opinie
si informatie sint ingradite prin legi sau oricare alte acte normative interne, acestea pot fi
contestate la Curtea Constitutionala (art. 135 alin. (1) lit. a). Asa s-a intimplat cu Legea nr.
83XIV pentru modificarea Legii cu privire la Guvern, care stipula ca nu toate hotaririle
Guvernului se publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Efectuind controlul
constitutionalitatii acestei prevederi, Curtea Constitutionala a declarat-o neconstitutionala,
astfel aparind dreptul legitim al cetatenilor la informatie.
In scopul respectarii angajamentelor asumate de catre Republica Moldova in calitate
de membru al Consiliului Europei si, implicit, de catre Guvern de a asigura exercitarea
plenara a accesului la informatie, a libertatii de exprimare in general si a libertatii mass-media
in special, se impune operarea unui sir de modificari si completari in Constitutia Republicii
Moldova in vederea aducerii ei in concordanta cu art.10 din Conventia Europeana pentru
Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.
De exemplu, Conventia europeana cu privire la televiziunea transfrontaliera (mai,
1993) prevede: Dezvoltarea continua a tehnologiilor informationale si comunicationale vor
stimula dreptul de a exprima, a cauta, a primi si difuza informatii si idei, independent de
frontiere, o insemnatate deosebita avind emisiunile radio/TV pentru dezvoltarea culturii,
formarea opiniilor in conditii ce garanteaza pluralismul. Art.32 din Constitutia Republicii
Moldova nu garanteaza acest drept. De asemenea, Constitutia nu prevede crearea institutiilor
publice autonome in scopul exercitarii unor functii specifice. Art.107 din Constitutie prevede
7

ca in scopul conducerii, coordonarii, [...], in alte domenii care nu intra nemijlocit in

atributiile ministerelor se infiinteaza, in conditiile legii, si alte autoritati administrative.
Diferenta dintre autoritatea publica autonoma si autoritatea administrativa este enorma,
formularea constitutionala creeaza din oficiu conditii inoperante pentru activitatea in spirit
democratic a Consiliului Coordonator al Audiovizualului (desi Legea audiovizualului, art.14,
defineste C.C.A. ca pe o autoritate publica autonoma).
Obiective de referin

s defineasc noiunea de mass-media;

s identifice prioritile dezvoltrii dreptului mass-media,;

s stabileasc legturi ntre dreptul mass-media i alte disciplini;

s clasifice izvoarele dreptului mass-media;

s argumenteze evoluia pe termen scurt, mediu i lung a dreptului mass-media

.
Bibliografie.
1)

Bertrand, J. C, O introducere in presa scrisa si vorbita, Editura Polirom, 2001,

2)

Coman, Mihai, Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom,

p. 19

Bucuresti, 1999, p. 20
3)

Declaraia Universal a Drepturilor Omului, adoptat de Adunarea General a

O.N.U. la 10 decembrie 1948..

4)

Pactul internaional cu privire la drepturile economice, sociale i culturale din

16.12.1966 internaional cu privire la drepturile civile i politice;

5)

Convenia (european) pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor

fundamentale;
6)

Convenia european cu privire la televiziunea transfrontier;

7)

Convenia internaional cu privire la drepturile copilului;

8)

Constituia Republicii Moldova adoptat la 29.07.1994 (M.O. nr.1 din

12.08.1994);
9)

Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995;

10)

Legea nr.982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informaie;

11)

Legea nr.467-XV din 21 noiembrie 2003 cu privire la informatizare i la

resursele informaionale de stat; Constituia RM.;

12)

Pactul internaional cu privire la drepturile economice, sociale i culturale, n

vigoare pentru RM din 1993, art. 15, 16, 18;

13)

Pactul internaional cu privire la drepturile civile i politice, n vigoare pentru

RM din 1993, art. 19, 20, 21;

14)

Convenia Internaional cu privire la Drepturile Copilului, n vigoare pentru

RM din 25.02.1993, art. 13, 15, 16, 17, 29;

15)

Convenia internaional privind eliminarea tuturor formelor de discriminare

rasial, n vigoare pentru RM din 25 februarie 1993, art.2, 5;

16)

Convenia pentru Aprarea Drepturilor Omului i a Libertilor Fundamentale,

n vigoare pentru RM din 1 februarie 1998,

TEMA 2. Libertatea de exprimare i limitele acesteia

1.

Principii privind libertatea de exprimare. Libertatea de exprimare i

democraia.
2.

Infraciuni, contravenii, delicte privind libertatea de exprimare.

3.

Rspunderea juridic a jurnalistului pentru nclcarea limitelor libertii

de exprimare.
4.

Dreptul la replic i dreptul la rectificare: aspecte teoretice i aspecte

normativ-juridice.
5.

Curtea European a Drepturilor omului i rolul acesteia n reglementarea

litigiilor legate de libertatea de exprimare.

6.

Condiii de admisibilitate a cererii la Curtea European a Drepturilor

Omului (calea de parcurs).

7.

Reguli eseniale din jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului

pe art.10.
8.

Legea privind contracararea activitii extremiste.

1)

Principii privind libertatea de exprimare. Libertatea de exprimare i

democraia.
Libertatea de expresie se aplica nu numai "informatiilor" sau "ideilor" care sunt
primite favorabil, dar si acelora care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza statul sau orice alt
segment al populatiei. Aceasta nseamna pluralism, toleranta si spirit deschis, n absenta
carora

nu

putem

vorbi

de

existenta

unei "societati

democratice". Prin

urmare,

fiecare "formalitate", "conditie", "restrictie" sau "sanctiuni" impuse n acest domeniu trebuie
sa fie proportionala cu legitimitatea scopului urmarit.
Libertatea de expresie, care este protejata prin art. 10 al Conventiei, este socotita drept
una din cheile de bolta ale democratiei. Asadar, potrivit art. 10, Orice persoana are dreptul
la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi
sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama
de frontiere". Dispozitiile articolul amintit nu mpiedica nsa statele, sa supuna societatile de
radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
10

De asemenea, exercitarea acestor libertati, ce comporta ndatoriri si responsabilitati,

"poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrngeri sau sanctiuni prevazute de lege, care
constituie masuri necesare, ntr-o societate democratica, pentru securitatea nationala,
integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor,
protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a
mpiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si
impartialitatea puterii judecatoresti.
Libertatea de expresie este si un element esential din care decurg alte drepturi si
libertati, si, totodata consecinta logica a dreptului la libertatea de gndire, de constiinta si de
religie, care face obiectul art. 9 al Conventiei, potrivit caruia: "Orice persoana are dreptul la
libertatea de gndire, de constiinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si
schimba religia sau convingerea, precum si posibilitatea de a-si manifesta religia sau
convingerea n mod individual sau n colectiv, n public sau n particular, prin cult,
nvatamnt, practici si ndeplinirea ritualurilor". Alin. 2 al art. 9 din Conventie statueaza
ca, "libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor
restrngeri dect acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, ntr-o societate
democratica, pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori
pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora".
Avnd n vedere cele de mai sus, nu este deloc surprinzator ca au fost deferite Curtii
Europene a Drepturilor Omului un numar mare de spete referitoare la libertatea de
expresie.Astfel, unul dintre cele mai celebre cazuri este Sunday Times contra Marea
Britanie, din 1979, caz ce a pornit de la o hotarre judecatoreasca emisa de un tribunal
britanic pentru a mpiedica ziarul Sunday Times sa publice un articol referitor la un proces
aflat pe rol. Articolul aducea la cunostinta opiniei publice faptul ca numerosi copii se
nascusera cu malformatii grave deoarece mamele lor luasera, n timpul sarcinii, un
medicament numit "thalidomina". Curtea a hotart ca respectiva ordonanta judecatoreasca a
ncalcat libertatea de expresie: articolul din Sunday Times era de interes public si publicul
avea dreptul de a-i cunoaste continutul, chiar daca procesul al carui obiect l constituia
medicamentul era nca pe rol.
Libertatea de exprimare se coroboreaza cu "ndatoriri si responsabilitati" si poate fi
subiectul multor restrictii "necesare ntr-o societate democratica". Curtea a aplicat riguros
limitele dreptului la libertatea de expresie. Astfel, de exemplu, n cazul Handyside contra
Marea Britanie, din 1976, Curtea a hotart ca statul a fost ndreptatit sa aplice restrictii fata
de publicarea "Micului manual rosu" pentru scolari, o carte avnd drept scop educatia sexuala
11

a tinerilor dar care a fost considerata o "publicatie obscena" n virtutea influentei negative pe
care ar fi putut-o avea asupra moralitatii tinerilor cititori.
Asadar, desi Conventia Europeana asigura un nalt grad de protectie a drepturilor
omului, mai sunt nca necesare si alte actiuni n scopul ntaririi si promovarii dreptului la
libertatea de expresie. n cadrul Consiliului Europei, Comitetul Ministrilor a luat pozitie n
aceasta problema prin intermediul Declaratiei sale asupra Libertatii de Expresie si
Informare din 29 Aprilie 1982,declaratie ce fixeaza drept obiective: "respectarea
drepturilor enuntate de Articolul 10",garantarea "absentei cenzurii, a controlului sau
constrngerilor arbitrare" n domeniul mijloacelor de comunicare n masa, si sustine, de
asemenea, cu tarie "existenta unui larg spectru de mijloace de comunicare independente, ce
reflecta diversitatea ideilor si opiniilor".
Convenia European pentru Aprarea Drepturilor Omului i a Libertilor
Fundamentale (n continuare Convenia) 263 a fost adoptat n baza Declaraiei Universale a
Drepturilor Omului, cu mult timp nainte de adoptarea pactelor internaionale din 1966 din
sistemul Naiunilor Unite de protecie a drepturilor omului, ceea ce ne ndreptete s
afirmm c pionieratul n acest domeniu aparine sistemului european.
Convenia a fost primul instrument al drepturilor omului care a stipulat expres limitri
a libertii de exprimare. Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele eseniale
ale unei societi democratice i una din condiiile eseniale pentru progresul ei i pentru
realizarea potenialului fiecrui individ. Coninutul articolului 10 este aplicabil nu doar
informaiei sau ideilor care sunt primite favorabil sau considerate inofensive, sau sunt
primite indiferent, dar de asemenea aplicabile celora care ofenseaz, ocheaz sau tulbur
statul sau vreun sector al populaiei. Acestea sunt cerinele pluralismului, toleranei i
orizontului lrgit, valori fr de care nu exist o societate democratic..
Articolul 10 din Convenie protejeaz toate formele de exprimare (inclusiv n
domeniul artei i tiinei) i ce e mai interesant, importana politic a exprimrii n contextul
su concret nu joac un anumit rol pentru nivelul oferit de protecie.265 Felul exprimrii,
necesar n societatea democratic, se pare, primete cea mai mare protecie n legtura cu
faptul c el este privit ca piatra de temelie i elementul determinant al democraiei: n
sistemul democratic, aciunile sau greelile guvernrii trebuie s fie obiect al observrii
minuioase nu doar din partea organelor de drept sau puterii judiciare, dar i din partea opiniei
publice.
Primul paragraf al articolului 10 prevede libertatea pozitiv, n timp ce cel de-al doilea
stabilete limitele acestei liberti. Aceasta nseamn c articolul 10, la fel ca multe alte
12

articole ale Conveniei, nu protejeaz un drept absolut, care s nu poat fi limitat vreodat de
ctre autoritile publice. Mai degrab acesta este un drept calificat, aspect pe care l vom
dezvolta n continuare. n esen, aceasta nseamn c autoritile publice pot interveni n mod
justificat n exercitarea acestui drept n anumite circumstane.
Curtea a subliniat c atunci cnd se decide asupra cazurilor privind articolul 10, ea se
confrunt nu cu o alegere dintre dou principii contradictorii, dar cu un principiu al libertii
de exprimare care este supus unui numr de excepii ce trebuie s fie interpretate ntr-o
manier ngust.267 Paragraful 2 al articolului 10 precizeaz expres cazurile n care pot avea
loc aceste restricii:
- pentru securitatea naional,
- pentru integritatea teritorial sau sigurana public,
- aprarea ordinii i prevenirea infraciunilor,
- pentru protecia sntii sau a moralei,
- pentru protecia reputaiei sau a drepturilor altora,
- pentru a mpiedica divulgarea de informaii confideniale sau
- pentru a garanta autoritatea i imparialitatea puterii judectoreti.
Nu este suficient ca ingerina s aparin categoriei de excepii enumerate n paragraful
2 al articolului 10, care a fost invocat i nici faptul c ingerina a fost impus pentru c
obiectul ei face parte dintr-o anumit categorie sau se conine ntr-o norm legal formulat n
termeni generali sau absolui: Curtea trebuie s se asigure c ingerina a fost necesar, avnd
n vedere toate faptele i circumstanele fiecrui caz concret cu care a fost sesizat.
Articolul 10 se poate referi discursurilor comerciale i artistice, precum i celor
politice. Exprimarea include cuvinte vorbite i scrise, afiarea sau difuzarea de imagini i
demonstraii destinate s comunice un mesaj politic.268 Protecia articolului 10 se aplic, de
asemenea, exprimrii indiferent de metoda prin care aceasta este transmis, fie prin cri,
ziare, reviste, cinema, televiziune, radio sau Internet. Curtea a recunoscut faptul c presa i
alte mijloace de comunicare n mas ocup un loc special ntr-o societate democratic, n
calitate de furnizor de informaii i cine de paz public. Deci, ele primesc o protecie
deosebit de puternic n temeiul articolului 10.

2)

Infraciuni, contravenii, delicte privind libertatea de exprimare.

n legtur cu adoptarea Legii cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din

23.04.2010, intrat n vigoare la 09.10.2010, a crei scop este garantarea exercitrii dreptului
la libera exprimare, precum i un echilibru ntre asigurarea dreptului la libera exprimare i
13

aprarea onoarei, demnitii, reputaiei profesionale i vieii private i de familie ale

persoanei, fiind necesar oferirea unor explicaii privind aplicarea prevederilor acestei legi,
Plenul Curii Supreme de Justiie n baza art.2 lit. e), art.16 lit. c) din Legea cu privire la
Curtea Suprem de Justiie i art.17 din Codul de procedur civil, d urmtoarele explicaii:
1. La judecarea litigiilor cu privire la defimare i respectul vieii private i de familie,
instanele de judecat vor aplica prevederile art. 8, 10 din Convenia European pentru
Aprarea Drepturilor Omului i a Libertilor Fundamentale din 04.11.1950 (Convenia
European), art. 28, art. 32 din Constituia Republicii Moldova, prevederile Legii cu privire la
libertatea de exprimare nr. 64 din 23.04.2010, art. 16 Codul civil, Legii presei nr. 243-XIII din
26.10.1994, precum i alte acte normative naionale sau internaionale tangeniale cu materia
respectiv.
De asemenea, instanele judectoreti naionale vor lua n considerare, la examinarea
cazurilor concrete, jurisprudena CEDO, pentru a oferi interpretarea adecvat unor texte din
dreptul intern, n conformitate cu rigorile convenionale.
2. Se va reine c, Legea cu privire la libertatea de exprimare este o lege organic care
cuprinde norme juridice speciale. Avnd n vedere c aceast lege a fost adoptat dup
adoptarea Codului civil, coninutul art. 16 din CC urmeaz a fi interpretat prin prisma
prevederilor legii menionate.
3. Libertatea de exprimare reprezint unul din fundamentele eseniale ale societii
democratice care asigur dezvoltarea ei i autorealizarea fiecrei persoane (Iladyside ctre
Regatul Unit, 07.12.19 76, 49). Cu toate acestea, nici libertatea de exprimare i nici aprarea
onoarei, demnitii, reputaiei profesionale i vieii private i de familie nu snt absolute i nu
au prioritate una n fa alteia. Potrivit jurisprudenii CEDO, reputaia persoanei fizice face
parte din dreptul la respectul vieii private (cauza Petrenco c. Moldovei, hotrrea fin 30
martie 2010). Legea cu privire la libertatea de exprimare nu reglementeaz unele categorii
similare de relaii. Din acest motiv se atenioneaz instanele judectoreti c, conform art. 1
alin. (2) din lege, prevederile legii nu se aplic raporturilor juridice ce in de obinerea forat
a informaiilor de la autoritile publice, procedur care este reglementat de Legea privind
accesul la informaie nr. 982-XIV din 11.05.2000, acordarea dreptului la replic concurenilor
electorali n campania electoral care este reglementat de art. 64 alin. (6) din Codul electoral.
ns prevederile legii se vor aplica n cazul n care dreptul la replic s-a solicitat dup
finalizarea campaniei electorale. n cazul pretinsei nclcri a drepturilor de autor, prevederile
legii snt inaplicabile. Aceste litigii urmeaz a fi soluionate potrivit legislaiei cu privire la
drepturile de autor i drepturile conexe.
14

4. Articolul 3 alin. (1) din Legea cu privire la libertatea de exprimare ofer tuturor
persoanelor dreptul la libertatea de exprimare. Un rol special n acest sens l are presa, care
are sarcina de cine public de paz al democraiei, libertatea de exprimare a creia, totodat,
este garantat i prin prisma art. 4 din Legea cu privire la libertatea de exprimare. Din acest
motiv, libertatea de exprimare a mass-media se bucur de garanii suplimentare prevzute de
art. 11. alin. (3), art. 13 alin. (1), art. 28 alin. (2) din lege.
Spre exemplu: aliniatul (3) al art. 11 din lege stipuleaz c, dac persoanele publice i
persoanele fizice care exercit funcii publice provoac ele nsele atenia asupra aspectelor din
viaa lor privat i de familie, mass-media are dreptul s cerceteze aceste aspecte (a se vedea
n acest sens hotrrea CEDO din 18.01.2011 n cauza MGN Limited c. Regatului Unit); alin.
(1) al art. 13 din lege prevede c, mass-media i orice persoan care efectueaz o activitate cu
caracter jurnalistic de colectare, de primire i de distribuire a informaiei ctre public, precum
i persoana care colaboreaz cu acestea, care au obinut informaii de la o surs, au dreptul de
a nu dezvlui identitatea sursei sau orice informaii care ar putea duce la identificarea sursei;
art. 28 alin. (1) i (2) enumer cazurile n care mass-media nu poart rspundere material
pentru preluarea cu bun-credin a relatrilor false cu privire la fapte i/sau a judecilor de
valoare fr substrat factologic suficient, care vizeaz chestiuni de interes public.
Libertatea la exprimare cuprinde libertatea de a cuta, de a primi i de a comunica
fapte i idei. Fiind vorba de o libertate, ea nu presupune obligaia statului de a oferi
informaii. Totui, n cazul n care statul creeaz instituii publice ale audiovizualului, el este
obligat s adopte o legislaie care s asigure independena editorial a acestora (Manole . a. c.
Moldovei, hotrrea din 17 septembrie 2009).
Jurisprudena CEDO a delimitat trei categorii principale de exprimare politic,
artistic i comercial, acordndu-i cea mai mare importan proteciei exprimrii politice,
care a fost definit foarte larg, astfel nct s includ discursurile privind toate chestiunile de
interes public general. Problemele identificate ca fiind de interes public general includ:
examinarea cauzelor n justiie, mediul nconjurtor, sntatea public, abuzul de putere din
partea poliiei, cruzimea fa de animale, proasta gestionare a patrimoniului public,
comportamentul ilegal al procurorilor, corupia funcionarilor de stat i activitile 3entitilor
comerciale puternice (a se vedea Steel i Moris c. Regatul Unit, cererea nr. 68416/0115 mai
2005 alin. 94).
Conform art.34 din Constituia RM, art.4 din Legea cu privire la libertatea de
exprimare i Legii presei din 26.10.1994, libertatea presei este o component esenial a
libertii de exprimare i de informare. Presa are un rol preeminent n informarea publicului
15

asupra problemelor de interes public i trebuie s aib o anume libertate de decizie atunci cnd
comenteaz unele chestiuni de interes politic sau public.
Cele expuse se refer i la chestiunile funcionrii justiiei, instituie care este esenial
pentru orice societate democratic. Presa este unul din mijloacele, prin care societatea, opinia
public pot verifica dac judectorii i ndeplinesc obligaiunile, pentru ndeplinirea crora au
fost nvestii, ntr-un mod corespunztor scopului i responsabilitilor.Articolul 7 din Legea
cu privire la libertatea de exprimare, are o denumire asemntoare cu cea a art. 16 din Codul
civil i urmrete scopul de a nuana i a detalia prevederile acestuia. Aliniatul (1) al
articolului 7 din aceast lege clarific sfera de aplicare a lui, i anume c, orice persoan are
dreptul la aprarea onoarei, demnitii i reputaiei sale profesionale lezate prin rspndirea
relatrilor false cu privire la fapte, a judecilor de valoare fr substrat factologic suficient
sau prin injurie. Instanele judectoreti urmeaz s dea o apreciere corect noiunilor de
onoare, demnitate i reputaie profesional.
Onoarea reprezint aprecierea pozitiv care reflect calitatea persoanei n contiina
social. Demnitatea reprezint autoaprecierea persoanei ntemeiat pe aprecierea societii.
Reputaia profesional reprezint reflectarea calitilor profesionale ale persoanei n contiina
social, nsoit de aprecierea pozitiv a societii. Deosebirea dintre "onoare" i "demnitate"
const n faptul c onoarea este o trstur social obiectiv, iar la demnitate se studiaz
momentul subiectiv, autoaprecierea.
La fel, instanele de judecat urmeaz s dea o apreciere corect termenilor i
expresiilor utilizate n Legea privind libertatea de exprimare, cu semnificaiile stabilite n art.
2 din lege, ca: defimare; rspndire a informaiei; informaie; fapt, judecat de valoare;
judecat de valoare fr substrat factologic suficient; injurie; cenzur; informaie despre viaa
privat i de familie; interes public; persoan care exercit funcii publice; persoan public;
document al autoritii publice; comunicat al autoritii publice; mass-media; investigaie
jurnalistic, rectificare; dezminire; replic; scuze; discurs care incit la ur.
Se menioneaz c, prevederile art. 7 din Legea cu privire la libertatea de exprimare
difereniaz 3 tipuri de lezare a onoarei, demnitii sau reputaiei profesionale:
- rspndirea relatrilor false cu privire la fapte;
- rspndirea judecilor de valoare fr substrat factologic suficient;
- injuria.
La judecarea acestor categorii de pricini, instanele de judecat trebuie s in cont de
specificul noiunii de "judecat de valoare", care prezum c persoana nu poart rspundere
pentru prerea expus n privina unor evenimente, circumstane etc., veridicitatea crora este
16

imposibil de a se demonstra. Respectiv urmeaz de fcut o distincie clar ntre fapte i

judeci de valoare. Conform art. 2 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, judecata de
valoare este definit ca o opinie, un comentariu, o teorie sau o idee care reflect atitudinea
fa de un fapt, a crei veridicitate este imposibil de dovedit.
Fapt eveniment, proces sau fenomen care a avut sau are loc n condiii concrete de
loc i timp i a crui veridicitate poate fi dovedit. Judecat de valoare fr substrat factologic
suficient judecat de valoare care se bazeaz pe fapte care nu au avut loc sau pe fapte care
au avut loc, dar a cror expunere este denaturat pn la falsitate.
Cerina de a dovedi veridicitatea judecilor de valoare este imposibil de a fi
ndeplinit, deoarece adevrul afirmaiilor ce constituie judeci de valoare nu poate fi
dovedit, iar invocarea probei veritii n acest caz ar constitui o nclcare a libertii de
exprimare, parte fundamental a dreptului asigurat de art.10 din Convenia European (pct.61
din Hotrrea CEDO din 21.12.2004 - cazul Busuioc c. Moldovei, cazul Jerusalem c. Austriei
nr.26958/95, pct. 42). Rspunderea juridic pentru rspndirea relatrilor false cu privire la
fapte se poate exercita prin dou mijloace: rectificarea sau dezminirea informaiei; repararea
prejudiciului moral i material cauzat.
Articolul 26 din Legea cu privire la libertatea de exprimare se refer la dezminire ca
cea mai important form de restabilire a dreptului lezat, ns instanele urmeaz s fac
distincie ntre dezminire, replic, rectificare i exprimarea scuzelor, excepie fac doar
situaiile stipulate la art. 28 alin. (1) din aceast lege. Rspunderea juridic va fi dispus doar
n cazul n care informaia rspndit cumuleaz toate cele trei condiii enumerate n alin. (2)
al art. 7 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, i anume: dac informaia este fals,
este defimtoare i permite identificarea persoanei vizate de informaie. Prin prisma art. 2 din
lege, dezminirea este definit ca o infirmare a relatrilor defimtoare cu privire la fapte care
nu corespund realitii, iar rectificarea ca o corectare benevol, din proprie iniiativ sau la
cerere, a faptelor care au fost prezentate greit.
Orice copil, adic persoana din momentul naterii i pn la vrsta de 18 ani, are
dreptul la aprarea onoarei i demnitii, n conformitate cu art.7 din Legea privind drepturile
copilului, iar n cazurile prevzute de lege, cnd copilul deine 19 calitatea de salariat (art.46
alin.(2) i (3) CM), el dispune i de dreptul la aprarea reputaiei profesionale.
n conformitate cu art.79 CPC RM, n cazul rspndirii informaiilor ponegritoare, care
nu corespund realitii, n privina copiilor (minorilor) sau persoanelor incapabile, aciunile
privind aprarea onoarei i demnitii pot fi naintate de ctre prini, nfietori, tutori sau
curatori, care respectiv poate ncredina unui avocat reprezentana n instana de judecat.
17

Legea privind drepturile copilului (art.8 alin.(3)) acord acestuia posibilitatea de a fi

audiat n cursul dezbaterilor judiciare, fie direct, dac copilul este capabil s-i formuleze
opiniile, fie printr-un reprezentat sau organ corespunztor.
Articolul 3. Libertatea de exprimare L E G E cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din
23.04.2010 Monitorul Oficial nr.117-118/355 din 09.07.2010
(1) Orice persoan are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde
libertatea de a cuta, de a primi i de a comunica fapte i idei.
(2) Libertatea de exprimare protejeaz att coninutul, ct i forma informaiei
exprimate, inclusiv a informaiei care ofenseaz, ocheaz sau deranjeaz.
(3) Exercitarea libertii de exprimare poate fi supus unor restrngeri prevzute de
lege, necesare ntr-o societate democratic pentru securitatea naional, integritatea teritorial
sau sigurana public, pentru a apra ordinea i a preveni infraciunile, pentru a proteja
sntatea i morala, reputaia sau drepturile altora, pentru a mpiedica divulgarea de informaii
confideniale sau pentru a garanta autoritatea i imparialitatea puterii judectoreti.
(4) Restrngerea libertii de exprimare se admite doar pentru protejarea unui interes
legitim prevzut la alin.(3) i doar n cazul n care restrngerea este proporional cu situaia
care a determinat-o, respectndu-se echilibrul just dintre interesul protejat i libertatea de
exprimare, precum i libertatea publicului de a fi informat.
(5) Garaniile privind libertatea de exprimare nu se extind asupra discursurilor care
incit la ur sau la violen.

3)

Rspunderea juridic a jurnalistului pentru nclcarea limitelor libertii

de exprimare.
Responsabilitatea social a jurnalistului const n facultatea de a da rspunsuri factuale
i valorice efective la ntrebrile ce frmnt auditoriul, de a garanta ducerea la bun sfrit a
sarcinilor asumate sau ncredinate. Responsabilitatea implic respectarea cuvntului dat
surselor de informare, colegilor de breasl, ndeplinirea angajamentelor fa de public, precum
i respectarea prevederilor etico-legislative. Acestea din urm reprezint pilonii de baz pe
care se axeaz activitatea de investigaie n jurnalism.
Libertatea de exprimare n media contrazice un pic definiia dat n primul paragraf
(cnd am spus fr cenzur). Exprimarea jurnalitilor trece prin filtrul autocenzurii. i nu
srii s blamai. Nu am spus-o n sens negativ.
Jurnalistul este un reprezentant al interesului public, al responsabilitii sociale, deci
trebuie s-i priveasc libertatea de exprimare n acest sens. Un profesionist media nelege c
18

libertatea sa de exprimare trebuie trecut prin filtrul responsabilitii. Iar aceast

responsabilitate o putem numi i autocenzur.
Deontologia i politica editorial a instituiei media reprezint un gard pe care
jurnalitii nu trebuie s-l sar. Altfel, nu mai sunt profesioniti. Iar aceste dou limite ar putea
fi interpretate de ctre cei ru-voitori drept un act de cenzur.
S ne gndim c avem un subiect iar eful l refuz pe motiv c nu este conform cu
politica editorial a instituiei. Ce facem atunci? ncepem s ne vitm c ne-a nclcat
libertatea de exprimare? Probabil c a facut-o (intenionat sa nu). Sau probabil c noi am fost
suficient de cretini nct s aducem un subiect care n sine e bun, dar care nu corespunde
politicii editoriale. Un exemplu scurt: venim cu un subiect despre o vedet care i nal
soul; avem exclusivitate; dar ziarul pentru care scriem e o publicaie financiar nu un
tabloid. Am dat un exemplu grosier.
Ce vreau s spun este c, dac am acceptat s ne facem jurnaliti, trebuie s nelegem
c exist nite limite peste care nu putem trece. La crcium nu exist nici deontologie i nici
politic editorial.
Pe lng limitele profesionale, mai sunt limitele legale. De exemplu, nu poi s spui
despre cineva c e ho, curv, beiv fr s ai dovezi. Unii mai mecheri vor folosi verbe de
distanare sau semnul ntrebrii: Credei c ministrul X e ho?. Legal, nu tiu ce succes ar
avea ministrul dac s-ar rzboi cu jurnalistul care a spus asta. ns e clar c jurnalitii care
recurg la asemenea trucuri nu prea au trecut pe la cursul de deontologie.
Dincolo de asta, ine de fiecare jurnalist n parte modul cum i gestioneaz libertatea
de exprimare. Ar mai fi un lucru pe care l nvei n primele cursuri de drept: libertatea ta se
termin acolo unde ncepe libertatea celorlali.

4)

Dreptul la replic i dreptul la rectificare: aspecte teoretice i aspecte

normativ-juridice.
Dreptul la rectificare semnifica dreptul persoanei de a cere publicarea versiunii corecte
a faptelor expuse eronat in mass-media. Dreptul la replica constituie posibilitatea de a oferi
propria opinie ca raspuns la cea expusa intr-un material/emisiune. Reglementarea juridica a
dreptului la rectificare si replica joaca un rol important in apararea drepturilor persoanelor
lezate, dar si a mass-media. Replica sau rectificarea constituie un mod simplificat de aparare a
intereselor, implica mai putine eforturi, cheltuieli si, prin efectul lor, sint preferabile unui
proces judiciar.
19

Legislatia Republicii Moldova reglementeaza sumar acest domeniu. Unele prevederi

contine art. 40 din Legea audiovizualului: (2) Persoana care se considera lezata intr-un drept
sau intr-un interes legitim, moral sau material, printr-o comunicatie audiovizuala are dreptul
sa ceara, conform legislatiei, despagubirile respective, rectificarea corespunzatoare sau sa se
foloseasca de dreptul la replica.(3) Rectificarea si replica vor fi difuzate in aceleasi conditii in
care dreptul sau interesul i-au fost lezate si nu vor fi comentate. (4) Raspunderea pentru
difuzarea rectificarii sau pentru asigurarea dreptului la replica revine institutiei
audiovizualului prin care s-a produs prejudiciul.
In Legea presei acest aspect este omis si aceasta in conditiile in care subiectul replicii
este abordat foarte des in contextul activitatii jurnalistice. O inovatie pozitiva remarcam insa
in noul Cod civil, care, in alin. (7) al art. 16, dispune: Persoana lezata in drepturile si
interesele sale, ocrotite de lege, prin publicatiile unui mijloc de informare in masa, este in
drept sa publice replica sa in respectivul mijloc de informare in masa pe contul
acestuia.Codul civil nu stipuleaza expres cazurile in care se aplica replica si in care se aplica
dezmintirea, inclusiv faptul daca aplicarea replicii exclude aplicarea dezmintirii si invers. Or,
unii judecatori, considerind ca actioneaza absolut legal, pot sa oblige organul de presa sa
publice replica, apoi si dezmintirea pe contul acestuia. Astfel pentru o greseala organul de
presa poate raspunde de doua ori. Imperfectiunile art. 16 din Codul civil privesc in special
dreptul la replica, neelucidat exhaustiv. O incercare a facut Consiliul Coordonator al
Audiovizualului (C.C.A.), care a adoptat Norme obligatorii pentru acordarea si programarea
dreptului la replica in cadrul programelor audiovizuale.
Totusi acest act nu acopera totalitatea mijloacelor de informare in masa, este defectuos
sub aspectul continutului si foarte putin cunoscut, deoarece nu a fost publicat in Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, de aceea este necesara adoptarea unui mecanism viabil si
eficient pentru reglementarea exercitiului dreptului la replica si la rectificare, privind
materialele publicate/difuzate de mass-media.

5)

Curtea European a Drepturilor omului i rolul acesteia n reglementarea

litigiilor legate de libertatea de exprimare.

Deschisa semnarii la Roma la 4 noiembrie 1950, Conventia europeana pentru
Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale (numita de obicei Conventia
europeana a Drepturilor Omului CEDO) a intrat in vigoare la 3 septembrie 1953. Ea
instituie un mecanism unic in lume si, fara nici o indoiala, revolutionar: pe de o parte, ea

20

contine crearea unui organ de control, Curtea europeana a Drepturilor Omului; pe de alta
parte, acest organ beneficiaza de imputerniciri de investigare si, pe deasupra, de sanctionare.
Conventia prezinta un mecanism de control efectif si concret, debarasat de obligatia de
reciprocitate si de posibilitate pentru Statele contractante de a se sustrage de la obligatiile care
decurg din text. Purtnd amprenta realismului (realism pe care il regasim in jurisprudenta
organelor Conventiei), ea nu garanteaza dect drepturi si garantii individuale, spre deosebire
de Declaratia universala a Drepturilor Omului de la care se inspira si cu care prezinta un
anumit numar de similitudini. Odata cu adoptarea protocoalelor aditionale, lista acestor
drepturi se extinde.
Dreptul Conventiei este benefic in primul rnd persoanelor individuale, care sunt
marii beneficiari ai acestui sistem. De asemenea el exercita o influenta pozitiva asupra
drepturilor interne, impulsionnd necesitatea pentru anumite reforme, oferind notiuni clare si
solide care reapar frecvent in dezbaterile nationale. In sfrsit, Conventia si jurisprudenta
organelor sale au permis aparitia unei ordini publice europene in materie de Drepturi ale
Omului, cu standarde comune in pofida diversitatii de situatii si de sisteme interne
susceptibile de a fi intlnite pe continentul european. Comisia a reamintit: ratificnd
Conventia, Statele nu doreau sa-si apere interesele nationale dar sa realizeze obiectivele
Consiliului Europei instaurnd o ordine publica a liberelor democratii din Europa (Nr. 788/90,
Com. Dr.O., dec. 11.01.1961, anuarul 4; Irlanda v. Regatul Unit din 18 ianuarie 1978, seria A
nr. 25; Soering v. Regatul Unit din 7 iulie 1989, seria A nr. 161; Loizidou v. Turcia din 23
martie 1995, seria A nr. 310).

6)

Condiii de admisibilitate a cererii la Curtea European a Drepturilor

Omului (calea de parcurs).

Curtea European a Drepturilor Omului poate fi sesizat cu o cerere de ctre orice
persoan fizic, orice organizaie guvernamental sau orice grup de particulari care se
pretinde victim a unei violri din partea unui stat parte la Convenie a drepturilor prevzute
de Convenie sau Protocoalele sale adiionale.
O cerere poate fi ndreptat doar contra unui stat parte la Convenie. Reclamantul
poate deplnge aciunile/inaciunile autoritilor care au dus la nclcarea unui drept garantat
de Convenie (obligaii negative), fie c nu a ntreprins msurile necesare pentru a preveni i a
reprima aciunile unor persoane private, comise sub jurisdicia sa, care antreneaz o violare a
Conveniei (obligaii pozitive).

21

Curtea nu este competent s examineze cereri ce vizeaz situaiile care au avut loc
sau s-au sfrit pn la intrarea n vigoare a Conveniei pentru statul prt. Convenia a intrat
n vigoare pentru Republica Moldova la 12 septembrie 1997.
Pentru a depune o cerere la Curte ea trebuie s satisfac anumite condiii. Acestea sunt
stabilite n art. 34 i art. 35 ale Conveniei:
-

cererea s fie compatibil cu dispoziiile Conveniei;

reclamantul s fie "persoan fizic", "organizaie neguvernamental" sau "un

grup de particulari";
-

reclamantul trebuie s probeze calitatea de victim;

epuizarea cilor de recurs interne;

respectarea termenului de 6 luni;

cererea s nu fie anonim;

respectarea principiul non bis in idem;

cererea s nu fie n mod vdit nefondat;

cererea s nu fie abuziv.

7)

Reguli eseniale din jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului

pe art.10.
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde
libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara
amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica
Statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui
regim de autorizare.
2. Executarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa
unor formalitati, conditii, restrngeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri
necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau
siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a
moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de
informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii
judecatoresti.
Principii Generale:
Fiecaruia dupa merit: voi incepe deci prezentarea subiectului cu un citat de-al
Curtii. Este vorba de un extras din hotarrea Handyside (mentionata mai sus, 49):
22

Rolul sau de supraveghere obliga Curtea sa acorde o atentie extrema principiilor

proprii unei societati democratice.
Realiznd aceasta, Curtea face trimitere direct la esenta CEDO, la originile sale: de a
pastra si a promova democratia, Statul de Drept, Pacea in Europa. Este vorba de un model de
societate dorit de fondatorii Consiliului Europei.
Ct priveste relatia intre democratie si Conventie, Curtea s-a pronuntat in hotarrea sa
Partidul comunist unificat din Turcia si altii v. Turcia (hotarrea din 30 ianuarie 1998,
Culegerea 1998-I, p. 21-22, 45) dupa cum urmeaza: Democratia reprezinta fara nici o
indoiala un element fundamental al ordinii publice europene (...).
Aceasta reiese mai inti din preambulul la Conventie, care stabileste o legatura foarte
clara intre Conventie si democratie, declarnd ca apararea si dezvoltarea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale se sprijina pe un regim politic cu adevarat democratic, si pe o
conceptie comuna si un comun respect al drepturilor omului (...). Acelasi preambul enunta
apoi ca Statele europene au in comun patrimoniul de idealuri si traditii politice, de respect al
libertatii si de preeminenta a dreptului. Curtea a vazut in acest patrimoniu comun valorile care
decurg de aici in conformitate cu Conventia (...); in mai multe reprize, ea a mentionat ca
acesta este destinat apararii si promovarii idealurilor si valorilor unei societati democratice.
In afara de aceasta articolele 8, 9 10 si 11 din Conventie invita sa apreciem amestecul
in exercitarea drepturilor pe care ele le prevad cnd este necesar intr-o societate
democratica. Unica forma de necesitate capabila sa justifice un amestec in unul din aceste
drepturi este cel care poate fi reclamat de societatea democratica. Democratia este astfel
considerata ca unicul model de politica prevazut de Conventie si de aici, unicul care poate fi
compatibil cu ea.
Pentru a reveni la cazul Handyside, Curtea prin urmare face urmatoarea legatura
preciznd ca: Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esentiale ale unei
asemenea societati, una din conditiile primordiale ale progresului ei si a evoluarii fiecarui
individ.
Prin urmare, Curtea estimeaza ca aceasta libertate de exprimare este valoroasa nu
numai pentru: informatiile sau ideile acceptate cu favoare sau considerate ca inofensive
sau indiferente; dar de asemenea si pentru cele care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza; astfel
le doreste pluralismul, toleranta si spiritul de transparenta fara de care nu exista societatea
democratica (Handyside mentionat mai sus, p.23, 49; Sunday Times mentionat mai sus, pp.
40-41, 65; Lingens mentionata mai sus, p.26, 41; Oberschlick v. Austria din 23 mai 1991,
seria A nr. 204, p. 25, 57; Castells mentionata mai sus, p. 22, 42; Jersild v. Danemarca din
23

23 septembrie 1994, seria A nr.298, p.26, 37; Piermont v. Franta din 27 aprilie 1995, seria A
nr.314, p. 26, 76; Vogt v. Germania din 26 septembrie 1995, seria A nr.323, p.25, 52; De
Haes et Gijsels v. Belgia din 24 februarie 1997, Culegerea 1997-I, p.236; Fressoy si Roire
mentionata mai sus). Evident, aceste afirmatii sunt facute sub rezerva paragrafului 2 al
articolului 10.
Dar, ar trebui sa se insiste asupra faptului ca aceste idei de pluralism, toleranta si spirit
de transparenta ar trebui sa fie impuse la momentul judecarii. De altfel, astfel de principii
democratice sunt generale si valoreaza de asemenea si pentru alte drepturi asigurate de
CEDO, cum ar fi dreptul la libertatea de gndire, de religie, de asociere, de intrunire...
De aici decurge ca orice formalitate, conditie, restrictie sau sanctiune impusa
in materia de drept este proportionala cu scopul legitim urmarit. Pe de alta parte, oricine isi
exercita libertatea de exprimare isi asuma indatoriri si responsabilitati a caror extindere
depinde de situatie si de procedeul tehnic utilizat. Curtea nu ar putea face abstractie de
indatoririle si responsabilitatile celui interesat.
In exercitarea dreptului sau de control, Curtea trebuie sa examineze ingerinta in
lumina cazului in intregime, inclusiv valoarea remarcilor reprosate reclamantului si contextul
in care ele au fost facute. Controlul sau s-ar dovedi a fi in general iluzoriu daca ea ar examina
aceste decizii separat; ea trebuie sa le prevada in lumina cazului in intregime, inclusiv
publicatia despre care este vorba si argumentele si mijloacele de proba invocate de reclamant
in sistemul juridic intern apoi pe plan international.
Dar sa revenim la paragraful 2 al articolului 10, deoarece el fixeaza cazul restrictiilor
la drepturile garantate de primul alineat al paragrafului. Curtea va incepe prin verificarea
existentei unei ingerinte, ceea ce impune in general putine probleme (vezi, pentru un
exemplu de contestare: hotarrea Roemen si Schmit v. Luxembourg din 25 februarie 2003).
De fapt, o ingerinta in drepturile garantate de articolul 10, odata ce existena sa este
vadita, nu va fi admisa dect daca:
1. era prevazuta de lege;
2. urmarea un scop legitim;
3. era necesara intr-o societate democratica pentru a atinge acest scop.
Ct priveste primul punct, cu alte cuvinte o ingerinta prevazuta de lege, ar trebui de
precizat ca pentru Curte cuvntul lege contine in acelasi timp dreptul scris si dreptul nescris.
Ea nu atribuie aici o importanta faptului ca legea este o creatie jurisprudentiala sau legislativa.
In caz contrar s-ar merge vadit impotriva intentiei autorilor Conventiei (Sunday Times nr. 1,
26 aprilie 1979, seria A nr. 30, 47).
24

Curtea a verificat calitatea sa: legea trebuie sa fie in acelai timp accesibila, dar
de asemenea previzibila. Cu alte cuvinte, cetatenii trebuie sa-si poata regla conduita in
lumina unei legi in mod suficient clare si precise.
Ingerina trebuie s urmareasc un scop legitim, altfel spus: securitatea nationala,
integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea crimei, protectia
sanatatii sau moralei, protectia reputatiei sau drepturilor altuia, pentru a impiedica divulgarea
informatiilor confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii
judecatoresti.
Aceasta lista poate parea sa fie impresionanta, att prin numarul de cazuri prevazute
ct si prin generalitatea lor, dar noi vom vedea ca controlul exercitat de Curte ii atribuie un
mare temperament. Pe de alta parte, vei nota ca aceasta lista nu contine nici o nota
economica, spre deosebire de articolul 8. Noi vom avea posibilitatea sa observam aceasta pe
parcursul etapei cazurilor practice.
In fine, Curtea poate foarte bine sa retina mai multe scopuri legitime pentru un caz.
Ramne punctul 3, sau etapa a 3 in controlul european exercitat de Curte: verificarea
daca ingerinta era necesara intr-o societate democratica.
Acest control european se refera in acelasi timp la finalitatea masurii litigioase si
necesitatea ei. El influenteaza att legea de baza ct si decizia care o aplica, chiar daca ea
emana de la o jurisdictie independenta.
Adjectivul necesara, in sensul articolului 10 2, implica existenta unei necesitati
sociale imperioase. Curtea a precizat ca daca adjectivul necesar, in sensul articolului 10
2, nu este sinonim cu indispensabil, cu att mai mult el nu are supletea a astfel de termeni
cum ar fi admisibil, normal, util, rezonabil sau oportun.
Circumstantele din jurul faptelor, spre exemplu dificultatile legate de lupta impotriva
terorismului, sunt deci luate in consideratie de Curte (Irlanda mentionat mai sus, pp. 9 si
urmat., 11 si urmat.; Aksov mentionata mai sus, pp. 2281 si 2284, 70 si 84, Zana v.
Turcia din 25 noiembrie 1997, Culegerea 1997-VII, p. 2549, 59-60; Partidul comunist
unificat din Turcia si altii mentionata mai sus, p. 27, 59).
Un alt exemplu, autoritatile ar trebui sa poata dovedi recurgerea la calea penala, in
timp ce aveau la dispozitie alte cai (Lehideux si Isorni v. Franta din 23 septembrie 1998,
Culegerea 1998-VII: mijloace de interventie si de respingere, in special pe caile civile).
Presa joaca un rol eminent in societatea democratica: daca ea nu trebuie sa
depaseasca anumite limite, tinnd in special la protectia reputatiei si la drepturile altuia
precum si la necesitatea de a impiedica divulgarea informatiilor confidentiale, ei totusi ii
25

revine sa comunice, respectnd indatoririle si responsabilitatile sale, informatii si idei asupra

tuturor problemelor de interes general (De Haes si Gijsels mentionat mai sus, pp. 233-234,
37). Presa este chemata sa joace rolul sau indispensabil de cine de garda /vezi, in special,
hotarrile Goodwin v. Regatul Unit din 27 martie 1996, Culegerea 1996-II si Bladet Tromso si
Stensaas v. Norvegia din 20 mai 1999 [GC], CEDO 1999-III).
Libertatea jurnalistica contine si recurgerea posibila la o anumita doza de exagerare,
de polemica, chiar si de provocare (hotarrile Preger si Oberschlick v. Austria din 26 aprilie
1995, seria A nr. 313, p. 19, 8; De Haes si Gijsels mentionata mai sus, p. 236, 46).
Ct priveste tonul polemic chiar agresiv al jurnalistilor ceea ce Curtea nu va aproba
, s-ar cuveni sa reamintim ca, in afara de esenta ideilor si informatiilor exprimate, articolul
10 de asemenea protejeaza si modul lor de exprimare (hotarrile Oberschlick, mentionata mai
sus, p.25, 57; Jersild mentionata mai sus, p.23, 31).
Intr-un mod general, in materie de presa, puterea nationala de apreciere se confrunta
cu interesul societatii democratice de a asigura si a mentine libertatea presei. La fel, s-ar
cuveni sa acordam o mare pondere acestui interes cnd este vorba de a determina, dupa cum o
cere paragraful 2 al articolului 10, daca restrictia era proportionala cu scopul legitim urmarit
(hotarrile Goodwin mentionata mai sus, pp. 500-501, 40; Worm v. Austria din 29 august
1997, Culegerea 1997-V, p.1551, 47; Fressoz si Roire, mentionata mai sus).
Dar presa nu reprezinta o citadela izolata. Astfel, la functia presei care consta in
difuzarea informatiilor si ideilor asupra problemelor de interes public, se alatura dreptul, pentru public, de a le primi (Oberschlick mentionata mai sus, pp.25-26, 58; Observer si
Guardian v. Regatul Unit din 26 noiembrie 1991, seria A nr. 216, p.30, 59; Thorgeir Thorgeirson mentionata mai sus, p.27, 63; Jersild mentionata mai sus, p.23, 31; De Haes si
Gijsels mentionata mai sus, p.234, 39, Fressoz si Roire, mentionat mai sus).
Cu certitudine, cineva, inclusiv jurnalistul, care isi exercita libertatea de exprimare isi
asuma indatoriri si responsabilitati a caror extindere depinde de situatia lui si de procedeul
tehnic utilizat (mutatis mutandis, Handyside precitat, p.23, 49; Fressoz si Poire, mentionat
mai sus). Recunoscnd in totalitate rolul esential care revine presei intr-o societate
democratica, Curtea subliniaza ca jurnalistii nu ar fi in principiu separati prin protectia pe care
le-o ofera articolul 10 de datoria lor de a respecta legile penale de drept comun (Fressoz si
Roire, mentionata mai sus).
Articolul 10, prin esenta sa, lasa jurnalistilor grija de a decide daca este necesar sau nu
de a reproduce suportul informatiilor lor pentru a le asigura credibilitatea. El apara dreptul
jurnalistilor de a comunica informatii asupra problemelor de interes general atta timp ct ei se
26

exprima cu buna credinta, in baza faptelor exacte si furnizeaza informatii fiabile si precise
respectnd etica jurnalistica (Goodwin, mentionata mai sus, p.500, 39; Schwabe v. Austria
din 28 august 1992, seria A nr.242-B, p.34, 34, si, pentru o aplicare in sens contrar, Prager si
Oberschlick, mentionat mai sus, p.18, 37; Fressoz si Roire, mentionata mai sus; Colombani
si altii versus Franta din 25 iunie 2002, CEDO 2002-V).
Libertatea de exprimare a unui jurnalist care, lucrnd in cadrul functiunilor sale,
facuse caz de probleme de interes general, constituie un domeniu in care conform jurisprudentei constante restrictiile apeleaza la o interpretare stricta.
Cazul Thoma serveste, in aceasta privinta, ca exemplu (Cazul Thoma v. Luxembourg,
hotarrea din 29/03/2001, 64). Reclamantul jurnalist, a fost condamnat pentru ca nu a
respectat obligatia sa de a informa loial publicul atunci cnd, in cadrul unei emisiuni
radiofonice, el a citat un articol de presa a unui confrate care afirmase ca unii functionari
publici ar fi coruptibili. Conform instantelor judecatoresti interne, reclamantul nu s-a
indepartat suficient de aceste afirmatii, prin faptul ca el si-a atribuit reprosul care se continea
in articol.
In concluzie, si inainte de a incepe dezbaterile, de a raspunde la intrebarile
dumneavoastra si de a examina cazul practic, sa precizam ca libertatea presei furnizeaza
opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de a cunoaste si a judeca despre ideile si
atitudinile conducatorilor. Or, pentru a reveni la cuvintele mele introductive, libertatea
dezbaterii politice este esenta notiunii de societate democratica care domina Conventia in
intregime (Lingens mentionata mai sus, p.26, 42; Oberschlick mentionata mai sus, pp.25-26.

8)

Legea privind contracararea activitii extremiste.

Una dintre legile care strneste o ingrijorare deosebita din partea societatii civile si
mass-media este Legea privind contracararea activitatii extremiste1, adoptata de Parlamentul
R. Moldova la 21 februarie 2003 si publicata la 28 martie 2003. De altfel, revolta societatii
civile si a mass-media s-a facut auzita imediat ce s-a raspndit informatia privind
eventualitatea puternica a adoptarii acestei legi. Totusi nici declaratiile opozitiei parlamentare
si nici reactiile promte ale unor organizatii neguvernamentale din sectorul media nu au parut
sa aiba macar o infima influenta asupra procesului legislativ, or aceasta lege s-a adoptat intrun ritm extrem de rapid. In acelasi timp, trebuie sa recunoastem ca, formal, aceasta a fost
supusa discutiilor publice, or proiectul a suferit procedura democratica a publicarii2 inainte de
adoptare, fenomen pe care-l atestam extrem de rar in Moldova. De altfel, istoria aparitiei
acestei legi in R. Moldova este foarte asemanatoare cu istoria aparitiei unei legi similare in
27

Rusia: mai exact legea moldoveneasca o copiaza pe cea rusa att sub aspectul continutului, ct
si a modului de adoptare. Astfel legea moldoveneasca are aceeasi denumire ca si cea rusa,
practic acelasi continut si, la fel ca si cea rusa, reprezinta o initiativa a Presedintelui tarii si a
fost elaborata si adoptata in mare graba, ambele legi suferind critici din cauza caracterului lor
antidemocratic. Este adevarat, legi care sanctioneaza activitatea extremista se discuta sau
chiar au fost adoptate si in alte tari, dar ceea ce remarcam intr-un mod deosebit in legea
moldoveneasca si rusa este accentul care se pune asupra mass-media ca potential subiect care
desfasoara activitate extremista, o multime de prevederi care ii sunt special consacrate, or
legea ar fi putut fi la fel de simplu si mult mai generala, utiliznd formula standard orice
persoana.Astfel Legea porneste de la definirea principalelor notiuni si conturarea principiilor
si directiilor principale in contracararea activitatii extremiste si continua cu raspunderea
asociatiei obstesti sau religioase ori a unei alte organizatii pentru desfasurarea activitatii
extremiste (art. 6), raspunderea mijlocului de informare in masa (art. 7), prevederi privind
inadmisibilitatea utilizarii retelelor de telecomunicatii de utilitate publica pentru desfasurarea
activitatii extremiste (art. 8), contracararea difuzarii materialelor cu caracter extremist (art. 9)
si referitoare la tinerea registrului materialelor cu caracter extremist (art. 10), raspunderea
persoanei cu functie de raspundere pentru desfasurarea activitatii extremiste (art. 11),
raspunderea cetatenilor Republicii Moldova, a cetatenilor straini si a apatrizilor (art. 12) si,
spre final, in afara de unele prevederi tipice, inadmisibilitatea desfasurarii activitatii
extremiste in cadrul intrunirilor (art. 13).
Obiective de referin

s defineasc noiunile libertatea de exprimare, activitate extremist ;

s identifice principalele principii n contracararea activitii extremiste;

s stabileasc criteriile de admisibilitate a cererilor la CEDO ;

s prezic evoluia pe termen scurt, mediu i lung a concepiei legislative a

dreptului de liber exprimare.

Bibliografie:
1.

Declaraia Universal a Drepturilor Omului, adoptat de Adunarea General a

O.N.U. la 10 decembrie 1948..

2.

Pactul internaional cu privire la drepturile economice, sociale i culturale din

16.12.1966 internaional cu privire la drepturile civile i politice;

3.

Convenia (european) pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor

28

fundamentale;
4.

Codul civil,

5.

Legii presei nr. 243-XIII din 26.10.1994

6.

Legii cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23.04.2010,

7.

Legea privind contracararea activitii extremiste 28 martie 2003

8.

Hotrrea Plenul Curii Supreme de Justiie al Republicii Moldova din

24.12.2012 Cu privire la practica aplicrii de ctre instanele de judecat a unor prevederi ale
Legii cu privire la libertatea de exprimare.

29

TEMA 3. Problematica defimrii persoanei n Republica Moldova

1)

Obligaia jurnalistului de a verifica veridicitatea informaiei rspndite.

Responsabilitatea n cazul rspndirii informaiei neveridice.

2)

Lezarea onoarei i demnitii: noiuni fundamentale. Premisele aprrii

onoarei i demnitii prin mijloace civile.

3)

Procedura aprrii onoarei i demnitii prin mijloace civile.

4)

Problematica reparrii prejudiciului n cazul lezrii onoareii demnitii.

5)

Dreptul la rectificare si dreptul la replic: aspect teoretic i aspect

normativ-juridic.
6)

Noiuni privind aprarea onoarei i demnitii prin mijloace penale i

administrative. Deosebiri ntre aprarea prin mijloace juridico-penale i aprarea prin

mijloace juridico-civile a onoarei i demnitii.
7)

Problematica defimrii n legislaia altor state.

1.

Obligaia jurnalistului de a verifica veridicitatea informaiei rspndite.

Responsabilitatea n cazul rspndirii informaiei neveridice.

Conform art.32 al Constitutiei R.M. oricarui cetatean ii este garantata libertatea
gindirii, a opiniei, precum si libertatea exprimarii in public prin cuvint, imagine sau prin alt
mijloc posibil. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a
comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice. Libertatea exprimarii nu
poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.
Totodata, la solutionarea cauzelor e necesar de a tine cont de faptul ca in aspectul
art.10 al CEDO si Constitutiei R.M. exercitarea acestor libertati poate fi supusa unor
formalitati, conditii, restringeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri
necesare intr-o societate democratica pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau
siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a
moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de
informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.
Sint interzise si pedepsite prin lege contestarea si defaimarea statului si a poporului,
indemnul la razboi la agresiune, la ura nationala, rasiala sau religioasa, incitarea la

30

discriminare, la separatism teritorial, la violenta publica, precum si alte manifestari ce

atenteaza la regimul constitutional.
Prin notiunea restrictie prevazuta de lege se intelege ca orice restringere a libertatii
de exprimare sau a dreptului la informatie trebuie sa fie expres prevazuta de Constitutie si de
alte legi. Insasi legea trebuie sa fie accesibila, sa nu contina ambiguitati, sa fie reflectata intrun domeniu clar delimitat si cu precizie, astfel incit sa ofere persoanelor posibilitatea de a
prevedea daca o anumita actiune a lor este ilegala. Prin sintagma necesara intr-o societate
democratica urmeaza sa se inteleaga ca in fiecare caz este necesar de a stabili daca o anumita
restrictie este sau nu, proportionala cu scopul legitim urmarit, concomitent nepierzind din
vedere

importanta

libertatii

de

exprimare

intr-o

societate

democratica. Aceasta

proportionalitate implica punerea in balanta pentru testare pe de o parte a interesului public

protejat si pe de o parte dreptul la libera expunere intr-o societate democratica. Restrictia
trebuie sa urmareasca unul sau mai multe scopuri prevazute in alin.2 art.10 CEDO si alin.2
art.32 al Constitutiei R.M.
REZOLUTIA 1003 (1993) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei privind
etica jurnalismului considera urmatoarele principii de etica a jurnalismului si este de parerea
ca acestea trebuie aplicate in domeniul respectiv in Europa.
Stiri si opinii
1. Suplimentar la drepturile si obligatiile juridice stabilite de catre normele juridice
respective, presa mai are o responsabilitate etica fata de cetateni si societate, care trebuie
accentuata la momentul actual, cand informarea si comunicarea joaca un rol major in
formarea atitudinii personale a cetatenilor si dezvoltarea societatii si a vietii democratice.
2. Profesia de jurnalist include drepturi si obligatii, libertati si responsabilitati.
3. Principiul de baza al eticii jurnalismului este diferentierea dintre noutati si opinii, astfel
incat acestea sa nu fie confundate. Noutatea este o informatie referitor la fapte si date, in timp
ce opiniile includ ganduri, idei sau pareri ale agentiilor de presa, editorilor si jurnalistilor.
4. Difuzarea stirilor trebuie sa fie bazata pe adevar, asigurata prin mijloace adecvate de
verificare si demonstrare si pe impartialitate in prezentare, descriere si narare. Barfele nu
trebuie confundate cu noutatile. Titlul si sumarul stirilor trebuie sa reflecte esenta
evenimentelor si datelor prezentate cat mai precis.
5. Exprimarea opiniilor poate include ganduri sau comentarii asupra unor idei sau
remarci generale privind stirile despre evenimentele actuale. Chiar daca opiniile sunt
intotdeauna subiective si nu pot servi ca criteriu pentru veridicitate, trebuie sa ne asiguram ca
opiniile sunt exprimate onest si etic.
31

6. Opiniile sub forma de comentarii asupra evenimentelor sau actiunilor privind

persoanele fizice sau institutiile nu trebuie sa respinga sau sa defaimeze realitatea faptelor si
datelor.
7. Functia presei este una de "mediere", oferind un serviciu de informare, iar drepturile
acesteia legate de libertatea informatiei depinde de destinatarii acesteia, cetatenii.
8. Informatia este un drept fundamental care a fost pus in evidenta de dreptul cutumiar
al Comisiei Europene si a Tribunalului Drepturilor Umane legat de Articolul 10 al Conventiei
Europene privind Drepturile Umane si recunoscut in Articolul 9 al Conventiei Europene
privind Televiziunea Transfrontiera, precum si de toate constitutiile democratice. Detinatorul
dreptului este cetateanul, care mai are si dreptul de a cere ca informatia oferita de jurnalisti sa
fie veridica in cazul stirilor si onesta in cazul opiniilor, fara interventii din exterior atat din
partea autoritatilor publice, cat si a sectorului privat.
9. Autoritatile publice nu trebuie sa se considere proprietari ai informatiei.
Reprezentarea acestor autoritati ofera baza juridica pentru eforturile de garantare si extindere
a pluralismului in mass-media si asigurarea crearii conditiilor necesare pentru libertatea de
exprimare si dreptul la informare si preintampinarea cenzurii. Mai mult decat atat, Comitetul
Ministrilor este constient de acest fapt, dovada fiind Declaratia de Libertate a Cuvantului si a
Informatiei adoptata la 29 aprilie 1982.
10. In ceea ce priveste jurnalismul, este necesar de a lua in consideratie ca acesta se
bazeaza pe mass-media, care este parte a structurii corporative in cadrul careia este necesar de
a face deosebire intre editori, proprietari si jurnalisti. In acest context, in afara de asigurarea
libertatii cuvantului a mijloacelor de informare este necesara si protejarea libertatii in cadrul
mijloacelor de informare.
11. Agentiile de presa trebuie sa se considere agentii socio-economici specializati, ai
caror obiective antreprenoriale trebuie sa fie limitate de conditiile oferirii accesului la un drept
fundamental.
12. Agentiile de presa trebuie sa ofere transparenta in ceea ce priveste proprietatea si
managementul mijloacelor de informare, incurajand cetatenii sa stabileasca clar identitatea
proprietarilor si profunzimea interesului economic al acestora in mijloacele de informare in
masa.
13. In cadrul agentiilor de presa trebuie sa existe o relatie de cooperare intre editori si
jurnalisti, luand in consideratie ca respectarea legitima a orientarilor ideologice ale editorilor
si jurnalistilor este limitata de cerintele absolute fata de veridicitatea informatiei si fata de

32

opiniile etice. Acest lucru este esential in cazul respectarii dreptului fundamental la informatie
al cetatenilor.
14. Aceste cerinte necesita intensificarea protectiei libertatii cuvantului jurnalistilor
deoarece in ultimul caz acestia trebuie sa actioneze ca ultima sursa de informare. In acest sens
este necesar de a extinde si clarifica natura clauzei constiinciozitatii si a secretului profesional
vis-a-vis de sursele confidentiale, armonizand prevederile nationale respective, astfel incat
acestea sa poata fi implementate in contextul mai larg al Europei democratice.
15. Nici editorii si proprietarii, nici jurnalistii nu trebuie sa se considere ca sunt
proprietari ai stirilor. Agentiile de presa nu trebuie sa trateze informatia ca marfa, ci ca drept
fundamental al cetateanului. In acest sens, mijloacele de informare in masa nu trebuie sa
speculeze cu calitatea si esenta stirilor sau a opiniilor in scopul maririi audientei pentru a spori
venitul din publicitate.
16. Pentru a fi sigur de etica informatiei, publicul tinta al acesteia trebuie considerat ca
indivizi si nu ca multime.

2.

Lezarea onoarei i demnitii: noiuni fundamentale. Premisele aprrii

onoarei i demnitii prin mijloace civile.

Avand rolul de a apara personalitatea, normele ce protejeaza onoarea i demnitatea
sunt de o necesitate stringenta in contextul "religiei secolului XX", care declara ca omul este
valoarea fundamentala a societatii. Desi nu exista dubii asupra necesitatii de a reglementa prin
lege aceste relatii sociale, insusi modul cum trebuie reglementata i respectiv aparat, onoarea
si demnitatea persoanei este izvorul a numeroase dezbateri. Discutiile se amplifica odata cu
dezvoltarea progresiva a mijloacelor de informare in masa si cresterea semnificativa a
impactului acestora asupra opiniei publice. Pentru a nu afecta transparenta si controlul social
al activitatii autoritatii, in unele cazuri se cere o protectie redusa a onoarei si demnitatii unor
categorii de persoane.
Apararea onoarei si demnitatii persoanei contra raspandirii informatiilor cu caracter
defaimator si care nu corespund realitatii se realizeaza in R. Moldova destul de eficient prin
intermediul art. 7 si 71 din Codul civil (in continuare C.C.). Art. 7 stipuleaza: "(1)Orice
persoana fizica sau juridica este in drept sa ceara prin judecata dezmintirea informatiilor care
lezeaza onoarea si demnitatea ei, daca cel care a raspandit asemenea informatii nu dovedeste
ca ele corespund realitatii. (2) In cazul in care asemenea informatii au fost raspandite prin
33

intermediul unui mijloc de informare in masa, instanta de judecata obliga redactia acestuia sa
publice, in termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a hotararii instantei de judecata, o
dezmintire la aceeasi rubrica, pe aceeasi pagina, in acelasi program sau ciclu de emisiuni.(3)
In cazul in care astfel de informatii sunt expuse intr-un document emis de o institutie, instanta
de judecata obliga institutia respectiva sa inlocuiasca acest document".
Conditiile (care necesita a fi intrunite cumulativ) pentru ca o persoana sa aiba sansa sai fie satisfacuta o actiune intentata pe baza art. 7 C.C. sunt:
1.

Sa fie difuzate anumite informatii

2.

Informatiile raspandite sa lezeze onoarea si demnitatea persoanei

3.

Informatiile raspandite sa nu corespunda realitatii

In legislatie nu este definita notiunea de "informatii care lezeaza onoarea si

demnitatea", asa cum nu este definita nici notiunea de "onoare" si "demnitate". Totusi in
doctrina de drept civil predomina definirea "onoarei" ca o apreciere pozitiva a personalitatii
din partea societatii, iar a "demnitatii", ca autoaprecierea pozitiva a personalitatii. In ceea ce
priveste informatiile care cad sub incidenta art. 7 C.C., fiind considerate "lezante" sau,
conform formulei anterior utilizate de legislatie, "ponegritoare", acestea sunt, conform
interpretarilor predominante in doctrina juridica, informatiile care releva nerespectarea de
catre persoana a legilor sau a principiilor morale ale societatii. In opinia noastra, principiile
morale nu sunt ceva cu adevarat obiectiv si pot fi percepute in mod diferit de diferiti oameni.
Ele ne permit sa delimitam o categorie de informatii incontestabil defaimatoare, dar o mare
parte raman sub marja discutabilului. Astfel subiectivismul este un pericol ce ameninta
solutionarea echitabila a litigiilor privind apararea onoarei si demnitatii.
In Hotararea Plenului Curtii Supreme de Justitie "Cu privire la aplicarea legislatiei
despre apararea onoarei, demnitatii, reputatiei profesionale ale cetatenilor si organizatiilor"
este specificat: "concluzia despre faptul ca informatiile sunt ponegritoare instanta
judecatoreasca o face dupa examinarea circumstantelor cauzei in sedinta judiciara. Refuzul de
a primi cererea de chemare in judecata din motivul lipsei faptului de lezare a onoarei si
demnitatii fara o asemenea judecare nu se admite" (pct. 16, alin 3), indicatie rezultand din
formularea alin.1 art. 7 C.C., care impune prezumtia ca informatiile raspandite lezeaza
onoarea si demnitatea persoanei fizice sau juridice. Pe de alta parte, aceasta regula isi gaseste
justificarea si prin faptul ca unele informatii pot fi atat defaimatoare, cat si lipsite de acest
semn, in dependenta de modul de percepere, de aprecierea subiectiva, de aprecierea unei
persoane concrete intr-o situatie concreta, si mai ales in dependenta de context.

34

Insa chiar si daca informatia e defaimatoare, Legea Presei in art. 27 prevede doua
cazuri de exonerare de raspundere a fondatorilor, redactorilor, jurnalistilor, autorilor in
cazurile cand acestia difuzeaza informatie neveridica: "daca informatia: a)este cuprinsa in
documentele si comunicatele oficiale ale autoritatilor publice; b)reproduce textual discursurile
publice sau rezumatul lor adecvat."
In doctrina si in jurisprudenta art. 7 este interpretat ca fiind aplicabil doar in cazurile
cand informatiile lezante se refera la persoane concrete sau identificabile, si nu la un grup care
este determinat doar prin anumite trasaturi generale. Pentru a vorbi despre o "persoana
concreta" nu este necesar ca acesteia sa i se spuna pe nume, e suficient ca ea sa poata fi
identificata fara gres, pornind de la contextul comunicarii. In ordinea art. 7 C.C. nu se pot
intenta procese pentru apararea onoarei si demnitatii poporului, judetului si populatiei sale,
grupului religios sau social. Daca, de exemplu, se face o afirmatie neplacuta despre femei, nu
poate orice femeie sa intenteze proces, sa obtina dezmintirea acestor informatii in privinta sa
si sa primeasca compensatie pentru prejudiciul moral cauzat. Argumentand ca ponegritoare
pot fi considerate numai informatiile care lezeaza onoarea si demnitatea unei persoane
concrete.
Informatiile raspandite trebuie sa nu corespunda realitatii. Informaiile care nu lezeaza
onoarea si demnitatea, desi nu corespund realitatii, nu pot fi dezmintite in ordinea prevazuta
de art. 7 si 71 C.C. Consideram binevenita renuntarea la redactia anterioara3 a art. 7 C.C.,
cand pentru a surveni raspunderea conform art. 7 si 71 C.C. era suficient ca informatia sa nu
corespunda realitatii, fara a se cere ca ea sa mai fie si defaimatoare. Redactia anterioara a fost
inoportuna si pentru ca denumirea articolului (apararea onoarei si demnitatii) era doar partial
relevanta pentru continutul articolului.
Atunci cand se decide daca informatiile defaimatoare corespund realitatii, trebuie sa se
ia in consideratie esenta informatiilor si nu unele elemente particulare. Astfel daca despre
cineva se spune ca si-a batut membrii familiei, dar in realitate el nu i-a batut pe ei, ci pe
vecini, atunci esenta cazului nu se va schimba, caci actiunile sale in ambele cazuri vor fi
condamnate de societate.
Sa mai mentionam ca atunci cand informatia raspandita corespunde realitatii, dar
lezeaza interesele cuiva, ar trebui sa survina dreptul la replica sau rectificare. Spre deosebire
de dezmintire care se va face doar cand informatiile nu corespund realitatii si lezeaza onoarea
si demnitatea, dreptul la replica apare si in prezenta unui singur semn: fie ca informatiile nu
corespund realitatii, fie ca ele lezeaza un drept sau interes. In opinia noastra, in Codul Civil
(sau eventual in legile ce reglementeaza nemijlocit activitatea mijloacelor de informare in
35

masa) trebuie prevazuta acordarea, cu titlu obligatoriu, a dreptului la replica sau rectificare in
urmatoarele cazuri:
1)informatia faptica nu corespunde realitatii;
2)informatia faptica corespunde realitatii, insa opiniile expuse pe baza faptelor lezeaza
interesele cuiva;
3)judecatile de valoare expuse lezeaza interesele persoanei.
Deocamdata in legislatia R. Moldova dreptul la replica este prevazut doar in art. 40 al
Legii audiovizualului. Astfel acesta dispune: "(2) Persoana care se considera lezata intr-un
drept sau intr-un interes legitim, moral sau material, printr-o comunicatie audiovizuala are
dreptul sa ceara, conform legislatiei, despagubirile respective, rectificarea corespunzatoare
sau sa se foloseasca de dreptul la replica.(3) Rectificarea si replica vor fi difuzate in aceleasi
conditii in care dreptul sau interesul i-au fost lezate si nu vor fi comentate." Intru executarea
art. 40 al Legii Audiovizualului, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, in baza art. 37
(alin. 1) al Legii, care ii acorda o anumita putere normativa, a adoptat "Norme obligatorii
pentru acordarea si programarea dreptului la replica in cadrul programelor audiovizuale"4 ,
reglementand detaliat problematica acordarii dreptului la replica si a rectificarii in institutiile
audiovizuale. Din pacate, Legea presei si Codul Civil nu au prevederi similare, totusi Codul
Civil stimuleaza publicarea rectificarii, stipuland ca in acest caz paratul poate fi exonerat de
repararea prejudiciului moral sau suma respectiva poate fi micsorata.
Prin prisma jurisprudentei Curtii Europene5, daca expresia este calificata ca judecata
de valoare, atunci ea nu poate fi dezmintita in ordinea prevazuta de art. 7 C.C. (cu conditia ca
judecata de valoare este bazata pe fapte expuse corect).
Din legislatie reiese ca atunci cand sunt raspandite informatii ce contin informatii
negative despre persoana (antecedente penale, aflarea in spitalul de boli psihice, aplicarea
sanctiunilor administrative, concedierea pe motive dezonorante), dar care corespund realitatii,
chiar si daca acestea au creat suferinte enorme persoanei, raspandirea lor nu se va sanctiona
conform art. 7 si 71 C.C. Insa aceasta nu inseamna ca raspandirea acestei categorii de
informatii este permisa. Constitutia prin art. 28 garanteaza dreptul omului la respectul si
ocrotirea vietii private. Actele normative ale R. Moldova stabilesc la concret anumite
categorii de informatii "private", a caror raspandire se permite cu conditia indeplinirii
anumitor conditii (de exemplu acordul persoanei). In lipsa indeplinirii acestor conditii,
informatia data nu poate fi raspandita. In schimb raspandirea informatiilor ce tin de viata
privata si familiala intra sub incidenta art. 7 si 71 C.C., daca acestea lezeaza onoarea si
demnitatea si nu corespund realitatii.
36

Exista totusi anumite cazuri cand, prin interpretarea CEDO, Curtea Europeana a
Drepturilor Omului a admis incalcarea dreptului la viata privata cu scopul prevenirii faptelor
penale si apararii ordinii publice.
Un element specific al acestor categorii de actiuni este faptul ca, in conformitate cu
art. 86 CC, acestora nu li se aplica prescriptia. Un principiu al teoriei occidentale stipuleaza
ca: "(a) in afara cazurilor exceptionale, termenul maxim de introducere a unei actiuni intr-un
caz de defaimare nu trebuie sa depaseasca un an. (b) Instantele trebuie sa asigure desfasurarea
fiecarei etape a procedurii judiciare in cauzele de defaimare intr-un termen rezonabil, pentru a
limita impactul negativ al intarzierii asupra libertatii de exprimare. In acelasi timp, cauzele nu
trebuie sub nici o forma sa fie judecate atat de rapid incat sa nu permita paratilor sa-si
pregateasca apararea in mod adecvat."6 Consideram ca legislatorul, in contextul elaborarii
unui nou Cod Civil, ar trebui sa introduca termenul de prescriptie in actiunile privind apararea
onoarei si demnitatii, astfel incat actiunilor privind repararea prejudiciului (moral, material) sa
li se aplice termenul de prescriptie general aplicabil actiunilor cu caracter patrimonial, iar
actiunilor privind dezmintirea informatiilor defaimatoare, sa li se aplice un termen mai mare,
la a carui determinare sa se tina cont de urmatoarele elemente: termenul sa asigure apararea
onoarei si demnitatii persoanei pentru o perioada suficienta atat pentru ca persoana vatamata
sa se adreseze dupa aparare in instanta, cat si pentru ca paratul sa pastreze majoritatea
probelor pe care le-ar folosi in aparare. Imprescriptibilitatea face ca la un moment dat paratul
sa nu mai poata sa se apere, iar reclamantul sa poata abuza pe baza acestui fapt.
Sarcina probatiei in litigiile privind apararea onoarei si demnitatii este repartizata intre
parat si reclamant. Insa reclamantul dovedeste doar faptul ca informatiile s-au raspandit, pe
cand paratul trebuie sa dovedeasca ca informatiile raspandite de el corespund realitatii
(eventual el poate alege varianta de a dovedi ca informatiile nu lezeaza onoarea si demnitatea
reclamantului sau ca nu s-au raspandit in general). Desi nu este obligat, reclamantul este in
drept sa dovedeasca si faptul ca informatiile raspandite nu corespund realitatii. Daca insa
paratul vrea sa i se repare prejudiciul moral, el trebuie sa dovedeasca si faptul si caracterul
pricinuirii suferintelor morale.
La problema sarcinii probatiunii, de curand, in virtutea ratificarii Conventiei Europene
a Drepturilor Omului, a aparut o noua norma, stipuland ca existenta faptelor poate fi
demonstrata, in timp ce adevarul unor judecati de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit si
respectiv nici nu se poate cere dovedirea acestuia. Aceasta norma deocamdata nu este
introdusa in legislatia interna a R. Moldova, dar exista deja din partea Plenului Curtii
Supreme de Justitie o recomandare ca legislatia sa fie aplicata anume in acest mod.
37

Din partea mass-media a venit nu o data propunerea ca sarcina de a dovedi

corespunderea realitatii sa cada asupra reclamantului, argumentandu-se ca mijlocul de
informare actioneaza intru interesul public si de aceea ar trebui sa fie favorizat, iar pe de alta
parte pentru ca reclamantului ii este mult mai usor sa dovedeasca ca informatia nu corespunde
realitatii, decat paratului ca ea corespunde realitatii. Aceasta propunere deocamdata nu este
sustinuta pentru ca: 1) publicand anumite informatii, mijlocele de informare in masa intr-un
fel afirma ca informatia raspandita este veridica, respectiv ei si sunt obligati sa-i dovedeasca
veridicitatea; 2) aceasta ar pune reclamantul intr-o situatie foarte jenanta, or lui i s-a lezat
onoarea si demnitatea si tot el ar trebui sa dovedeasca ca, de exemplu, nu este bolnav psihic
etc. In plus exista pericolul maririi numarului de publicatii defaimatoare si necorespunzatoare
realitatii in mass-media.
In privinta sarcinii de a dovedi veridicitatea informatiei, in doctrina europeana s-a
elaborat un principiu care este partial introdus in legislatia noastra: "in toate cazurile, daca
afirmatia contestata se dovedeste a fi adevarata, piritul va fi absolvit de orice raspundere
civila.", nu este implementata insa a doua parte a principiului: "in cazurile care implica
afirmatii privind chestiuni de interes public, reclamantul trebuie sa dovedeasca ca afirmatiile
sau faptele imputate, considerate defaimatoare, sunt false". Legislatia noastra deocamdata nu
da nici un statut special afirmatiilor facute pe baza unor chestiuni de interes public. In opinia
noastra, sarcina probarii nu trebuie sa treaca complet asupra reclamantului, ci, eventual, doar
in cazurile cand informatia raspandita este de interes public sau sa se aplice si aici regula
generala ca fiecare parte sa dovedeasca imprejurarile pe care le invoca ca temei al pretentiilor
sale.
Art. 7 Cod Civil se aplica independent de faptul daca cel ce a raspandit informatia
avea intentia de a defaima o alta persoana fizica sau juridica sau el nu a urmarit un astfel de
scop, dar actiunile sale obiectiv au adus la aceasta.
Spre deosebire de legislatia R.Moldova, teoria si practica occidentala stabileste
anumite cazuri cand paratii vor fi exonerati de raspundere chiar daca au difuzat informatii
false : astfel, pentru a nu admite pedepse excesive la adresa presei libere si eficiente, s-a
elaborat principiul "publicarii rezonabile": Chiar atunci cand o afirmatie referitoare la o
chestiune de interes public a fost dovedita falsa, paratii ar trebui sa beneficieze de protectia
publicarii rezonabile. Aceasta forma de aparare poate fi folosita atunci cand se considera ca
este rezonabil in orice circumstante pentru o persoana in pozitia paratului sa difuzeze
materialul in modul si forma in care a facut-o. Pentru a decide daca difuzarea informatiei a
fost rezonabila in conditiile unui anumit caz, instanta trebuie sa ia in considerare importanta
38

libertatii de exprimare in chestiuni de interes public si dreptul publicului de a fi informat

prompt in legatura cu astfel de chestiuni7 . In opinia noastra, in ceea ce priveste repararea
prejudiciului moral, ar fi binevenita implementarea acestui principiu si in R. Moldova. In ceea
ce priveste dezmintirea insa, consideram ca aceasta ar trebui sa se publice in orice caz cand
informatiile publicate se dovedesc a fi neveridice, inclusiv in cazurile prevazute de art. 27
Legea Presei (citat mai sus), altfel, pe de o parte se deschide posibilitatea abuzului din partea
mass-media, pe de alta parte, nu se asigura o aparare suficienta a personalitatii, or dezmintirea
trebuie sa se raspandeasca in cercul acelorasi persoane, in randul carora s-a raspandit
informatia neveridica. Eventual, in cazul retransmiterii discursurilor publice sau a
comunicatelor oficiale, in dezmintire s-ar putea insista asupra nevinovatiei mass-media, iar
cheltuielile de publicare sa fie puse asupra persoanei vinovate de raspandirea primara a
informatiei.
Neexecutarea hotararii instantei de judecata in privinta dezmintirii poate atrage, in
ordinea stabilita de Codul de procedura civila, aplicarea unei amenzi. Amenda se poate aplica
de atatea ori, de cate ori debitorul incalca termenele stabilite pentru executarea hotararii.
Achitarea amenzii nu scuteste de obligatia de a publica dezmintirea.
In practica apare deseori situatia cand, desi mijloacele de informare in masa au
publicat dezmintirea informatiilor ce nu corespund realitatii, persoanele vizate prin aceste
informatii se adreseaza in instanta de judecata. Se pune problema daca paratul ar trebui sa
raspunda dublu pentru o greseala, dezmintind repetat. La aceasta situatie se refera Hotararea
Plenului Curtii Supreme de Justitie (mentionata mai sus) cand prevede ca "daca paratul in
conformitate cu alin. 3 art. 71 CC a dezmintit prin publicare informatiile difuzate, insa
reclamantul insista asupra examinarii litigiului in fond, instanta de judecata adopta o hotarare
de admitere a actiunii, indicand in dispozitiv ca ea nu se pune in executare"(pct. 30).
Bineinteles ca aceasta prevedere nu se va aplica atunci cand dezmintirea publicata nu repara
complet sau corespunzator drepturile si interesele lezate.
Acestea sunt doar cateva dintre aspectele juridice ale apararii onoarei si demnitatii in
R. Moldova. Problematica repararii prejudiciului moral in aceste cazuri ar necesita o tratate
aparte, careia ii vom consacra un articol separat.

3.

Procedura aprrii onoarei i demnitii prin mijloace civile.

Apararea reputatiei profesionale - In cazul admiterii actiunii despre apararea reputatiei

profesionale a persoanei juridice nu se aplica art.71Cod civil deoarece aceasta lege nu prevede
recuperarea daunei morale in favoarea unei intreprinderi, institutii si organizatii.
39

Sub notiunea de dauna morala (nepatrimoniala) se inteleg suferintele morale si psihice (de
exemplu, jignire, rusine, disperare, defectuozitate, indignare, stare de disconfort), pe care le
suporta (indura) reclamantul in urma actiunilor ilegale ale reclamatului indicate in alin.1
art.71Cod civil.Cerinta despre recuperarea daunei morale poate fi inaintata atit de depunerea
cererii de chemare in judecata cu privire la apararea onoarei si demnitatii, cit si in cursul
examinarii ei in fond in sedinta judiciara.O asemenea cerinta poate fi inaintata si de sine
statator, precum si in cazurile in care, de exemplu, redactia mijlocului de informare in masa a
publicat benevol dezmintirea ce il satisface pe reclamant.
Dauna morala este reparata, conform deciziei instantei judecatoresti de catre mijlocul
de informare in masa, precum si de persoane oficiale si cetateni in cazul vinovatiei lor, in
expresie baneasca si in marimea determinata de catre instanta judecatoreasca.
Cuantumul recuperarii daunei morale cauzate cetateanului se determina in fiecare caz
separat in dependenta de caracterul si continutul publicatiei, informatiilor expuse (daca
continea atacuri vehemente in adresa cetateanului), sfera si gradul de raspundere a lor (intr-o
editie raionala, republicana sau intr-un cerc restrins de persoane), gradul suferintelor morale,
precum si de alte circumstante ce merita atentie in legatura cu raspindirea informatiilor.
Determinind cuantumului daunei morale cauzate de catre un cetatean, instanta judecatoreasca
este in drept sa tina cont de starea lui materiala (patrimoniala).
Apararea onoarei si demnitatii in caz de deces In cazul incetarii din viata a
cetateanului pina la terminarea judecarii cauzei de catre instanta judecatoreasca privind
apararea onoarei si demnitatii sale si repararea daunei morale, succesiunea in drepturi
procesuale nu se admite. In asemenea cazuri instanta judecatoreasca claseaza procesul potrivit
p.8 art.218 Cod de procedura civila.
In cazul actiunilor organizatiilor privind apararea onoarei, demnitatii si reputatiei
profesionale in caz ca una din parti iese din raportul juridic litigios sau stabilit prin hotarire se
admite substituirea acestei parti cu succesorul ei de drepturi in orice stadiu al procesului.
Daca impreuna cu cererea despre apararea onoarei si demnitatii cetateanul sau organizatia a
inaintat cererea despre repararea daunei materiale cauzate de raspunderea informatiilor
ponegritoare, instanta solutioneaza aceasta cerinta in conformitate cu art.475, 476 C.C.
Asupra cerintelor privind repararea daunei materiale se extinde termenul de prescriptie,
stabilit de art.74 Cod civil.. In cazul in care instanta judecatoreasca a recunoscut ca
informatiile corespund realitatii si ca ele nu sint ponegritoare, cerintele despre dezmintirea lor
si despagubirea daunei morale urmeaza sa fie respinse.

40

4.

Problematica reparrii prejudiciului n cazul lezrii onoarei i demnitii.

DEFAIMAREA SI LEGISLATIA PENALA

Defaimarea si legislatia penala (a) Toate legile penale privind defaimarea trebuie
abrogate si inlocuite, daca este cazul, cu legi civile. Este necesara luarea unor masuri de
aplicare progresiva a acestui principiu in statele care continua sa aplice legi penale privind
defaimarea.
(b) Ca o chestiune practica, recunoscand faptul ca in multe state legile penale privind
defaimarea reprezinta principala metoda de abordare a atacurilor nejustificate la adresa
reputatiei unei persoane, trebuie luate masuri imediate pentru a se asigura conformitatea lor cu
urmatoarele conditii:
i. nimeni nu poate fi condamnat pentru defaimare pe baza unei legi penale daca partea
care pretinde ca a fost defaimata nu dovedeste mai presus de orice dubiu rezonabil existenta
tuturor elementelor infractiunii, stabilite mai jos;
ii. infractiunea de defaimare prevazuta de legea penala nu poate fi reclamata daca nu
se dovedeste ca afirmatiile contestate sunt false, ca acest fapt era cunoscut la momentul
sustinerii lor, sau ca au fost facute fara sa se verifice daca sunt adevarate sau false, ori ca au
fost facute cu intentia clara de a prejudicia persoana care reclama ca a fost defaimata;
iii. autoritatile publice, inclusiv politia si procuratura, nu pot participa la introducerea ori
instrumentarea cazurilor de defaimare prevazute de legea penala, indiferent de statutul partii
care pretinde ca a fost defaimata, chiar daca este vorba de inalti demnitari si functionari ai
statului;
iv. pedeapsa cu inchisoarea, pedepsele cu suspendare, interzicerea dreptului de a se exprima
prin orice mijloace de comunicare, ori de a practica jurnalismul sau orice alta profesiune,
amenzile excesive si alte pedepse penale severe nu pot fi folosite ca sanctiuni pentru
incalcarea legilor privind defaimarea, indiferent cat de sfruntate sau flagrante ar fi afirmatiile
calomnioase.
Incriminarea unei activitati anume implica interesul clar al statului de a controla acea
activitate si ii confera un anumit stigmat social. Recunoscand acest fapt, instantele
internationale au subliniat necesitatea ca statele sa exercite maximum de prudenta in aplicarea
sanctiunilor penale pentru restrangerea libertatilor fundamentale. In multe tari, protejarea
reputatiei este tratata in primul rand sau exclusiv ca un interes privat, iar experienta dovedeste
ca incriminarea afirmatiilor calomnioase in scopul protejarii reputatiei persoanelor nu este
necesara.
41

In multe tari, legislatia penala privind defaimarea este folosita abuziv pentru a limita criticele
sau a inabusi dezbaterea publica. Amenintarea cu pedepse penale dure, in special cu
inchisoarea, are un efect paralizant asupra libertatii de exprimare. Este clar ca astfel de
sanctiuni nu sunt justificate, mai ales atunci cand exista masuri adecvate de remediere a
prejudiciului adus reputatiei persoanelor in afara sferei legislatiei penale. Intotdeauna exista
pericolul potential ca legislatia penala privind defaimarea sa fie folosita in mod abuziv, chiar
si in tarile in care este aplicata cu moderatie. S-a amintit deja ca folosirea legilor penale
privind defaimarea pentru mentinerea ordinii publice nu este legitima. Din aceste motive,
legislatia penala privind defaimarea trebuie abordata.In acelasi timp, se stie ca legile penale
privind defaimarea continua sa reprezinte in multe tari principala modalitate de rezolvare a
atacurilor nejustificate la adresa reputatiei unei persoane. Pentru a reduce posibilitatile de
folosire abuziva sau restrangere nejustificata a libertatii de exprimare in practica, trebuie luate
masuri imediate pentru a se asigura conformitatea acestor legi cu cele patru conditii prevazute
in sub-principiul (b). Un principiu fundamental al dreptului penal, si anume prezumtia de
nevinovatie, cere ca partea care introduce o actiune penala sa dovedeasca existenta tuturor
elementelor materiale ale infractiunii. In privinta defaimarii, folosirea afirmatiilor si un grad
adecvat de vinovatie morala reprezinta elemente materiale. Folosirea abuziva a legilor penale
privind defaimarea de catre autoritatile publice, inclusiv prin folosirea resurselor statului in
scopul introducerii unei actiuni in instanta, ca si natura fundamental particulara a protejarii
reputatiei unei persoane reprezinta fundamentul celei de a treia conditii. Cea de-a patra
conditie rezulta din cerinta ca sanctiunile sa nu fie disproportionate cu fapta si sa nu aiba un
efect paralizant asupra exercitarii libertatii de exprimare in viitor.
DEFAIMAREA SI LEGISLATIA CIVILA:
(a) In afara cazurilor exceptionale, termenul maxim de introducere a unei actiuni intrun caz de defaimare nu trebuie sa depaseasca un an.
(b) Instantele trebuie sa asigure desfasurarea fiecarei etape a procedurii judiciare in
cauzele de defaimare intr-un termen rezonabil pentru a limita impactul negativ al intarzierii
asupra libertatii de exprimare. In acelasi timp cauzele nu trebuie sub nici o forma sa fie
judecate atat de rapid incat sa nu permita inculpatilor sa-si pregateasca apararea in mod
adecvat.
Permisiunea de a introduce o actiune in instanta la mult timp dupa ce afirmatiile pe
care se bazeaza plangerea au fost raspandite submineaza capacitatea celor implicati de a-si
pregati apararea in mod adecvat. Cauzele prelungite in mod nejustificat au intotdeauna un
efect paralizant asupra libertatii de exprimare, ca si asupra posibilitatii reclamantilor de a
42

obtine remedii adecvate intr-un termen rezonabil. In acelasi timp, in unele jurisdictii, legea
impune termene mult prea scurte partilor intr-un caz de defaimare. Aceasta inseamna, intre
altele, ca inculpatii nu isi pot pregati apararea in mod adecvat. Aceasta problema poate fi
exacerbata - si in special in legatura cu dovedirea adevarului - atunci cand inculpatii s-au
bazat pe surse de informare confidentiale care nu doresc sa apara in instanta.
Protectia surselor:
(a) Ziaristii si alte persoane care obtin informatii din surse confidentiale cu scopul de a
le raspandi in interesul public au dreptul de a nu dezvalui identitatea surselor confidentiale.
Acest drept nu trebuie sub nici o forma abrogat sau limitat in contextul unui caz de
defaimare.
(b) Persoanele vizate de acest principiu nu trebuie sa suporte consecinte negative in cazul unui
proces de defaimare numai pentru ca refuza sa dezvaluie identitatea surselor confidentiale.
Faptul ca garantiile libertatii de exprimare dau jurnalistilor si altor persoane care
raspandesc informatii de interes public dreptul de a refuza sa divulge identitatea surselor
confidentiale este bine stabilit. Principiul 6 aplica pur si simplu acest drept in contextul
legislatiei privind defaimarea. Atunci cand persoanele refuza sa dezvaluie identitatea surselor,
ele pot insa prezenta in instanta dovezi despre existenta acestor surse. Instanta este cea care
decide greutatea acestor probe.
Proba veritatii:
(a) In toate cazurile, daca afirmatia contestata se dovedeste a fi adevarata, inculpatul
va fi absolvit de orice raspundere civila.
(b) In cazurile care implica afirmatii privind chestiuni de interes public , reclamantul
trebuie sa dovedeasca ca afirmatiile sau faptele imputate, considerate defaimatoare, sunt false.
(c) Practicile care limiteaza in mod nejustificat capacitatea inculpatilor de a dovedi
exactitatea afirmatiilor lor trebuie revizuite.

5.

Dreptul la rectificare si dreptul la replic: aspect teoretic i aspect

normativ-juridic.
In conformitate cu art.40 din Legea audiovizualului, raspunderea pentru continutul
informatiei transmise prin mijloacele de comunicare audiovizuala, care a cauzat daune
materiale sau morale, revine, dupa caz, realizatorului, autorului sau titularului licentei de
emisie.

43

In acest caz, afara de persoanele indicate, in calitate de reclamat este atrasa institutia
audiovizualului, care a pregatit, a creat si a difuzat emisiunile audiovizuale.
Persoana care se considera lezata intr-un drept sau intr-un interes legitim moral sau material,
printr-o comunicare audiovizuala, are dreptul sa ceara, conform legislatiei, despagubirile
respective, rectificarea corespunzatoare, sau sa se foloseasca de dreptul la replica.
Concomitent, in cazul in care actiunea privind apararea onoarei, demnitatii si reputatiei
profesionale a fost admisa, reclamantul poate cere sau rectificarea respectiva sau sa se
foloseasca de dreptul la replica atit personal cit si printr-un reprezentant al sau.
Rectificarea si replica vor fi difuzate in aceleasi conditii, in care au fost lezate dreptul sau
interesul reclamantului si nu vor fi comentate de parti. Raspunderea pentru difuzarea
rectificarii sau pentru asigurarea dreptului la replica revine institutiei audiovizualului, prin
care s-a produs prejudiciul.
Prin art. 21 din Legea cu privire la libertatea de exprimare este prevzut c
judectoriile de drept comun snt instanele ce vor examina toate litigiile cu privire la
defimare, cu privire la aprarea vieii private i de familie.Judectorul restituie cererea n
temeiul art. 170 alin. (1) lit. b) CPC dac reclamantul s-a adresat la o instan care nu este
competent s judece pricina, iar dac cererea a fost primit, instana n temeiul art. 43 alin.
(2) lit. b) CPC printr-o ncheiere susceptibil cu recurs, va dispune strmutarea pricinii n
instana competent.
Conform art. 15 alin. (1) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, persoana care
se consider defimat poate solicita, prin cerere prealabil, autorului informaiei i/sau
persoanei juridice care a rspndit-o rectificarea sau dezminirea informaiei defimtoare,
acordarea dreptului la replic sau exprimarea scuzelor i compensarea prejudiciului cauzat. n
caz de deces al persoanei defimate, cererea prealabil se depune de persoana interesat.
Persoana interesat va putea solicita doar rectificarea sau dezminirea informaiei
defimtoare, exprimarea scuzelor, precum i compensarea prejudiciului material, dar nu i a
celui moral (art. 20 alin. (1) lit. b) i art. 23 alin. (1) din Legea cu privire la libertatea de
exprimare).
Nerespectarea procedurii prealabile constituie temei de restituire a cererii de chemare
n judecat (art.170 alin. (1) lit. a) CPC), iar dac cererea a fost primit, instana n temeiul art.
267 lit. a) CPC, scoate cererea de pe rol.
Cererea prealabil se depune n termen de 20 de zile de la data la care persoana a aflat
sau trebuia s afle despre informaia defimtoare. Cererea prealabil se examineaz n

44

termen de 5 zile de ctre autorul informaiei i, dup caz, de ctre persoana juridic ce a
rspndit aceast informaie.
Rectificarea sau dezminirea informaiei, acordarea dreptului la replic sau exprimarea
scuzelor se efectueaz n termen de 15 zile de la data examinrii cererii prealabile, iar dac
informaia a fost rspndit de mass-media i publicaia sau emisiunea care a rspndit aceast
informaie apare mai rar dect o dat la 15 zile, n urmtorul numr sau emisiune.
Totodat, se menioneaz c Legea cu privire la libertatea de exprimare prevede plata
compensaiilor n temeiul cererii prealabile, care se efectueaz n termen de 15 zile de la data
examinrii cererii prealabile sau ntr-un alt termen convenit de pri.
n cazul n care autorul informaiei sau persoana juridic care a rspndit informaia
refuz s satisfac integral sau parial cerinele din cererea prealabil, persoana lezat poate
depune o cerere de chemare n judecat n instana competent n termen de 30 de zile (art. 17
din Legea cu privire la libertatea de exprimare).
Acest termen curge de la:
a) data primirii rspunsului la cererea prealabil;
b) data expirrii termenului pentru examinarea cererii prealabile.
Termenul prevzut la art. 15 alin. (2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare
este un termen de prescripie, persoana fiind n drept n decurs de un an s solicite repunerea
n termen. La mplinirea unui an din ziua defimrii, persoana nu poate solicita repunerea sa
n termenul de depunere a cererii prealabile.
Termenul specificat la art. 17 alin. (1) din aceast lege, la fel, este unul de prescripie
i nu de decdere.
Potrivit aliniatului (3) al acestui articol, persoana poate fi repus n termenul de
prescripie dac a omis acest termen din motive justificate i a naintat cererea de chemare n
judecat n termen de 30 de zile de la data dispariiei motivelor care justific repunerea n
termen.
Termenul de 30 de zile se aplic fa de fiecare capt de cerere. Astfel, dup expirarea
acestui termen, cererea de chemare n judecat nu va putea fi completat cu pretenii cu
privire la alte informaii.
Cererea de repunere n termen poate fi formulat ca o cerere separat ori poate fi
solicitat repunerea n termen prin cererea de chemare n judecat, fiind anexate probele ce
dovedesc imposibilitatea ndeplinirii actului.
Chestiunea cu privire la faptul dac motivele snt justificate se rezolv de ctre
instan n funcie de circumstanele invocate i probele prezentate de reclamant prin emiterea
45

unei ncheieri de repunere n termen sau de respingere a cererii de repunere n termen.

ncheierea judectoreasc prin care este respins cererea de repunere n termen poate fi
atacat cu recurs, iar ncheierea prin care s-a fcut repunerea n termen nu se supune
recursului.
n cazul n care cererea de chemare n judecat este depus cu nclcarea prevederilor
art.166, 167 CPC sau reclamantul nu a anexat la cerere dovada de expediere autorului
informaiei i/sau persoanei juridice care a rspndit-o sau de primire de ctre acetia a cererii
prealabile, ori, dup caz, rspunsul autorului informaiei i/sau persoanei juridice care a
rspndit-o sau avizul de respingere a cererii prealabile, judectorul nu va da curs cererii i va
acorda reclamantului un termen pentru nlturarea neajunsurilor, conform procedurii stabilite
la art.171 CPC.
Cererile cu privire la aprarea onoarei, demnitii i reputaiei profesionale, cu privire
la aprarea vieii private i de familie prin coninutul su, trebuie s corespund dispoziiilor
art.166, 167 CPC RM, art. 18 i art. 32 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, acestea
impunndu-se cu tax de stat n n condiiile prevzute de aceast lege.
Articolul 19 alin. (1) i (2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare prevede c,
pentru cererea de chemare n judecat n care se solicit dezminirea, acordarea dreptului la
replic sau exprimarea scuzelor se achit o tax de stat n mrime de 5 uniti convenionale.
Pentru preteniile cu privire la repararea prejudiciului moral i material cauzat prin
defimare se achit o tax de stat n mrimea prevzut la art. 3 pct. 1) lit. a) din Legea taxei
de stat.
Persoana despre care au fost rspndite informaii ce ponegresc onoarea, demnitatea i
reputaia profesional, ct i informaii despre viaa privat i de familie deine calitatea
procesual de reclamant n cauzele din aceast categorie.
Potrivit art. 20 din Legea cu privire la libertatea de exprimare reclamant n cauzele cu
privire la defimare poate fi:
-

orice persoan fizic a crei onoare, demnitate sau reputaie profesional a fost

lezat prin rspndirea unei informaii;

-

n numele persoanei decedate, dac aceasta nu a naintat o aciune cu privire la

defimare persoana interesat, ns fr dreptul de a cere compensarea prejudiciului moral;

-

orice persoan juridic a crei reputaie profesional a fost lezat prin

rspndirea unei informaii.

n cererea de chemare n judecat urmeaz s fie indicat: cine, n care mprejurri, prin
care aciuni (inaciuni) i cnd i-a lezat onoarea, demnitatea, reputaia profesional, dreptul la
46

viaa privat i de familie i, dup caz, i-a cauzat reclamantului dauna moral; n ce concret se
exprim dauna moral (care suferine fizice sau psihice), ce sum concret n bani reclamantul
cere de la prt pentru repararea daunei morale, prin care probe se confirm argumentele
invocate de reclamant (art.117-119 CPC).
Suplimentar condiiilor generale impuse de legislaia procesual civil, Legea cu privire
la libertatea de exprimare (art. 18) cere reclamantului s mai indice n cererea de chemare n
judecat, dac informaia l vizeaz, dac informaia a fost rspndit de prt, dac informaia
comport caracter defimtor, dac informaia se bazeaz pe fapte n esen false, dac este
sau nu persoan public n sensul prezentei legi i dac informaia se refer la calitatea lui de
persoan public, dac informaia se refer la o chestiune de interes public, dac a fost
respectat procedura prealabil, dac informaia defimtoare a cauzat prejudicii morale i
materiale i care este ntinderea real a acestor prejudicii, alte circumstane relevante pentru
examinarea cauzei.
n cererea de chemare n judecat, reclamantul va indica exact relatrile cu privire la
fapte a cror dezminire se solicit i textul dezminirii sau judecile de valoare fr substrat
factologic suficient.
La cererea de chemare n judecat se va anexa: publicaia ce conine informaia
contestat sau nregistrarea emisiunii, sau, dac prezentarea nregistrrii nu este posibil, se va
indica postul, emisiunea, data i ora difuzrii; copia de pe cererea prealabil cu dovada
expedierii sau nmnrii acesteia prtului; rspunsul la cererea prealabil.
Persoana interesat poate nainta o asemenea aciune i n caz dac n comunicare
(publicaie) nu sunt indicate numele de familie i denumirea concret ale persoanelor la care
se refer, ns n coninutul ei scriptic exist indicii prin care se poate determina n mod
indubitabil la cine se refer (de exemplu, sunt indicate funcia, gradul, locul de munc sau
aciunile svrite ntr-o anumit perioad).
Instituia, ntreprinderea, firma, cooperativa, comitetul sindical sau organizaia, care
dein statutul de persoan juridic, pot nainta aciune n cazul n care informaiile ce
ponegresc reputaia profesional snt rspndite n privina acestor categorii de subiecte, care
dispun de statutul de persoan juridic conform legii. Asociaiile i societile care nu au
statut de persoan juridic, dar dispun de organe de conducere proprii, au dreptul s se
adreseze n instana judectoreasc cu o aciune privind aprarea onoarei, demnitii i
reputaiei profesionale (alin.(2) art.59 CPC RM).
Se atenioneaz instanele de judecat c, n cazul n care informaia este rspndit
prin reeaua Internet la o surs din cadrul reelei nregistrat n modul stabilit de lege n
47

calitate de surs mass-media, n cadrul litigiilor de aprare a onoarei, demnitii i reputaiei

profesionale vor fi incidente dispoziiile Legii presei i a Legii cu privire la libertatea de
exprimare.

6.

Problematica defimrii n legislaia altor state.

n Europa Occidental, drepturile omului la liber exprimare ncep, ncet dar sigur, s
fie nclcate. Au nceput deja s aib loc proteste prin care cetenii i cer aceste drepturi
napoi. Paradoxal este faptul c aceste principii au ajuns s fie nclcate pentru a respecta
aceeai cauz.
De exemplu, cei care critic homosexualitatea i cstoriile gay sunt pedepsii cu
nchisoarea. Acest lucru se ntmpl cel puin sptmnal n Frana, Anglia i nu numai. n
Scoia, un predicator care,recent, a numrat printre pcatele grave, homosexualitatea, a fost
arestat. Muli oameni au ajuns s se ntrebe de ce homosexualii au dreptul la liber exprimare,
iar cei care vor s pstreze integritatea moral a copiilor lor, nu l mai au.
n cadrul ilegalizrii discursului anti-homosexual, marile puteri europene au hotrt c nici
discursul anti-avort nu ar avea de ce s rmn, n continuare, legal.
n Frana, Consiliul Egalitii, o instituie tipic-francez, a propus modificarea legii
avortului, care oricum nu l interzicea, printr-o not conform creia avortul nu trebuie s fie
considerat ca o problem, ci ca o soluie. Aadar, aceast prim modificare va avea loc la un
nivel pur principial, noua lege afirmnd c avortul este permis femeilor care nu doresc s
duc la bun sfrit sarcina, nu numai n situaii de dificultate.
Pe de alt parte, Ministrul Drepturilor Femeilor, Najat Vallaud-Belkacem, a declarat
c n Frana, avorturile sunt prea puine, avnd n vedere faptul c, din cauza imigraiei,
populaia a crescut cu 1,7 milioane comparativ cu 2006. Deasemenea, ministrul afirm c este
prea mic procentul de 35%, reprezentnd femeile franceze care au fcut avort, anul trecut i
dezechilibrat raportul de 222.000 de copii care au fost ucii prin acest procedeu, comparativ
cu cele 810.000 nateri.
n acelai timp, Spania ofer exemplul unei ri care se pregtete s introduc o
oarecare limitare a avorturilor. Tot un ministru francez, cel al Sntii, Marisol Touraine,
fiica sociologului Alain Touraine, a cerut mobilizarea mpotriva proiectului spaniol. Massimo
Introvigne, cel care a abordat acest subiect ntr-un articol publicat pe www.lanuovabq.it,
specific faptul c ntr-o vreme, mobilizarea unei ri contra unui proiect de lege al altei ri
era motiv de ncetare a relaiilor diplomatice.
48

Francezii au introdus i un al doilea amendament la legea avortului, care interzicea

deja orice form fizic de mpiedicare a avortului. Legea vrea s interzic, acum i primirea
de informaii despre avort, mai exact informaii pro-avort, cele anti-avort rmnnd, n
continuare, nu doar legale, ci chiar salutate. Intenia legislaiei este de a interzice, n spitale,
s se vorbeasc femeilor de o ans la via, s interzic accesul voluntarilor centrelor de
ajutor pro-via i s se interzic, n exteriorul sau n preajma spitalelor s se desfoare
proteste sau s se ofere informaii care nu sprijin, moral, aciunea de a comite o crim
mpotriva copiilor nenscui. Ministrul Vallaud-Belkano a specificat c aceti activiti trebuie
s fie arestai.
Deasemenea, guvernul francez i-a exprimat benevolena fa de motoarele de cutare
i site-urile favorabile propagandei pro-avort, n detrimentul celor pro-via, ale cror
administratori risc, acum, doi ani de nchisoare, aceasta fiind pedeapsa prevzut pentru cei
care ncearc s mpiedice, psihologic, avortul. Urmtorul pas, deja anunat, al
organizaiilor ce sprijin avortul n Frana, va fi interzicerea obieciei pe motiv de contiin, a
medicilor.
Obiective de referin

s defineasc noiunea libertatea de exprimare;

s identifice coninutul libertaii de exprimare i a defaimrii;

s stabileasc legturi ntre normele naionale i internaionale a libertii de

exprimare;

s indentifice evoluia pe termen scurt, mediu i lung a concepiei legislative a

libertii de exprimare.

Referinte:
1.

Buletinul CSJ nr. 11-12 (2000)

2.

Legea Presei Nr. 243 - XIII, 26 octombrie 1994, M.O. nr 2/12 din 12.01.95, art

3.

Legea taxei de stat,

4.

Anexa la decizia Consiliul Coordonator al Audiovizualului nr. 23, din

27.

07.10.97, Buletin CCA din R.M. nr. 2 (1997)

5.

Legea cu privire la libertatea de exprimare

6.

Cazul Lingens c. Austriei, hot. 08.07.86, seria A 103, par. 46 in Hotarari ale

Curtii Europene a Drepturilor Omului, Iasi: 2000. p.164.

49

7.

Defining Defamation - Principles on Freedom of Expression and Protection of

Reputation. elab. Article 19 (ONG), London, July 2000 (principiul 5)

8.

Defining Defamation. Op. cit., p. 12 (Principiul 9)

50

TEMA 4. Mecanisme de protecie juridic a dreptului de acces la informaie

1.

Drepturile i libertile informaionale de baz, temeiuri i restricii

2.

Reglementarea juridic a dreptului la informaiei

3.

Dreptul de acces la informaie

4.

Semntura electronico-digital ca instituie a dreptului informaional

5.

Protecia dreptului de acces la informaie

1)

Drepturile i libertile informaionale de baz, temeiuri i restricii

ntrun stat constituional oricare tip de activitate trebuie s fie reglamentat. Din
pcate, asigurarea legislativ a relaiilor informaionale n Republica Moldova lipsete, iar
aceast domeniu a legislaiei este terra incognita pentru organele legislative din ar.
ntro societate contemporan informaia deine un rol important, iar resursele
informaionale sunt una dintre cele mai importante active ale statului, de rnd cu resursele
naturale, umane, financiare, etc. i definesc potenialul lui.
Crearea societii contemporane informaional n Republica Moldova necesit
rezolvarea unui complex de sarcini n vederea formrii mediului informaional, care ar asigura
dezvoltarea eficace a sitemelor informatice i a reelelor de transfer a datelor, formarea
resurselor informaionale, elaborarea produselor informaionale, prestarea serviciilor
informaionale, pregtirea cadrelor n acest domeniu, etc.
n 1946, Adunarea General a Naiunilor Unite a adoptat una dintre primele sale
rezoluii, n care se spune: Libertatea de informare este un drept fundamental al omului i
piatra de ncercare a tuturor libertilor crora Naiunile Unite le sunt credincioase.
Este o afirmaie foarte general. Ce credei c a vrut s spun ONU prin aceast
rezoluie?
Avnd n vedere c liberul acces la informaie este considerat un drept al omului att
de important, faptul c el nu este formulat mai clar n standardele internaionale ale drepturilor
omului ar putea fi surprinztor. Textul Articolului 19 din Declaraia Universal a Drepturilor
Omului este clar i fr echivoc:
Toi oamenii au dreptul la liber opinie i exprimare; acest drept nseamn libertatea
de a-i exprima nemijlocit propria opinie i de a cuta, primi i comunica o informaie din
orice mijloc i indiferent de frontiere (sublinierea noastr).
51

Dei libera exprimare pare benefic att pentru cei care comunic informaia, ct i
pentru cei care o primesc, ideea potrivit creia cetenii au dreptul s obin informaii de la
instituiile guvernamentale nu era unanim recunoscut la acea vreme. Suedia avea garantat n
Constituie libertatea informaiei ncepnd din 1776, dar ea nc se nscria ntr-o minoritate.
Scriitorul american Walter Lippmann afirmase c un oficial ales nu rspunde dect n
faa instituiei sale, nu i n faa electoratului: Acolo unde guvernul este dominat de opinia
maselor, funciile puterii sunt grav afectate. n mod asemntor, sistemul britanic al
democraiei parlamentare se baza pe principiul conform cruia numai legislativul putea
monitoriza guvernul, nu i publicul. n viziunea lui Walter Bagehot, principalul teoretician al
guvernrii parlamentare britanice, democraia nu putea funciona dect dac guvernanii
nu trebuie s dea socoteal vulgului.
Acestea erau concepiile nc predominante n majoritatea cercurilor guvernamentale
din anii 40. (Ca s fim cinstii, aceste concepii sunt larg rspndite i astzi). Iat de ce
textul Rezoluiei Adunrii Generale a ONU a nsemnat o rupere att de radical de trecut. S
ni-l reamintim:
Libertatea de informare este un drept fundamental al omului i piatra de ncercare a
tuturor libertilor crora Naiunile Unite le sunt credincioase.
Poate c acesta este primul lucru la care se gndete cineva atunci cnd aude
cuvintele liber acces la informaii. Guvernele, ca i alte instituii cu putere de decizie, cum
ar fi companiile comerciale, dein informaii despre toi locuitorii rii. Aceste informaii sunt
de la cele mai simple locul naterii unei persoane, adresa acesteia pn la cele mai
complexe, cum ar fi cele medicale.
Cantitatea i complexitatea informaiilor deinute a crescut o dat cu dezvoltarea
tehnologiei. Astfel, computerizarea documentelor guvernului i companiilor face mult mai
uor schimbul de informaii ntre diverse categorii de documente.
Nimic nfricotor n capacitatea propriu-zis a guvernelor de a deine informaii.
Dac guvernele nu ar deine astfel de informaii, ele nu ar putea s ofere publicului serviciile
ateptate i nici nu ar nelege drepturile fiecruia. De exemplu, oamenii ar fi nemulumii
dac li s-ar spune c nu pot vota la alegerile viitoare pentru c autoritile electorale nu i-au
nregistrat.
La fel, cineva s-ar putea ngrijora dac, atunci cnd vine s extrag bani din cont, ar
constata c banca nu i are contul nregistrat. Aadar, este normal ca o instituie s dein date
despre persoane, pentru c numai aa o societate poate funciona normal.

52

i, totui, ceva i ngrijoreaz pe oameni: teama c Big Brother tie prea multe
despre viaa lor de zi cu zi. Deseori, aceast team este justificat. Mai nti, exist un motiv
de ordin practic pentru care oamenii sunt ndreptii s tie ce informaii dein autoritile
despre ei. Un alt motiv ar fi acela c oamenii trebuie s aib posibilitatea s cunoasc aceste
date i, dac sunt eronate, s le poat corecta. Dar chiar dac nu ar exista un motiv pur practic
pentru accesul la informaii, oamenii tot trebuie s aib dreptul elementar de a le afla.
Conform tratatelor internaionale pentru drepturile omului, dar i potrivit legislaiilor
naionale, individul are dreptul la via privat. Accesul la informare este unul din mijloacele
prin care un individ se poate asigura c dreptul la via privat i este respectat.
Guvernele i celelalte instituii dein multe informaii care pot afecta bunstarea
individului ca membru al societii, chiar dac aceste informaii nu se refer la el n mod
direct.
V putei gndi la anume tipuri de informaii deinute de guvern, pe care o persoan ar
trebui s le cunoasc?
Exist multe tipuri de informaii deinute de guvern, care afecteaz viaa individului.
Ele se pot nscrie n oricare dintre categoriile urmtoare (sau n multe alte categorii):
- politic;- via social;- sntate;- educaie;- mediu;- planuri de investiii;securitate;- justiie.
n toate aceste domenii, individul, ca cetean, are diverse drepturi. Dac nu primesc
informaii exacte despre activitatea guvernului n aceste domenii, atunci oamenii nu i pot
exercita drepturile pe deplin.
Reglementarea juridic a dreptului la informaiei

2)

Cadrul juridic este chemat s realizeze dreptul de proprietar asupra informaiei cu

diferenierea proprietii organizaiilor de stat i organelor administrative; structurilor
comerciale, datelor personale a cetenilor.
La sfritul anilor 70 comunitatea internaional a formulat dou principii, care au fost
luate ca baz la crearea cadrului juridic a securitii informaionale n mai multe ri i sunt
urmtoarele:

definirea hotarelor amestecului statului n viaa personal a cetenilor cu utilizarea

sistemelor informatice;

implementarea mecanismelor administrative de protecie a cetenilor contra astfel

de amestecuri.

53

Cu ajutorul normelor de drept n domeniul securitii informaionale trebuie s fie

realizate urmtoarele sarcini:

referirea informaiei drep deschis sau inchis;

definirea drepturilor de access la informaii;

definirea drepturilor persoanelor de rspundere n vederea atribuirii i modificrii

parafelor anumitor informaii;

modurile i procedurile de acces;

modul de control, documentare i analiz a aciunilor personalului

responsabilitile pentru nendeplinirea cerinelor definite;

demonstrarea vinoviei rufctorilor;

pedepsirea vinovailor;

3)

Dreptul de acces la informaie

n 1946, Adunarea General a Naiunilor Unite a adoptat una dintre primele sale
rezoluii, n care se spune: Libertatea de informare este un drept fundamental al omului i
piatra de ncercare a tuturor libertilor crora Naiunile Unite le sunt credincioase.
Este o afirmaie foarte general. Ce credei c a vrut s spun ONU prin aceast
rezoluie?Ce nelegem prin liberul acces la informaie?
Avnd n vedere c liberul acces la informaie este considerat un drept al omului att
de important, faptul c el nu este formulat mai clar n standardele internaionale ale drepturilor
omului ar putea fi surprinztor. Textul Articolului 19 din Declaraia Universal a Drepturilor
Omului este clar i fr echivoc:
Toi oamenii au dreptul la liber opinie i exprimare; acest drept nseamn libertatea
de a-i exprima nemijlocit propria opinie i de a cuta, primi i comunica o informaie din
orice mijloc i indiferent de frontiere (sublinierea noastr).
Dei libera exprimare pare benefic att pentru cei care comunic informaia, ct i
pentru cei care o primesc, ideea potrivit creia cetenii au dreptul s obin informaii de la
instituiile guvernamentale nu era unanim recunoscut la acea vreme. Suedia avea garantat n
Constituie libertatea informaiei ncepnd din 1776, dar ea nc se nscria ntr-o minoritate.
Scriitorul american Walter Lippmann afirmase c un oficial ales nu rspunde dect n
faa instituiei sale, nu i n faa electoratului: Acolo unde guvernul este dominat de opinia
maselor, funciile puterii sunt grav afectate. n mod asemntor, sistemul britanic al
54

democraiei parlamentare se baza pe principiul conform cruia numai legislativul putea

monitoriza guvernul, nu i publicul. n viziunea lui Walter Bagehot, principalul teoretician al
guvernrii parlamentare britanice, democraia nu putea funciona dect dac guvernanii
nu trebuie s dea socoteal vulgului.
Acestea erau concepiile nc predominante n majoritatea cercurilor guvernamentale
din anii 40. (Ca s fim cinstii, aceste concepii sunt larg rspndite i astzi). Iat de ce
textul Rezoluiei Adunrii Generale a ONU a nsemnat o rupere att de radical de trecut. S
ni-l reamintim:Libertatea de informare este un drept fundamental al omului i piatra de
ncercare a tuturor libertilor crora Naiunile Unite le sunt credincioase.
Poate c acesta este primul lucru la care se gndete cineva atunci cnd aude cuvintele
liber acces la informaii. Guvernele, ca i alte instituii cu putere de decizie, cum ar fi
companiile comerciale, dein informaii despre toi locuitorii rii. Aceste informaii sunt de la
cele mai simple locul naterii unei persoane, adresa acesteia pn la cele mai complexe,
cum ar fi cele medicale.
Cantitatea i complexitatea informaiilor deinute a crescut o dat cu dezvoltarea
tehnologiei. Astfel, computerizarea documentelor guvernului i companiilor face mult mai
uor schimbul de informaii ntre diverse categorii de documente.
Nimic nfricotor n capacitatea propriu-zis a guvernelor de a deine informaii.
Dac guvernele nu ar deine astfel de informaii, ele nu ar putea s ofere publicului serviciile
ateptate i nici nu ar nelege drepturile fiecruia. De exemplu, oamenii ar fi nemulumii
dac li s-ar spune c nu pot vota la alegerile viitoare pentru c autoritile electorale nu i-au
nregistrat.
La fel, cineva s-ar putea ngrijora dac, atunci cnd vine s extrag bani din cont, ar
constata c banca nu i are contul nregistrat.
Aadar, este normal ca o instituie s dein date despre persoane, pentru c numai aa
o societate poate funciona normal.
i, totui, ceva i ngrijoreaz pe oameni: teama c Big Brother tie prea multe
despre viaa lor de zi cu zi. Deseori, aceast team este justificat. Mai nti, exist un motiv
de ordin practic pentru care oamenii sunt ndreptii s tie ce informaii dein autoritile
despre ei. Un alt motiv ar fi acela c oamenii trebuie s aib posibilitatea s cunoasc aceste
date i, dac sunt eronate, s le poat corecta. Dar chiar dac nu ar exista un motiv pur practic
pentru accesul la informaii, oamenii tot trebuie s aib dreptul elementar de a le afla.

55

Conform tratatelor internaionale pentru drepturile omului, dar i potrivit legislaiilor

naionale, individul are dreptul la via privat. Accesul la informare este unul din mijloacele
prin care un individ se poate asigura c dreptul la via privat i este respectat.
Guvernele i celelalte instituii dein multe informaii care pot afecta bunstarea
individului ca membru al societii, chiar dac aceste informaii nu se refer la el n mod
direct.
V putei gndi la anume tipuri de informaii deinute de guvern, pe care o persoan ar
trebui s le cunoasc?
Exist multe tipuri de informaii deinute de guvern, care afecteaz viaa individului.
Ele se pot nscrie n oricare dintre categoriile urmtoare (sau n multe alte categorii):
- politic;- via social;- sntate;- educaie;- mediu;- planuri de investiii;securitate;- justiie.

4)

Semntura electronico-digital ca instituie a dreptului informaional

Noiunile ce urmeaz de reinut:

mijloacele

semnturii

digitale -

mijloacele

tehnice i/sau

de

program

ce

asigur crearea cheii publice i cheii private, crearea semnturii digitale i/sau verificarea
autenticitii acesteia;
semntur digital - atribut indispensabil al documentului electronic, obinut n urma
transformrii criptografice a acestuia cu utilizarea cheii private, destinat s confirme
autenticitatea documentului electronic; LEGE Nr. 264 din

15.07.2004 cu privire la

documentul electronic i semntura digital.

Potrivit Articolul 18 al Legii nominalizate prevede urmtoarele privind semnturai
digital:(1) Documentul electronic este semnat cu semntura digital a persoanei abilitate, n
modul stabilit de legislaie sau de contract, s semneze cu semnturolograf documentul
echivalent pe suport de hrtie.(2) Semntura digital este creat de titularul certificatului cheii
publice prin mijloacele semnturii digitale, utilizndu-se cheia privat.(3) Modul de aplicare a
semnturii digitale n documentele electronice ale autoritilor publice este stabilit de Guvern.
Conform aceleeai Legi Articolul 19. Sunt prevzute efectele juridice ale semnturii
digitale:(1) Semntura digital produce aceleai efecte juridice ca i semntura olograf n
documentul pe suport de hrtie, cu condiia:
a) autenticitii semnturii digitale, confirmate prin mijloacele de certificare ale
acesteia; i

56

b) valabilitii, la momentul semnrii documentului electronic, a certificatului cheii

publice perfectat i eliberat conform legislaiei.
(2) Semntura digital este echivalat juridic cu semntura olograf n documentul pe
suport de hrtie autentificat cu tampil n cazul n care exist mputernicirile de utilizare a
tampilei.
(3) Coninutul documentului pe suport de hrtie autentificat cu tampil i
transformat n document electronic poate fi autentificat cu semntura digital a persoanei
abilitate. n acest caz, drept document original se consider documentul pe suport de hrtie.
Ct privete verificarea autenticitii semnturii digitale se efectueaz prin mijloacele
certificate ale semnturii digitale, cu utilizarea certificatului cheii publice al alctuitorului care
a semnat documentul electronic.
Mijloacele semnturii digitale nu constituie mijloace de cifrare a informaiei i snt
supuse certificrii obligatorii n conformitate cu legislaia privind certificarea mrfurilor i
serviciilor.
Mijloacele semnturii digitale trebuie s asigure:
a) unicitatea cheii private i cheii publice create;
b) dificultatea de calcul necesar la deducerea cheii private i a semnturii digitale;
c) confidenialitatea cheii private.

5)

Protecia dreptului de acces la informaie

Conform Articolul 38 a Legii cu privire dreptului de acces la informaie este prevzut

(1)

Persoanele

fizice i

juridice

poart rspundere,

stabilit de

legislaie,

pentru

nendeplinirea cerinelor prezentei legi. (2) Intermediarul n circulaia electronic a

documentelor poart rspundere stabilit de legislaie, pentru neexecutarea sau executarea
necorespunztoare a obligaiilor i calitatea necorespunztoare a serviciilor prestate, precum i
pentru prejudiciul cauzat de aceste aciuni (inaciuni).(3) Pentru acces ilegal la informaia
cuprins n documentele electronice, persoanele poart rspundere conform legislaiei cu
privire la accesul la informaie.(4) Litigiile care apar n cadrul circulaiei electronice a
documentelor, precum i cele legate de utilizarea documentelor electronice i de aplicarea
semnturii digitale, se soluioneaz de ctre subiecii circulaiei electronice a documentelor n
conformitate cu legislaia i contractele ncheiate.
Centrul de certificare a cheilor publice poart rspundere pentru prejudiciul cauzat ca
urmare a nendeplinirii obligaiilor prevzute de prezenta lege, cu excepia cazurilor n care
57

centrul de certificare aduce probe doveditoare c nu a putut mpiedica producerea

prejudiciului.
Centrul de certificare nu poart rspundere pentru prejudiciul cauzat ca urmare a
utilizrii certificatului cheii publice cu nclcarea restriciilor de utilizare a acestuia sau a
restriciilor privind limitele valorii operaiunilor n care acesta poate fi utilizat.
Titularul certificatului cheii publice poart rspundere pentru prejudiciul cauzat de:
a) nendeplinirea obligaiilor prevzute de prezenta lege;
b) semnarea documentelor electronice cu utilizarea cheii sale private de ctre alte
persoane, inclusiv n perioada de la solicitarea suspendrii valabilitii sau revocrii
certificatului cheii publice pn la nscrierea, n termenul stabilit, a meniunii respective n
registrul certificatelor cheilor publice, cu excepia cazurilor n care titularul certificatului va
aduce probe doveditoare c documentul electronic a fost semnat de o alt persoan.
Obiectivele de referin:
-

s stabileasc drepturile i libertile informaionale de baz;

s analizeze temeiurile i restriciile aduse drepturilor i libertilor

informaionale;
-

s defineasc dreptul de acces la informaie i principiile acestuia;

s stabileasc mecanismele de protecie juridic a dreptului de acces la

informaie;
-

s cunoasc noile posibiliti oferite de utilizarea semnturii digitale i efectele

juridice a actelor semnate prin semntur digital;

-

s analizeze avantajele i impactele legate de utilizare de scar larg a noilor

tehnologii informaionale.

Bibliografie:
1.

Constituia Republicii Moldova adoptat la 29.07.1994 (M.O. nr.1 din

12.08.1994);
2.

Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995;

3.

Legea nr.982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informaie;

4.

Legea nr.467-XV din 21 noiembrie 2003 cu privire la informatizare i la

resursele informaionale de stat;

5.

Legea nr.264-XV din 15 iulie 2004 cu privire la documentul electronic i

semntura digital;
58

6.

Legea Republicii Moldova cu privire la protecia datelor cu caracter personal

nr. 17 din 15.02.2007, publicat n Monitorul Oficial Nr. 107-111 art Nr : 468
7.

Legea Republiciii Moldova cu privire la informatic nr.1069-XIV din

22.06.2001, publicat n Monitorul Oficial nr.73-74 din 05.07.2001

59

Subiectul 5. Politica de stat n domeniul mass-media

1.

Particularitile i direciile politicii statului n domeniul mass-media.

2.

Particulariti ale reglementrii juridice ale mass-media electronice i

mass-media scrise, ale mass-media de stat i mass-media private.

3.

Particularitile politicii fiscale ale statului n domeniul mass-media

4.

Consiliul Coordonator al Audiovizualului - statut, competen.

5.

Finanarea i sponsorizarea mass-media.

6.

Restricii privind fondarea i deinerea mass-media de ctre persoane

fizice i juridice strine.

1)

Particularitile i direciile politicii statului n domeniul mass-media.

Una dintre cele mai importante i evidente funcii ale massmedia reprezint cea de
educaie i culturalizare, realizat prin intermediul plasrii celei mai diverse informaii n
paginile de ziare sau n emisiunile de radio i de televiziune. Pe parcursul ultimului secol,
massmedia a reuit s se impun pe pia, ca i oricare alt produs necesar consumului pe
oricare alt pia. Astfel, procesul clasic de educare a societii, foarte deschis noilor
influene, accept tot mai mult i mai mult participarea activ a surselor de comunicare de
mas la crearea reprezentrilor fiecrui cetean n parte. Paradoxul const n faptul c
rezultatul nu este niciodat univoc i unilateral. O singur informaie, avnd acelai coninut
informaional poate fi trit, receptat i acceptat diferit n dependen de mai muli factori,
printre care: sursa de provenien a informaiei; modalitatea de expunere a acesteia; nivelul
intelectual al receptorului informaiei; cadrul de activitate a celui din urm; utilitatea
informaiei pentru fiecare cetean n parte, etc. Din acest punct de vedere, ne intereseaz n
mod special modalitile prin care se realizeaz procesul de influenare politic a publicului
larg de ctre massmedia, tehnicile procesului, consecinele acestuia pentru acelai public,
precum i diferenele prin care se caracterizeaz procesul n presa noastr i n cea din statele
anglosaxone.
Pentru a nelege mai bine relaia media - politica, sunt necesare cteva precizri
preliminare, menite s nlture unele confuzii terminologice. Astfel, sintagma influena
politic (lat. influere a curge, a strecura, a penetra) trebuie interpretat ca reprezentnd un
complex de aciuni politice exercitate de o persoan, un grup de persoane sau de o instituie
politic asupra altora n vederea formrii sau modificrii comportamentelor politice ale unor
60

indivizi, grupuri sociale sau a societii n ansamblu [63]. De fapt, muli dintre politologi
identific termenul de influen cu puterea. H. A. Simon consider conceptele de influen
i de putere drept sinonime, iar K. I. Friedrich afirm c influena este o putere indirect i
nestructurat. n acelai timp, H. D. Lasswell pune conceptul de influen la baza tiinei
politice, afirmnd c studiul politicii reprezint de fapt, studiul influenei.
Respectiv, massmedia reprezint n societatea actual canalul cel mai potrivit,
oportun, dar i accesibil pentru transmiterea mesajelor politice ale celor aflai la guvernare
potenialilor electori din viitoarele campanii electorale. Din acest punct de vedere, sursele
media preiau dificultatea enorm cu care s-ar confrunta politicianul n ncercarea de a
transmite mesajul su fiecrui cetean n parte, la care se dorete a ajunge acest mesaj. Astfel,
sursele de comunicare de mas reduc din gravitatea influenei politice i particip activ la
transmiterea mesajului n

80 calitate de mediator (la modul ideal, acesta ar trebui s

manifeste atitudine critic i viziune obiectiv).

Pentru a defini sintagma influena politic a mass-media, este necesar
determinarea, mai nti de toate, a termenului politica, care semnific tiina i practica de
guvernare a unui stat; sfer de activitate social ce cuprinde relaiile, orientrile i
manifestrile care apar ntre partide, ntre categorii i grupuri sociale, ntre popoare etc., n
legtur cu promovarea intereselor lor, n lupta pentru putere. Astfel, influena politic a
mass-mediei poate fi considerat un proces de transmitere i argumentare a mesajelor
participanilor la guvernare, o posibilitate de obinere a consimmntului publicului elector
fa de activitile celor sus-pui. Pe de alt parte, aceeai influen politic a mass-media mai
poate fi identificat n calitate de putere de sine stttoare, capabil s cenzureze abuzurile
politice i sociale, s participe n calitate de catalizator al proceselor sociale, menite s
trezeasc contiina oamenilor pentru evitarea destabilizrii ordinei n societate.

2)

Particulariti ale reglementrii juridice ale mass-media electronice i

mass-media scrise, ale mass-media de stat i mass-media private.

Legislatia tarii noastre nu consacra notiunea mass-media electronice. In contextul
acestui compartiment notiunea este utilizata cu semnificatia ei traditionala, fiind desemnate:
posturile de radio si studiourile de televiziune, difuzarea carora este realizata prin intermediul
unor instalatii tehnice, amplasate pe teritoriul Republicii Moldova, prin unde terestre si/sau
prin cablu, pentru receptionare pe teritoriul Republicii Moldova sau pe teritoriul altor state (de

61

exemplu, Radio Moldova International), denumite in mod traditional institutii ale

audiovizualului.
Nu constituie obiect al prezentului studiu constituirea si inregistrarea unor mass-media
electronice, domeniul carora ar putea (eventual) sa-l constituie crearea si difuzarea:
a) emisiunilor audiovizuale de pe teritoriul Republicii Moldova exclusiv prin intermediul
satelitilor; b) emisiunilor audiovizuale de pe teritoriul Republicii Moldova exclusiv prin
intermediul Internet-ului; c) unor publicatii periodice de pe teritoriul Republicii Moldova prin
intermediul Internet-ului; d) emisiunilor audiovizuale de pe teritoriul altor state, a caror
receptie este posibila pe teritoriul Republicii Moldova, cu exceptia celor care se afla sub
jurisdictia Republicii Moldova; e) emisiunilor audiovizuale prin intermediul unor sisteme de
televiziune si/sau radiodifuziune prin intermediul unor sisteme de tip inchis (de productie,
tehnologice, didactice, de serviciu etc.).
Procedura de inregistrare a agentilor in domeniul mass-media electronice isi gaseste
consacrare juridica intr-o serie de acte normative, principalele fiind:
Legea audiovizualului, Legea telecomunicatiilor, Hotarirea Parlamentului Republicii
Moldova cu privire la statutul, structura, devizul de cheltuieli si cuantumul retribuirii lunare
pentru vechime in munca a membrilor si colaboratorilor Consiliului Coordonator al
Audiovizualului (nr. 988XIII din 15.10.1996), Statutul-model al institutiei audiovizualului
(aprobat prin decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului nr. 10 din 24 decembrie
1996), Regulamentul Agentiei Nationale pentru Reglementare in Telecomunicatii si
Informatica privind eliberarea licentelor in domeniul telecomunicatiilor si informaticii, Codul
civil, Legea cu privire la asociatiile obstesti, Legea cu privire la antreprenoriat si intreprinderi,
Legea privind societatile pe actiuni, Legea cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor
si organizatiilor.
3.Particularitile politicii fiscale ale statului n domeniul mass-media
Conform Legii audiovizualului este prevzut c :
(1) Radiodifuzorii privai se pot constitui de ctre persoane fizice i persoane
juridice.
(2) n calitate de fondatori ai radiodifuzorilor privai nu pot fi autoritile publice de
orice nivel, instituiile de drept public finanate de la bugetul de stat, partidele i formaiunile
politice, ntreprinderile i instituiile specializate n domeniul telecomunicaiilor.

62

(3) O persoan fizic sau juridic poate deine cel mult cinci licene de emisie n
aceeai unitate administrativ-teritorial sau zon, fr posibilitatea de a deine exclusivitatea.
(4) O persoan fizic sau juridic, din ar sau strintate, poate fi investitor sau acionar
majoritar, direct sau indirect, la cel mult 2 radiodifuzori de diferite tipuri.
(5) Radiodifuzorii privai se autofinaneaz din veniturile obinute din activiti
comerciale, din sponsorizri i prestri de servicii.
(6) Radiodifuzorii privai snt obligai s informeze publicul privitor la denumirea i
sediul administraiei, la numele realizatorului de programe sau de emisiuni, la semnalele
postului de radio, la simbolul postului de televiziune.
(7) Radiodifuzorii privai titulari de licen de emisie prezint anual Consiliului
Coordonator al Audiovizualului raport privind realizarea concepiei serviciului de programe
n anul de activitate precedent.
(8) Radiodifuzorii privai desfoar activitate n conformitate cu concepia general
a serviciului de programe, n al crui temei Consiliul Coordonator al Audiovizualului a
eliberat licena de emisie i/sau autorizaia de retransmisie.
4.Consiliul Coordonator al Audiovizualului - statut, competen.
Activitatea Consiliului Coordonator al Audiovizualului este supravegheat de
Parlament, prin dezbaterea raportului anual al consiliului.Raportul anual al Consiliului
Coordonator al Audiovizualului se depune n Parlament pn la data de 1 februarie. n situaia
n care Parlamentul respinge raportul anual al Consiliului Coordonator al Audiovizualului,
acesta este obligat ca, n termen de 30 de zile, s prezinte un program de msuri concrete
pentru remedierea carenelor semnalate.
Odat cu prezentarea raportului Consiliului Coordonator al Audiovizualului, comisia
parlamentar de profil prezint un aviz asupra legalitii activitilor consiliului, asupra
corectitudinii i transparenei operaiunilor financiare. n ndeplinirea misiunii sale n interesul
public, Consiliul Coordonator al Audiovizualului are obligaia de a face publice rapoartele
trimestriale privind modul n care i exercit atribuiile.
Art.1. - Consiliul Coordonator al Audiovizualului este o autoritate public
autonom n domeniul audiovizualului din Republica Moldova, reprezentant i garant al
interesului public n domeniul audiovizualului, potrivit art.39 din Codul audiovizualului al
Republicii Moldova nr.260-XVI din 27 iulie 2006. PARLAMENTUL HOTRRE Nr. 433
din 28.12.2006 cu privire la aprobarea statutului, a structurii organizatorice i a efectivuluilimit ale Consiliului Coordonator al Audiovizualului.
63

Potrivit Articolul 39. Al Legii audiovizualului este prevzut c :

(1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului este autoritate public autonom.
(2) Consiliul Coordonator al Audiovizualului este reprezentantul i garantul
interesului public n domeniul audiovizualului, autoritatea responsabil pentru implementarea
i respectarea prezentului cod, a tratatelor internaionale n domeniul audiovizualului la care
Republica Moldova este parte.
(3) Consiliul Coordonator al Audiovizualului are statut de persoan juridic de
drept public cu toate atributele unei astfel de persoane.
(4) Consiliul Coordonator al Audiovizualului este consultat n procesul de definire a
poziiei Republicii Moldova i poate participa, prin reprezentani, la negocierile internaionale
cu privire la domeniul audiovizualului.
Conform art 40. Consiliului Coordonator al Audiovizualului are urmtoarele
atribuii:
a) supravegheaz respectarea modului n care radiodifuzorii publici i radiodifuzorii
privai i ndeplinesc obligaiile asumate n licena de emisie, n condiiile i cu respectarea
prevederilor legale;
b) supravegheaz corectitudinea coninutului programelor oferite de radiodifuzori,
numai dup comunicarea audiovizual a acestor programe;
c) adopt concepia de reflectare a campaniei electorale pentru alegerile
parlamentare, alegerile locale generale i referendumurile republicane, prezint Comisiei
Electorale Centrale rapoarte de monitorizare a modului de reflectare a campaniei electorale de
ctre radiodifuzorii naionali, n conformitate cu prevederile Codului electoral;
d) monitorizeaz, n condiiile alin.(1) lit.b), coninutul serviciilor de programe
oferite de radiodifuzori i oferta de servicii de programe asigurate de distribuitorii de servicii,
periodic i ori de cte ori consiliul consider necesar sau este sesizat cu privire la
nerespectarea de ctre radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii a prevederilor legale, a
normelor de reglementare n domeniu sau a obligaiilor nscrise n licena de emisie;
e) ofer avizul referitor la Caietul de sarcini al radiodifuzorului public;
f) adopt codul de conduit al radiodifuzorilor n vederea conceperii i comunicrii
audiovizuale a serviciilor de programe n conformitate cu prezentul cod i standardele
europene;
g) sesizeaz Consiliul de Observatori al instituiei publice naionale a
audiovizualului Compania "Teleradio-Moldova" asupra devierilor serviciilor de programe de
la rigorile prevzute n licena de emisie;
64

h) aprob regulile de audit intern ale radiodifuzorilor publici;

i) la propunerea Consiliului de Observatori, decide referitor la instituirea,
reorganizarea sau ncetarea activitilor subdiviziunilor radiodifuzorului public naional;
j) stabilete condiiile, criteriile i procedura de acordare a licenelor de emisie;
k) stabilete procedura de acordare a autorizaiei de retransmisie;
l) elibereaz licene de emisie i autorizaii de retransmisie a serviciilor de
programe;
m) emite decizii cu caracter de norme de reglementare n vederea
exercitrii atribuiilor sale prevzute n prezentul cod.
(2) Instruciunile i recomandrile emise de Consiliul Coordonator al
Audiovizualului se fac publice prin plasarea lor pe pagina web a Consiliului Coordonator al
Audiovizualului i prin publicarea n Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(3) n

exercitarea atribuiilor sale, Consiliul Coordonator al Audiovizualului adopt decizii

obligatorii, care intr n vigoare la data publicrii n Monitorul Oficial al Republicii Moldova ,
cu excepia deciziilor prevzute la art. 38 alin. (8).
(4) Toate deciziile Consiliului Coordonator al Audiovizualului snt motivate.
Deciziile, inclusiv motivarea, se public n Monitorul Oficial al Republicii Moldova i pe
pagina web.
(5) Deciziile Consiliului Coordonator al Audiovizualului pot fi contestate n
instan de contencios administrativ de ctre orice persoan care se consider prejudiciat de
acestea.

5.

Finanarea i sponsorizarea mass-media.

Legislatia Republicii Moldova, in problemele dreptului de proprietate, finantarii,

sponsorizarii, subventionarii de catre stat a mass-media, instituirii restrictiilor antimonopol in
domeniu, invedereaza numeroase lacune si inexactitati. De exemplu, Legea presei opereaza cu
termenul inadecvat fondator, care in contextul respectiv nu comporta sensul ce i se atribuie.
Sub-stituirea acestui termen cu termenul proprietar ar limpezi lucrurile. Este lacunara
prevederea care stipuleaza ca publicatiile periodice si agentiile de presa fondate de catre
autoritatile publice se finanteaza de la bugetul respectiv (Legea presei, art.12(2). Accentul,
deci, se pune pe publicatiile fondate de stat, fapt ce nu poate sa nu influenteze negativ
dezvoltarea presei private, nevoite sa supravietuiasca in conditii economice extrem de dure.
Este in detrimentul presei libere si prevederea care legifereaza ca publicatiile periodice
65

destinate copiilor de virsta scolara si prescolara sint finantate de catre stat; in acest caz
ministerele (departamentele) respective devin fondatorii (cofondatorii) lor. Ne referim la
ultima sintagma in acest caz ..., deoarece in realitate sint subventionate de la buget doar
trei publicatii, celelalte fiind lasate sa se descurce singure.
Dispozitiile cu privire la fondator si subventionarea (dotarea) de la buget numai a
unor publicatii au un subtext extrem de periculos, deoarece, in cazul Republicii Moldova si al
multor tari din ex-Uniunea Sovietica, statul apare concomitent in postura de concurent pe
piata informationala, de legiuitor si de promotor, direct sau indirect, al intereselor proprii,
deseori ideologizate, plasind stiri filtrate. Piata informationala din Republica Moldova nu
este independenta in raport cu puterea de stat, faptul constituind o piedica serioasa in
dezvoltarea pluralismului de opinii.
Legea presei, prin art.12, reglementeaza pro-blemele legate de finantarea publicatiilor
periodice si a agentiilor de presa. Modificarile repetate, operate pe parcurs, ne demonstreaza
ca de fiecare data cind in Parlament se schimba coraportul de forte, majoritatea parlamentara
care vine la putere incearca sa influenteze, intr-un mod sau altul, mijloacele de informare in
masa. De exemplu, aparent este binevenita dispozitia din lege privind finantarea de catre stat a
publicatiilor periodice destinate copiilor de virsta scolara si prescolara. Insa in acest caz
ministerele si departamentele respective devin fondatorii (cofondatorii) lor, ceea ce sugereaza
ideea ca acestea vor promova politica Guvernului, adica a majoritatii parlamentare, care
formeaza executivul. In consecinta, domeniul educational, care necesita mai mult decit oricare
altul de a fi protejat impotriva ingerintelor politice, ajunge in serviciul puterii si al intereselor
ideologice de moment.
Sint finantate de la buget, de asemenea, publicatiile periodice si agentiile de presa
fondatorii carora sint autoritatile publice centrale si locale. Este cazul ziarelor Guvernului
Moldova Suverana si Nezavisimaia Moldova, al ziarelor consiliilor locale, finantate de la
bugetele respective, care promoveaza politica guvernantilor. In Austria, Franta, Olanda,
Norvegia, Spania, de exemplu, guvernele subventioneaza ziarele care se confrunta cu
dificultati financiare. De anumite subventii beneficiaza posturile de radio/TV. Unii considera
ca subventiile sint necesare pentru a mentine pluralismul de opinii, altii, ca ele constituie o
piedica in calea modernizarii si a dezvoltarii normale a concurentei loiale. Olanda si Norvegia
acorda subventii redactorilor independenti. In Austria, Franta, Norvegia, Suedia, S.U.A. se
practica sprijinul indirect al publicatiilor, prin acoperirea cheltuielilor legate de taxele postale.
Legea admite in mod rezonabil sustinerea publicatiilor si agentiilor de presa prin
donatii operate de persoane fizice si juridice din Republica Moldova si din strainatate, cu
66

conditia ca ele sa publice, de doua ori pe an, informatii privind sursa si valoarea donatiilor.
Dar, printr-un amendament la Legea presei, legiuitorul a interzis finantarea sau sustinerea in
orice alta forma a publicatiilor periodice de catre guvernele statelor straine, cu exceptia
cazurilor prevazute in acordurile interstatale bilaterale (art.12(4)). Aceasta prevedere intra in
contradictie cu practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit careia detinerea,
finantarea sau orice alta forma de sprijin din strainatate a mass-media constituie activitati in
favoarea libertatii de exprimare, deoarece institutiile respective nu intervin in continut si nu
influenteaza redactiile in expunerea punctelor de vedere.
Finantarea mass-media, conform legislatiei, poate fi realizata din diverse surse: de la
buget, din veniturile obtinute de la prestarea serviciilor de publicitate; vinzarea dreptului de
difuzare si a altor drepturi asupra productiei proprii; din mijloacele de sponsorizare si donatii,
din alte venituri legale.

6.

Restricii privind fondarea i deinerea mass-media de ctre persoane

fizice i juridice strine.

La fondarea institutiilor audiovizualului legislatia in domeniu impune anumite
restrictii:
- persoanele fizice (cetateni ai Republicii Moldova) sint in drept sa fondeze institutii ale
audiovizualului doar prin intermediul crearii unui subiect de drept avind statut de persoana
juridica. (Aceasta restrictie trebuie anulata, deoarece instituie a priori o discriminare intre
diferite categorii de persoane, care trebuie sa beneficieze de drepturi egale in lansarea unei
afaceri. Dupa inregistrare, conform legislatiei, postul de radio/TV devine persoana juridica.
Care este atunci rostul existentei a doua persoane juridice pe segmentul unei singure
activitati?).
O persoana fizica sau juridica poate detine mai mult de 50% din capitalul statutar doar
la o singura institutie a audiovizualului, iar la altele nu mai mult de 20%;
- persoanele fizice sau juridice straine sint in drept sa fondeze institutii ale audiovizualului
doar prin intermediul crearii unei/unor intreprinderi mixte, la care participa subiecti din
Republica Moldova;
- intreprinderile de telecomunicatii si intreprinderile de exploatare a retelelor de
comunicatii audiovizuale nu pot fi fondatoare sau coproprietare ale institutiilor
audiovizualului;
- institutiile audiovizualului, care au fost private de dreptul de emisie pentru actiuni ilegale,

67

sint in drept sa participe la concursul pentru obtinerea licentei de emisie doar la expirarea a
trei ani de la data, la care au fost private de acest drept.

Obiectivele de referin:
-

s formuleze direciile politicii de stat n domeniul mass-media;

s determine particularitile reglementrii juridice ale mass-media electronice

i mass-media scrise;
-

s stabileasc particularitile politicii fiscale n domeniul mass-media;

s stabileasc funciile Consiliului Coordonator al Audiovizualului;

s evidenieze drepturile persoane fizice i juridice strine n domeniul mass-

media.

Bibliografie:
1.

Codul civil,

2.

Legea cu privire la asociatiile obstesti,

3.

Legea cu privire la antreprenoriat si intreprinderi,

4.

Legea privind societatile pe actiuni,

5.

Legea cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor si organizatiilor.

6.

Legea audiovizualului,

7.

Legea telecomunicatiilor,

8.

Hotarirea Parlamentului Republicii Moldova cu privire la statutul, structura,

devizul de cheltuieli si cuantumul retribuirii lunare pentru vechime in munca a membrilor si

colaboratorilor Consiliului Coordonator al Audiovizualului (nr. 988XIII din 15.10.1996),
9.

statutul-model al institutiei audiovizualului (aprobat prin decizia Consiliului

Coordonator al Audiovizualului nr. 10 din 24 decembrie 1996),

10.

Regulamentul Agentiei Nationale pentru Reglementare in Telecomunicatii si

Informatica privind eliberarea licentelor in domeniul telecomunicatiilor si informaticii,

68

Subiectul 6. Constituirea i ncetarea activitii agenilor din domeniul massmedia

1.

Procedura de constituire a publicaiilor periodice i ageniilor de tiri.

2.

Constituirea i ncetarea activitii companiilor audiovizuale. Licenierea

instituiilor audiovizuale - noiune, procedur.

3.

Instituia public a audiovizualului.

1. Procedura de constituire a publicaiilor periodice i ageniilor de tiri

Actele necesare pentru nregistrarea publicaiilor i a ageniilor de tiri sunt:
1. Confirmarea denumirii publicaiei periodice sau ageniei de pres, eliberat de ctre
Ministerul Justiiei n baza cererii solicitantului despre verificarea denumirii
2. Cererea privind nregistrarea statutului publicaiei periodice sau ageniei de pres,
semnat de fondator (fondatori) cu indicarea domiciliului sau de reprezentanii acestora (n
cazul fondatorilor persoane juridice), cu aplicarea tampilei
3.Document bancar ce atest achitarea taxei de stat pentru nregistrare.
4. Decizia sau procesul-verbal de constituire a publicaiei periodice sau ageniei de
pres, aprobare statutului, semnat de fondator (fondatori), n care se indic nominal
redactorul-ef al publicaiei, colegiul de redacie, cenzorul
5. Statutul semnat de fondator (fondatori) cu indicarea datelor de identitate
6. Lista fondatorilor, n care se va specifica pentru persoanele fizice numele,
prenumele, anul naterii, numrul i seria buletinului de identitate, domiciliul i semntura;
pentru persoanele juridice denumirea, sediul, numrul i data nregistrrii, semntura
reprezentantului (preedintelui); pentru fondatorul persoan juridic extrasul din procesulverbal al edinei organului de conducere autorizat al persoanei juridice, n care s fie
consemnat decizia de constituire a publicaiei periodice sau ageniei de pres
7. Procesul-verbal al membrilor colectivului de redacie privind constituirea publicaiei
periodice sau ageniei de pres, adoptarea statutului publicaiei periodice sau ageniei de
pres.
8. Actele ce atest acordarea sediului contractul de locaiune/comodat sau declaraia
persoanei fizice (autentificat notarial), sau acordul persoanei juridice (autentificat prin
semntura conductorului i tampila organizaiei)
2. Constituirea i ncetarea activitii companiilor audiovizuale. Licenierea
instituiilor audiovizuale - noiune, procedur.
69

Frecventele radio (FR) si canalele de televiziune (CTV) in R.Moldova, ca si in orice

alta tara, fac parte din patrimoniul statului si utilizarea lor este reglementata de Legea
audiovizualului. Difuzarea emisiunilor radio si tv se poate face numai in baza licentei de
emisie (LE) si a deciziei de autorizare (DA), eliberate de Consiliul Coordonator al
Audiovizualului (C.C.A.).La adoptarea (cu intirziere) a Legii audiovizualului - la 3 octombrie
1995 - in tara functionau deja multe statii radio si tv particulare. (Primele studiouri de
televiziune prin cablu particulare au aparut in 1988.)Consiliul Coordonator al Audiovizualului
din Republica Moldova a fost creat in ianuarie 1996, ca autoritate publica autonoma care
reglementeaza si coordoneaza activitatea in domeniul audiovizualului. Finantarea activitatii
C.C.A. se asigura de la bugetul de stat. In majoritatea lor, membrii C.C.A. isi indeplinesc
functiile pe baza de voluntariat. C.C.A. este constituit din 9 membri dintre care trei sint numiti
de Parlament, trei - de Presedintele R.Moldova si trei de Guvern - pe un termen de 5 ani. Ei
sunt garanti ai interesului public in domeniul audiovizualului si nu reprezinta autoritatea care
i-a numit.Lipsa organului care reglementa si coordona activitatea in domeniul audiovizualului
a jucat un rol negativ. Legea audiovizualului a fost adoptata cu unele deficiente, care s-au
resimtit mai tirziu, in lucrul practic cu institutile audiovizuale. In special, Legea nu a prevazut
pirghii legislative eficiente care sa asigure indeplinirea ei. Din aceasta cauza C.C.A. nu poate
influenta comportamentul celora care incalca, uneori in mod flagrant, Legea audiovizualului.
De exemplu, pe parcursul anilor 1998-2000 colaboratorii C.C.A. au inregistrat numeroase
posturi radio si tv care emiteau fara licente de emisie (in Vulcanesti, Cahul, Taraclia, Leova,
Comrat, Ialoveni, Criuleni, Straseni, Nisporeni, Rezina, Falesti etc). Pentru a sista activitatea
acestor institutii audiovizuale ilegale, C.C.A. trebuie sa adreseze scrisori procuraturilor din
localitatile respective, dar nu exista garantii ca aceste cazuri nu se pot repeta peste un timp.
Propunerile noastre pentru modificarea Legii au fost luate in considerare doar partial, la 4
iunie

1999.Noile

tehnologii

comunicationale

si

activitatea

aceasta

in

domeniul

audiovizualului nu au fost reglementate de Legea audiovizualului si au ramas ca un fel de pete

albe in textul legii.De asemenea, a ramas in afara cadrului legislativ utilizarea variatelor
inregistrari informationale audiovizuale pe diferite suporturi - casete audio, video, CD-uri
audio si video etc., fapt care limiteaza posibilitatile de acces ale populatiei la aceasta
informatie

audiovizuala,

generind

si

diferite

incalcari.In

conformitate

cu

Legea

audiovizualului, toate frecventele libere sau canalele tv pot fi repartizate numai in urma unui
concurs deschis la care pot participa toti solicitantii. Obtinerea unei frecvente sau a unui canal
tv nu e un lucru simplu, mai ales in Chisinau, unde la un canal sau la o frecventa pretind pina
70

la 12 solicitanti.Informatia despre concurs se aduce la cunostinta publica de C.C.A. (dupa ce

primeste,

prin

intermediul

Ministerului

Transporturilor

si

Comunicatiilor,

datele

Inspectoratului de Stat privind frecventele sau canalele libere, coordonate cu tarile vecine) cu
cel putin 45 de zile inainte de data la care urmeaza sa se desfasoare concursul. Ca de obicei,
anunturile despre concursuri apar in saptaminalul Companiei de Stat Teleradio-Moldova "TeleRadio" (programele).
Solicitantilor li se cere sa prezinte la C.C.A. urmatoarele acte:

cererea de inscriere la concurs si eliberarea licentei de emisie cu indicatia

localitatii si frecventei radio sau canalului tv solicitat;

copia Certificatului de inregistrare la Camera Inregistrarii de Stat de pe linga

Ministerul Justitiei al Republicii Moldova;

copia Statutului intreprinderii fondatoare, autentificat in modul stabilit, in care

trebuie sa fie prevazuta si activitatea in domeniul audiovizualului;

Statutul institutiei audiovizuale in conformitate cu Statutul-model al institutiei

audiovizuale cu indicatia telefoanelor, fax-urilor, E-mail, codului si adresei postale etc.;

Conceptul de realizare a proiectului, limba (limbile) de difuzare a programelor

(in procente), raza de emisie, informatia privind resursele umane, experienta solicitantului in
domeniul audiovizualului, rezultatele investigarii interesului populatiei fata de programul
preconizat sau cel realizat etc.;

grila zilnica a programelor, indicindu-se limbile de difuzare;

tipul echipamentelor tehnice preconizate pentru utilizare, cu indicatia celor mai

principali parametri;

declaratia solicitantului privind angajamentele obligatorii ale acestuia ce tin de

respectarea prevederilor Constitutiei, Legii audiovizualului, Statutului C.C.A., ale

instructiunilor si regulamentelor elaborate de C.C.A.;

declaratia privind participarea (neparticiparea) directa sau indirecta cu capital

in fondurile statutare ale altor societati (in procente);

declaratia privind respectarea drepturilor de autor si celor conexe, altor

reglementari ce tin de utilizarea in emisiunile sale a proprietatii intelectuale (opere literare,

muzicale, fonograme, filme etc.), cerintelor Agentiei de Stat pentru Protectia Moralitatii;

certificat de la institutia bancara privind posibilitatea financiara a realizarii

proiectului;

avizul organului administrarii publice locale din teritoriul acoperit de raza de

emisie;
71

date biografice (de munca) ale conducatorului institutiei audiovizuale.

Toate materialele susnumite trebuie sa fie prezentate in limba de stat, semnate si

sigilate.
Dupa expirarea termenului concursului, la sedinta C.C.A. se invita solicitantii care
expun conceptia postului de radio sau studioului tv, posibilitatile umane si tehnice pentru
organizarea si realizarea emisiunilor la un nivel inalt creativ si profesionist. Prin votare
secreta, membrii C.C.A. determina invingatorul care primeste licenta de emisie pentru
frecventa de radio pe un termen de 3 ani sau studio tv pe un termen de 5 ani. Cind expira
termenul de actiune a licentei se anunta un nou concurs deschis pentru aceasta frecventa sau
canal tv. Licentele de emisie pentru tv prin cablu se elibereaza fara concurs.
Primele licente de emisie au fost eliberate de C.C.A. la finele anului 1996. La 24
decembrie 1996 au fost inminate licentele cu numarul 1 - Companiei de Stat TeleradioMoldova si 2 - Intreprinderii de Stat "Radiocomunicatii".

3.

Instituia public a audiovizualului.

Definiiile date n primul articol al Legii Audiovizualului din Republica Moldova

(Anexa 1) noiunilor de instituie a audiovizualului (persoan juridic care concepe, produce
i emite programe audiovizuale), de instituie public a audiovizualului (instituie creat n
baza capitalului de stat sau cu un capital majoritar de stat i cu participarea altui capital public
sau privat care este independent n activitatea de creaie i reflect interesele tuturor pturilor
sociale) i de instituie privat a audiovizualului (instituie creat cu un capital integral privat
sau majoritar privat care reflect interesele unei persoane sau ale unui grup de persoane) vin
s ntreasc convingerea c n Republica Moldova exist puine condiii legislative care ar
face posibil activitatea unui audiovizual cu adevrat independent. Dei instituiile publice ale
audiovizualului ar trebui s reflecte i s apere n acelai timp n mod independent interesele
tuturor pturilor sociale prezena capitalului majoritar de stat sau al unuia public sau privat
face posibil apariia unei limitri n modul de reflectare a interesului tuturor categoriilor de
ceteni n cadrul programelor de radio sau de televiziune publice. Lipsa capitalului public
care s stea n exclusivitate la baza instituiei de radio sau de televiziune, duce la apariia unor
ngrdiri a libertilor de creaie ale jurnalitilor, la lipsa audiovizualului independent n
Republica Moldova. Capitalul de stat sau cel privat impune activitii instituiilor
audiovizualului o serie de reguli i restricii care in de reflectarea sau nereflectarea interesului
ceteanului n funcie de proveniena capitalului care st la baza instituiei audiovizualului.
Chiar dac din punct de vedere legislativ se asigur libertile de opinie i de exprimare,
72

capitalul este cel care are ultimul cuvnt n aprecierea gradului de independen al unei
instituii a audiovizualului.
La 24 aprilie 2002, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, in urma unor
dezbateri ample asupra situatiei politice din Republica Moldova, a adoptat Rezolutia 1280
(2002) privind functionarea institutiilor democratice in Moldova. Art.10 (10) al Rezolutiei
1280 a APCE stipuleaza revizuirea Legii audiovizualului si schimbarea statutului Companiei
Teleradio-Moldova in institutie publica a audiovizualului. In vederea executarii acestei
dispozitii a Rezolutiei, in Parlament au fost prezentate doua proiecte de lege privind institutia
publica a audiovizualului: unul de catre opozitia parlamentara si Asociatia Presei Electronice
si altul de catre seful statului. La 26 iulie 2002 Parlamentul a adoptat legea propusa de seful
statului (nr.1320-XV din 26.07.2002), desi expertii Consiliului Europei au dat aviz negativ
proiectului in cauza.
Reorganizarea Companiei de Stat Teleradio-Moldova trebuie sa aiba ca scop
eliminarea cenzurii prin deetatizare si transformarea ei in institutie publica a audiovizualului.
Institutia publica nationala a audiovizualului este un serviciu public de radiodifuziune si/sau
televiziune, independent in activitatea editoriala si de creatie, autonom institutional, care
reflecta interesele tuturor categoriilor sociale,constituit in baza capitalului financiar exclusiv
sau majoritar public, ale carui cheltuieli de functionare si dezvoltare sint suportate de intreaga
societate prin finantare directa (taxe) si indirecta (bugetara), al carui semnal de emisie are
acoperire nationala si a carui activitate este supravegheata de societate, in baza legii.
Remarcam ca statutul juridic al Companiei de Stat Teleradio-Moldova a fost reglementat
prin Legea audiovizualului (nr. 603-XIII din 03.10.95) si aprobat prin Hotarirea Guvernului
Republicii Moldova (nr. 502 din 12.09.1996). In noua lege Compania este declarata institutie
publica nationala a audiovizualului (art.1). De remarcat ca aceasta calitate Compania o avea
deja prin Legea audiovizualului (art. 7). Obiectivele Companiei, stipulate in lege, coincid cu
cele din Statutul ei (pct.10) si repeta un sir de prevederi de ordin general din Legea privind
accesul la informatie. Genurile de activitate ale Companiei (art.3) au fost expuse anterior in
Statut (pct.14), drepturile si obligatiile Companiei (art.4) in pct.21, 22 ale Statutului.
Dispozitiile privind exigentele relative la emisiunile elaborate sau difuzate de Companie
(art.5) sint preluate din Legea privind dreptul de autor si drepturile conexe, Legea
audiovizualului si Statut (pct.11, 24, 25); privind dreptul reprezentantilor autoritatilor publice
la timpul de antena si obligatia Companiei de a-l acorda (art.6) din Legea audiovizualului
(art.13); privind drepturile Companiei in domeniul accesului la informatie (art.10) - din Legea

73

privind accesul la informatie. Nici dispozitiile privind drepturile si obligatiile Companiei in

domeniul publicitatii (art.11) nu sint inedite, deoarece exista Legea cu privire la publicitate.
Legea cu privire la institutia publica nationala a audiovizualului Compania TeleradioMoldova este declarativista si nu asigura independenta functionala, editoriala si de creatie a
institutiei, de aceea trebuie abrogata, revenindu-se la proiectul Legii cu privire la institutia
publica nationala a audiovizualului elaborat de Asociatia Presei Electronice si apreciat inalt de
expertii Consiliului Europei. Remarcam ca acest proiect de lege a fost adoptat de catre
Parlament in prima lectura, in ziua anterioara adoptarii legii analizate in acest studiu. Latura
forte a proiectului elaborat de APEL constituie, in particular, garantarea reala a independentei
functionale si financiare editoriale si de creatie a institutiei publice nationale a
audiovizualului.

Obiective de referin:
- s determine particularitile procedurii de constituire a publicaiilor periodice i
ageniilor de tiri;
-s stabileasc etapele i particularitile procesuale ale constituirii instituiilor
audiovizuale;
-s formuleze rolul instituiei publice a audiovizualului ntr-un stat democratic i
probabilitatea continuitii funcionale a instituiei.

Bibliografie:
1.

Legea audiovizualului.

2.

Legii cu privire la institutia publica nationala a audiovizualului.

3.

Legea privind accesul la informatie.

4.

Rezolutia 1280 (2002) privind functionarea institutiilor democratice in

Moldova

74

Subiectul 7. Campania electoral i activitatea mass-media

1.

Rolul mass-media n campania electoral. Campania electoral i

reglementarea ei juridic.
2.

Condiii i termene n nfptuirea agitaiei preelectorale.

3.

Organizarea controlului asupra respectrii legislaiei electorale: autoriti

competente i rspunderea pentru nclcarea legislaiei.

1)

Rolul mass-media n campania electoral. Campania electoral i

reglementarea ei juridic.
De mentionat ca reclama politica nu este numai agitatia electorala, deci asupra ei nu
pot fi aplicate restrictiile legislatiei electorale. In Republica Moldova nu exista reglementari
exprese privind reclama politica in presa, care ar asigura conditii egale tuturor pretendentilor.
De exemplu, in Italia ziarele sint obligate sa stabileasca din timp, pina la inceperea campaniei
electorale, cit spatiu pot oferi pentru reclama si sa propuna costuri rezonabile. Totodata,
conform legislatiei italiene, in publicatiile de reclama se va indica numele platitorului. De
asemenea, se interzic publicatiile care contin lozinci exclusiv negative, atacuri vehemente
asupra candidatilor, indemnul direct de a vota un anumit candidat, punindu-se accentul pe
programele politice ale candidatilor.
La acordarea timpului de antena fara plata candidatilor in majoritatea tarilor din
Europa Occidentala se respecta principiul proportionalitatii. Formatiunile politice isi asuma
raspunderea pentru continutul reclamei politice, redactiile urmaresc sa nu se faca propaganda
anticonstitutionala (prin instigarea la ura nationala, rasiala sau religioasa etc.). In general, se
considera ca limitarea reclamei politice contravine principiului autoafirmarii personalitatii,
liberei concurente a politicienilor. Reclama politica platita, pe de o parte, favorizeaza
ingerinta statului in activitatea mass-media care ii apartin, subminind autonomia lor editoriala,
pe de alta parte, este o modalitate eficienta de contracarare a reclamei camuflate.O problema
indelung discutata in Parlamentul Republicii Moldova a fost necesitatea reglementarii
timpilor de antena pentru formatiunile politice reprezentate in legislativ. Pina la urma s-a
decis ca prevederile respective sa fie stipulate in Legea cu privire la institutia publica
nationala a audiovizualului, ceea ce nu s-a facut. O hotarire uitata a Parlamentului, si anume
75

Hotarirea privind acordarea dreptului la folosirea cu titlu gratuit a timpului de emisie la

Radioteleviziunea Nationala partidelor si altor organizatii social-politice (nr.785-XII din 18.
11.91) stipuleaza urmatoarele: In scopul reglementarii folosirii timpului de emisie la
Radioteleviziunea Nationala si asigurarii conditiilor echitabile de transmisie pentru toate
partidele si alte organizatii social-politice, Prezidiul Parlamentului Republicii Moldova
hotaraste: tuturor organizatiilor care activeaza in conformitate cu Legea privind partidele si
alte organizatii social-politice se acorda dreptul de folosire cu titlu gratuit a timpului de emisie
la Radioteleviziunea Nationala, stabilind o zi unica, ora si durata emisiunii (la radio cite 30 de
minute, la TV cite 20 de minute lunar; in perioada campaniilor electorale suplimentar cite
15 minute la radio si cite 10 minute la TV - saptaminal). Partidele si alte organizatii socialpolitice prezinta ofertele conducerii Radioteleviziunii Nationale pentru emisiunile respective
cu cel putin 7 zile inainte la radio si cu cel putin 10 zile inainte la TV. Forma ofertei o
stabileste Radioteleviziunea Nationala. Prezenta Hotarire intra in vigoare la data adoptarii.
Cu parere de rau, acest act normativ nu este cunoscut. invocind acest act, partidele si
organizatiile social-politice ar putea sa-si revendice dreptul la timp de antena la radio/TV
oricind, nu numai in perioada campaniilor electorale.
In Republica Moldova principiile generale privind accesul la informatie sint valabile si
in timpul campaniilor electorale. Activitatea organelor mass-media in timpul campaniilor
electorale este reglementata de Codul electoral (nr.1381-XIII din 21.11.1997). Potrivit art.37
alin. (2) din Legea audiovizualului, in perioada campaniilor electorale, Consiliul Coordonator
al Audiovizualului, in colaborare cu Comisia Electorala Centrala, prin aprobarea Conceptiei
reflectarii campaniei electorale, stabilesc principiile de acordare a timpilor de antena pentru
publicitatea si agitatia electorala a candidatilor si conditiile de prezentare a emisiunilor
electorale. Principiile privind desfasurarea agitatiei electorale sint determinate de Codul
electoral, in termenii caruia agitatie electorala semnifica dreptul de a supune discutiilor
libere si sub toate aspectele programele electorale ale concurentilor electorali, calitatile
politice, profesionale si personale ale acestora, precum si de a face agitatie in favoarea sau
defavoarea candidatilor in cadrul adunarilor, mitingurilor, intilnirilor cu alegatorii, prin
intermediul mijloacelor de informare in masa sau altor forme de comunicare ce exclud
incalcarea ordinii publice si a normelor etice (art.47).
Desi nu o defineste, Codul electoral contine si notiunea de publicitate electorala
(art.47 alin.(2), reglementeaza conditiile in care organele mass-media, mai ales radio/TV, pot
acorda timp de antena concurentilor electorali pentru publicitatea electorala. In perioada
campaniilor electorale, institutiile publice ale audiovizualului acorda gratuit concurentilor
76

electorali timp de antena pentru dezbateri publice. Publicitatea electorala insa se face numai
cu plata, in limitele de pina la 2 ore pe intreaga perioada a campaniei electorale, inclusiv nu
mai mult de 2 minute pe zi la fiecare institutie (art.47 alin.(2) din Codul electoral).
Institutiile private ale audiovizualului, coordonind cu Comisia Electorala Centrala, au
dreptul sa organizeze dezbateri in cadrul meselor rotunde, in conditii echitabile pentru toti
concurentii electorali si oferindu-le timp de antena egal. In plus, concurentii electorali sint in
drept sa plaseze la institutiile private ale audiovizualului publicitate electorala, cu conditia ca
aceasta nu va depasi 2 minute pe zi pentru un concurent electoral la fiecare institutie (art.47
alin.(3) din Codul electoral).
Legea garanteaza egalitatea concurentilor electorali la procurarea timpului de antena,
stabilind obligatia institutiilor audiovizualului de a stabili taxe egale pentru toti concurentii
electorali pentru plasarea publicitatii electorale (art.47 alin.(6). In acelasi timp, legea cere ca
plata pentru publicitatea electorala sa nu depaseasca plata incasata in mod obisnuit pentru
reclama comerciala (art.47 alin.(7).
Codul electoral prescrie ca pe parcursul campaniei electorale timpii de antena acordati
serviciilor de presa ale Parlamentului, Presedintiei si Guvernului sa nu fie folositi in scopul
agitatiei electorale (art.47 alin. (11).
Agitatia electorala se admite numai dupa inregistrarea concurentului electoral de catre
organul electoral (art.47 alin. (1). Responsabilitatea pentru continutul materialelor electorale
publicitare revine concurentului electoral, dar aceasta nu inseamna ca mass-media trebuie sa
difuzeze, in mod obligatoriu, tot materialul prezentat. Legea stipuleaza ca agitatia electorala
nu trebuie sa incalce ordinea publica si normele etice (art.47 alin.(1). Refuzul mass-media de
a publica sau de a difuza publicitatea electorala poate fi contestat in instanta de judecata
(art.47 alin. (9).
Conform recomandarilor Consiliului Europei, mass-media, atit cea de stat, cit si cea
privata, in special audiovizualul, trebuie sa asigure prezentarea onesta si echidistanta a
opiniilor partidelor politice si ale candidatilor care participa la scrutin, timpul de emisie
gratuit fiind acordat in baza unor criterii clare si transparente, fara nici o discriminare.
Publicitatea politica cu plata trebuie sa se bazeze pe conditii si tarife egale, iar publicul trebuie
sa fie informat ca asemenea publicitate este cu plata.
Legislatia Ucrainei specifica ca agitatia electorala si reclama politica pot fi desfasurate
numai de catre participantii la scrutin (candidatii si persoanele lor de incredere, partidele si
grupele de initiativa ale alegatorilor). Organele mass-media nu sint considerate participante la
scrutin, de aceea opinia ziarului, a jurnalistului sau a unui cetatean de rind nu este apreciata ca
77

agitatie electorala. Organele mass-media raspund numai pentru veridicitatea informatiei

publicate, de aceea agitatia electorala si reclama politica vor fi personalizate.
Legislatia mai multor tari recunoaste doua tipuri de publicitate: publicitatea politica si
publicitatea comerciala. In unele state (Germania, Spania) publicitatea politica este admisa
numai in perioada alegerilor; in alte tari (Franta, Marea Britanie), din contra, este limitata
numai in perioada scrutinului. In Franta in perioada alegerilor nu se permite publicitatea
politica cu plata, iar publicitatea politica fara plata nu este reglementata. In Marea Britanie
reclama politica in sustinerea unui candidat fara acordul acestuia este apreciata ca o incalcare
a prevederilor legale. In Olanda, prin Codul profesional, benevol, al jurnalistilor, sint stabilite
unele cerinte fata de publicitatea politica: ea nu poate fi anonima, faptele trebuie sa
corespunda adevarului; sa se inscrie in criteriile de gust; nu poate fi plasata in paginile unde,
de obicei, se publica materiale redactionale. O comisie speciala are dreptul de a elabora pentru
editori Recomandari executorii privind publicitatea politica, editorii cazind de acord sa le
respecte. Nerespectarea recomandarilor nu este apreciata ca o incalcare a legii, dar instantele
de judecata tin cont de acest lucru. In S.U.A. orice reglementari in domeniul publicitatii
politice sint apreciate ca anticonstitutionale.
Principalele acte, n care i-au gsit consacrare reglementrile juridice privind
comportamentul mijloacelor de informare n mas, n perioada de referin, au fost:
-Codul electoral;
- Regulamentul privind reflectarea campaniei electorale la referendumul republican
constituional din 5 septembrie 2010 n mijloacele de informare n mas din Republica
Moldova (Hotrrea Comisiei Electorale Centrale nr.3337 din 16 iulie 2010);
- Regulamentul privind reflectarea campaniei electorale la alegerile parlamentare
anticipate din 28 noiembrie 2010 n mijloacele de informare n mas din Republica Moldova
(Hotrrea CEC nr.3614 din 8 octombrie 2010);
- Regulamentul privind reflectarea campaniei electorale la alegerile locale generale din
5 iunie 2011 n mijloacele de informare n mas din Republica Moldova (Hotrrea CEC
nr.32 din 8 aprilie 2011).
n perioada alegerilor, radiodifuzorii

sunt obligai s respecte i prevederile

Articolului 7. Echilibrul i pluralismul politico-social din Codul audiovizualului al Republicii

Moldova: (1) n spiritul respectrii libertilor i a drepturilor fundamentale ale omului, prin
transmisia i retransmisia serviciilor de programe se realizeaz i se asigur pluralismul
politic i social, diversitatea cultural, lingvistic i religioas, informarea, educarea i
divertismentul publicului. (2) Acordnd timpi de anten unui partid sau unei micri politice
78

pentru propagarea poziiilor acestora, radiodifuzorul trebuie s ofere, de asemenea, n cadrul

aceluiai gen de programe i la aceeai or, timpi de anten altor partide i micri politice
fr tergiversri nentemeiate i fr a favoriza un partid anume, indiferent de procentajul
reprezentrii sale parlamentare. (3) Pentru ncurajarea i facilitarea exprimrii pluraliste a
curentelor 1 n continuare CEC.2 Prin termenul radiodifuzori, potrivit Codului
audiovizualului al Republicii Moldova, sunt desemnate radiourile i televiziunile.Centrul
pentru Jurnalism Independent - ReglementaRea conduitei mass-media n campania electorala
de opinie, radiodifuzorii au obligaia de a reflecta campaniile electorale n mod veridic,
echilibrat i imparial. Concepiile radiodifuzorilor privind reflectarea
campaniilor electorale se aprob de Consiliul Coordonator al Audiovizualului i snt
prezentate Comisiei Electorale Centrale, n strict concordan cu legislaia n vigoare. (4)
Pentru a asigura n cadrul emisiunilor informative ale radiodifuzorilor respectarea principiilor
echilibrului social-politic, echidistanei i obiectivitii, acetia vor plasa fiecare tire astfel
nct: a) informaia care compune tirea s fie veridic; b) s nu fie deformat sensul realitii
prin tertipuri de montaj, comentarii, mod de formulare sau titluri; c) n cazul subiectelor ce
vizeaz situaii de conflict, s se respecte principiul de informare din mai multe surse.

2)

Condiii i termene n nfptuirea agitaiei preelectorale.

Aspecte terminologice: alegeri i campanii electorale ale concurenilor electorali:

Art. 1 din Codul electoral consacr noiunile alegeri, campanie electoral i
perioad electoral:
alegeri n cazul n care nu se face vreo specificare, alegerile n Parlament, n
autoritile administraiei publice locale, precum i referendumurile. Aceeai noiune vizeaz
aciunile cetenilor, partidelor i altor organizaii social-politice, blocurilor electorale,
organelor electorale i altor organe de stat, orientate spre ntocmirea listelor electorale,
desemnarea i nregistrarea candidailor, efectuarea agitaiei electorale, votarea i constatarea
rezultatelor votrii, precum i alte aciuni electorale ntreprinse n conformitate cu legislaia n
vigoare;
campanie electoral perioad de activitate care se desfoar cu scopul de a-i
determina pe alegtori s-i exprime voturile pentru alegerea unui sau altui concurent
electoral i care ncepe, pentru fiecare concurent electoral, la data nregistrrii acestuia de

79

ctre Comisia Electoral Central sau de consiliul electoral de circumscripie i se ncheie la

data excluderii concurentului electoral din alegeri sau n ziua votrii;
perioad electoral perioad de timp cuprins ntre ziua aducerii la cunotin
public a datei alegerilor i ziua n care rezultatele finale ale alegerilor snt confirmate de
ctre organele competente; .
Din aceste noiuni reiese c:
- alegerile, n timp, se identific cu perioada electoral;
- campania electoral perioad de timp, ce se determin n raport cu activitatea
fiecrui concurent electoral, n parte;
- campania electoral, n timp, nu se identific cu perioada electoral (alegerile),
deoarece cuprinde activitatea desfurat de fiecare concurent electoral, din momentul
nregistrrii acestuia.
Totodat, n conformitate cu prevederile Codului electoral, nregistrarea concurentului
electoral momentul din care apare dreptul de a face agitaie electoral i alte drepturi
garantate de Codul electoral, nu poate fi dect posterioar zilei aducerii la cunotin public a
datei alegerilor.
Sub acest aspect, este cazul s reamintim Recomandarea NR.R(99)15 a Comitetului de
Minitri ctre Statele membre cu privire la unele msuri viznd reflectarea campaniilor
electorale de ctre mijloacele de comunicare n mas document, care a fost utilizat eficient,
n ara noastr, n vederea democratizrii legislaiei n domeniu. n opinia noastr, acest
document a influenat decisiv asupra practicii Numit n continuare Recomandarea
NR.R(99)15, Recomandarea NR.R(99)15 a Comitetului de Minitri ctre Statele membre cu
privire la unele msuri viznd reflectarea campaniilor electorale de ctre mijloacele de
comunicare n mas poate fi accesat la urmtoarea adresa: Centrul pentru Jurnalism
Independent - Reglementarea conduitei mass-media n campania electoral 2012 instituirii, de
ctre CEC, a reglementrilor privind reflectarea campaniilor electorale de ctre mijloacele de
informare n mas. n acest context (a se vedea Paragraful 3), prezentm cteva fragmente
privind necesitatea extinderii aplicabilitii unor reglementri, cu efecte juridice doar n
campaniile electorale ale concurenilor electorali, pentru ntreaga perioad electoral: ... o
atenie deosebit ar trebui s fie acordat unor elemente deosebite ale reflectrii campaniilor
electorale, cum ar fi difuzarea sondajelor de opinie, publicitatea politic cu plat, dreptul la
replic, zilele de reflecie i dispoziiile referitoare la perioadele preelectorale; n Statele
membre n care noiunea de perioad preelectoral este definit n dreptul intern, regulile
referitoare la echitatea, echilibrul i imparialitatea reflectrii campaniilor electorale de ctre
80

mijloacele de comunicare n mas din sectorul radiodifuziunii ar trebui de asemenea s se

aplice la aceast perioad.
n rile n care exist noiunea de perioad preelectoral, aceasta este n mod
normal constituit din timpul scurs de la anunarea oficial a alegerilor (sau de la notificarea
publicat n Monitorul Oficial) i pn la deschiderea efectiv a campaniei. Un numr
important de ri nu face totui o distincie precis ntre perioada preelectoral i perioada
oficial a campaniei. 35. Nu este ntotdeauna uor s se deosebeasc propaganda electoral de
activitile politice normale, astfel c partidele pot ncerca s-i difuzeze mesajele n orice
moment, chiar n timpul perioadei preelectorale. Acesta este motivul pentru care se consider
uneori c imparialitatea i nediscriminarea de ctre mijloacele de comunicare n mas din
sectorul radiodifuziunii ar trebui de asemenea s se aplice la aceast perioad. O dispoziie n
acest sens este inclus n Recomandare pentru a asigura c aceste mijloace de comunicare n
mas sunt echitabile i echilibrate atunci cnd realizeaz reportaje normale n perioada
preelectoral, deoarece acestea pot fi rezultatul unei activiti electorale.
n baza denumirii regulamentelor, adoptate de CEC pentru fiecare din scrutinele
cercetate, am putea lesne afirma c reglementarea activitii mijloacelor de informare n mas
are ca obiect doar campaniile electorale: sintagma privind reflectarea campaniei electorale
prezent n denumirile regulamentelor adoptate de CEC (a se vedea Paragraful 1), interpretat
n contextul noiunii campanie electoral din Codul electoral (a se vedea Paragraful 2), ne
face s tragem concluzia c mijloacele de informare n mas au obligaia de a reflecta
activitatea concurenilor electorali n campaniile electorale. Prevederile art.7 alin.(3) din
Codul audiovizualului al Republicii Moldova, de asemenea, prevd expres obligaia
radiodifuzorilor de a reflecta doar campaniile electorale.
Particularitile reflectrii alegerilor de ctre mijloacele de informare n mas
sunt: art.64 din Codul electoral prevede expres obligaii i drepturi pentru unele categorii de
mijloace de informare n mas privind reflectarea alegerilor (referendumurilor), nu doar a
campaniilor electorale ale concurenilor electorali (1) Radiodifuzorii, n cadrul tuturor
programelor lor, i mijloacele de informare n mas scrise fondate de autoriti publice au
obligaia de a respecta principiile de echitate, responsabilitate, echilibru i imparialitate n
reflectarea alegerilor. (5) n perioada electoral, radiodifuzorii i mijloacele de informare
n mas scrise vor face distincie clar n materialele lor jurnalistice ntre exercitarea funciilor
oficiale i activitatea electoral a persoanelor care nu cad sub incidena art.13 alin.(3). (7)
Mijloacele de informare n mas au dreptl s reflecte alegerile i s informeze publicul cu

81

privire la toate aspectele electorale liber de orice ingerin sau amestec din partea autoritilor
publice, concurenilor/candidailor electorali sau a altor entiti.
n opinia noastr, prezena sintagmelor monitorizarea alegerilor i reflectarea(ii)
alegerilor n denumirile Capitolului 11 i a dou din trei articole ale acestei subdiviziuni din
Codul electoral reflect adevrata intenie a Parlamentului Republicii Moldova instituirea
obligaiilor pentru mijloacele de informare n mas privind reflectarea alegerilor
(referendumurilor). O concluzie contrar acesteia ar fi n contradicie i cu prevederile citate
din art.64 din Codul electoral, precum i cu intenia de reglementare a activitii mijloacelor
de informare n mas, exprimat (dei, ntr-o form ambigu) n art. 641 alin.(1) din Codul
electoral: n perioada electoral, programele i materialele scrise care vizeaz, ntr-un fel sau
altul, concurenii electorali i/sau candidaii se difuzeaz/se public cu respectarea .

3)

Organizarea controlului asupra respectrii legislaiei electorale: autoriti

competente i rspunderea pentru nclcarea legislaiei.

Impunerea rspunderii asupra mass-media pentru preluarea relatrilor false fcute
direct de ctre partide sau candidai va avea inevitabil drept rezultat autocenzura.Declaraia
comun menioneaz c: Mass-media trebuie s fie liber s reflecte chestiunile privind
alegerile. Ea trebuie s fie exonerat de rspunderea pentru preluarea relatrilor false fcute
direct de ctre partide sau candidai, fie prin intermediul difuzrii n direct, fie prin
intermediul publicitii, cu excepia cazului n care aceste relatri au fost declarate ca fiind
false de instana de judecat, sau relatrile incit direct la violen i mass-media avea
posibilitatea s previn rspndirea acestor provocri Linia directoare nr. 6 a Art. 19 reflect
aceast afirmaie: Se recomand insistent exonerarea de rspundere juridic a mass-mediei
pentru relatrile false fcute direct de ctre partide sau candidai i difuzate n timpul
campaniei electorale, cu excepia cazului n care acestea incit n mod clar i direct la
violen. Doar partidele i vorbitorii trebuie s fie trai la rspundere pentru orice declaraie
fals pe care o fac. Aceast abatere de la regulile obinuite cu privire la responsabilitatea
juridic poate fi justificat de durata scurt a campaniei electorale i importana major a
dezbaterilor politice libere. n plus, astfel de relatri pot fi redresate ntr-un mod rezonabil
prin intermediul remediilor de difuzare ulterioar (a se vedea mai sus).
Recomandarea (99)15 stabilete c legislaia privind mass-media audiovizual trebuie
s respecte independena editorial general att a mass-mediei publice, ct i a celei private,
insistnd totodat i asupra reflectrii echitabile, echilibrate i impariale a alegerilor Veghind
la respectarea independenei editoriale a radiodifuzorilor, acest cadru de reglementare ar
82

trebui de asemenea s prevad obligaia de a reflecta n mod echitabil, echilibrat i imparial

campaniile electorale n cadrul tuturor serviciilor de programe ale radiodifuzorilor. Aceast
obligaie ar trebui s se aplice i n cazul radiodifuzorilor privai n zonele lor de transmisiune.

Obiective de referine:
- s stabileasc standardele europene ale activitii mass-media n campania
electoral;
-

s formuleze semnificaia noiunii campanie electoral;

s determine condiiile i termenele desfurrii activitii agitaie electoral;

s evidenieze importana activitii de control asupra respectrii legislaiei n

perioada electoral;
- s caracterizeze activitatea organelor responsabile de prentmpinarea nclcrilor
legislaiei n perioada electoral;

Bibliografie:
1.

Codul electoral (nr.1381-XIII din 21.11.1997).

2.

Potrivit art.37 alin. (2) din Legea audiovizualului,

3.

Recomandarea NR.R(99)15 a Comitetului de Minitri ctre Statele membre cu

privire la unele msuri viznd reflectarea campaniilor electorale de ctre mijloacele de

comunicare n mas
4.

Regulamentul privind reflectarea campaniei electorale la referendumul

republican constituional din 5 septembrie 2010 n mijloacele de informare n mas din

Republica Moldova (Hotrrea Comisiei Electorale Centrale nr.3337 din 16 iulie 2010);
5.

Regulamentul privind reflectarea campaniei electorale la alegerile parlamentare

anticipate din 28 noiembrie 2010 n mijloacele de informare n mas din Republica Moldova
(Hotrrea CEC nr.3614 din 8 octombrie 2010);
6.

Regulamentul privind reflectarea campaniei electorale la alegerile locale

generale din 5 iunie 2011 n mijloacele de informare n mas din Republica Moldova
(Hotrrea CEC nr.32 din 8 aprilie 2011).

83

Subiectul 8. Reglementarea juridic a publicitii

1.

Noiunea de publicitate i reglementarea ei juridic. Tipuri de publicitate.

2.

Publicitatea corespunztoare; limite i interdicii privind publicitatea.

3.

Drepturile i obligaiile mass-media n domeniul publicitii. Autoriti de

reglementare.
4.

Rspunderea pentru nclcarea legislaiei privind publicitatea

1)

Noiunea de publicitate i reglementarea ei juridic. Tipuri de publicitate.

Prin notiunea de publicitate, potrivit Conventiei europeane cu privire la televiziunea

transfrontaliera, se intelege orice anunt public facut pentru plata sau pentru oricare alt
echivalent, sau in scop de autopromovare, care este destinat pentru a promova vinzarea,
cumpararea sau inchirierea unui produs sau servicii, pentru a promova o cauza sau idee, sau
pentru a obtine oricare alt efect dorit de furnizorul de publicitate sau de insusi radiodifuzor.
In Republica Moldova principiile generale ale activitatii in domeniul publicitatii si raporturile
sociale ce apar in procesul de producere, plasare si difuzare a publicitatii sint reglementate
prin Legea cu privire la publicitate (nr.1227-XIII din 27. 06. 1997). Legea stabileste drepturile
de autor asupra publicitatii, cerintele generale fata de acest domeniu, defineste si detaliaza
publicitatea neonesta, neautentica, camuflata, amorala, publicitatea la radio si televiziune, in
presa, in serviciile cinematografice, video, informationale, inclusiv cu folosirea retelelor
telefonice, telegrafice, telex, publicitatea exterioara si sociala.
De asemenea, prevede protectia minorilor la producerea, pastrarea si difuzarea
publicitatii; drepturile si obligatiile agentilor de publicitate; atributiile organului de stat
privind reglementarea antimonopolista; drepturile organizatiilor profesionale obstesti ce
activeaza in sfera publicitatii; raspunderea pentru incalcarea legislatiei. Art.22 din lege
defineste notiunea de sponsorizare ca fiind acordarea de catre o persoana (sponsor) a unor
aporturi sub diferite forme unei alte persoane la pregatirea si desfasurarea unor activitati si
programe de interes social, stipulind imediat ca relatiile intre sponsor si difuzorul de
publicitate sint determinate prin contract de sponsorizare, publicitatea sponsorului in acest caz
se difuzeaza gratis. Intr-o interpretare neonesta, aceasta prevedere permite agentilor
economici sa faca publicitate gratuita in valoare ce depaseste suma sponsorizarii. Pentru a
evita o astfel de interpretare, dispozitia legii se va expune intr-o alta redactie, din care sa
rezulte clar ca sponsorul poate pretinde la consemnarea numelui sau in emisiunea sau
84

publicatia la care a contribuit financiar, insa nu si la alta publicitate gratuita. Astfel, se va

respecta principiul general ca actiunea de sponsorizare (de binefacere) nu poate fi efectuata cu
conditia acordarii, in schimb, a unor servicii sau facilitati.
Prin Legea nr. 314-XV din 28.06.2001, art. 8 alin. (3) din Legea cu privire la
publicitate a fost expus intr-o noua redactie: publicitatea se difuzeaza in limba de stat sau, la
dorinta furnizorului de publicitate, in alte limbi, in conformitate cu Constitutia Republicii
Moldova, cu Legea cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii
Moldova, cu alte acte in acest domeniu, precum si in conformitate cu tratatele si conventiile
internationale la care Republica Moldova este parte. Aceasta prevedere, care a scandalizat
opinia publica, constituie o incalcare crasa a Legii cu privire la functionarea limbilor vorbite
pe teritoriul Republicii Moldova (nr.3465-XI din 01.09.89), care stipuleaza ca limba de stat
[...] se foloseste in toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale si indeplineste in
legatura cu aceasta functiile limbii de comunicare interetnica pe teritoriul republicii
(art.1). Legislatia Republicii Moldovei nu contine norme privind sistarea preventiva (pina la
difuzare) a publicitatii. Controlul de stat asupra respectarii legislatiei cu privire la publicitate
este exercitat de Departamentul activitate antimonopol si concurenta al Ministerului
Economiei (art.28 din Legea cu privire la publicitate). Acest organ avertizeaza agentiile de
publicitate asupra incalcarilor comise si numai dupa aceasta sesizeaza instanta de judecata
pentru anularea tranzactiilor privind publicitatea neadecvata. Controlul asupra activitatilor de
publicitate este efectuat si de organizatiile profesionale obstesti (uniuni, asociatii ale
persoanelor fizice si juridice). Drepturile organizatiilor profesionale obstesti sint determinate
de art.30 din Legea cu privire la publicitate. Aceste organizatii conlucreaza cu organul de stat
abilitat, pot fi antrenate la elaborarea proiectelor de legi si a altor acte normative, efectueaza
expertize independente, difuzeaza recomandari agentilor de publicitate, au dreptul de a
actiona in judecata in cazul incalcarii drepturilor si intereselor agentilor si consumatorilor de
publicitate.
In contextul subiectului abordat in acest compartiment, remarcam ca intr-un sir de tari
reclama comerciala (adica reclama orientata la sporirea veniturilor obtinute de la vinderea
marfurilor si prestarea serviciilor) este protejata prin Constitutie, desi intr-o masura mai mica
decit libertatea presei si alte forme de exprimare a opiniilor (Austria, Germania, Suedia,
S.U.A.), in altele reclama comerciala este lipsita de protectie constitutionala (Canada,
Olanda). In Germania reclama platita este marcata printr-un semn special si nu poate fi
publicata in paginile redactionale ale ziarului. In Marea Britanie activeaza Directia
nonguvernamentala cu privire la standardele reclamei, care supravegheaza ca reclama sa fie
85

cuviincioasa, onesta si veridica. Majoritatea redactiilor refuza sa publice reclama calificata

de Directie drept neadecvata. In Rusia exista o procedura bine ajustata de examinare a
litigiilor in domeniul publicitatii, atit la nivel federal, cit si la nivel regional. In Canada,
Germania, S.U.A. se pune accentul pe autenticitatea reclamei, producatorii de reclama fiind
obligati sa respecte acest principiu. Potrivit Legii cu privire la publicitate, Durata publicitatii
nu trebuie sa depaseasca 15% din timpul de emisie al fiecarui canal de frecvente de radio ori
televiziune in 24 de ore si 20% din timpul unei ore de emisie. Aceasta prevedere nu se extinde
asupra canalelor private si a celor specializate in publicitate si informatie. Se interzice
intreruperea prin spoturi publicitare a emisiunilor: a) pentru copii sau religioase; b) didactice
mai mult decit o data pe parcursul a 20 de minute pentru un interval ce nu depaseste 30 de
secunde. La utilizarea materialului publicitar prin metoda suprapunerii, inclusiv prin cea a
titrelor mobile, dimensiunile acestuia nu trebuie sa depaseasca 7% din suprafata cadrului
(art.13). Publicitatea in publicatiile periodice, finantate de la bugetul de stat, altele decit cele
specializate in informatii si materiale cu caracter publicitar, nu trebuie sa depaseasca 30% din
volumul unui numar al editiei (art.14). Este greu de spus, daca aceste cerinte sint respectate,
mai ales la radio si televiziune, deoarece nu exista un mecanism eficient de monitorizare a
emisiunilor, inclusiv sub acest aspect.
Legea interzice publicitatea amorala. Astfel art.11 (1) stipuleaza: (1) Se considera
amorala publicitatea care: a) incalca normele unanim acceptate ale umanismului si moralei
prin ofense, comparatii si imagini defaimatoare privind rasa, nationalitatea, profesia, categoria
sociala, virsta, sexul, limba, convingerile religioase, filozofice, politice si de alt gen ale
persoanelor fizice; b) defaimeaza operele de arta ce constituie patrimoniul culturii nationale si
universale; c) discrediteaza simbolurile de stat (drapelul, stema, imnul) si cele religioase,
valuta nationala a Republicii Moldova si a altor state. (2) Publicitatea amorala este interzisa.
Legea cu privire la publicitate instituie anumite restrictii pentru publicitatea unor tipuri de
marfuri, cum ar fi alcoolul, tutunul, medicamentele, armele etc. (art.19). Pentru asigurarea
dreptului la replica, agentiile de publicitate sint obligate sa pastreze in original sau in copii
intregul material publicitar, inclusiv modificarile ulterioare, pe parcursul unui an din ziua
ultimei difuzari, cu exceptia inregistrarilor audio si video, care trebuie pastrate timp de o luna
din ziua ultimei emisiuni (art.24). Persoanele ale caror drepturi au fost incalcate ca urmare a
publicitatii neadecvate au dreptul sa intenteze, in modul stabilit, in instanta judecatoreasca,
actiuni privind recuperarea pierderilor, inclusiv a venitului ratat, a daunei cauzate sanatatii,
patrimoniului, onoarei si demnitatii, precum si privind compensarea prejudiciilor morale si
dezmintirea publica a publicitatii neadecvate (art.33).
86

Publicitatea corespunztoare; limite i interdicii privind publicitatea.

2)

Noiuni de baz
n sensul prezentei legi, se definesc urmtoarele noiuni:
publicitate (reclam) - informaie public despre persoane, mrfuri (lucrri,
servicii), idei sau iniiative (informaie publicitar, material publicitar) menit s suscite i s
susin interesul public fa de acestea, s contribuie la comercializarea lor i s ridice
prestigiul productorului;
gen de publicitate - modalitate de difuzare a informaiei publicitare, prin
intermediul creia agentul de publicitate exercit o influen controlat asupra unui cerc
nedeterminat de persoane;
agent de publicitate - furnizor, productor, difuzor de publicitate;
furnizor de publicitate - persoana ce constituie sursa sau obiectul informaiei
publicitare destinate producerii, plasrii i difuzrii ulterioare a publicitii;
productor de publicitate - persoana care confer informaiei publicitare forma
necesar difuzrii;
difuzor de publicitate - persoana care asigur plasarea i difuzarea publicitii
(informaiei publicitare) prin orice mijloc de informare;
consumator de publicitate - beneficiarul publicitii (informaiei publicitare);
publicitate neadecvat - publicitate neonest, neautentic, camuflat, amoral i
orice alt publicitate de provenien similar;
dezminire - procedeu prin care se urmrete lichidarea consecinelor publicitii
neadecvate.
Cerine generale fa de publicitate sunt:
(1) Publicitatea trebuie s fie loial i onest.
(2) Publicitatea trebuie s fie identificat fr cunotine speciale i fr utilizarea de
mijloace tehnice.
(3) Publicitatea nu trebuie s induc n eroare, nici s prejudicieze interesele
consumatorilor.
(4) n mass-media, publicitatea trebuie s fie n mod clar identificabil de celelalte
programe i materiale prin mijloace poligrafice, video, audio, combinate sau prin comentarii.
De regul, publicitatea se difuzeaz grupat.
87

(5) Difuzorul de publicitate nu trebuie s exercite influen editorial asupra

coninutului programelor.
(6) Publicitatea subliminal este interzis.
(7) Publicitatea se difuzeaz n limba moldoveneasc iar, la dorina furnizorului de
publicitate - i n alte limbi, n conformitate cu Constituia Republicii Moldova, cu Legea cu
privire la funcionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova, precum i cu tratatele
internaionale la care Republica Moldova este parte.
(8) Publicitatea mascat este interzis.
(9) Se interzice publicitatea mrfurilor (serviciilor) pasibile de certificare (liceniere)
n cazul n care certificatul (licena) lipsete, precum i publicitatea mrfurilor (serviciilor)
interzise pentru producere i comercializare n conformitate cu legislaia n vigoare.
(10) Nu se permite publicitatea cu folosirea neautorizat a simbolicii de stat, a
denumirilor sau a abrevierilor de firme, companii, ntreprinderi, instituii i organizaii.
(11) Publicitatea nu trebuie:
a) s contravin intereselor statului;
b) s incite la aciuni ce ncalc legislaia privind protecia mediului nconjurtor;
c) s conin informaii care nu snt autentice;
d) s conin elemente ce pot provoca panic, instiga la violen, la agresiune sau la
aciuni periculoase ce pot prejudicia sntatea sau amenina securitatea oamenilor;
e) s conin, fr temeiuri de ordin instructiv sau social, imagini vizuale sau
descrieri ale unor aciuni periculoase cu neglijarea msurilor de securitate.
(12) Informaia despre programele audiovizuale nu este considerat publicitate i se
difuzeaz n mass-media gratuit.
Drepturile i obligaiile mass-media n domeniul publicitii. Autoriti de

3)
reglementare.

Agenii de publicitate snt obligai s pstreze n original sau n copii ntreg materialul
publicitar, inclusiv modificrile operate ulterior, pe parcursul unui an din ziua ultimei difuzri
a publicitii, cu excepia nregistrrilor video i audio ce urmeaz a fi pstrate timp de o lun
din ziua ultimei emisiuni.
Productorul i difuzorul de publicitate au dreptul s solicite, iar furnizorul de
publicitate este obligat s confirme documentar veridicitatea informaiei publicitare.
n cazul n care activitatea furnizorului de publicitate e pasibil licenierii, la
publicitatea mrfii corespunztoare, precum i a nsui furnizorului de publicitate, ultimul este
88

obligat s prezinte, iar productorul de publicitate i difuzorul de publicitate - s solicite

prezentarea licenei respective sau a copiei acesteia, autentificate n modul stabilit.
Informarea despre circumstanele care pot duce la nclcarea legislaiei cu privire
la

publicitate:
(1) Productorul de publicitate este obligat s informeze la timp furnizorul de publicitate

asupra faptului c onorarea cerinelor acestuia din urm n ce privete producerea publicitii
poate duce la nclcarea legislaiei cu privire la publicitate.
(2) n cazul n care furnizorul de publicitate, n pofida prentmpinrilor ntemeiate
fcute la timp de ctre productorul de publicitate, nu renun la cerinele sale fa de
publicitate sau nu prezint, la solicitarea productorului de publicitate, confirmarea
documentar a autenticitii informaiei destinate publicitii, sau nu nltur alte circumstane
care pot face publicitatea neadecvat, productorul de publicitate e n drept s rezilieze, n
modul stabilit, contractul i s cear compensarea integral a pierderilor, dac contractul nu
prevede

altfel.

Conform Art 27 este prevzut c Agenii de publicitate snt obligai, la solicitarea

organului de stat care exercit reglementarea antimonopolist, s prezinte, n termenul stabilit,
documentele autentice, explicaiile orale sau scrise, nregistrrile video i audio, precum i
alte informaii necesare organului menionat pentru a-i exercita mputernicirile prevzute la
art.28.

4)

Rspunderea pentru nclcarea legislaiei privind publicitatea

mputernicirile organului de stat care efectueaz reglementarea antimonopolist este

organul de stat antimonopol i concuren (n continuare - organul de stat) care efectueaz
reglementarea antimonopol n conformitate cu legislaia n vigoare, exercit, n limitele
competenei sale, controlul de stat asupra respectrii legislaiei cu privire la publicitate.
Acest organ:
a) efectueaz expertiza publicitii n ce privete corespunderea acesteia
prevederilor legislaiei cu privire la publicitate;
b) expediaz agenilor de publicitate dispoziii de ncetare a nclcrilor legislaiei
cu privire la publicitate;
c) expediaz organelor procuraturii, altor organe de drept, respectnd principiul
teritorial i cel al competenei, materialele pentru soluionarea de probleme privind intentarea
de aciuni penale referitoare la domeniul publicitii.

89

(2) Organul de stat este n drept s intenteze aciuni n instana judectoreasc,

inclusiv n interesele unui cerc nedeterminat de consumatori de publicitate, n legtur cu
nclcarea legislaiei cu privire la publicitate comis de agenii de publicitate, precum i
privind anularea tranzaciilor ce in de publicitatea neadecvat.
(3) La intentarea de aciuni n instana judectoreasc, organul de stat este scutit de
taxa

de

stat.

Colaboratorii organului de stat, pentru a-i executa funciile de control asupra

respectrii legislaiei cu privire la publicitate, au dreptul de acces liber la toate documentele
necesare i la alte materiale ale agenilor de publicitate.Informaiile ce constituie secret
comercial, conform Legii cu privire la secretul comercial, obinute de colaboratorii organului
de stat nu pot fi divulgate. n cazul divulgrii unor astfel de informaii, prejudiciile cauzate
vor fi reparate de ctre organul de stat n modul stabilit de legislaie.
Organizaiile profesionale obteti ce activeaz n domeniul publicitii (uniunile,
asociaiile persoanelor fizice i juridice):
a)

vor fi antrenate la elaborarea proiectelor de legi i altor acte normative ce

reglementeaz activitatea de publicitate;

b)

vor efectua expertize independente ale publicitii privind corespunderea ei

prevederilor legislaiei cu privire la publicitate i vor expedia recomandrile respective

agenilor de publicitate;
c)

vor fi antrenate de ctre organul de stat la exercitarea controlului asupra

respectrii legislaiei cu privire la publicitate.

Organizaiile profesionale obteti care activeaz n domeniul publicitii au dreptul s
intenteze, n modul stabilit, aciuni n instanele judectoreti n interesele agenilor i ale
consumatorilor de publicitate n cazul nclcrii drepturilor lor prevzute de legislaia cu
privire la publicitate.
n cazul satisfacerii aciunii n folosul unui cerc nedeterminat de consumatori de
publicitate, instana judectoreasc l oblig pe contravenient s le aduc la cunotin
hotrrea instanei judectoreti prin intermediul mijloacelor de informare n mas sau n alt
mod, n termenul indicat n hotrre.
n cazul n care instana judectoreasc a constatat nclcarea legislaiei privind
publicitatea, contravenientul este obligat s sisteze publicitatea respectiv integral sau parial,
s dezmint materialul publicitar neadecvat n termenul stabilit de instana judectoreasc.
Contravenientul suport cheltuielile pentru dezminire n volum deplin.

90

Dezminirea se difuzeaz prin aceleai mijloace de informare, folosindu-se aceleai

caracteristici de durat, spaiu i ordine ca i n publicitatea neadecvat. Coninutul dezminirii
se coordoneaz cu organul de stat care a constatat nclcarea.
Furnizorul de publicitate poart rspundere pentru nclcarea legislaiei cu
privire la publicitate n partea ce se refer la coninutul informaiei prezentate pentru
producerea publicitii.
Productorul de publicitate poart rspundere pentru nclcarea legislaiei cu privire la
publicitate n partea ce se refer la producerea publicitii.
Difuzorul de publicitate poart rspundere pentru nclcarea legislaiei cu privire la
publicitate n partea ce se refer la timpul, locul i mijloacele de difuzare a publicitii.
Potrivit art. 33 al Legii este prevzut responsabilitatea pentru nclcarea legislaiei cu
privire la publicitate:
1. Pentru nclcarea legislaiei cu privire la publicitate, persoanele fizice i juridice
(ageni de publicitate) poart rspundere n conformitate cu legislaia n vigoare.
2. Persoanele ale cror drepturi au fost nclcate ca urmare a publicitii neadecvate au
dreptul s intenteze, n modul stabilit, n instana judectoreasc, aciuni privind recuperarea
pierderilor, inclusiv a venitului ratat, a daunei cauzate sntii, patrimoniului, onoarei i
demnitii, precum i privind compensarea prejudiciilor morale i dezminirea public a
publicitii neadecvate.
3. Publicitatea neadecvat care a cauzat daune eseniale intereselor publice sau a
condus la lezarea drepturilor i intereselor ocrotite de lege ale cetenilor atrage dup sine
rspundere penal n conformitate cu legislaia.
4.

Tragerea la rspundere administrativ nu scutete agentul de publicitate de

executarea dispoziiei referitoare la ncetarea nclcrii legislaiei cu privire la publicitate sau

la dezminirea publicitii neadecvate.
5. Agentul de publicitate este n drept, n conformitate cu legislaia, s sesizeze
instana de contencios administrativ competent n vederea anulrii complete sau pariale a
dispoziiei sau a deciziei organului de stat.
6. Sesizarea instanei judectoreti nu sisteaz executarea dispoziiei sau a deciziei
organului de stat, cu excepia cazului n care instana judectoreasc va emite o decizie cu
privire la sistarea executrii actelor nominalizate.

Obiectivele de referin:
91

- s determine rolul i esena publicitii;

- s evidenieze tipurile de publicitate;
- s determine principiile reglementrii juridice a publicitii;
- s stabileasc drepturile i obligaiile mass-media n domeniul publicitii;
- s formuleze particularitile responsabilitii pentru nclcarea legislaiei privind
publicitatea

Bibliografie:
1.

Declaraia Universal a Drepturilor Omului, adoptat de Adunarea General a

O.N.U. la 10 decembrie 1948..

2.

Pactul internaional cu privire la drepturile economice, sociale i culturale din

16.12.1966 internaional cu privire la drepturile civile i politice;

3.

Convenia (european) pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor

fundamentale;
4.

Convenia european cu privire la televiziunea transfrontier.

5.

Legea cu privire la publicitate

6.

Legii cu privire la secretul comercial

7.

Constituia Republicii Moldova adoptat la 29.07.1994 (M.O. nr.1 din

12.08.1994);
8.

Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995;

9.

Legea nr.982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informaie;

10.

Legea nr.467-XV din 21 noiembrie 2003 cu privire la informatizare i la

resursele informaionale de stat;

11.

Legea Republicii Moldova cu privire la protecia datelor cu caracter personal

nr. 17 din 15.02.2007, publicat n Monitorul Oficial Nr. 107-111 art Nr : 468
12.

Legea Republiciii Moldova cu privire la informatic nr.1069-XIV din

22.06.2001, publicat n Monitorul Oficial nr.73-74 din 05.07.2001

13.

Legea Republicii Moldova cu privire la telecomunicaii nr.520-XIII din 07.07-

14.

Legea Republicii Moldova cu privire la actele de stare civil nr.100-XV din

1995

26.04.2001
92

TEMA 9. Securitatea informaional a societii si a personalitii

1.

Protecia societii prin limitarea coninutului informaiei: problematica

produciei erotice i pornografice, problematica violenei n mass-media.

2.

Individul i mass-media: inviolabilitatea vieii private.

3.

Protecia statului: secretul de stat.

4.

Protecia economiei: secretul comercial

5.

Aprarea intereselor justiiei.

1.

Protecia societii prin limitarea coninutului informaiei: problematica

produciei erotice i pornografice, problematica violenei n mass-media.

Pe fondul dezvoltarii retelei informatice globale, de catre chiar participantii constanti
la aceasta, s-a conturat un proces de autoreglementare, prin care membrii diferitelor subcomunitati electronice au convenit asupra unor coduri de conduita, mai mult sau mai putin
elaborate, independent de vreo obligatie ce le-ar fi fost impusa prin lege. Cu toate acestea,
complexitatea relatiilor sociale din Internet, riscul aparitiei unor fenomene generatoare de
pericol social si de prejudicii, victimizarea unor categorii de persoane, precum si eficienta
relativa a mijloacelor sanctionatorii autoimpuse in cadrul comunitatilor de internauti, au
constituit factori esentiali ai declansarii unor demersuri legislative la nivel statal si
international.
In prim planul preocuparilor de ordin normativ se inscrie, tot mai pregnant,
problematica extrem de complexa, a continuturilor din Internet. Aceasta, deoarece spatiul
virtual este, prin esenta lui, un loc de manifestare a libertatii de exprimare, a libertatii de a
primi si transmite informatii, reclamand observarea respectarii unor reguli ce privesc
indeosebi limitele acestei libertati fundamentale. Fiind vorba, in ultima instanta de un aspect
de drept constitutional, este firesc sa existe un interes de reglementare la nivelul statelor si,
avand in vedere natura globala a Internetului, o preocupare a acestora de a crea un cadru
juridic adecvat si la nivel international.
Studiul de fata este menit sa puna in lumina tocmai mutatiile pe care noile tehnologii
le genereaza in spatiul public, modificarea mentalitatilor, dezvoltarea unei anumite culturi a
comunicarii, gradul de toleranta fata de continuturile de idei traficate in Internet elemente
care, la randul lor, influenteaza modul in care juristii inteleg sa se raporteze la libertatea de
exprimare, in special din perspectiva dreptului constitutional si a dreptului penal.
In contextul problematicii continuturilor din Internet, urmatoarele aspecte prezinta,
actualmente, un interes cu totul special:
93

1.

Pornografia adulta,

2.

Pornografia infantile

3.

Rasismul si xenophobia

4.

Insulta si calomnia

5.

Instructiunile privind fabricarea materialelor explosive

6.

Plangerile impotriva produselor comerciale

7.

Modalitatile de diseminare a unor continuturi

Pornind de la terminologia utililizata in doctrina si practica juridica a altor state,

intelegem ca, pentru analiza din cuprinsul prezentului studiu, sa utilizam notiunea de
continuturi negative , termen ce include atat continuturi prohibite expres de lege, dar si
elemente aflate intr-o zona gri, tot mai controversata, sau care, in orice caz, beneficiaza de
tratamente juridice diferite de la o tara la alta, fara a putea fi totusi considerate continuturi
acceptate social.
Studiul de fata nu are, desigur, pretentia de a epuiza o tematica atat de extinsa care, in
dimensiunile sale de baza doctrina, jurisprudenta si legislatie cunoaste o dinamica
permanenta pe plan international. El isi propune, in schimb, sa ofere o introducere in analiza
subiectelor evocate mai sus, precum si a zonelor de interferenta cu acestea, in scopul
familiarizarii teoreticienilor si practicienilor din Romania cu un fenomen juridic nou, deosebit
de complex si sensibil.

2. Individul i mass-media: inviolabilitatea vieii private.

Deseori instantele judecatoresti din tara si din strainatate sint puse in situatia de a gasi
un echilibru intre diferitele dispozitii privind drepturile fundamentale ale omului. In domeniul
informational problema cea mai stringenta este instituirea unui echilibru intre dreptul la viata
privata si dreptul la libertatea de exprimare (inclusiv dreptul la informatie).
De retinut in context dispozitia art. 19 alin. (3) din Pactul international cu privire la
drepturile civile si politice, conform careia exercitarea libertatii de opinie si libertatii de a
primi sau de a comunica informatii poate fi supusa anumitor limitari, stabilite in mod expres
prin lege si care constituie masurile necesare:
a) respectarii drepturilor sau reputatiei altora;
b) apararii securitatii nationale, ordinii publice, sanatatii sau moralitatii publice.

94

Dispozitii similare contin Declaratia Universala a Drepturilor Omului (art. 19 si 29),

Conventia Europeana pentru Drepturile Omului (art. 10) si Constitutia Republicii Moldova
(art. 32 si 54).
Lezarea onoarei si demnitatii se poate produce prin difuzarea informatiilor
defaimatoare, care nu corespund realitatii, pe cind incalcarea dreptului la viata privata poate
sa se manifeste printr-o multitudine de actiuni si inactiuni, inclusiv raspindirea unor informatii
care, desi corespund realitatii, tin de domeniul vietii private si nu puteau fi publicate sau
divulgate decit cu consimtamintul subiectului pe care-l privesc. Incalcarea dreptului la viata
privata, sub aspectul abordat in acest studiu, se poate manifesta prin colectarea, prelucrarea,
stocarea neautorizata si divulgarea fara temei legal a informatiilor despre viata personala,
familiala, intima, despre starea sanatatii si alte aspecte ale vietii particulare a omului.
Dispozitia constitutionala este elocventa prin laconismul ei: Statul respecta si
ocroteste viata intima, familiala si privata (art.28). Norma poate fi interpretata diferit:
recunoasterea caracterului absolut al dreptului la viata privata si neadmiterea sub nici o forma
a imixtiunilor in acest domeniu si constatarea faptului ca aceasta norma impune obligatii doar
statului. Multe din reglementarile le-gislative in vigoare argumenteaza incalcarea dreptului la
viata privata prin ratiuni de interes public, care sint prioritare. Cu un anumit grad de
relativitate, distingem urmatoarele categorii sociale si juridice in domeniul vietii private:
secretul personal, intimitatea personala (secretul individualitatii, secretul identitatii sociale,
secretul datelor biografice, secretul datelor medicale); secretul familial (confidentialitatea
raporturilor familiale, secretul adoptiei); secretul corespondentei (inclusiv existenta
corespondentei, continutul acesteia si contactele).
Daca ne-am conduce doar dupa art. 4 din Legea presei, care statueaza ca: Publicatiile
periodice si agentiile de presa publica, potrivit aprecierilor proprii, orice fel de materiale si
informatii, tinind cont de faptul ca exercitiul acestor libertati ce comporta datorii si
responsabilitati este supus unor formalitati, conditii, restringeri si unor sanctiuni prevazute de
lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica [...] pentru a impiedica
divulgarea unor informatii confidentiale..., raspunsul ar fi afirmativ si categoric.
Astfel, Legea presei constituie o bariera legala in exercitarea unor atributii
caracteristice profesiei de jurnalist. Sa presupunem ca jurnalistul detine informatii veridice
despre hobby-ul unei persoane, care consta in confectionarea la domiciliu a substantelor
explozive. Insusi faptul de a avea un hobby nu este condamnabil, dar avind in vedere ca prin
acesta se urmareste un scop criminal si se pune in pericol viata, sanatatea si bunurile altor
persoane, potentialul pericol social devine prioritar dreptului la ocrotirea vietii private si
95

indreptateste atentionarea opiniei publice. Cu parere de rau, in contextul art. 4 din Legea
presei si art. 177 din noul Cod penal, situatia jurnalistului in cazul descris devine absurda.
Legea Federatiei Ruse cu privire la mijloacele de informare in masa stipuleaza o exceptie
pentru jurnalisti (dispozitia nu se extinde asupra celorlalti cetateni), care consta in dreptul
jurnalistului de a dobindi, pastra si difuza informatii despre viata privata, daca aceasta
serveste interesului public. Legea Republicii Moldova privind accesul la informatie, fiind
reformatoare si argumentata doctrinar, prevede posibilitatea divulgarii informatiilor cu
caracter personal in cazul in care interesul public prevaleaza (art. 8 alin. (8), dar face aceasta
in contextul obiectului sau de reglementare si nu poate fi aplicata pentru rezolvarea situatiei
particulare descrise mai sus.
Este admisibila publicarea, in cadrul reportajelor, articolelor si altor materiale
jurnalistice, a informatiilor ce permit identificarea persoanei retinute, arestate, banuite sau
invinuite de savirsirea unei infractiuni? Prin informatiile respective se aduce atingere
dreptului la viata privata?
Pentru moment, raspunsul la intrebarea formulata nu poate fi argumentata juridic. In
opinia noastra, persoana suspectata sau acuzata de savirsirea unei infractiuni nu poate
impiedica difuzarea informatiilor ce permit identificarea sa, inclusiv imaginea vizuala, pe
motivul protectiei dreptului la viata privata, or, interesul public pentru descoperirea crimelor
indreptateste actiunea jurnalistului, facind posibila aparitia de noi martori, inclusiv persoane
care sa ofere inculpatului un alibi, de victime necunoscute anchetei, dovezi etc. In astfel de
cazuri insa legea impune sa se utilizeze cu maxima atentie termenii juridici, evitindu-se
termenii gen criminal, infractor pina la pronuntarea sentintei de instanta judecatoreasca.
In plus, din considerente de etica profesionala, in cazul neadeveririi faptelor, se va comunica
in cadrul aceleiasi rubrici, la care a fost plasata informatia anterioara, despre achitarea
persoanei respective sau despre sistarea procesului in privinta acestuia.
Pe cine trebuie sa informeze jurnalistul despre efectuarea inregistrarii (audio, video,
foto) si de la cine trebuie sa-si ceara voie? Jurnalistul, care colecteaza informatii despre viata
privata a persoanei, urmeaza sa preintimpine si sa solicite acordul persoanei vizate sau al
reprezentantilor sai legali. In cazul in care vrea sa obtina informatii de alt gen, jurnalistul de
asemenea este obligat sa avertizeze cetateanul sau persoana publica asupra efectuarii
inregistrarilor.
Este in drept jurnalistul sa efectueze inregistrari (video, foto) in locurile publice fara
acordul persoanelor prinse in obiectiv?Aflarea persoanei in locurile publice, discursurile

96

publice ale persoanei etc. nu pot fi atribuite la domeniul vietii private a acesteia. In
consecinta, nu este necesara o permisiune expresa.
Este in drept jurnalistul sa efectueze filmari (video, foto) in case sau de case si alte
proprietati apartinind persoanelor private si, in special, functionarilor publici fara
consimtamintul acestora?
Legea nu face distinctie (decit cu unele exceptii, una dintre care o vom analiza aici)
intre viata privata a cetatenilor simpli si cea a functionarilor publici, aparind-o in mod egal.
Daca jurnalistul patrunde in mod ilegal in domiciliul sau resedinta persoanei, indiferent de
statutul acesteia, el se face raspunzator de incalcarea art. 177 Incalcarea inviolabilitatii vietii
personale si art. 179 Violarea de domiciliu din noul Cod penal. Totodata, daca patrunde in
mod legal in domiciliul sau resedinta persoanei, dar efectueaza filmari fara acordul acesteia,
jurnalistului i se imputa raspundere doar in temeiul art. 177.
Daca jurnalistul filmeaza proprietatea, inclusiv casa, santierul de constructie etc. fara
sa patrunda ilegal in casa si da publicitatii informatiile respective cu identificarea persoanelor
la care se refera, el este actionat in judecata in temeiul art. 177 din Codul penal. O derogare de
la aceasta regula prevede Legea privind declararea si controlul veniturilor si al proprietatii
demnitarilor de stat, judecatorilor, procurorilor, functionarilor publici si a unor persoane cu
functie de conducere (nr.1264-XV din19.07.2002), care in art. 13 stabileste caracterul public
al anumitor informatii. Art. 13 alin. (1) da lista functiilor publice, detinatorii carora sint
obligati sa faca declaratii de venit, raspunzind exigentei absolut legale privind instituirea
controlului societatii asupra surselor de venit ale functionarilor publici.
Raspunderea penala, conform Legii nr. 1264-XV, este aplicabila unor fapte de un
pericol social redus, fapt ce intra in contradictie cu insusi conceptul de infractiune. In alte tari,
insa, raspunderea penala, incriminind incalcarea inviolabilitatii vietii private, prevede citeva
elemente calificative obligatorii pentru incadrarea faptei in contextul infractional: faptele ce
incalca dreptul la viata privata trebuie sa fi fost savirsite din motive josnice; aceste fapte
trebuie sa fi cauzat un prejudiciu drepturilor si intereselor legitime.
Este in drept jurnalistul sa filmeze persoanele cu functie de raspundere si functionarii
publici in exercitarea atributiilor de serviciu fara acordul lor?Persoana cu functie de
raspundere si functionarul public (aceste notiuni nu sint sinonime), ca si orice alta persoana,
se pot opune efectuarii unor inregistrari (audio, video, foto) doar daca prin aceasta li se
lezeaza dreptul la viata privata. Or, exercitarea obligatiilor de serviciu nu poate fi atribuita sub
nici o forma la domeniul vietii lor private, prin urmare nu este necesar acordul lor pentru
efectuarea filmarilor.
97

Totodata, in cazul in care, in cadrul unei discutii sau interviu, jurnalistul urmareste
scopul de a obtine informatii de la persoana cu functie de raspundere sau functionar, el trebuie
sa atentioneze persoana respectiva asupra efectuarii inregistrarilor (ceea ce nu inseamna ca
jurnalistul trebuie sa solicite consimtamintul ei).
Este in drept persoana sa distruga materialul (caseta, filmul, fotografia etc.) pe care a
fost inregistrata, fara acordul ei, informatia cu caracter personal? Poate persoana sa ceara
distrugerea informatiei?

3.

Protecia statului: secretul de stat.

Noiunile ce urmeaz de reinut:

protecia secretului de stat complex de msuri organizatorico-juridice, tehnicoinginereti, criptografice, operative de investigaii i de alt natur, destinate prevenirii
divulgrii sau pierderii informaiilor atribuite la secret de stat;
purttori materiali de informaii atribuite la secret de stat obiecte materiale,
inclusiv cmpuri fizice, n care informaiile atribuite la secret de stat snt expuse n form de
texte, semne, simboluri, imagini, semnale, soluii tehnice, procese etc.;
secret de stat informaii protejate de stat n domeniul aprrii naionale,
economiei, tiinei i tehnicii, relaiilor externe, securitii statului, asigurrii ordinii de drept
i activitii autoritilor publice, a cror divulgare neautorizat sau pierdere este de natur s
aduc atingere intereselor i/sau securitii Republicii Moldova.
Protejarea secretului de stat se realizeaz prin organizarea sistemului naional de
protecie a secretului de stat. Ele snt executorii i pentru cetenii strini i apatrizii care iau asumat obligaia sau snt obligai, conform statutului lor, s execute prevederile legislaiei
Republicii Moldova cu privire la secretul de stat.
Sistemul naional de protecie a secretului de stat include totalitatea organelor de
protecie a secretului de stat, a metodelor i mijloacelor de protejare a informaiilor i a
purttorilor materiali de informaii atribuite la secret de stat, precum i totalitatea msurilor
ntreprinse n acest domeniu.
Sistemul naional de protecie a secretului de stat vizeaz:
a)

protecia juridic ansamblul prevederilor coninute n actele legislative i

normative ce reglementeaz protecia secretului de stat;

b)

protecia prin msuri procedurale ansamblul reglementrilor prin care

deintorii de informaii atribuite la secret de stat stabilesc msuri interne de lucru i de ordine
interioar n vederea realizrii proteciei informaiilor;
98

c)

protecia fizic ansamblul activitilor de paz, de asigurare a securitii i de

aprare a informaiilor atribuite la secret de stat prin msuri i mijloace de control fizic;
d)

protecia sistemelor informaionale i de telecomunicaii ansamblul

activitilor de asigurare a securitii informaiilor atribuite la secret de stat prin aplicarea

metodelor i mijloacelor criptografice i tehnice de protecie a informaiilor, precum i a
procedurilor tehnico-organizatorice;
e)

protecia personalului ansamblul verificrilor i al msurilor ce vizeaz

cetenii crora li se perfecteaz dreptul de acces la secretul de stat sau care au acces la acesta
n scopul prevenirii i nlturrii riscurilor pentru securitatea i protecia secretului de stat.
Sistemul naional de protecie a secretului de stat este destinat:
a)

s previn accesul neautorizat, divulgarea i pierderea secretului de stat;

b)

s identifice mprejurrile, precum i persoanele care, prin aciunile sau

inaciunile lor, pot pune n pericol securitatea secretului de stat;

c)

s garanteze c informaiile atribuite la secret de stat snt accesibile exclusiv

persoanelor ndreptite s le cunoasc n legtur cu ndeplinirea atribuiilor de serviciu sau

n baza unui alt temei legal;
d)

asigure

securitatea

sistemelor

de

telecomunicaii,

sistemelor

informaionale i a reelelor de transmitere a secretului de stat.

Gradul de secretizare a informaiilor atribuite la secret de stat trebuie s corespund
gravitii prejudiciilor ce pot fi cauzate intereselor i/sau securitii Republicii Moldova n
cazul divulgrii sau pierderii acestor informaii.
Snt stabilite 4 grade de secretizare a informaiilor atribuite la secret de stat i 4
parafe de secretizare corespunztoare pentru purttorii materiali de asemenea informaii:
a)

Strict secret grad de secretizare atribuit informaiilor a cror divulgare

neautorizat poate aduce prejudicii deosebit de grave intereselor i/sau securitii Republicii
Moldova;
b)

Secret grad de secretizare atribuit informaiilor a cror divulgare

neautorizat poate duna grav intereselor i/sau securitii Republicii Moldova;

c)

Confidenial grad de secretizare atribuit informaiilor a cror divulgare

neautorizat poate duna intereselor i/sau securitii Republicii Moldova;

d)

Restricionat grad de secretizare atribuit informaiilor a cror divulgare

neautorizat poate fi n dezavantajul intereselor i/sau securitii Republicii Moldova sau

poate s conduc la divulgarea unei informaii secretizate cu parafa Strict secret, Secret
sau Confidenial.
99

4.

Protecia economiei: secretul comercial.

Prin secret comercial se neleg informaiile ce nu constituie secret de stat, care in de

producie, tehnologie, administrare, de activitatea financiar i de alt activitate a agentului
economic, a cror divulgare (transmitere, scurgere) poate s aduc atingere intereselor lui.
Informaiile

ce

constituie

secret

comercial

snt

proprietate

agentului

antreprenoriatului sau se afl n posesia, folosina sau la dispoziia acestuia n limitele

stabilite de el n conformitate cu legislaia.
Informaiile ce constituie secret comercial trebuie s corespund urmtoarelor cerine:
a) s aib valoare real sau potenial pentru agentul antreprenoriatului;
b) s nu fie, conform legislaiei, notorii sau accesibile;
c) s aib meniunea ce ar corespunde cu desfurarea de ctre agenii
antreprenoriatului a msurilor respective necesare pentru pstrarea confidenialitii lor prin
aplicarea sistemului de clasificare a informaiilor date, elaborarea regulamentelor interne de
secretizare, marcarea corespunztoare a documentelor i altor purttori de informaie,
organizarea lucrrilor secrete de secretatiat;
d) s nu constituie secret de stat i s nu fie protejate de dreptul de autor, de drepturile
conexe i de brevetul de invenie;
e) s nu conin informaii despre activitatea negativ a persoanelor fizice i juridice
care ar putea atinge interesele statului.
Prin divulgare a secretului comercial se neleg aciunile intenionate sau din
impruden ale funcionarilor publici, demnitarilor de stat, lucrtorilor agentului economic,
precum i ale altor persoane care dispun de informaii ce constituie secret comercial care le-au
fost ncredinate sau le-au devenit cunoscute n legtur cu serviciul sau munca lor, ce au
condus la dezvluirea prematur, folosirea i rspndirea necontrolat a acestora.
Obiectele secretului comercial
(1) Obiecte ale secretului comercial (know-how) snt interesele economice i
informaiile tinuite intenionat despre diferitele aspecte i domenii ale activitii economice
de producie,de administrare, tehnico-tiinifice, financiare a agentului economic, a cror
protecie este condiionat de interesele concurenei i posibila periclitare a securitii
economice a agentului economic.
(2) Atribuirea nentemeiat a informaiei accesibile la secret comercial este interzis.
(3) Coninutul i volumul de informaii ce constituie secret comercial snt stabilite de
agentul antreprenoriatului.
(4) Obiecte ale secretului comercial nu pot fi:
100

a) documentele de constituire, precum i documentele ce dau dreptul de a practica

activitate de antreprenoriat i anumite tipuri de activitate economic ce urmeaz a fi liceniate;
b) informaiile n forma stabilit a drilor de seam statistice, precum i a drilor de
seam privind exerciiul economico-financiar i alte date necesare pentru verificarea
corectitudinii calculrii i achitrii impozitelor i a altor pli obligatorii;
c) documentele de achitare a impozitelor, a altor pli la bugetul public naional;
d) documentele care atest solvabilitatea;
e) informaiile privind componena numeric i structura personalului, salariul
lucrtorilor, condiiile de munc, precum i cele privind disponibilitatea locurilor de munc;
f) informaiile cu privire la poluarea mediului nconjurtor, nclcarea legislaiei
antimonopol, nerespectarea regulilor de protecie a muncii, comercializarea produciei care
duneaz sntii consumatorilor, precum i cu privire la alte nclcri ale legislaiei i
mrimea prejudiciului cauzat.
Nu constituie obiecte ale secretului comercial al ntreprinderilor de stat i municipale
pn la privatizare i n procesul privatizrii datele privind:
a) volumul proprietii ntreprinderii i al mijloacelor ei bneti;
b) investirea mijloacelor n activele rentabile (hrtii de valoare) ale altor ntreprinderi,
n obligaii i mprumuturi, n fondurile statutare ale ntreprinderilor mixte;
c) obligaiile de credit, comerciale i alte obligaii ale ntreprinderii, care decurg din
legislaie, i din contractele ncheiate de ea;
d) contractele cu ntreprinderile nestatale.
Subiecii secretului comercial elaboreaz instruciuni, regulamente privind asigurarea
pstrrii secretului comercial n care se stabilesc:
a) coninutul i volumul informaiilor ce constituie secret comercial;
b) modul de atribuire informaiilor, lucrrilor i articolelor a meniunii "Secretul
ntreprinderii" i de scoatere a acestei meniuni;
c) procedura admiterii lucrtorilor agentului economic, precum i a persoanelor
antrenate n activitatea lui, la informaiile ce constituie secret comercial;
d) modul de folosire, eviden, pstrare i marcare a documentelor i a altor purttori
de informaie, a articolelor, obiectul crora constituie secret comercial;
e) organizarea controlului asupra modului de folosire a informaiilor ce constituie
secret comercial;

101

f) procedura de asumare a obligaiilor reciproce de ctre agenii economici privind

pstrarea secretului comercial la ncheierea contractelor de desfurare a unor aciuni
comune;
g) modul de aplicare a msurilor de influen disciplinar i material prevzute de
legislaia asupra lucrrilor care au divulgat secretul comercial;
h) punerea rspunderii pentru asigurarea pstrrii secretului comercial n seama
persoanei cu funcii de rspundere a agentului economic.

5.

Aprarea intereselor justiiei.

Un sistem judiciar viabil reprezint principala component a societii democratice,

deoarece el vizeaz toate domeniile vieii sociale. Iat de ce problemele nfptuirii justiiei n
Republica Moldova continu s rmn un deziderat important, care merit atenie i
consolidarea eforturilor comune n vederea reafirmrii imaginii rii pe plan internaional,
inclusiv n contextul vectorului de integrare european.
Respectarea drepturilor omului n sectorul justiiei este unul dintre pilonii de baz de
care se fundamenteaz reforma sectorului justiiei. Astfel, Parlamentul Republicii Moldova n
anul 2012 a adoptat un set de legi prin care a modificat unele prevederi din Codul de
procedur civil i Codul de procedur penal precum i alte legi de inciden n contextul
reformei , menite s eficientizeze ntr-o msur mai mare accesul liber la justiie i dreptul la
un proces echitabil. Efectul modificrilor operate n opinia avocailor parlamentari vor putea
fi apreciate n timp.
De remarcat c procedurile penale i civile au multe tangene ntre ele, fiind ghidate
de multiple principii i norme procesuale comune. Pentru a statua conceptul transparenei i
publicitii edinelor de judecat, e suficient de citat prevederile art. 10 din Legea RM
privind organizarea judectoreasc Caracterul public al dezbaterilor judectoreti i
principiul contradictorialitii i art. 23 Cod Procedur Civil al RM Caracterul public al
dezbaterilor judiciare. Art. 10 din Legea RM privind organizarea judectoreasc stabilete
caracterul public al edinelor de judecat. edinele nchise au loc doar n cazurile expres
prevzute de lege, cu respectarea ntocmai a procedurii judiciare. Art. 23 Cod de Procedur
Civil a RM prevede: n toate instanele, edinele de judecat sunt publice. n edina de
judecat nu se admit minorii de pn la vrsta de 16 ani dac nu sunt citai n calitate de
participani la proces sau de martor. Pot avea loc edine nchise numai n scopul protejrii
informaiei ce constituie secret de stat, tain comercial ori a unei alte informaii a crei
102

divulgare este interzis prin lege. Instana de judecat poate dispune judecarea pricinii n
edin secret pentru a preveni divulgarea unor informaii care se refer la aspectele intime
ale vieii, care lezeaz onoarea, demnitatea sau reputaia profesional ori la alte circumstane
care ar putea prejudicia interesele participanilor la proces, ordine public sau moralitate.
edina poate fi declarat secret pentru ntregul proces sau numai pentru efectuarea unor
anumite acte procedurale. Privitor la examinarea pricinii n edin secret, instana
judectoreasc emite o ncheiere motivat. edina secret se desfoar n prezena
participanilor la proces, iar n caz de necesitate la ea asist de asemenea martorul, expertul,
specialistul i interpretul.
Instana judectoreasc ia msurile de rigoare n vederea pstrrii secretului de stat,
tainei comerciale, informaiei despre viaa intim a persoanei. Participanii la proces i alte
persoane care asist la actele procesuale n cadrul crora pot fi divulgate date ce constituie
astfel de secrete sunt somai de rspundere n cazul divulgrii lor. Judecarea pricinii n edin
secret se efectueaz cu respectarea tuturor regulilor de procedur civil. Hotrrile edinei
secrete oricum se pronun public. n cazul dezbaterii pricinii n edin secret, pot fi
eliberate unor alte persoane dect prile copii de pe ncheieri, rapoarte de expertiz sau
declaraii ale martorilor doar cu permisiunea dat de preedintele edinei.
Articolul 18 Cod de Procedur Penal a Republicii Moldova Caracterul public al
edinelor de judecat statueaz c n toate instanele judectoreti edinele sunt publice, cu
excepia cazurilor prevzute de prezentul articol. Accesul n sala de edin poate fi interzis
presei sau publicului, prin ncheiere motivat, pe parcursul ntregului proces sau al unei pri
din proces, n interesul respectrii moralitii, ordinii publice sau securitii naionale, cnd
interesele minorilor sau protecia vieii private a prilor n proces o cer, sau n msura
considerat strict necesar de ctre instan cnd, datorit unor mprejurri speciale,
publicitatea ar putea s prejudicieze interesele justiiei. n procesul n care un minor este
victim sau martor, instana de judecat va asculta declaraiile acestuia ntr-o edin nchis.
Judecarea cauzei n edina nchis a instanei trebuie argumentat i efectuat cu respectarea
tuturor regulilor procedurii judiciare.
n toate cazurile, hotrrile instanei de judecat se pronun n edin public.
Art. 14 din Legea RM privind organizarea judectoreasc prevede dreptul la utilizarea
mijloacelor tehnice. edinele de judecat se nregistreaz prin utilizarea mijloacelor tehnice
video sau audio ori se consemneaz prin stenografiere. nregistrrile i stenogramele se
transcriu de ndat. nregistrarea audio i/sau video a edinelor de judecat se realizeaz n
modul stabilit de Consiliul Superior al Magistraturii. Grefierul sau specialistul n stenografie
103

consemneaz toate afirmaiile, ntrebrile i susinerile participanilor la proces i ale altor

persoane care particip la judecarea cauzei, precum i ale judectorilor. nregistrarea audio i
video, fotografierea, precum i utilizarea altor mijloace tehnice, de ctre participanii la proces
i de ctre alte persoane se admit numai n condiiile legii procesuale.
Codul de procedur civil mult mai n detaliu reglementeaz folosirea mijloacelor
tehnice pentru nregistrarea lucrrilor edinelor de judecat (vezi art. 18 Cod Procedur
Civil). Potrivit acestei norme, pentru documentarea lucrrilor edinei de judecat i
conservarea probelor, instana judectoreasc poate utiliza orice mijloc tehnic n conformitate
cu prezentul cod i alte legi. Pentru exercitarea drepturilor i obligaiilor procesuale,
participanii la proces pot efectua nregistrarea audio a edinei de judecat. nregistrarea
video, fotografierea, utilizarea altor mijloace tehnice dect cele cerute n condiiile alin. (11)
art. 18 Cod Procedur Civil pot fi admise numai de preedintele edinei de judecat i numai
la deschiderea edinei i pronunarea hotrrii.

nclcarea prevederilor alin.(2) se

sancioneaz cu amend de pn la 20 uniti convenionale i cu confiscarea nregistrrilor

(peliculei, pozelor, casetelor etc.).
Accesul la materialele dosarelor aflate n curs de examinare are loc n baza
prevederilor Codului procedur civil i Codului procedur penal, legislaiei n vigoare ce
reglamenteaz accesul la informaie, secretul de stat, secretul comercial, cu privire la
avocatur i alte acte normative. Avnd n vedere specificul i volumul mare al informaiei
cercetate n cadrul edinelor de judecat, accesul la materialele dosarelor aflate n examinarea
instanelor judectoreti poate fi unul dificil.
Regulile privind accesul la date i informaii ce se conin n dosare depind de statutul
procesual al acestora. Prilor pe proces i participanilor procesuali, accesul la materialele
dosarului le este garantat de Codurile procesuale, deoarece accesul la materialele dosarelor
este un drept procesual al acestora. Pentru restul persoanelor, accesul la materialele dosarelor
deja examinate sau aflate n examinare li se asigur parial n baza Legii RM privind accesul
la informaie, pe cnd codurile procesuale se refer doar la unele aspecte specifice, aa cum
secretul urmririi penale, secretizarea informaiei n scopul proteciei prii vtmate,
martorilor i altor pesoane ce conlucreaz cu organul de urmrire penal pe cauze penale.
Reieind din specificul i importana major pe care le reprezint asemenea categorii de
dosare, anume n acest context merit de evideniat i faptul, c potrivit art. 20 din Legea
presei, ce reglamenteaz drepturile i obligaiile jurnalistului n scopul exercitrii atribuiilor
sale profesionale este n drept s obin i s difuzeze informaii, s fie primit n audien de
persoane oficiale, s fac imprimri audiovizuale, s filmeze i s fotografieze, s asiste la
104

edinele publice ale instanelor de judecat de orice nivel, s aib acces n zonele
calamitilor naturale, s asiste la mitinguri, demonstraii i la alte manifestaii publice, s se
adreseze oricrei instituii pentru a verifica faptele i circumstanele vizate n anumite
materiale, s renune la pregtirea i semnarea unui material, dac acesta vine n contradicie
cu convingerile sale, s-i retrag semntura de sub un material al crui coninut, dup
prerea sa, a fost denaturat n procesul redactrii, s cear pstrarea secretului paternitii (de
autor), s beneficieze de faciliti i proprieti la transport i telecomunicaii, la cazare n
hoteluri pe teritoriul republicii.
Confiscarea notielor jurnalistului este interzis. Mijloacele lui tehnice pot fi ridicate
numai n cazul n care servesc drept prob ntr-o cauz penal.
Obiectivele de referin
- s stabileasc particularitile reglementrii juridice n domeniul securitii
informaionale a societii i a personalitii;
- s determine semnele distinctive ale produciei erotice i pornografice;
- s formuleze elementele vieii private i s ofere o caracterizare general a vieii
private;
- s defineasc secretul de stat i secretul comercial;
- s evidenieze principiile libertii de exprimare n domeniul reflectrii activitii
organelor de ocrotire a normelor de drept.

Bibliografie:
1.

LEGE Nr. 514 din 06.07.1995 privind organizarea judectoreasc, Monitorul

Oficial Nr. 58.

2.

Cod de procedur civil, 13.06.2003.

3.

Cod de procedur penal 13.06.2013.

105